331 matches
-
contul Convenției de Armistițiu ce ar fi trebuit să umple hambarele și burțile ocupanților ruși bine secondați în opera lor de distrugere a poporului român de cei care se declaraseră în mod mincinos „internaționaliști proletari”: bolșevicii români, la fel de nemiloși și vindicativi ca și susținătorii lor. În acest material vom cita copios din două rapoarte de activitate ce fuseseră întocmite pentru perioadele 23 octombrie-23 noiembrie 1946 și 25 octombrie-25 noiembrie, același an. Ca oricare alt document întocmit în acele timpuri și aceste
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
ședințele din epocă începeau obligatoriu cu „momentul politic” unde tov. secretar de PMR sau de UTM „prelucra” în fața auditoriului articolul de fond sau editorialul apărut în ultimul număr din acest ziar comunist profund demagogic și eminamente mincinos dar și extrem de vindicativ. Următoarele rânduri ale acestui episod au avut ca bază de documentare „Raportul de activitate al Organizației Tineretului Sătesc, Comitetul Județean, pe perioada 1 ianuarie-1 decembrie 1949”. Documentul a fost semnat de proaspătul secretar numit de partid, Iancu Dumitru. În stilul
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
al biroului Plășii Negrești, raporta „onorabilei” asistențe cum că: „...se constată o îmbunătățire a muncii (care muncă? De lămurire, probabil, n.n.) în plasa noastră (...) iar cotizațiile se achită 100%”. Tov. Hordilă Geta, secretara organizației de bază 1 Vaslui, era mai vindicativă arătând cu degetul spre un „eretic”: „...vigilența a crescut astfel că tinerii au demascat pe tânărul Georgescu A. fost membru al organizației reușind să se strecoare la reînscriere. Acest tânăr este dușmănos organizației”. Nevrând să se lase mai prejos față de
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
face comerț „...cu cereale și tinichigerie”, a povestit următoarele: „Mercuri la 7 a curentei am văzut că s’au adunat la Herșcu Naht o mulțime de țărani cari cereau să le dea pământ (subl.ns.)”. De teama mulțimii înfuriate și vindicative, arendașul Nacht s a ascuns, firește, așa că, după cum relatează martorul întâmplării, „...au năvălit în casă mai mulți oameni între care i’am cunoscut pe D. Stratan, Gheorghe Potcoavă, Mihalache Rusu, Ion Crăciun și V. Bulgaru (...)”. Fiind luat prin surprindere, se
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
dintre C.Al.C. și Gara Huși sau Uzina electrică era de domeniul trecutului, etc. Dar, cel mai prost lucru posibil, în opinia sa grav și iremediabil afectată de imaginea sumbră a unui „tătuc al popoarelor democrate” foarte supărat și vindicativ pe slugile cu grade sau fără care nu puteau sau nu reușeau să-i execute ordinele de maestru al asasinatului, era altul și anume: „(...) Cetățenii sovietici continuă și până acum să funcționeze în autoritățile românești (corect, instituțiile românești, n.a.), cum
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
a repezit c-o falcă-ceriu și cu una-n pământu spre presupusul loc de chin și suferință al „fraților”. Imediat o ia din loc și un TAB al armatei, din a cărui turelă se ițește bustul unui căpitan nervos și vindicativ. În zgomotul sinistru al motoarelor Diesel, coboară cu viteză scările care duc din strada Mihail Kogălniceanu spre sediul miliției și ia o amenințătoare poziție de luptă, cu cartuș de calibrul 14,5 pe țeavă. Toți ar vrea să intre în
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
cele ale Amaliei, din schița cu același titlu, pe care „actul amorului o făcea să tremure, să țipe , să leșine, ceea ce-i adăuga și mai mult fericirea”. Cezara este femeia romantică, tânără, cu pasiuni telurice. Este tipul femeii aprige și vindicative, „întreprinzătoare în clipele de încordare erotică. Ea iubește cu sălbăticie, fără a-și pierde decența.” Ea este un simbol al freneziei erotice în formele ei cele mai elementare, are o senzualitate aproape animalică, în care sunt sublimate trăirile elementarului și
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
și să desfacă; acum simțea că toate vin cu întâmplarea și se mulțumea cu puținul bine de care avusese parte. Cârciumarul se minte în încercarea de a uita trecutul și de a proiecta un viitor pe care îl vedea când vindicativ, când iertător. În aceste condiții, prezentului nu-i rămâne loc să existe. Revenirea lui Lică (scena confruntării cap. XII) va găsi o casă a ființei fisurată de un cutremur trecut și cârpită de minciuni și iluzii fără fundament. Un vânt
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Varșovia, căruia noul regim se grăbise să-i jure credință. Asta presupunea de fapt o legătură ombilicală decisivă cu Moscova și interpretarea instituțiilor și valorilor democratice în limitele pe care Moscova le accepta. Aceste incertitudini au iscat nu puține pulsiuni vindicative și iredentisme nedigerate. Se vorbea de democrație evocând tradiția, cvasi-mitică, a României interbelice, în timp ce televiziunea unică, zisă liberă, difuza un fluviu de satire antiparlamentare ale aceleiași perioade interbelice. Pluteau, ici și colo, schițe ale unei "a treia căi", ale unei
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
autentică vocație filozofică, sau măcar de înțelepciunea care să-l fi învățat lecția toleranței (asemeni tatălui său, Luca nu vorbește aproape deloc, comportându-se ca un spectru sinistru, răzbunător). În consecință, sinuciderea Anei pecetluiește victoria "sângelui" asupra cuvântului, triumful impulsului vindicativ asupra discursului "îndrăgostit", ceea ce înseamnă că dialogul însuși lasă impresia unui adaos suspect, făcut a perverti "naturalul", "libidinalul" raport dintre sexe. Or, dacă dezolanta constatare nu e chiar așa greu de admis, oare de ce tocmai intelectualul, omul cu sufletul șlefuit
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
mai drăgăstoasă, cu atât să știi că a păcătuit mai mult, sau că are de gând să păcătuiască"). Și rău face, pentru că, în cele din urmă, "zvonul" se confirmă. Înfuriat, soțul trădat cere satisfacție, însă înțeleptul Helios îi temperează avântul vindicativ și-i sugerează aplicarea unei pedepse blânde, mai potrivită cu natura plină de slăbiciuni a oamenilor (cum firea femeii e înclinată spre înșelăciune, bărbatului nu-i rămâne decât să-și accepte, cu resemnare, statutul de încornorat). Cu toate că Vulcan îi ține
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
sunt însă mai complexe și le vom explica, pe cât ne stă în putință, în cele ce urmează). Fiind și el o victimă a acestei "fatalități literare", Andrei Lerian reușește, într-adevăr, să-și înfrângă fără prea mari eforturi "naturalul" impuls vindicativ, împiedicând vărsarea de sânge grație unor cuvinte bine găsite. Răzbunarea eroului lovinescian, pregătită printr-un minuțios scenariu imaginar, se consumă astfel la nivel pur verbal, într-o atmosferă civilizată și cuviincioasă, fără obișnuitele manifestări ale pasiunii dezlănțuite. Numai că "pedepsele
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
pe urmă îi gonești de-acolo și redevii stăpân. Asta când n-o dorești, în conflictele noastre cu alții, dar de bună voie să lași pe cineva să intre fără să știi cine e? Frati-meu nu-și ascundea firea vindicativă, lipsa de respect pentru orice fel de oameni... Pentru el nimeni nu era bun. Nu iubea pe nimeni, nici măcar pe sine, mersul său legănat se armoniza cu grimasa chipului, veșnic iritat și nemulțumit. Clipe senine petrecuse doar la țară, dar
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
generațiilor următoare. Maeștrii produc, de regulă, discipoli, nu personalități. Se pare că nici proiectul lumii nu poate fi ameliorat din mers. De foarte aproape vezi ridurile, nu chipul. În clipele lui răvășite, orice om se simte filozof. Suntem intoleranți și vindicativi, nu justițiari. Parvenitul scapă de sărăcie, dar rămâne cu mentalitatea de slugă. Cu lira lor dezacordată, poeții minori nu reușesc să cânte. Dar fac un zgomot infernal. Paradisuri cu adevărat fascinante sunt cele pe care le-am pierdut. Dorința noastră
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
înalte. Fiindcă nu intuim genunea de sub ele. Omul nu putea bănui că avatarurile lui pot fi și descendente. Criticul literar propune piste de lectură, nu topuri și coronițe. Toți grafomanii cred că au sub tălpi vârfurile alpine ale artei. Toți vindicativii se cred justițiari. Încearcă să iubești măcar un om, nu omenirea. Suntem egali numai la începutul cursei. Averile dobândite prin furt nu ajung niciodată acte de mecenat. Tiranii și utopicii au crezut că pot da păcii dimensiuni milenare. Numai cel
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
să contemple cu satisfacție micimea fenomenalității supuse programului său critic, prin prisma amorului său propriu revanșat. Din această perspectivă, Adrian Marino făcea următoarea observație pertinentă: "Copiii, modeștii, timorații, conformiștii de orice speță n-au sentimentul comicului. În schimb, orgolioșii, vanitoșii, vindicativii, malițioșii, spiritele inteligente, tăioase, lucide, își fac din cultivarea comicului un adevărat regim de viață. Tehnica folosită este afirmarea inferiorității obiectului ridicol, diminuarea sub condiția medie a situației date, cultivarea abia camuflată a disprețului"61. Consecința firească a oricărei ridiculizări
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu comicul. Deși nu râsul, ci surâsul este efectul scontat de satiră, el este prezent în atitudinea creatorului care se bizuie pe procedeele comicului nu pentru a amuza, ci pentru a exprima o saeva indignatio (indignare crudă), pentru a critica vindicativ, batjocoritor sau aluziv o realitate față de care spiritul satiric se concretizează atât prin implicare, cât și prin distanțarea evidențiată în claritatea idealului pe care i-o opune. Ca trăsături minimale distinctive față de ironia pe care se poate baza și față de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mimează ritmul, rima și structura speciei, ascunde un vid de substanță semantică, pentru că semnificațiile cuvintelor refuză să se coordoneze într-un tot. Așa cum spuneam în capitolul respectiv, parodiile constituie în ansamblul operei caragialiene nu atât modalități de defulare, de compensare vindicativă a nedreptăților din planul existenței cotidiene, ci manifestări ale libertății creatoare, ale spiritului contestatar decis să corijeze prin ricoșeu parodic ridicolul surprins în "spanacografia" momentului. În cazul lui Urmuz, parodierea este dispozitivul cel mai uzitat de dinamitare burlescă a edificiului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nu cea mai bună. Atunci să-i caut și să-i omor. — Să omori doar ca să omori e un nonsens. Cel mult ca să te eliberezi de ură, care nu face decât să pervertească sufletul. Căci nu doar un singur ins vindicativ s-a vindecat de dorința de răzbunare și a simțit milă sau chiar dragoste față de victima sa de îndată ce și-a satisfăcut ura împotriva ei. Fapta rea te eliberează de sentimentul rău. Și explicația este că legea decide păcatul. — Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
sa halucinatorie, fratele său William și sora sa Alice s-au transformat, evident, În fratele și sora Împăratului, iar el dictează scrisori către ei din această ipostază imperială - acum despre evoluția campaniilor sale („Vedem ciocul suficient Îndreptat cu această intenție vindicativă, În zilele acestea de frig cenușiu, elvețian, asupra campaniilor zgribulite și precipitate ale primelor semne ale Înfrângerii“), acum cu instrucțiuni privind decorarea palatelor imperiale („Iubiții și preastimații mei frate și soră, vă atrag atenția asupra prețioaselor copii ale planurilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
așa-zisa lui capodoperă să se mai joace vreodată. Henry nu se alese cu nici un fel de Schadenfreunde de pe urma răsturnării bruște a soartei rivalului său. Majoritatea comentariilor publicate pe marginea cazului și satisfacția generală rezultată i se păreau neplăcut de vindicative și grețos de ipocrite. Dar considera că Wilde se făcea, până la urmă, vinovat de propria nenorocire prin iresponsabilitatea comportamentului, până la și incluzând (după cum se spunea) refuzul de a se refugia pe continent atunci când i se oferise posibilitatea. Nu fusese gestul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
povestea de nerecunoscut. E doar începutul. — Hmmm. Patrick își lipi arătătoarele unul de celălalt și le duse gânditor la gură. Și atunci cu ce rămânem? Rămânem cu o carte cu un limbaj trivial, provocatoare de scandal, scrisă pe un ton vindicativ și clar răutăcios și chiar pe alocuri - dacă îmi permiți - cam superficială. Am răsuflat ușurat. — Deci o publici? — Cred că da. Cu condiția să faci modificările necesare și, desigur, să-i compui un sfârșit. — Categoric. La asta lucrez acum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că ideile sunt întotdeauna rostite de un om. De aici și reținerea de a da scrisului său tenta beligerantă a unor polemici propriu-zise. Reținerea aceasta, cum însuși autorul o mărturisește, provine din convingerea că presa polemică, fie cea resentimentară și vindicativă, fie cea militantă și agresivă, ține de acea presă de estradă pe care Ion Dur o repudiază cu atîta hotărîre în paginile volumului. "Presa de estradă", folosind chiar o expresie a lui Noica, e presa lăutărismului diletant, presa culturii preschimbate
În contra presei de estradă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8372_a_9697]
-
vorbăria. Firește că începui să ies și eu singur, fără să mă obosesc s-o invit. Primeam vizita câte unui arhitect, cu soția, firește. Matilda râdea cu gura până la urechi de nu știu ce, și după ce aceia plecau, se uita la mine vindicativ, ca și când eu ași fi silit-o să râdă astfel de te miri ce idioțenie spusă de musafiri. Fiindcă era un decembrie frumos, îi propusei o excursie, crezând că în mijlocul naturii o să dorească mai puțin să-mi arate cât mă iubește
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
prin minte, ca Ion Micu să-l fi înfruntat în continuare, în loc să se sperie? Nu-i pusei întrebarea, eram curios să aud mai întîi acel "al doilea" lucru pe care i-l făcuse I.C. Dar Ion Micu tăcea, iritat și vindicativ. Nu rupsei tăcerea, îmi dădui seama că încă mai țineam la el, dacă, în ciuda antipatiei pe care mi-o inspira starea lui de spirit, continuam să beau bere acolo în loc să mă ridic și să plec. Se ridică el, repetând însă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]