2,160 matches
-
luându-mi din nou mâinile. Cineva bătu la ușa salonului. Ne-am depărtat ca doi îndrăgostiți surprinși și am spus: — Intră! Era Rosemary. Era cochetă, purta o pălărie nouă și avea o umbrelă subțire ca un creion. — Bună, zise ea vioi. Tocmai m-am întors și m-am gândit să trec pe-aici să văd ce mai faceți. Făcu câțiva pași și puse o pungă pe măsuță. V-am adus niște fructe de avocado. Le-am găsit la Harrod's și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am apucat să-mi Întind bine degetele picioarelor, că am auzit clanța și ușa dormitorului deschizându-se. În sfârșit, rămăsesem singuri. Am reușit să disting un fel de sunet Înfundat, ca și când cineva ar fi târșâit ceva, urmat de câțiva pași vioi. Ciudat, suna de parcă ar fi târât ceva. Trecu apoi Încă un Stadtbahn, de data aceasta cu un tărăboi infernal, care se dizolvă Încet În Îndepărtare, după care Dora se așeză pe pat. Atât am putut să disting, pentru că arcurile patului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am bâlbâit, semnând formularul ca o mașinărie automată. — Se bucură de orele libere la care are dreptul. Mulțumesc. Și aici. Mulțumesc. Și acum puteți pleca. Îndoi formularul În aer. În direcția asta, dacă sunteți drăguț. Manetti mă conduse cu pași vioi pe coridoare. Trecând pe lângă mai multe uși, Într-un final deschise una. Se pare că ducea spre o scară. — Puteți să vă considerați norocoși că șeful dumneavoastră are calități de clovn. Justus Stegemann susține că niciodată n-ați pus piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Când m-am Întors să mă uit din nou Înainte de a traversa, Dora nu era pe nicăieri. Oriunde mă uitam, nici urmă de ea. Tot ce-am descoperit era un domn care se apropia de mine cu pași repezi și vioi, parcă ar fi jucat Într-o pantomimă. Abia m-a observat Înainte de să-și ridice pălăria, salutându-mă ceremonios, apoi și-a Îndreptat din nou atenția asupra nasturilor Încăpățânați de la paltonul său. Unde dispăruse? Să traversez strada sau să rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am ajuns la scuarul unde locuiesc - scuze, unde am locuit - am observat că mașina poliției plecase din fața blocului. Am aruncat un pumn de pietriș spre geamul de bucătărie al lui Heino. Trecu un minut, apoi Boris deschise, netezindu-și mustața vioaie cu degetele sale viguroase. În timp ce Încercam să scot la chiuvetă mirosul de pește Împregnat În piele, mi-a spus că tipii care Îl atacaseră pe Dabor Își mărturisiră fapta. Lucrând pe șantierul de lângă casa lui Heino, aceștia jefuiau oamenii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
urechi și paltonul. Vreau să-ți arăt ceva. Știai că am lucrat ca ospătar în Lakewood când aveam șaișpe ani? În fața hotelului, îmi arată codrii maiestuoși, cufundați în tăcere. — Cum ți se pare? mă întreabă în timp ce ne plimbăm „în pas vioi“ în jurul lacului argintiu. Respiră încet și adânc. Trage adânc în piept aerul ăsta curat, al iernii, și mireasma pinilor. Aerul iernii și mireasma pinilor - încă un părinte poet! Nu m-aș putea simți mai mișcat nici dac-aș fi copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
plumb, să ia contur un vis despre Coral În pijama turnând cafeaua, Coral În pijama amestecând un cocteil, Coral adormită În apartamentul redecorat și Întinerit. Partea a cincea Constantinopol — Bună, bună. A sosit cumva domnul Carleton Myatt? Armeanul mărunțel și vioi, cu o floare la butonieră, răspunse Într-o engleză tot atât de elegantă și bine croită ca și haina lui de dimineață: Nu. Mă tem că nu. Aveți să-i lăsați vreun mesaj? — Dar trenul a sosit, nu? — Nu. Are trei ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
genele ca o hipnotizatoare. M-am simțit ca o intrusă Într-o scenă foarte intimă. — Da? spuse Lauren, rupând vraja. — Hai să spun doar că... ar fi un cadou de logodnă. După asta, se Întoarse și se Îndepărtă cu pași vioi. Lauren părea la fel de dezumflată ca un sufleu rece. Se aplecă spre mine și spuse: —E logodit. Bineînțeles că este! de ce nu ar fi? Este bărbatul perfect. Ea probabil că este următoarea Natalia Vodianova sau ceva de genul ăsta. Sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
atât de țanțoșă? Cum altfel să reușești să te descurci cu trei copii și cu o afacere care impunea un anumit stil de viață? Dumnezeule“, m-am gândit eu, „poate că și Kate Spade ia medicamente. Era Întotdeauna atât de vioaie și de săltăreață, cu păru-i sfidând gravitația“. Adevărul este că toate nevestele din New York ar trebui să arate precum Mireasa moartă. Eu eram atât de obosită, că mă durea și părul În cap. Oare se simțea toată lumea la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
am stricat totul, i-am spus, simțindu-mă descurajată. Ce-o să fac? — Ce-ar fi să mai iei o trufă? — N-o să-ți vină să crezi unde sunt! Era ora 4 A.M. În aceeași noapte. Lauren, cât se poate de vioaie, se afla la celălalt capăt al firului și, tot ce se putea, la celălalt capăt al lumii. Unde? am Întrebat-o somnoroasă. —Aeroportul Narita din Tokyo. M-am ridicat În capul oaselor În pat și am aprins o veioză. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cuvînt... Te grăbești? îl întreabă Săteanu deschizînd ochii, fără să se miște, simțindu-1 cum se foiește în fotoliu. A, nu... mă gîndeam că mai am de... Nu mai ai nimic! îi reteză vorba Săteanu. Tot în garsonieră stai? Tot răspunde vioi Mihai, străbătut de gîndul că Săteanu va spune cum a aranjat cu cei de la uzină să-i dea o garsonieră mai bună, să nu mai stea în cămăruța lui de confort cinci, de cîțiva metri pătrați, cu intrarea direct de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un car de vreme, zbieră el prin ușa întredeschisă decorată cu abțibilduri, atât de nerăbdător era să dea ochii cu această posesoare a hainei de ploaie cumpărate cu o reducere specială pentru abonații la Mail on Sunday. Intră, ușoară și vioaie, și le explică ce se întâmplase. Cealaltă Carol apăru din spatele ușii de placaj și, avansând până la mostrele dispuse circular în mijlocul magazinului - limita fiefului ei - țâțâi din buze la auzul veștii că Dan devenise membru al Asociației Alcoolicilor Anonimi. Cealaltă Carol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
orbitoare și dureroasă, așa cum, fără îndoială, putea mărturisi și Naomi. În definitiv, cine altcineva decât Alan ar fi putut să-i citească pasaje din Leach și Jolly în timp ce ea dădea la boboci, la prima rundă de grețuri matinale? Alan pășea vioi. Corpul lui zvelt, înveșmântat într-un costum foarte modern (credea el) de culoarea bronzului, se mișca și se unduia în lumina crudă, strecurată printre norii ce pluteau deasupra lui Archway Hill. Dacă și-ar fi ridicat privirea de la pavaj, Alan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
provincia Jiangsu. Zmeul din Weifang, provincia Shandong și modul în care este pictat, în special dacă este realizat pentru Sărbătoarea Primăverii, are o semnificație aparte, fiind legat de acest eveniment, printr-un parcurs istoric comun, îndelungat. Realizat într-o formă vioaie, cu o măiestrie aparte, vopsit în culori armonioase, se poate ridica la mare înălțime și creează în perioada sărbătorilor o atmosferă specifică de petrecere națională. Zmeul din Beijing are o istorie de peste 300 de ani. Cel mai reprezentativ se numește
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
există tratamente pentru răutate? Că, altfel, Țandără e un român normal, plânge, are un fiu, fură de la stat... Nu ridicolul, ci groaza. Cine se uită acum în jur și se crede apărat, pentru că există mașinile sclipitoare, lumina televizoarelor, cântecele telemobilelor, vioiul artificial al sticlelor de plastic multicolore, se va fi înșelat o dată cu mine. Răul rece și bălos e tot în noi și va izbucni în spume sângerii îndată ce-i va veni din nou vremea. Ce-i drept, acum poate că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cu ceară. Toți marii mahări ai PSD au moștenit de la dl Iliescu spaima de fracționism. Toți vorbesc public, cu o clipă înainte de a-și lua gâtul în culise, despre unitatea partidului și contradicțiile neantagoniste din interior, utile ca să-l țină vioi. Ioan Rus a călcat această regulă nescrisă a mârâitului în batistă, dar a călcat-o strâmb. Zice dl Rus, de la Cluj: „Nu este firesc ca noi să răspundem despre cum funcționează organizația din Bacău”. Ce vorbești, Franț? Chiar așa? Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
surprindea. Se cutremură străbătută de orgasm, cu corpul înțepenit de plăcere. Înainte s-o pot îmbrățișa, se întoarse cu fața în jos pentru a-mi lăsa sperma să i se scurgă din vagin, apoi se ridică din pat și păși vioi în baie. În cursul săptămânii următoare, Catherine pluti prin sălile de plecare ale aeroportului ca o regină în călduri. Uitându-mă la ea din mașină în vreme ce Vaughan o curpindea cu privirea lui bolnavă, mi-am simțit prohabul cum se umflă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
motiv de reclamație, veți fi rambursat. Mai mult nu pot face. Domnișoara, ți-a arătat o domnișoară. E acolo, între două rafturi; caută ceva din colecția Penguin Modern Classics, plimbând delicat, dar hotărât, degetul pe cotoarele vineții. Ochi mari și vioi, carnație sănătoasă și bine pigmentată, părul cu unde bogate și diafane. Cititorule, iată că Cititoarea își face intrarea fericită în câmpul tău vizual, ba chiar în câmpul atenției tale; ori poate tu ai intrat într-un câmp magnetic a cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
șalul și‑l Înfășură la gâtul lui Simon. „Jos e răcoare ca‑n străfundul fântânii“, zise ea. Atunci Simon se desprinse brusc de ea, Înșfăcând cu mâinile scândurile coșciugului, vrând parcă să se Încredințeze de trăinicia lucrăturii. După care sări vioi În el și se Întinse. La semnul său lucrătorii se apropiară și bătură cuiele. Petru Îi șopti ceva unui Învățăcel, care se duse să verifice cuiele, dând din cap. Petru ridică o mână tremurândă, iar groparii traseră de frânghia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fără să clipească, cu gura deschisă o clipă, va tăcea un moment, apoi va spune: — Sigur că se poartă ca un tânăr... Îngerița va spune: — Cu toții ar trebui să fim atât de plini de viață. Atât de bine dispuși. De vioi. De ageri. Domnul Whittier e un adevărat model. Spun adesea lucrul ăsta. Acești îngeri ai milosteniei. Acești îngeri ai carității. Acești îngeri prostuți, atât de prostuți. Și sora sau omul de ordine va zice: — Și noi... eram la fel de vioi. Îndepărtându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
De vioi. De ageri. Domnul Whittier e un adevărat model. Spun adesea lucrul ăsta. Acești îngeri ai milosteniei. Acești îngeri ai carității. Acești îngeri prostuți, atât de prostuți. Și sora sau omul de ordine va zice: — Și noi... eram la fel de vioi. Îndepărtându-se, sora va zice: Când eram de vârsta lui. Nu e bătrân. Așa iese întodeauna adevărul la iveală. Domnul Whittier suferă de progerie. Adevărul e că are optsprezece ani, e un adolescent pe cale să moară de bătrânețe. Unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
acum am să-ți spun ceva care s-ar putea să te doară: noi doi nu vom fi niciodată prieteni sentimentali. Mi-e frică de relațiile lungi iar noi nu suntem potriviți. Tu ai o fire mult prea deschisă și vioaie în comparație cu mine, care sunt un sentimental incurabil. Îți mulțumesc că mi-ai făcut cinstea pentru că este o cinste să fiu eu primul care completează acest caiet de a-ți scrie o amintire și, cu rugămintea de-a nu te supăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
potrivea grijuliu unele peste altele pe micul picior din mijlocul platoului șase discuri alese cu totul la Întâmplare. Cu fiecare nouă piesă, Înțelegea tot mai bine cât Îi lipsise muzica Înainte să fi venit În casa asta. Pe când asculta cântecul vioi al unei femei sau vreo melodie veselă la trompetă, Încerca să-și amintească dacă la orfelinat auzise vreodată vreun cântec popular dintre cele fredonate adesea de Karl. Însă i-a fost cu neputință să-și aducă aminte. Precum ceața venită
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
la dreapta: președintele, ambasadorul Howard P. Jones, generalul Nasution). A scrutat imaginea tulbure. În fundal erau câteva persoane, printre care a deslușit figura de neconfundat a lui Bill Schneider, cu părul rar Încă de pe atunci, Însă bine pieptănat, cu ochi vioi, atenți la fiecare amănunt. Arăta ca În ziua de astăzi, fără doar și poate că viața la tropice Îi priise. S-a frecat la ochi. Se făcuse târziu, camera se Întuneca rapid din pricina amurgului albăstriu. A așezat ziarele la Întâmplare
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
la biroul lui, încadrat de rafturile metalice pentru cărți ce acopereau în paralel pereții, cu sertare în partea de jos, blestematele de sertare unde se aflau PLICURILE. Pitulată într-un fotoliu, sau pe canapea, cu picioarele sub ea, Nina, micuță, vioaie cu părul ondulat permanent, răvășit peste sprâncene și ochi, spionând, cu capul aplecat spre spate, ca să poată vedea, când pe Carmina, când pe soțul ei, cu mâna între degetele căreia fumega o țigară, ridicată savant în sus, gesticulând, gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]