746 matches
-
Schumann și Max Bruch. În 1869 a fost fondat cvartetul de coarde Joachim, care a devenit în curând unul dintre cele mai bune cvartete de coarde din Europa. Ceilalți membri din cvartet erau Karel Halíř (vioara a doua), Emanuel Wirth (violă) și Robert Hausmann (violoncel). În 1884 Joseph Joachim și soția sa s-au despărțit după ce el a devenit convins că ea are o relație cu publicistul Fritz Simrock. Brahms, convins că suspiciunile lui Joseph erau nefondate, a scris o scrisoare
Joseph Joachim () [Corola-website/Science/328421_a_329750]
-
Redford și Richard Chamberlain, iar pentru rolul lui Sarah / Anna au dat probe Francesca Annis, Gemma Jones și alegerea lui Fowles, Helen Mirren. Muzica a fost compusă de Carl Davis și interpretată de o orchestră neidentificată și de cântărețul la violă Kenneth Essex. Câștigător Nominalizări Câștigător Nominalizări
Iubita locotenentului francez (film) () [Corola-website/Science/326224_a_327553]
-
unui glissando propriu-zis; prin urmare, ea se va face în mod simbolic (cum s-a arătat în figura de mai sus, primul portativ). Instrumentele capabile să realizeze glissando propriu-zis sunt: instrumentele cu coarde și tastieră (fără bare: familia viorii, familia violei, diverse instrumente populare; cu bare: chitară, sitar), trompeta cu culisă și trombonul (cu culisă), timpanul, ferăstrăul, undele Martenot, teraminul ș.a. Acestora se adaugă sintetizatoarele, care pot realiza glissandi și portamenti servindu-se de rotița de control al înălțimii (en. "pitch
Glissando () [Corola-website/Science/308367_a_309696]
-
pasajelor executate în viteză. Singura tehnică valabilă pentru toate instrumentele din familia tanburului (cu o construcție similară chitarei) și a lăutei (instrumente cu gâtul scurt, de altă proveniență) este cea folosită și la alte instrumente cu coarde și tastieră (viori, viole): atacarea corzii, urmată de alunecarea mâinii pe tastieră (denumirea efectului în limba engleză este "slide"). Eficacitatea tehnicii diferă de la un instrument la altul; de pildă, la mandolină folosirea ei este foarte limitată (o variantă poate fi ciupirea corzilor în mod
Glissando () [Corola-website/Science/308367_a_309696]
-
al XVII-lea Dowland a simțit ca nu este apreciat în Anglia la adevarata sa valoare, mulți din muzicienii contemporani considerându-l „demodat”. Pe deasupra s-a văzut antrenat într-o de lungă dispută cu violistul Tobias Hume care vedea în viola da gamba instrumentul ideal însoțitor al vocii umane. Din anul 1612 și până în ultima zi de viață Dowland a fost lautist la curtea regelui James I al Angliei . Din anul 1621 lumea a început să i se adreseze ca "doctorului
John Dowland () [Corola-website/Science/313032_a_314361]
-
sa. Cea mai mare parte a creației lui Dowland a fost compusă pentru instrumentul sau, lăuta. Ea cuprinde mai multe cărți de muzica pentru lăută solo, cântece pentru voce și lăută, part-songs cu acompaniament de lăută, și câteva piese pentru violă și lăută. Foarte cunoscut a devenit cântecul trist Flow My Tears., a carui primă strofă sună astfel: .Ulterior Dowland a mai compus o lucrare instumentală "Lachrimae" sau "Seaven Teares Figured in Seaven Passionate Pavans", formată din șapte piese pentru cinci
John Dowland () [Corola-website/Science/313032_a_314361]
-
și lăută. Foarte cunoscut a devenit cântecul trist Flow My Tears., a carui primă strofă sună astfel: .Ulterior Dowland a mai compus o lucrare instumentală "Lachrimae" sau "Seaven Teares Figured in Seaven Passionate Pavans", formată din șapte piese pentru cinci viole și lăută, fiecare fiind bazată pe melodia acestui cântec. Ea a devenit una din cele mai vestite lucrări pentru ansambluri instrumentale (consort music) din epoca sa. Pavana sa "Lachrymae antiquae" a devenit și ea unul din „șlagărele” secolului al XVII
John Dowland () [Corola-website/Science/313032_a_314361]
-
Prunus mahaleb"), mojdrean ("Fraxinus ornus"), cărpinița ("Carpinus orientalis"), merișor ("Vaccinium vitis-idaea"), afin ("Vaccinium myrtillus L."), cornișor ("Ruscus hypoglossum"), scumpie ("Cotinus coggygria"). La nivelul ierburilor vegetează mai multe rarități floristice (de pajiște și stâncărie); printre care: garofița pitica ("Dianthus nardiformis"), tămâioara ("Violă joói"), lăcrămioara ("Convallaria majalis"), brândușa galbenă ("Crocus flavus"), stânjenel de munte ("Iris graminea") sau săbiuța ("Gladiolus imbricatus"). Fauna este reprezentată de o gamă diversă de specii; dintre care unele protejate la nivel european sau aflate pe lista roșie a IUCN
Coronini - Bedina () [Corola-website/Science/325817_a_327146]
-
nigra, Nigritella nigra ssp. rubra"), untul-vacii ("Orchis morio"), poroinic ("Orchis ustulata, Orchis militaris"), morcoveancă ("Pleurospermum austriacum"), pătlăgină ("Plantago gentianoides"), țâța-vacii ("Primula elatior ssp. leucophylla"), măcriș de munte ("Rumex scutatus"), sipică ("Scabiosa lucida ssp. lucida"), punguliță ("Thlaspi dacicum ssp. dacicum"), trei-frați-pătați ("Viola tricolor"), unghia-păsării ("Viola dacica"), trânji ("Neottia nidus-avis"), coada-vulpii ("Alopecurus pratensis"), viutoare ("Empetrum nigrum ssp. hermaphroditum"), buruiană-de-junghiuri ("Cephalanthera longifolia"), feriga mediteraneană ("Asplenium adiantum-nigrum"), cornișor ("Lycopodium annotinum"), limba-șarpelui ("Ophioglossum vulgatum"), verdeața-iernii ("Chimaphila umbellata"), horști ("Luzula alpinopilosa"), iarba-câmpului ("Agrostis alba"), păiuș ("Festuca versicolor
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
și o cutie de rezonanță ale cărei ambe fețe sunt plane. În lateral, se formează „umerii” caracteristici, rotunzi, care dau corpului forma cifrei 8. Acordajul standard în cvarte perfecte (cu o singură excepție) aduce cu cel al instrumentelor din familia violei (viola da gamba, violone ș.a.). Chitara joacă un rol important în numeroase genuri muzicale aparținând folclorului, dar îndeosebi muzicii de consum. Între aceste genuri, se numără muzica blues, country, folk, flamenco, jazz, rock și pop. Practica contemporană include chitara cu
Chitară () [Corola-website/Science/302376_a_303705]
-
degetele celeilalte mâini vor apăsa corzile pe taste, pe rând sau simultan (pentru acorduri), activitate ce implică un alt fel de coordonare din partea creierului. Raționamentul este valabil pentru toate instrumentele cordofone cu tastieră (de exemplu, cele din familia viorii, familia violei, lăuta etc.), singura diferență în cazul instrumentelor cu arcuș fiind un set diferit de gesturi pentru mâna care pune corzile în mișcare. Capul este situat la extremitatea depărtată de instrumentist a chitarei, fiind dotat cu chei muzicale care prin rotire
Chitară () [Corola-website/Science/302376_a_303705]
-
în această secțiune a lucrării atinge climaxul în zona de extremă concretizare tematică și anume repriza contrapunctică pe cinci voci reale (7 măsuri înaintea reperului 12). Aceasta este construită tot în tehnica secțiunii de aur. Atacul sff al violoncelelor și violelor ce declanșează dezvoltarea contrapunctică ce pregătește această repriză tonală, este așezat la măsura 110 din cele 177 de măsuri ale părții a doua. Cea de-a treia secțiune a lucrării, de cele mai multe ori omisă din interpretarea Suitei, este Intermediul. Aceasta
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
debutează pe o pedală de do care va fi întreținută timp de 75 de măsuri. La această pedală se adaugă un motiv ostinato în pizzicato al contrabașilor, contratimpi la timpan, toate acestea învăluite de niște frânturi de motiv aduse de viole și viori. Aceste frânturi constituie o serie de trasee descendente provenite din celula de bază a "Preludiului la unison". Ca rezumat, motivul a este preluat ca o celulă aflată într-o permutare circulară. Tema principală este adusă astfel: Elementul α
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
reparând viori, iar apoi deschizându-și un nou atelier. Soția sa, Katharina, a reușit să se întoarcă în Cehoslovacia și să-i aducă prin contrabandă uneltele care fuseseră abandonate în momentul expulzării. În timpul vieții a construit peste 300 de viori, viole and violoncele care au devenit cunoscute din cauza uniformității excepționale a sunetelor lor. Preocupat de îmbunătățirea continuă a acusticii instrumentelor pe care le producea, Johann Goldfuß a utilizat pentru prima oară în 1969 raportul de aur în proiectarea viorilor. A fondat
Johann Goldfuß () [Corola-website/Science/313596_a_314925]
-
1,2 m. De asemenea, sînt închegate molidișuri, arborete de molid-brad, cu vîrste cuprinse între 100 și 180 ani, în poienile cărora se întîlnesc frecvent afinul (Vaccinium myrtillus), bulbucul de munte (lius europaeus) - monument al naturii, boziorul (Orchis sambucina), toporași (Viola bielziartp, V. bi- color) ș.a. Nu lipsește papucul doamnei (Cypripedium verticillatum) - monument al naturii, breabănul (Cardamine glandurigera) crinul de pădure (Lilium mirtagon), stînjenelul de munte (lris ruthenica), ori firuța de stîncă (Poa nemoralis ssp. rhemanni) - plantă endemică ocrotită prin lege
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
că o parte dintre cântecele sale recreează atmosfera și farmecul Bucureștiului de odinioară. Mircea Vintilă s-a născut în data de 23 martie 1949 la București și a fost interesat de muzică din copilărie. A urmat Școala de Muzică, clasa violă. A terminat Liceul „Gheorghe Lazăr” și apoi a absolvit Institutul de Construcții din București în anul 1974. Mircea Vintilă cântă alături de alți prestigioși artiști (Mircea Florian, Marcela Saftiuc, Doru Stănculescu) la primul festival studențesc de muzică folk din anul 1971
Mircea Vintilă () [Corola-website/Science/303878_a_305207]
-
se aprind vetre - chiar dacă această noapte în Săo Paulo este cea mai scurtă a anului, fiindcă întreaga suprafață a statului se află în emisfera sudică. Îm muzica populară din regiune se regăsesc influențe de europene, africane și amerindiene. Moda de viola este presupus a fi genul cel mai caracteristic pentru statul Săo Paulo. A fost dezvoltat de Cornélio Pires în secolul XX și a primit multă atenție datorită compozitorilor Sérgio Reis și Renato Teixeira. Dintre muzicieni, pot fi amintiți și compozitorii
São Paulo (stat) () [Corola-website/Science/314966_a_316295]
-
între stilurile house progresiv și trance vocal. Primul său album compilație, "A State of Trance" (a nu se confundă cu emisiunea să radio săptâmânală), s-a vândut în 10000 exemplare și conține remixuri ale lui Van Buuren după Moogwai și "Violă". Făcând echipa cu Tiësto, s-au nascut două noi proiecte: Major League - "Wonder Where You Are?" scos la Black Hole Recordings și Alibi - "Eternity", produs de Armind. "Eternity", apărut la Vandit Records, s-a bucurat de succes atât în cluburi
Armin van Buuren () [Corola-website/Science/313825_a_315154]
-
Un arcuș este un accesoriu folosit în practica muzicală pentru a permite execuția la felurite instrumente, în special instrumentele cu coarde din familia viorii și familia violei. ul este o vergea de lemn între capetele căreia sunt întinse fire de păr din coada calului și care pot în vibrație corzile sau alte părți ale unui instrument prin frecare sau, mai rar, prin lovire. Unul din capetele lemnului
Arcuș () [Corola-website/Science/313462_a_314791]
-
puțin partidele de coarde cu arcuș. În schimb, aceștia vor lovi în mod repetat pupitrele pentru partituri cu arcușele. Precum s-a mai spus, arcușul este folosit cel mai frecvent pentru execuția la instrumente cu coarde din familia viorii (vioară, violă, violoncel și contrabas) și a violei (viola da braccio, viola d'amore, viola da gamba, violone ș.a.). Între alte instrumente cu coarde acționate cu arcușul se numără: chemanul, cobuzul, crota, gadulka, psalterionul, rebecul - instrumente de muzică veche sau instrumente populare
Arcuș () [Corola-website/Science/313462_a_314791]
-
În schimb, aceștia vor lovi în mod repetat pupitrele pentru partituri cu arcușele. Precum s-a mai spus, arcușul este folosit cel mai frecvent pentru execuția la instrumente cu coarde din familia viorii (vioară, violă, violoncel și contrabas) și a violei (viola da braccio, viola d'amore, viola da gamba, violone ș.a.). Între alte instrumente cu coarde acționate cu arcușul se numără: chemanul, cobuzul, crota, gadulka, psalterionul, rebecul - instrumente de muzică veche sau instrumente populare. Uneori, acestora li se alătură și
Arcuș () [Corola-website/Science/313462_a_314791]
-
a născut în New Jersey, dar se identifică cu New York. Ea are doi frați mai mici. Este birasială, cu un tată afro-american și o mamă de culoare albă.Este bisexuală. Ea a avut rădăcini muzicale în timp ce creștea, cântând la vioară, violă, și violoncel până când a început să cânte la chitara acustica la vârsta de 14 ani. Halsey planificase să meargă la colegiu ca să obțină un majorat în arte. După ce a realizat că nu putea să-și permită, ea s-a înscris
Halsey (cântăreață) () [Corola-website/Science/334492_a_335821]
-
în jurul anului 1600. La început ea nu cuprindea decât instrumente cu coarde și arcuș (familia viorii) și un instrument de "basso continuo" (de obicei un clavecin). O orchestră din Dresda avea în 1731: 8 viori I, 7 viori II, 4 viole, 3 violoncele, 3 contrabași, 2 flaute, 5 oboaie, 5 fagoți, 2 corni, trompete (în număr variabil) și 2 clavecine (din care unul pentru basul continuu). O orchestră din perioada barocului muzical număra circa 20-25 de instrumentiști. În ansamblul lui Jean-Baptiste
Orchestră () [Corola-website/Science/315499_a_316828]
-
(n. 19 ianuarie 1930, Petrila, județul Hunedoara - d. 30 iunie 2015, București) a fost un muzician maghiar din România, dirijor, compozitor, instrumentist (violă) și profesor de dirijat orchestră. Cariera sa muzicală a fost strâns legată de Societatea Română de Radiodifuziune, unde și-a desfășurat activitatea din 1957. Începe studiile muzicale în orașul natal, Petrila. Studiază inițial vioara, cu Joseph Faubich. Urmează studiile liceale
Ludovic Bács () [Corola-website/Science/309290_a_310619]
-
studii de perfecționare în Rusia, la Conservatorul de muzică „Piotr Ilici Ceaikovski” din Moscova. În 1957 a fost repartizat la orchestra simfonică a Radioteleviziunii Române, unde, nefiind liber nici un post de dirijor, a fost încadrat inițial pe post de instrumentist (violă). Din 1958 până la pensionare, în 1991, a avut o activitate neîntreruptă în radio, în calitate de dirijor și director artistic al "Orchestrei de studio Radio București", devenită, în 1990, "Orchestra de Cameră Radio". În 1966 fondează formația de muzică veche "Musica Rediviva
Ludovic Bács () [Corola-website/Science/309290_a_310619]