796 matches
-
cuvintelor interesează în mod deosebit a n a l i z a d i s c u r s u l u i, dar a cuvintelor care realizează discursul, adică a vocabulelor, care constituie realitatea observabilă, spre deosebire de lexeme, care reprezintă virtualitățile de la nivelul limbii. Pornind de la distincția limbă - vorbire s-ar putea face astfel o distincție paralelă lexem - vocabulă, corespunzătoare opoziției lexic - vocabular. V. cîmp, cuvînt, lexic, vocabulă. DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cele văzute și trăite acolo. Am început să conștientizez acest raport, cred, abia la întoarcerea mea acasă, reflectând, comparând, analizând cele două lumi, atât de diferite una de cealaltă - America și Moldova. Ființa umană este un conglomerat de aptitudini și virtualități ascunse în codul nostru genetic, pe care urmează doar să le „activăm”, să le trezim la viață. Între aceste „zăcăminte” de preț instinctul libertății trebuie descoperit și „eliberat” zilnic, ca într-un ritual tenace de exorcizare asumat pe cont propriu
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
singurătate, a făcut imposibilă, cred acum, obstrucționarea sau chiar oprirea evoluției lor de către brontozaurii ideologici locali. „Echipa”, spiritul de echipă nu a fost sesizat și datorită faptului că, pur și simplu, această „echipă” nu a existat atunci: era o pură virtualitate, nici măcar o promisiune, ci o simplă ipoteză, formulată de foarte puțini la acea dată. Ultima generație de scriitori din Basarabia nu s-a format în spațiile dominate de un spirit colegial de emulație ale unor cenacluri literare ca „Junimea”, „Cenaclul
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Samson Noah cade în același registru), ceva situat între fronda benignă și gluma prietenească, când cel care întreabă nu așteaptă răspunsul, ci este preocupat îndeosebi de stilistica propriului demers. Domnii I.N. și Samson Noah, în anonimatul lor orgolios, cu atâtea virtualități nevalorificate (apreciate ca atare în familie și între prieteni), din când în când simt nevoia (bănuim că și bucuria) unor formulări care să le întrețină contactul cu lumea creatorilor, dar și iluzia că ar putea - numai să dorească acest lucru
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
și cunoaște!"), verbe la prezentul etern. "Oul dogmatic" se înscrie în ciclul inițiatic, consacrat misterului nunții cosmice. Ieșirea din sine a spiritului creator (nunta împlinită) înseamnă moarte. Oul cu plod" poate semnifica Duhul Sfânt care plutește deasupra apelor cosmice, reprezentând virtualitatea Creației. Dogma închisă în "nevinovatul ou" este "dogma" creației barbiene. Prin nunta închisă în "trei talazuri", trebuie să înțelegem "sfârșit de drum", locul unde Sinele Marii Ființe Cosmice fuzionează cu sine. Ruperea din sine a Spiritului creator dă naștere formelor
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și ca un proces ori, cel puțin, ca o parte a unui proces. Deoarece teoriile sînt pe cît de vechi pe atît de rezistente în timp, Bremond, ca și Aristotel înaintea lui, distinge trei faze în orice fabulă: posibilitatea (ori virtualitatea), evenimentul (ori realizarea) și rezultatul (ori concluzia) procesului. Nici una dintre aceste trei faze nu este indispensabilă. O posibilitate poate fi sau nu poate fi realizată. Și chiar dacă evenimentul este realizat, nu se poate ajunge întot-deauna la o concluzie. Următorul exemplu
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
grupare o serie elementară. Acest tip de serii se combină între ele. Combinația seriilor elementare în serii complexe poate presupune o varietate de forme. Procesele pot avea loc unul după altul. În acest caz, rezultatul primului proces este și începutul (virtualitatea) noului proces. c) John este obosit (= se poate odihni) El se odihnește (= se simte din nou bine) El se simte bine (= poate munci din nou) = John se simte bine (= poate munci) El muncește (= obosește) El este obosit (= se poate odihni
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
un autentic psiholog al iubirii și, s-ar putea spune, antropolog născut, iar nu făcut, căci Slavici reușește să aleagă, cu ingenioasă premeditare, în creațiile sale de valoare, modurile de a aduce la numitorul comun și tensiunile dintre sexe, și virtualitățile acestora în a intermedia dezvăluirea stărilor și mișcărilor sufletești până la rădăcina lor din "sinele" individual, dacă nu și arhetipal. Un talent surprinzător, chiar vizionar a lui Slavici, e capacitatea de a surprinde cu arta sa ceea ce "doricului", în terminologie lui
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
din perspectiva creștinismului În numele căruia s au ridicat cele două (trei) biserici de la Argeș, ajungând la concluzia că ea reprezintă un cântec povestitor despre ridicarea bisericii lui Hristos. Cercetătoarea susține că, așa cum se poate desprinde din Miorița, destinul reprezintă doar o virtualitate și el nu apare deloc ca destin implacabil. Motivul testamentului ciobanului există În toate variantele de baladă și colind. Ciobanul care dorește să afle ce-i rezervă viitorul lui, familiei și turmei sale, este un bun gospodar ce vrea ca
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
talent. Depășind formalismul asociativ, inutil, în direcția formulării judecăților estetice, studiile de acest fel rotunjesc profilul istoricului literar, oferindu-i mijlocele necesare cercetării moderne, pluridisciplinare. Curgerea stilistică avântată, prompt temperată de frecvența incidentelor, învederează dominarea netă a imagisticului de către expresivitatea virtualităților intelectuale, exprimând cu îndrăzneală și rigoare bogăția de sensuri, tumultul ideilor. Cărțile Doamnei Zoe dezvăluie o cunoaștere adâncă a istoriei literaturii, a muzicii, a artelor privirii. Așa se face că, în plămada textului, analizele de orientare comparatistă ale Doamnei Zoe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286912_a_288241]
-
a epicului. După ce și-au pus această întrebare, unii dintre cercetători au apelat la conceptul de gen fantastic, pe care au încercat să-l definească. Astfel, Gerard Genette în studiu său Introducere în arhitext ajunge la concluzia că rezerva de virtualități generice este influențată de ,,un număr de determinări tematice, modale și formale, relativ constant și transistorice’’. Cel care adoptă modelul teoretic propus de Genette la noi, pentru a-l aplica unei astfel de cercetări este Ioan Vultur, pentru care proiectul
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
lontano-îndepărtat, antico-antic, notte-noapte, notturno-nocturn, profondo-adânc, posteri-urmași, posterità-posteritate, futuro-viitor, passato-trecut, eterno-veșnic, lungo-lung etc. Enumerarea, ce ar putea fi completată printr-o analiza atentă a lexicului versurilor, nu reprezintă numai o oglindă a gustului personal, ci un adevărat glosar de vocabule cu virtualități poetice. Iată de ce Luciano Anceschi îl numește pe romantic maestrul noutății cuvântului poetic, el nefiind singurul exeget care a abordat încărcătură sugestiva a cuvântului acestuia că inspirație pentru noua poezie.174 Ermeticii mai identificau în Leopardi o altă consonanta ce
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ducem cu rana din carne pe Domnul/ și-n fiecare seară îi dăm să mănânce-un paing." (Partitură). Dacă la Geo Dumitrescu eul își recâștigă dreptul la exprimare în poezie, la Ion Caraion eul apare, mai degrabă, sub forma unei virtualități. Se vorbește în numele unei întregi generații, cel mai adesea instanța comunicativă fiind desemnată prin pronumele "noi" sau se împrumută un ton sibilinic. Versurile capătă totuși o putere incantatorie: Noi suntem nebunii care vor muri/pe marginea dintre noapte și zi
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Luceafărul” și colaborează ulterior la majoritatea publicațiilor din țară. Prozator, dramaturg, publicist, reporter, crainic sportiv, I. a dovedit de-a lungul anilor multiple disponibilități. Volumul de povestiri Estudiantina, cu care debutează în 1962, lasă să se întrevadă doar câteva dintre virtualitățile relevate în cărțile ulterioare. Preocupat de viața tinerilor în mijlocul cărora trăiește, autorul încearcă să dea la iveală resorturile ce le generează comportamentul și să pătrundă dincolo de aparența întâmplărilor. Predispoziția pentru tonul anecdotic, jovialitatea și verbozitatea se manifestă însă chiar și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287476_a_288805]
-
Ștefan Petică, D. Anghel), parnasieni (Duiliu Zamfirescu, Ion Pillat, Mateiu I. Caragiale) și mari individualități ale liricii din perioada interbelică (Tudor Arghezi, Ion Barbu, Al.A. Philippide) se află, în unele note ale operei lor, în descendență macedonskiană, ceea ce confirmă virtualitățile moderne ale acestei poezii. Teoretizările lui M., nesistematice, dar bazate pe intuiții de mare finețe, pe contactul cu ideile literare apusene, se organizează în cea mai completă și mai nouă concepție despre poezie din epocă. Incertitudinile și un demon al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
și uniformă a narațiunii. Sub controlul explicit al instanței auctoriale, protagonistul, Alexandru Robe, se naște, merge la școală, în armată, la facultate, cunoaște primele amoruri, trece prin evenimentele din decembrie ’89, pentru a fi în cele din urmă abandonat purei virtualități ficționale: „Buclele poveștii s-au întrerupt în aer, memoria-i amnezică; tabloul se umple de pete albe”. M. este unul dintre cei mai avizați cercetători români ai segmentului de teorie literară privind postmodernismul și ideologiile tehno-culturale apărute pe suportul fluid
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287988_a_289317]
-
modernității tîrzii suportă un atare tratament? Care ar putea fi avantajele ei proprii în materie de cunoaștere metafizică, de căutare spirituală? E aproape inutil să spun că nu mă refer aici la avantaje care ar fi proprietatea exclusivă a modernității virtualitatea lor metafizică ar fi, atunci, dintru început, exclusă. Mă refer la teme perene, ce țin de miezul tradițiilor, dar pe care modernitatea laică le pune într-o tensiune nouă, cărora le furnizează un nou context de percepție. Iată așadar schițate
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
vitalitatea și capacitatea de a-și comercializa ideile și de a-și utiliza metaforele. Ryan demonstrează că prin dezvoltarea, în naratologie, ca și în alte discipline din științele fizicii și științele sociale, a patru concepte inspirate de programarea informatică respectiv virtualitate, recursivitate, fereastră și morphing gândirea analogică devine o forță care deschide perspective inedite. În nuanțarea acestei idei Ryan pleacă de la sciziunea care a însoțit încă de la începuturile ei, naratologia, plasată la granița dintre artă și știință, critică literară și analiza
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
trăiește în relație cu muțenia operelor de artă. Omul: . Altfel spus, și din acest punct de vedere ele devin discursuri mai autoritare, devin chiar locuri ale cuvântului mai puternice decât cuvântul, pentru că sunt mute și pentru că poartă cu ele o virtualitate discursivă infinit mai autoritară decât a discursului verbal. Cea mai puternică forță logocentrică, așa cum spune Derrida, stă tocmai în această muțenie a operelor de artă și eliberarea de autoritatea cuvântului stă tocmai în discursul care relativizează lucrurile, în acel discurs
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
cu volumul Drumuri ca-n palmă, cuprinzând scurte povestiri ce excelează prin concizie, analiză lucidă și o deosebită putere de sugestie. Varietatea mediilor investigate, precum și diversitatea modalităților stilistice, de la notația lirică la duritatea pasajului naturalist, au determinat critica să remarce virtualitățile de romancier ale autorului, care în 1972 își tipărește primul roman, Trapez, cu o pronunțată tentă socială. Cartea evocă drumul contorsionat al devenirii unui tânăr, descendent dintr-o familie de „foști”, Mihai Olaru. „Apropiat tematic și chiar valoric de Intrusul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286779_a_288108]
-
tinzând spre dimensiunea romanului. Specia în care se exprimă deplin este narațiunea amplă, atent și fin articulată, ca în Walhalla, macronuvelă sau microroman, proză emblematică tematic, stilistic și ca tipologie. Înclinația individualizantă este, cum s-a observat, aceea spre „fructificarea virtualităților «analitice» ale povestirii” (Nicolae Crețu). Procedeul predilect rămâne suprapunerea/interferența perspectivelor temporale, jocul de optică între momentul evocat și cel al evocării, din tratarea contrapunctică rezultând o proză ce „interpretează oarecum «muzical» stări de conștiință subtile, momente sufletești gingașe” (Dumitru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288062_a_289391]
-
nu anulează, însă, evidența că textemele indică o cunoaștere "culturală", sistematizată la nivelul tradițiilor "istorice" ale diverselor comunități. Lexicul unei limbi "istorice" este, într-adevăr, un sistem de numire, și nu un sistem de spunere. Însă textemele depășesc această pură virtualitate; ele au deja o "gramatică". Prin caracterul lor complex, textemele nu doar că numesc, dar și spun ceva despre anumite "lucruri"; și nu numai textemele, de vreme ce Coșeriu însuși admite că "derivatele și compusele îl conțin deja pe a spune, i.e.
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
care a fost abordată femeia pariziana a permis descifrarea ei complexă ca fenomen de cultură și literatura din perspectiva estetică și interdisciplinara. Exegeza personajului și a operei, descompusa și recompusa, urmează un demers hermeneutic dublu: analitic și sintetic. Interpretarea exploatează virtualitățile sugerate de personaj, text, context și intertext. Pariziana, incitantă și ireductibila la o singură formulă critică, implică redimensionări în câmpul estetic și reinterpretări în universul românesc. Plasarea în prim-planul analizei a unui personaj central al literaturii franceze din secolul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
-lea: - dimensiunea mitică interpretării etiologice a imaginii sale idealizate, - dimensiunea romanesca interpretării sale estetice în scrierile artistice, - dimensiunea teatrală reflectă interpretarea fenomenologica. Exegeza personajului și a operei, descompusa și recompusa, urmează un demers hermeneutic dublu: analitic și sintetic. Interpretarea exploatează virtualitățile sugerate de personaj, text, context și intertext. Analiza femeii pariziene ne-a oferit posibilitatea recitirii prozei franceze și reinterpretării personajului feminin dintr-o perspectivă nouă, descoperind aspecte inedite, sintetizatoare și integratoare ale subiectului în discuție. Identitatea complexă a personajului Parizienei
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
prin medierea altuia. "Iată un dispozitiv triunghiular minimal ce determină un triplu raport de reciprocități; între aceste trei unități și înăuntrul fiecăreia dintre ele există mai multe combinații posibile, care îi asigură mitului mobilitatea, elasticitatea și, prin urmare, rezervă de virtualități, adică de metamorfoze" [1999, p.8]. 65 "Décidément l'air de Paris ne ressemble à aucun air. Îl a un je ne sais quoi de montant, d'excitant, de grisant, qui vous donne une drôle d'envie de gambader et
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]