1,953 matches
-
pasager nebărbierit și prost Îmbrăcat - Între stațiile Stockwell și Tottenham Court Road. Făcuse un ocol foarte mare, fiindcă multe dintre stațiile metroului fuseseră blocate. Visele din ajun Îi răscoliseră sufletul. Se vedea cu douăzeci de ani În urmă - un tînăr visător și Îndrăgostit, de care-și amintea fără duioșie, ca un biolog care face observații „pe viu“. În tinerețe, Rowe Își Închipuise că sacrificiile și faptele lui eroice o vor face pe fata pe care o iubea să uite de mîinile-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a arătat cu calm adânciturile mari din capotă și din acoperiș. Se uita cu ochi mari la un avion de pasageri plină cu turiști cum se ridica spre cer la vest, cu fața-i pământie schimonosită ca a unui copil visător. Adânciturile lungi și triunghiulare din caroserie se formaseră la moartea unei creaturi necunoscute, identitatea ei evanescentă fiind abstractizată în termenii geometriei acelui vehicul. Cât de misterioase ar fi fost propriile noastre morți? Dar cele ale oamenilor celebri și puternici? Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
veni aici și a început să citească tot ce i-a căzut în mână despre Africa. Până să sosim aici, știa mai multe despre Africa decât oricare dintre noi. Citise tot ce a scris van der Post - toate nimicurile alea visătoare - apoi a căutat lucruri mai profunde, cărți scrise de antropologi și chiar și jurnalele lui Moffat. Cred că așa se explică faptul că s-a îndrăgostit de Africa - cu ajutorul acelor cărți, chiar înainte de-a fi pus piciorul pe pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cîmpul cunoștințelor lui se lărgea. Odiseea, de pildă, i se părea foarte frumoasă, căci istorisea aventurile unui bărbat care, ca și el, Înfrunta adversitățile, Învingîndu-le, și Îl mulțumea să constate În același timp că nu era vorba despre un nebun visător, rodul imaginației altui visător, probabil nebun și el, ci că se baza pe o poveste adevărată. Veche, foarte veche, dar adevărată. Și era vorba, mai ales, de povestea unui om al mării. Spre deosebire de Don Quijote, care mirosea a pămînt, Ulise respira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lărgea. Odiseea, de pildă, i se părea foarte frumoasă, căci istorisea aventurile unui bărbat care, ca și el, Înfrunta adversitățile, Învingîndu-le, și Îl mulțumea să constate În același timp că nu era vorba despre un nebun visător, rodul imaginației altui visător, probabil nebun și el, ci că se baza pe o poveste adevărată. Veche, foarte veche, dar adevărată. Și era vorba, mai ales, de povestea unui om al mării. Spre deosebire de Don Quijote, care mirosea a pămînt, Ulise respira aer marin, lupta Împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sau altceva. Probabil, îmi fac eu socoteala, a trecut o lună de când am fost netedă ca ei. La unele saloane folosesc noile lasere și, chiar dacă te dai cu gel răcoritor, la fel de bine ar putea folosi o torță de pârjolit porci. — Visătoareo, îmi zice Evie. Revino printre noi. Toată hala aia cu porci e prea bocnă pentru cineva care poartă o rochie din oțel inoxidabil. Băieți în cămăși albe termoizolante și cizme cu tocuri joase împrăștie aburi supraîncălziți acolo unde înainte erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
era încîlceală, vița de vie cu ostrețele gardurilor, cu streașina caselor, cu aracii risipiți în grădină, cu trunchiurile bărbaților leneviți de somn și lâncezeală, cu mirosurile prăvăliilor veșnic cu ușa deschisă, cu părul răsucit pe moațe al femeilor plictisite și visătoare, vița de vie cu ea însăși, cu viața toată chiar. De acolo, de sus, nu se vedeau decît pete de culoare armonizate, roșu sîngeriu, verde închis, ocru, galben bătînd în verde, negru, forme îmblînzite acoperișuri de țiglă, rînduri de vie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care erau vegetarieni pe vremuri și făceau naveta pe bicicletă, îi vezi azi intrând și ieșind din limuzine. Îi vezi mâncând singuri la mese mici din restaurantele hotelurilor. Bând cockteil-uri la bar în aeroporturi private, așteptând următorul avion închiriat. Toți visători ăștia idealiști, ademeniți acum într-un joc de picioare profesionist. Mamele alea telurice, hippie, cu părul împletit în șuvițe, și golăneii ăia cu cioc care alunecau pe skateboard, îi auzi acum la telefon, dând ordine de vânzare agenților de bursă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
literar. La nici două luni de la angajarea fetei, propuse patronului s-o treacă în rândul redactorilor, cu drepturi egale de salarizare. Se iscă atunci un protest general. Majoritatea bărbați, le era peste putință să accepte urcușul rapid al unei fetițe visătoare, ce reprezenta un real pericol pentru cariera lor. Se supuse la vot. Singurul favorabil fu acela al redactorului-șef. Văzând îndărătnicia celorlalți, acesta amenință că-și dă demisia. Ședința se suspendă, hotărârea urmând a fi luată mai târziu. Gheorghe Ereș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Ștefan, bărbatul unic prin iubirea ce i-o purta, prin frumusețea sufletului și a gândului, căreia îi era înzecit datoare pentru răbdarea și fidelitatea cu care o aștepta. Lui îi datora viața. El era responsabil pentru speranțele ei renăscute. Privirea visătoare, umbrită de tristețe, îi alunecă peste tulpinile înghețate ale copacilor și-i căzu pe trupul gârbovit, aplecat de gânduri, al nefericitului Radu Noia. Stătea pe gărduțul din jurul blocului cu haina descheiată, fluturată de vântul rece al începutului de iarnă. Părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vânătoarea de intrigi. În rest, sortau, etichetau, blamau, numai ei știau dacă exista cu adevărat cineva care să fi ieșit neîntinat din acest infern al veninului, ei afirmau că da, exista, există, cu siguranță că da, cum altfel și rămâneau visători, extaziați ca într-un moment de reculegere, refuzau să rostească vreun nume, n-aveai decât să descoperi și singur, altfel n-ar mai avea nici un rost, care ar mai fi farmecul căutării?Ce vrei, să-ți vând eu pontul, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
abia perceptibil după fiecare respirație, aproape îți era imposibil să ți-l imaginezi alergând pe la containere sau urinând în dosul canapelei. Și cum, Dumnezeule, să nu turbez, pur și simplu de grijă, când știu că ea a fost mereu o visătoare. Dacă ar fi mai stăpână pe ea, mai cu picioarele pe pământ, aș mai trage nădejde, dar ea... nu știu cum să-ți spun, domnișoară, ar fi în stare să-și rateze viața de dragul unei pălărioare albe. O privi apoi pe Carmina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și de apropiata moarte. El se afla acolo doar ca să o contrazică, să o contrazică de atâtea ori până când o să ajungă să creadă, în primul rând el, cu adevărat, asta! Am în urmă o viață închinată copiilor, spuse Sidonia, mestecând visătoare cu lingurița în ceașcă. Și ca să poți să-ți închini viața copiilor trebuie să renunți în primul rând la tine. La început, sacrificiul ți se pare major și totodată sublim, pe urmă totul se petrece așa, ca la o mașinărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ocupațiile lor mărunte în prezența ei, ca și cum nici nu s-ar fi aflat acolo cu adevărat. Tatăl continua să citească și să memoreze cifre, mama se ocupa cu tricotatul. Într-o zi o observă, era așezată în fața ferestrei, își masa visătoare urechea, apoi introduse degetul în ureche, îl roti de câteva ori, îl scutură, cu ochii lăsați, cu figura pătrunsă de plăcere, scoase din buzunar o clamă, ținută cu siguranță special acolo și începu să-și scormonească urechea din ce în ce mai excitată, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lor putere de sugestie; înveșmântarea ideilor în imagini de un fior liric inedit; stilul adecvat care ne face să pipăim mișcarea ideilor; paleta clară și concisă cu care autorul zugrăvește; emotivitatea profundă a creatorului care denotă un suflet sensibil și visător; precizia limbajului, forța magnetică a cuvintelor în care zac idei poetice latente; suplețea observației critice; emiterea unor judecăți critice pertinente; interesul viu suscitat de ideile exprimate. Într-o compoziție evaluată cu nota sub 7, profesorul va putea reproșa elevului: platitudinea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
spre trecut, dar și spre viitor: Sau clopoțeii molcomi cernuți pe-ntreaga vale, Care-aducea colinde la noi în lung convoi, Când ascultam la geamuri, și palma dumitale Îmi mângâia obrajii îmbujorați și moi” Îl vedem pe poetul din Poiana Mărului visător, înfiorat de frumusețea lucrurilor ce-l înconjoară, meditând precoce la succesiunea timpului, la trecerea lucrurilor în lumea noastră: ,,Azi e la fel, și vinul așteaptă-n adormire; M-aștepți cu vin roșu, voioasă să mi-l dai, Dar sunt acum
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nu are dreptate? E o femeie sensibilă, totuși... Credeam că e numai curvă. Îmi pare rău pentru ea. Mamă, cum poți să vorbești așa În fața unui viitor preot? Nu doar viitor preot, ci și un preot cu viitor, zise Amalia visătoare. Pentru că are prezent. Lângă el fericirea nu e numai o făgăduință neonorată, Însoțită de aceleași Încurajări jenate: va fi bine mâine, data viitoare, ne trebuie răbdare, ci și ocazia de a striga, acum și aici, În această lume, vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
grăbiți să isprăvească povestea și să se Întoarcă la viață. Dacă nu au simțul eternității. Păcat de ei, că altfel nu-s proști, zise directorul liceului, domnul Zdrulă. Fu aprobat cu admirație pentru cugetare. Nici Anita nu se dovedi o visătoare, cum credea Fülöp Antál când o auzea gemând ușor sub mângâierile poetului lângă tufele de afini olandezi. A urcat În Wiener-Walzer cu siguranța cu care se urcă de obicei În trenuri de navetă. Avea o singură valiză, destul de mare, chinezească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care Începea lângă platanul Înalt și primeau cu sfială dar și cu o abia stăpânită nerăbdare Înghețata Koblicska. Apoi, ca Într-o procesiune spontană alcătuiau un cerc În jurul platanului și Își mâncau În liniște și fără grabă Înghețata În timp ce priveau visătoare trunchiul falnic al platanului. 31. Strălucirea neașteptată a soarelui În preajma amiezii, amintirea desenelor de seminarist și a tabloului lui Neuhouser treziră În el dorința de a se apropia din nou de culori. Pe masa de brad se afla o cutie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
spre frontieră. Klaus-cel-bun s-a Întors În țară. Undeva, În Bihor, a adormit la volan și a murit izbindu-se violent de un sat cu vizibilitate redusă, În timp ce ai săi așteptau cuminți să emigreze În Germania. Era lotul ultimilor sași visători din Transilvania. Klaus nu se omora cu cititul. Avea totuși un poet preferat: Franz Hodjak. Purta cu el mereu o carte de-a lui publicată În țară. Mi-a dat mie cartea odată cu un sărut fratern pe frunte Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
chinuia funia aceea nesuferită care Îl ținea legat de piciorul din spate. Era liber. Ușor și liber. Ușor ca un fulg din moment ce iată-l plutind la o palmă deasupra pământului. Apoi și mai sus. Era ca o țestoasă albă Înotând visătoare În apele albastre din Galapagos: era un zeu gras, bătrân și alcoolic, care făcea cu ochiul lumii Întregi Între două sughițuri; era o țară săracă fără continent; un trup fără consistență; un contur; o părere. Dădu un ocol larg În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o singură notă înaltă, de operă înainte să se stabilizeze la o piesă de Happy Mondays. — Excelent, zise Scout, lăsându-se pe spate în scaun. — Poți căuta alt post, dacă vrei. — Mersi, dar l-am găsit. — Știu. Vocea răgușită și visătoare a lui Sean Ryder se revărsă din vechile difuzoare și Scout cântă alături de el la refren - Hip-hip, ura. Azi i-am dat cu tifla cuiva - lovindu-se cu palmele peste picioare ca și când ar fi cântat la bongo. Existau șanse mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lemn, care se înnegrise pe margini, se ridica un fum subțire ca vata. Privirăm toți trei focul, ochii mijiți și somnoroși ai lui Ian deschizându-se brusc atunci când lemnul trosni, aruncând o mică jerbă de scântei, apoi își reluară privirea visătoare, mulțumită. — Cum s-a întâmplat? Scout rămase cu ochii ațintiți la flăcări. Într-o seară, eram acasă, în casa părinților, și navigam pe internet. Era la începutul acelei veri dintre colegiu și facultate și căutam ceva de făcut. Am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
c-o să știm mereu unii de alții, c-o să ne scriem mereu. Poze: ne pozam unii pe alții cu banalele, ieftinele aparate sovietice "Smena" și schimbam banale și ieftine instantanee. Iordan avea să pună pe note versurile lui Emil Brumaru, visătorul grațios căruia un sifon albastru ori cănile cu apă îi trezeau neliniști metafizice. Chiar gălețile cu zoi din ușa bucătăriilor de vară îi provocau uimiri transcendente. "Tutungerii, tutungerii, o, vremea cînd eram copii Sutiene mici, cu miros rar Iubiri uitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ele analizează stări sufletești, proiectează viziuni, disertează. Conțin, astfel, alături de epic (sau chiar, uneori, în absența lui), fantezie, lirism, tensiune dramatică și, mai ales, reflecție. Două dintre textele cuprinse în volum, Considerații generate de sublimarea fericirii și Ultima dilemă a visătorului visat, sunt de-a dreptul eseuri. Un eseu camuflat este Small Talk cu îngerul meu. Povestirea Îngerul exterminator e saturată de eseism. Nu mai puțin El-ul. Consubstanțial imaginarului, eseismul e o invariantă a prozelor din Sub semnul Aspidei, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]