2,034 matches
-
de a exercita funcții cu responsabilitate în administrația publică. Înainte ca judecătorii să se retragă pentru a delibera, Paolo Gabriele a declarat: "Lucrul pe care îl resimt cel mai puternic în mine este convingerea că am acționat doar din dragoste viscerală față de Biserica lui Hristos și față de conducătorul ei pe pământ. Nu mă simt hoț". Paolo Gabriele, supranumit "Paoletto", fost angajat model în vârstă de 46 de ani, a ascuns în apartamentul său peste 1.000 de scrisori, faxuri și texte
Majordomul Papei, condamnat de Tribunalul Vaticanului. Vezi ce pedeapsă a primit () [Corola-journal/Journalistic/57464_a_58789]
-
zona minoratului artistic în spațiul succesului planetar: „ Totul părea atât de magic și, într-un anumit sens chiar era, dar ca în orice act de stabilire a distribuției, epifania lui Colette se născuse din ceva mai mult decât din intuiție viscerală - se născuse din fapte. Cu toate că senzualitatea autentică a lui Audrey, Gigi-itatea ei, erau evidente, nimeni, înaintea lui Colette, nu le văzuse. Poate că și din cauza ciudățeniei lui Audrey. Avea picioare prea lungi, un mijloc prea subțire, tălpi prea lungi, ochi
Mic-dejun cu Audrey (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5898_a_7223]
-
film recomandat, de altfel, cu mult și iresponsabil entuziasm de comentatori de la televiziunea publică - pentru că el conține tot ce poate fi mai rău în lumea de azi: cultul grețos înălțat unui monstru imoral, exaltarea insuportabilă a pulsiunilor naționaliste și ura viscerală față de formele noncomuniste de existență politică. Prietenia deloc inocentă a lui Maradona cu lideri extremiști din America de Sud și Centrală, afacerile la scară continentală, încurajarea revanșismului contra celor bogați tocmai de către îmbogățiții lumii, vulgaritatea comportamentală și promiscuitatea morală sunt constante ce
Anul vuvuzelei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6194_a_7519]
-
comune comunismului și nazismului”, a deschis Amos Oz discuția spre o temă dragă lui Gabriel Liiceanu, după cum s-a văzut și din intervenția următoare a acestuia: „Ați pus alături nazismul și comunismul. Cum se face că, atunci cînd spui antinazism visceral, lucrul acesta e absolut firesc, nu e negociabil, n-ai cum să fii în trepte antinazist. În schimb, eticheta anticomunism visceral, creată în Franța, este peiorativă, este socotită o formă de exces, de fanatism. N-ai voie să te ridici
Amos Oz și Gabriel Liiceanu la Ateneu by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4865_a_6190]
-
din intervenția următoare a acestuia: „Ați pus alături nazismul și comunismul. Cum se face că, atunci cînd spui antinazism visceral, lucrul acesta e absolut firesc, nu e negociabil, n-ai cum să fii în trepte antinazist. În schimb, eticheta anticomunism visceral, creată în Franța, este peiorativă, este socotită o formă de exces, de fanatism. N-ai voie să te ridici din toată ființa ta împotriva încarnării răului. De ce acest tratament diferit pentru două forme caracterizate ale răului?” Nici aici însă Amos
Amos Oz și Gabriel Liiceanu la Ateneu by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4865_a_6190]
-
reorganizare a stârnit, cum se întâmplă de obicei în spațiul public românesc, agitație. Proiectul este o necesitate. Suprapunerea lui însă cu modificarea Constituției, alte legi organice foarte importante, cum ar fi statutul minorităților, complexitatea acestor lucruri ne sperie și reacționăm visceral. Cred că se va continua această construcție, dar cu mult mai mult calm, cu mult mai multă aplecare corectă asupra importanței și complexității acestor procese, este părerea mea", adaugă Preda. Mai mult, Cezar Preda a sugerat că asumarea răspunderii pe
Cezar Preda: Când am auzit că trebuie adoptată rapid reorganizarea, m-am ciupit: "E o chestie reală?" () [Corola-journal/Journalistic/48321_a_49646]
-
din 1990, unde Pavilionul românesc îi găzduia în fine recolta artistică și, cutremurătoare, defilarea sa de supliciați. Le aplicam, fără abuz, ca numitor comun, niște cuvinte de stringentă ontologie a suferinței, Patior ergo sum - Sufăr, deci exist -, o formulă mai visceral adevărată, în acest caz, decît faimoasa ecuație carteziană, Cogito ergo sum. Concepția severă ordonînd ansamblul pieselor expuse, adunate, mai bine de o sută, în centrul Pavilionului pentru un front compact, sporea nevoia de reculegere a privitorilor și impresia de revelație
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
a imprimat acuratețe fonetică și cadență sigură. Serenela Ghițeanu are urechea limbii, dar nu are virtuozitatea ei expresivă. De aceea scrie limpede și corect, avînd un ton neutru, de perorație rece. Nu e o autoare patetică, neavînd nimic din tulburarea viscerală a talentelor de esență temperamentală. După cîteva cronici, ți-ai fi dorit ca autoarea să fie mai virulentă, mai arțăgoasă, mai bătăioasă în pornirea de a judeca autori. Dar Serenela Ghițeanu stă sub fatalitatea naturii sale: o generozitate caldă care
Cronicarul blînd by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5429_a_6754]
-
zece țări care au apărat interesele Rusiei și incursiunea militară în Ucraina sunt următoarele: Armenia, Belarus, Bolivia, Cuba, Coreea de Nord, Nicaragua, Sudan, Siria, Venezuela, Zimbabwe. După cum lesne se poate observa, între acestea se numără state fără tradiții democratice (Cuba, Bolivia), țări visceral antiamericane (Venezuela), aliați clasici ai Moscovei (Belarus) sau state conduse de un regim acuzat de folosire a armelor chimice împotriva propriilor cetățeni (Siria). Menirea unei astfel de rezoluții este pur simbolică, exprimând opinia globală. Jocul Chinei Prima poziție publică exprimată
Lista celor zece aliați ai Rusiei. De Ce stă China pe margine în problema ucraineană by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/54515_a_55840]
-
nuanțe sobre, de aceea ultimul lucru pe care i l-ai putea cere e să stea pe picior de altercație, declarînd polemici și susținînd idei riguroase. C. D. Zeletin e un spirit vernacular, aplecat spre limba obștei, și nu un visceral, înclinat spre cenestopatii insolite. Atracția față de limbă îi depășește interesul pentru psihologii, cuvintele părîndu-i-se mai vii decît oamenii. E copios în pofta cu care vorbește de termeni, precum „coincidență“, „exaporiți“, „parimie“, „zaimf“, „mătăuz“ sau cutare asonanță poetică. Și e milostiv
Strictețea contemplativă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5165_a_6490]
-
autoarea lasă acribia detaliului infinitezimal și se întoarce la reflecții fine, făcute în marginea unor întîmplări sau amintiri. Atunci Doina Uricariu e în elementul ei, vie, fermă și cuceritoare, dovedind un intelect lucid, de fină discriminare a nuanțelor, fără efuziuni viscerale și fără sentimentalisme cu tentă elegiacă. De fapt, Doina Uricariu are o precizie rece, de aritmetru care a înlocuit cifrele cu cuvintele și care, mișcîndu-se pe un teren lexical, aplică limbii o rigoare analitică. Autoarea are scrupulul tentelor exacte, numai
Epoca moșmoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5329_a_6654]
-
1953 (anul morții lui Stalin). Pentru că adeziunea lui Barthes la o anumită înțelegere raportului dintre limbă și istorie (sau, mai larg, dintre natură și cultură) dă orientarea lui „de stînga”, și pentru că la noi există încă tendința de a reacționa visceral la „dreapta” sau „stînga”, aș vrea să zăbovim un pic asupra acestui raport. Am în vedere două chestiuni. Prima ține de o abordare tip close reading. De ce întrebuințează Barthes, aici și aiurea (în Mitologii, de pildă), majuscule atunci cînd scrie
Cu ma(ju)sc(ul)ă, fără ma(ju)sc(ul)ă by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5373_a_6698]
-
-și depășească deprimarea tot mai accentuată, chinuindu-se fiecare să răspundă la dificila întrebare „cum trebuie să-ți trăiești viața“ - și anume în libertate, condiția abstractă de care se bucură ca membri privilegiați ai unei țări dezvoltate. „Prin scriitura sa viscerală, laconică, Jonathan Franzen schițează destinul unor personaje ce încearcă din răsputeri să navigheze într-o lume marcată de avans tehnologic, de schimbări de la o zi la alta. Destinul lor este acela de a lupta să păstreze echilibrul între speranțe și
Jonathan Franzen - Libertate () [Corola-journal/Journalistic/5372_a_6697]
-
Borel - salvându-se astfel de la sinucidere - fiindcă simte o nevoie organică de obiecte eterne și incoruptibile. Autorul care scrie "atunci când nu mai poate suporta, când înțelege că poate înnebuni dacă n-o face", oprindu-se asupra unor obsesii și fantasme viscerale. Scriitorul măcinat de suferință fizică în timpul actului creației, căruia îi îngheață mâinile și picioarele, are insomnii și dureri de ficat. Bărbatul care înțelege că prin artă poate fi răscumpărată copilăria, iubirea, iluzia scurgerii timpului. Înțeleptul ajuns la o vârstă respectabilă
Traducerile din poveste by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6606_a_7931]
-
mijlocul tornadei. Puterea de penetrare emoțională a acestor scene ale unui teatru de război stă în detaliul telescopat, în „simt enorm și văd monstruos", dar și în acel aparent nesemnificativ care se topește într-un decor exasperant, de o tristețe viscerală. O pisică care traversează strada șchiopătând, un bărbat în picioarele goale care cară pe umeri un televizor, privirea intensă a unei femei după un văl, o bucată de stofă roșie la un balcon protejat cu feronerie, resturi răspândite pe pavaj
Cele ce mor și cele ce dor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6457_a_7782]
-
Lungin reușește să investigheze ecuația umană a unor personalități care se desprind din contextul secolului pentru a reverbera emoțional și tragic, nu altfel decât procedează Tarkovsky în Călăuza (1979) cu romanul fraților Strugațki. Nebunia are lumina ei întunecată, fervori și viscerale contorsiuni convulsionează trupul uscat al monarhului, chipul lui lipit de ziduri are trăsăturile scofâlcite ale unui monah vizitat de diavol în chilia lui, căutând să-l înfrunte cu rugăciunea în timp ce limba i se împleticește în alte vorbe decât cele ale
Țarul și țara by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6395_a_7720]
-
bine documentate în literatura rusă, iar coloana sonoră, de la partiturile lui Prokofiev și Musorgski la muzica de acordeon filtrată prin vocile minunate ale gemenilor siamezi sau muzica de operă ieșită spectral din floarea ruginită a patefoanelor, înnobilează printr-un contrast visceral scenele concupiscente. Frumusețea înflorește maladiv în mijlocul trivialității, fiecare scenă „pornografică" este coruptă estetic, catartic, însă ironia subiacentă este modulată liric, iar trivialul dobândește o demnitate tragică. Filmul respiră atmosfera simfonică a unei opere al cărui libret conține stupefiante banalități cărora
Despre monștri și cinema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6083_a_7408]
-
s-a dovedit mult mai rezistentă, din păcate, decât ființa sa de carne... M-a surprins plăcut și maturitatea celui plecat dintre noi la 35 de ani. La 27-28 de ani, el nu mai are nimic din balastul de reacții viscerale al scriitorului tânăr. Nici idiosincrazii, nici solidarizări pripite, nici înfumurări. Este orgolios, adică are orgoliul de a aspira la o Operă, dar nu este vanitos. Scara sa de valori literare și etice este viabilă și azi, trecând testul timpului. Iubirea
Jurnalul risipitorului de iubire (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4804_a_6129]
-
pe rând și, inevitabil, cu atingeri (concept fundamental al cărții, căci scurtcircuitările infinitezimale decid, și la nivel de individ, și la nivel de țară, înălțări și căderi, cotituri și rupturi, înflăcărări și înghețuri). Avocata fascinată de Bosch și de forfota viscerală, subepidermică a deliciilor sexuale este înzestrată cu o extraordinară, plastică percepție a semnalelor trupului, dar și cu o inteligență reflexivă peste medie, secondată strâns de cuvânt. Nu Șeherezada îmi vine în minte în primul rând, chiar dacă trimiterea e directă, și
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
filozof fundamental al modernității într-o perioadă când la noi el mai trecea drept criminal de război. Polemicile lui cordiale și nuanțate, dar categorice, cu Vladimir Tismăneanu sau Andrei Pleșu - plus neînțelegerile tacite cu Gabriel Liiceanu, taxat drept „un anticomunist visceral” - l-au păstrat pe Ion Ianoși într-o dezbatere de idei necesară în inflamatele decenii postrevoluționare. Dincolo de prolixitate și de deficiențele de compoziție, Internaționala mea rămâne, de aceea, o probă convingătoare (lecție deloc programatică, întrucât lui Ion Ianoși îi repugnă
O frescă autobiografică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4388_a_5713]
-
decât așa. Și, de obicei, este altfel decât așa. Este, adică, în primul rând, lămuritor. Își spune păsul, dar își face și testamentul. Cu ironie vitriolantă. Cu ironie înfierbântată. Cu ironie distantă. Cu ironie înțeleaptă. Și, subliniez asta, cu ironie viscerală. Cu cât e, ca instanță, mai compulsiv, cu atât limbajul lui tinde să se disloce. Apocalipsă veselă? În nici un caz: „de la capete ia-te și la capete du-te// (...o zi mai e și-n rest minute)// 6// o singură
Optzecist, afectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5664_a_6989]
-
simbol al tendințelor numite ”antiamericane”. Această etichetare însă, de ”anti-american”, creează o diviziune a opiniilor. Președintele George W. Bush - căruia îi aparține faimoasa afirmație că Iran, Irak și Coreea de Nord reprezintă ”axa răului, făcută în 2002 - vedea antiamericanismul drept o opoziție viscerală împotriva a tot ce înseamnă SUA. Inamicii Americii ne urăsc libertatea, spunea Bush. Profesorul american de istorie Max Paul Friedman crede însă că afirmațiile lui Bush reprezintă ”termenii în care au fost caracterizate toate neînțelegerile dintre politica SUA și alte
Hugo Chavez, ultimul anti-american? by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/56683_a_58008]
-
Totodată, el mai punctează că eticheta de anti-american a fost pusă și democrațiilor liberale precum Franța, când s-au opus războiului din Irak. Pe de altă parte, Russell Berman, de la Universitatea Stanford, spune că este posibil să distingi ”între antiamericanismul visceral cu stereotipuri explicite și criticile legitime”. El susține că în cea mai mare parte a lumii arabe ”o combinație de antisemitism și antiamericanism” este exploatată de liderii populiștii și punctează că uciderea ambasadorului american în Benghazi, Libia, Christopher Stephens, reprezintă
Hugo Chavez, ultimul anti-american? by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/56683_a_58008]
-
lucru pe lîngă tărîmuri distruse”, miza poeziei d-sale o reprezintă intensitatea pasională cu care urmărește asemenea „tărîmuri”, putința de-a le acorda sensul unei traume proprii. Aici categoriile, cadrele generale nu sunt de mare folos. Poetul purcede din intimitatea viscerală a suferinței (în cazul de față predomină una eroticească), din ceea ce e ireductibil în istoria-i personală, diferențiind-o de istoria exterioară a temelor. E o experiență neagră a unei ființe ce ia cunoștință de sine printr-un simțămînt al
Din stirpea damnaților by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5798_a_7123]
-
După partea întîi a spectacolului, mi s-a părut că mă întîlnesc cu ceva sau cu cineva din Un veac de singură tate. Márquez a bîntuit. Cu fabulosul faptelor de neimaginat, cu chinul, cu absurdul unor scene întregi, pătimașe și viscerale. Cu nostalgia amară. Cu ceea ce este sfîșietor. Ca și muzica violoncelului, ca și sunetele pianului ce-l acompaniază uneori, ca și acest decor fragmentar al Ninei Brumușilă, care se face și se desface la vedere din elemente ce definesc o
Afară, în fața ușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5801_a_7126]