466 matches
-
e lăudat pentru ochiul lui, ci pentru mâna și forța lui. Ca și cum remarcabil, în această metamorfoză a Creației, n-ar fi rezultatul artistic în sine, ci munca supraomenească pe care o presupune. Grecia antică trece pe bună dreptate drept țara vizibilului și a luminii unde divinul este contemplat, în timp ce la evreii și arabii din deșert el este invocat prin cuvinte. "Toți oamenii poartă în fire aspirația de a ști", spune Aristotel la începutul Metafizicii. Stă dovadă întâietatea vederii. Deoarece nu numai
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
asupra generalității. Căci știutul a acoperit multă vreme văzutul. Vederea limpede a însemnat o smulgere din zvonuri, din apăsătoarea și falsa știință a memoriei colective, din mâlul legendelor, poveștilor și proverbelor, din confuzia imemorială care timp de milenii a făcut vizibilul să vorbească despre altceva decât despre el însuși. Columb citise prea mult ca să vadă ceva nou. El n-a căutat, în Indii, decât să adauge o vedere anodină la o lectură primordială. Ca și Marco Polo, acest om al Evului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nu are o portiță de ieșire. Evaporarea lumilor de dincolo, mitologice sau religioase, aduce vederea în prim-plan. Iată deodată copaci și chipuri privite pentru ceea ce sunt, la întâmplare, fără a priori, în magnifica lor laicitate. Acest nou contract cu vizibilul ne-a adus totodată prima cartografie viabilă. Există un moment în istorie care vine ca o bucurie pentru ochi, când omul, creat după imaginea lui Dumnezeu, se apucă să recreeze natura după imaginea omului. Atunci se cristalizează acest amestec de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
gestațiilor de nouă luni în pântecele biologic, nu-i chiar atât de natural cum crezusem. Nu e un destin. E o etapă în cursul tehnologiilor, ca în cel al agronomiei și geografiei noastre. Fiecare mediu de transmisie, fiecare spațiu-timp are vizibilul de care este în stare, nu pe cel pe care-l vrea. Ceea ce noi numim "vizual" este ansamblul noilor forme făcute necesare de autostradă, lansatorul spațial și ecranul de control. Să rezistăm tentației de a judeca o mediasferă, cu estetica
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
animalului și ale omului, "între creastă și panaș, pinten și sabie, plecăciunile porumbeilor și cele de la balurile câmpenești" (Leroi-Gourhan), cu atât mai puțin sunt rupte între imaginea de ieri și cea de azi. Viața noastră cotidiană ambreiază și debreiază palierele vizibilului și schimbăm punctul de vedere cum schimbăm viteza. Idolul, care vine din straturile cele mai adânci ale psihismului individual și ale istoriei speciei, ne solicită poate în modul cel mai imperios, căci și cel mai inconștient. Așa cum arta modernă își
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
prima vedere, se pare că nu. Eidôlon-ul policrom și politeist este mai orientat spre vizibil și splendorile acestuia; eikôn-ul bizantin, mai puțin strălucitor și mai sever, privește spre interior. Putem și trebuie să opunem cele două tipuri de învestire a vizibilului de către invizibil, două moduri incompatibile de prezență a divinității în figurarea ei. Zeul păgân este vizibil în mod substanțial și prezent în esența sa în idolul antic; Dumnezeul creștin, substanțial invizibil, nu este cu adevărat în icoană (așa cum trupul lui
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
o datorăm numai lui". Contrareforma dă un nou avânt imaginii, o multiplică, îi dă amploare (protestanții întărind până la urmă ceea ce voiseră să slăbească), dar revenind la un regim mai puțin periculos, la o funcționare reprezentativă, nu carismatică și cathartică a vizibilului. De la icoană la tablou, imaginea schimbă semnul. Din apariție, ea devine aparență. Din subiect, nu mai este acum decât obiect. Reamenajarea vizuală a lumii catolice după Conciliul de la Trento se face cu mai multe imagini, dar o imagine diminuată ca și cum
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și imaginea care le amintește de Dumnezeu neștiutorilor de carte, între apelul la simțuri și apărarea Sensului. Convulsivă, sângeroasă ezitare: Savonarola arde "deșărtăciunile" Florenței înainte să fie ars el însuși. E nevoie de o frizare a păgânismului pentru a salva vizibilul, punându-se în pericol grația, sau de renunțarea la magnetismul suspect al imaginilor pentru a se cultiva "literele frumoase" și puritatea Duhului Sfânt? Umaniștii au făcut această din urmă alegere, iar Erasmus, care nu condamnă imaginea, nici nu o ia
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
occidentală orgolioasă, mai întâi pentru perspicacitatea ei. Perspicere înseamnă a vedea limpede și complet. Laborioasa descoperire a arhitecților Brunelleschi și Alberti (care le vor transmite metoda pictorilor) își merită numele, căci ea va permite luminarea, deci eliminarea, misterelor și ascunzișurilor vizibilului într-o transparență pur umană. Firește, toate culturile vizuale din lume avuseseră modul lor de a transpune spațiul pe o suprafață plană. Egiptenii au avut perspectiva cu registre, hindușii perspectiva radiantă, chinezii și japonezii perspectiva zborului de pasăre, bizantinii înșiși
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
continuu, el a rupt de fapt universurile închise și îngrădite, calitative și fărâmițate care hotărau până atunci asupra reprezentării. El înlocuiește obsedanta observare a detaliului cu un sistem omogen și global, în care spațiul inteligibil neutralizează ascunzătorile, colțurile întunecate ale vizibilului. Însoțirea ochiului cu logica matematică a avut ca efect deschiderea pentru privire a naturii fizice, nu doar mitologice sau psihologice. Perspectiva artificialis ne-a dezvăluit pământul eliberându-ne de zei. Ea ne-a permis să ieșim din etern echivalentul "ieșirii
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
intrarea în criză, prin optică, a transcendenței mistice (a motorului divin față de motivul aparent). Geometrizarea întinderii prin caroiajul scenei teatrale transformă lumea exterioară într-o combinație de volume și suprafețe, eliberată în cele din urmă de opacitățile ei magice. Esența vizibilului nu mai este invizibilul, ci un sistem de linii și puncte. Ca și cum analiza experimentală a celor trei dimensiuni s-ar opera în detrimentul spiritualității, ca și cum ce se câștiga ca spațiu de joc se pierdea ca valoare de revelație. Sfârșitul epifaniilor, începutul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
istoriei, "niște pitici cocoțați pe umerii unor uriași". Și aici, nu există noutate decât în retrospectivă. Mediasferele depind în ultimă instanță de principalul vector material de transmitere. Cum arată și numele, videosfera începe de la video. Frontiera între două vârste ale vizibilului este rareori vizibilă. Cea care separă regimul "artă" de regimul "vizual" trece printre pelicula chimică și banda magnetică, travelling și zoom, documentar și marele reportaj. În fotografie și cinema, imaginea există fizic. Un film este o succesiune de fotograme vizibile
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
vizibilitatea instantanee a imaginii înregistrate stă "timpul nostru real". În abundența suportului, stă inflația vertiginoasă a imaginilor disponibile, și deci un risc serios de devalorizare (influența și afluența fiind invers proporționale). În capacitatea de transmisie imediată, stă abolirea distanțelor. Logistica vizibilului comandă logica trăirii. Vechiul "istoric al prezentului", marele reporter de altădată, cu flerul, stilul și experiența lui acumulată, devine anonimul "echipa noastră de la fața locului", cu o legătură prin satelit programată. Acum, totul e acum, iar orice punere în formă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
scrisă care întârzie devine inutilă. Căci, lucrurile fiind văzute chiar în clipa respectivă, ele nu mai cer un talent sau o educație deosebite. Profesioniștii privirii și ai cuvântului sunt astfel descalificați. Odată cu apariția camerei video ușoare, ilustratorul ca mediator al vizibilului, scriitorul sau jurnalistul ca mediatori ai istoriei își pierd vechea întâietate, în favoarea prezentatorului prin intermediul căruia actualitatea survine. Imediatul video face economie de profunzimi de câmp și timp. Regia, cu mozaicul ei de ecrane, devine postul de comandă a memoriei și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
priviri tabu moral cauzat de unicitatea biologică. În tehno-artă, ca de multe ori în trecut, conceptul precede sentimentul. Dar aici numărul predetermină rezultatul, nu este posibil niciun montaj, ingeniozitatea stă în întregime în calcul dezincarnare logocentrică a cărnii senzoriale a vizibilului. Despărțirea de corp nu înseamnă și renunțarea la sens? Nu că sensul trebuie obligatoriu exprimat printr-o conștiință sau o intenție, dar el pare legat de o singularitate, acea improbabilă conjunctură de gene care este individul viu. În imaginea de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ne apare în față când îl credeam lăsat în urmă, dispărut împreună cu "premodernul". Așa cum mondializarea economică face să reapară în Nord nevoile de înrădăcinare națională, aculturația științifică a elitelor din lumea a treia și integrismele religioase, ubicuitatea electronică redă atracția vizibilului, suprimând distanțele și decalajele temporale. Telecomanda sau lumea exterioară se supun degetului și ochiului. Un om care are cablu și zapează este un vrăjitor fericit, fiindcă este în sfârșit eficace: sare de la un continent la altul cât ai clipi din
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nu se refutează prin argumente. Ea este înlocuită de o alta. Ceea ce este considerat "de văzut" de către fiecare vârstă a privirii este considerat incontestabil. În regimul "idol", care corespunde teocrațiilor, pot contesta aparențele vizibile, dar nu că există ceva dincolo de vizibil spre care trebuie să-mi focalizez ochiul spiritual. În regimul "artă", care anunță ideocrațiile, mă pot îndoi de zei și de idoli, dar nu de adevăr, care trebuie descifrat în marea carte a lumii, raportând fenomenele vizibile la legile invizibile
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ochilor de carne). Este mai ușor de stabilit dialogul între filosofii decât între lumini, între guri decât între ochi. Spiritele își pot vorbi, de la o extremitate la alta a pământului, prin intermediul interpreților și traducătorilor. Dar nu există un dicționar al vizibilului. "Ochiul ascultă", dar nu aude ochiul celuilalt. 3 Cheia de boltă care ține în picioare edificiul credințelor și practicilor noastre nu este alegerea intelectuală a adevărului, nici alegerea morală a valorii. Dincoace de aceste operațiuni ca să spunem așa secunde privitoare
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
imagina mai mult" (Rousseau). 10 Dispariția Invizibilului este un fapt siderant, pe care instrumentele de reproducere a realului îl fac, din nefericire, invizibil. Să rezumăm. În logosferă, care urmează după inventarea scrierii, ceea ce era cu adevărat era absent. Neîncrederea viza vizibilul: așa era în trecut cazul culturilor egipteană, greacă, bizantină, medievală sau, astăzi, budistă, hinduistă, animistă. Pentru două monoteisme din trei, Atotputernicul nu are nici chip, nici corp. El este cuvânt. A vrea să-i dai o imagine ar fi o
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
corp. El este cuvânt. A vrea să-i dai o imagine ar fi o crimă și o nebunie. Doar pentru al treilea, creștinismul, cel puțin în versiunea lui catolică, imaginea fizică a divinului era negociabilă. O dată cu grafosfera, întemeiată pe tipar, vizibilul își redobândise demnitatea, dar ca o contingență care urmărește sau regularizează o necesitate accesibilă logic, prin discurs sau abstracție. Descartes: "Orbul este cel mai bine plasat ca să facă geometrie". Se considera atunci drept evident faptul că lumea se explică prin
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și să programăm viitorul înainte de a-l trăi. Microscopia coboară până la 1/10000 de milimetru. Iar macroscopia a câștigat tot atîția factori, prin sateliții de observație. Razele X, infraroșii, gama ne făcuseră deja să trecem dincolo de lungimile de undă ale vizibilului. Optronica și camerele ei termice permit unui conducător de tanc, unui pilot de avion, unui servant de bazooka să vadă în noapte, fără a fi văzuți. Ecografia, prin ultrasunete, permite vizualizarea tridimensională a unui craniu sau bazin. În diagnosticul medical
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
regăsește, în primă instanță, sub forma reprezentărilor cu privire la ierarhiile divine. Manifestarea prezenței legăturii prin nașterea reprezentării ca primă întrupare a ei va sta mărturie pentru realitatea și posibilitatea experienței religioase. Recunoașterea legăturii și, astfel, re-instituirea ei pentru noi fac ca vizibilul, cu tot ceea ce presupune el, să fie recuperat, fără rest, ca (re)născut prin chiar această relație. Orizontul de înțelegere și transmitere a unei asemenea experiențe va fi și el diferit de modurile comune de înțelegere și transmitere a cunoașterii
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
dezechilibrantă a „exteriorului“, va conduce către o dezumanizare ale cărei consecințe sunt deja vizibile. III.3 Despre cauzalitate Există, în afara cauzalității prin legătura cauză-efect, o cauzalitate prin legătura Unului. Dacă primul tip de cauzalitate se regăsește ușor la nivelul formelor vizibilului și, de aceea, este cu precădere exploatat de știință din interiorul multiplului desfășurat ca ierarhie, cauzalitatea prin legătura Unului nu poate fi nici prevăzută, nici măsurată, ea manifestându se ca spontaneitate pură. Atâta timp cât, sub imperiul științei, se va urma și
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
pură. Atâta timp cât, sub imperiul științei, se va urma și urmări exclusiv legătura de tip cauză- efect, previzibilă și măsurabilă, pentru a controla și explica lumea, legătura cu Unul și cauzalitatea prin această legătură vor cădea în regim secund. La nivelul vizibilului, modul în care lucrurile și ființele se influențează poate fi „sistematizat“, însă până la proba contra rie. Această privire superficială nu dă seama de lume, în manieră „obiectivă“, ci de modul nostru, mai mult sau mai puțin comun, de înțelegere și
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
îlașază pe cel ce are experiența sacrului în locul din care vede legăturile lumii proprii și poate înțelege transformarea, devenirea, nașterea și moartea, prin măiestria trăirii autentice care redă curgerea lucrurilor, fără încăpățânarea de a fixa un chip ultim în manifestările vizibilului. Renunțarea la orice impunere a chipului lasă deschisă poarta către locul din care se nasc toate chipurile. Astfel, dacă în plan individual impunerea chipului se constituie ca opreliște, ca piedică în parcurgerea treptelor decelabilă în forma prejudecăților, a împietririlor mai
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]