251 matches
-
tehnicilor narative puse în practică de Creangă; acesta, sub masca protagonistului, Harap-Alb, realizează un joc de cuvinte unic, corelând stilul epic cu cel liric, în scopul creării unei pseudo-creații literare în versuri. Naratorul face trimitere la întreaga castă din aria vizionarismului, din care face parte și Ochilă, alternând numele lor cu rezonanță armonioasă pentru a reda textul într-o formă rimată și ritmată: „Poate că acesta-i vestitul Ochilă, frate cu Orbilă, văr primar cu Chiorilă, nepot de soră lui Pândilă
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
acționează și în modul în care îi percep cei din jur. Din punct de vedere caracterial, putem trasa anumite conexiuni între cele cinci personaje, organizându-le în grupuri cu trăsături comune. Astfel, personajele Ochilă și Păsări-Lăți-Lungilă pot fi încadrate sferei vizionarismului, al cunoașterii universale, întrucât ele sunt descrise ca fiind omnisciente și omniprezente. Puterea lor stă în capacitatea de a vedea „ceea ce nu mi-aș dori să vadă nimene, pentru a-și osteni vederea” (Ochilă), și de a ajunge „cu mâna
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
doar volumele editate înainte de 1944), examinează minuțios piesele de teatru Zamolxe și Meșterul Manole, analizează deosebit de pătrunzător „trilogiile” și celelalte scrieri filosofice, recurgând, pentru aprofundarea unor chestiuni, și la exegeza eliadescă din domeniul istoriei religiilor. Capitolul final relevă similitudini între vizionarismul lui Lucian Blaga și simbolistica prozei lui Kafka. Cea mai substanțială contribuție e cea din capitolele dedicate filosofiei, unde gândirea lui Blaga e considerată din interior, cercetată, cu ochi de expert, în principalele ei articulații. Modul de abordare dezvăluie o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
seminții/ de apă de aer și de uscat.” Sub alibiul polarității tutelare, P. își desfășoară textele după un ritm de sistolă și diastolă, vertebrând dublul regim (nocturn/diurn) al ființei prin dublul regim al poeziei, disputată în egală măsură de vizionarism, teratologie, oniric și grotesc, ca și de prozaism, naturalețe, trezie și organic. Prefigurat de Juventus, Exuvii (1997; Premiul ASPRO) este un roman atipic, mai degrabă un vast poem în proză. Amortizând la extrem acțiunea și fragmentând sintaxa narativă, scrierea e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
treacăt, ca și cum și-ar trece degetele pe corzile unei harfe. Lirismul Anei Blandiana este, dacă se poate spune astfel, o mireasmă a logicii, esență rar întâlnită în creația poetică, despre care se crede că se caracterizează exclusiv prin iraționalitate, revelație, vizionarism"98. Totuși, "literatura Anei Blandiana este, însă, mai presus de orice, o revanșă a verbului și a sensului, itinerariul unei voci, care caută să spună neliniștea unei identități, este o prelungire de sine"99. Cu alte cuvinte, este vorba despre
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
moral, liber prozodic (decasilabii iambice care sunau aproape toți la fel în prima jumătate a deceniului, dispar treptat), original metaforic, dar fără excese, rareori poeta punând preț pe imaginea izolată ("stele reci cu labe fără soț", oasele serafice ale mestecenilor"). Vizionarismul are tăietură clară, rațională și câteodată aforistică"84. Înlocuirea esteticului cu eticul, vizibil în poezia șaizecistă, devine, și de data aceasta, dovada spiritului militant al unei generații. Totuși, speriată de cruzimea exterioară cu prelungiri asupra organicului, în căutarea unui refugiu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
franceză. Retrospectiv, lucrurile s-au Întîmplat foarte repede. Voința de originalitate a crescut o dată cu ascunderea originii. Revendicările metafizice ale literaturii franceze, din partea avangardei nihiliste, a celei de stînga umaniste, a romanului etic, existențialist și apoi a Noului Roman, pînă la vizionarismul maximalist al lui Houellebecq, au fost rînd pe rînd respinse de Istorie, ultima dovadă că Lumea nu ține seama de literatură, ci numai invers, literatura se agață de Lume, o investește sau o respinge, ca și cum Lumea i-ar da, sau
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
prin consemnarea aspectelor sociale în spatele cărora se ascund aceste mecanisme: trecerea la formele de muncă colectivă, reorganizarea socială după principii comunitare 3. Un alt aspect propriu poeziei acestei perioade este ceea ce s-ar putea numi, printr-o forțare a termenului, vizionarismul. Nu putem vorbi despre o poezie de formulă profetică cum ar fi poezia lui Goga deoarece tonul sibilinic, încifrat, întors în simbol, lipsește. Poetul este mai degrabă un herald care anunță blazoanele luptătorilor încleștați în dispută, precizând sensul devizelor de pe
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
poetul vorbește de o ciudată pășune a Ardealului cu arbori străvechi, cu scorburi mari, cu viespi și roiuri de furnici care vor năvăli: "să-mi spargă pieptul cu fântâni/ și-n hohote să năvălească-n mine". Tehnica imaginii este expresionistă, vizionarismul lui tinde spre absolut; de aici și permanenta stare faustică, de nemulțumire, de încercare de autodepășire. Poezia satului este scrisă într-un ton elegiac: ținutul este dur sau pustiu, satul își dezvelește existența într-o lumină stranie, în care cresc
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mai vizibile sunt cele din Cântarea cântărilor ("Viorile plâng pe inima mea/ așternându-se/ ca pletele fecioarei peste primul sărut") și textele orfice ("coapsele tale / cântec de dor") și o transcrie într-o imagistică ținând mai degrabă de idealitate, de vizionarism. În general, percepției strict senzoriale îi este preferată potențialitatea actului, iluzia epifaniei erotice: "dormi/ goală ca o fericire despletită/ înăuntrul meu/ tulburând primul țipăt al pământului/ mi l-a dăruit Dumnezeu/ când am fost năzuit/ din fărdedurerea întunericului dinainte//... mă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de grație propice intuirii miezului liric al lucrurilor, în starea beatitudinală a increatului mascat în poem și pentru convertirea lui în existent textual Starea a treia (potențialitatea) scriitorul se pregătește, își pregătește, printr-o formă de ascetism fizic și de vizionarism oniric, accederea într-un spațiu privilegiat, al libertății neagresate decât de vitalitatea unei naturi desfășurate atât pe orizontală, cât și pe verticală: "m-am prezentat/ dimineața/ înalt/ încheiat la nasturi și copci/ în aerul rece// în fața plutonului/ după o noapte
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fizicii, metafizicii, eticii și social-politici, forțează limitele bunului-simț uman și condițiile umanității, pășind pe teritoriul imaginației și al ficțiunii (în special științifico-fantasticeă populat de entități și specii post-/transumane felurite. Principiile transumanismului sunt transpuse adesea într-o ideologie care combină vizionarismul tehnologic cu cel religios și care fundamentează, în maniera sensibilității romantice a percepției imaginației creatoare de lumi, o futurologie a eternității, a omnipotenței și a nemuririi. Acest tip de ideologie tehnoreligioasă, născută din imaginația scriitorilor cyberpunk și extinsă propagandistic în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Moravec sau Bostrom, imortalitatea și resurecția își găsesc terenul de manifestare în spațiul virtual proiectat ca un eden tehnologic. Aceste versiuni tehnologice stranii ale Noului Ierusalim sunt elitiste, atribuind accesul la teritoriul sacru unei elite instruite în tainele tehnologiei digitale. Vizionarismul cibernetic poate fi criticat având în vedere mai multe considerente. În primul rând, arhetipul digital al cyberspațiului nu este decât o fantezie matematică pitagoreică: un spațiu numeric ideal al lumii prin care se propune o întoarcere la dualismul devalorizării materiei
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
o panoramă a fantasticului nocturn: ateistul, paricidul, sinucigașul, „vânzătorul patriei sale”, se face prin practici ritualice populare. Disciplina poetică și virtuozitatea tehnică în prelucrarea motivelor universale ale romantismului îl apropie pe A. de capodoperă (Turnul lui But) și suplinește, alteori, vizionarismul său limitat și imaginația cuminte. Motive universale cultivă și poezia lui didactică, grupată în cicluri de fabule retipărite în mai multe ediții (1836, 1844, 1862). Nu inventivitatea „fabulografului” (termenul îi aparține) primează, ci apelul la modelele clasice ale genului, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
din fizica particulelor elementare (Poincaré), nouă modalitate de reflecție se situează în spațiul interstițial, dintre ceea ce numim, în mod obișnuit, științe. Un aspect stăruie, atât în demersul lui Edgar Poe, din Eureka, cât și în cel al creatorului Jocului secund - vizionarismul. Mai mult, spune Ion Barbu, "prin scrisul sau inspirat, Rimbaud îi restituie științei caracterul "sacru", în sensul accederii la Absolut. Tot astfel, cănd într-un interviu din 1927, respinge asocierea poeziei sale cu modernismul și susține că lirica să nu
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
poetice genuine, dar riguros elaborată, cumva conformistă, tributară unui relativ evazionism în raport cu somațiile cotidianului, atitudine interpretată ulterior, nu numai în ce îl privește pe T., ca o stratagemă menită să permită conturarea unei realități alienante prin refugiul în impersonal, în vizionarism abstract, într-un orfism patetic ori într-un intimism cerebralizat, distilat în metafizic ori învestit ca receptacul al scrutării moralului și ontologicului. Poetul se înfățișează ca un iscusit versificator al trăirilor juvenile, solar și jubilativ, nu fără profunditate și melancolie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
pleoape / cât m-o așterne de aproape / nici steaua-njunghiată-n prund / de m-o răni tot mai rotund” (Elegie). Poezia din Uneori, plutirea a fost receptată, de regulă, ca lirică integral erotică, cu precizarea că e vorba de un eros subordonat vizionarismului ontologic și moral. Începând cu volumul Respirație artificială, continuând cu Pasaj de pietoni (1979) și Semne particulare (1979), apoi în producțiile din timpul disidenței și după exilare, a doua etapă a traseului liric al lui T. se vădește tot mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
proeuropean, cu o concepție socială și economică eliberată de orice stângisme. Nu de centru stânga, ci de centru dreapta. Sau, pur și simplu de centru. Trecerea de la iluziile intelectualiste ideologice la realități se va putea produce de abia atunci. Utopie? Vizionarism istoric pașoptist integral? Sau reverie, totuși, în sensul istoriei căreia i se opune din răsputeri și cu multă eficacitate, deocamdată s-o recunoaștem, clasa nomenclaturistă de la putere? Oricât ar minimaliza uneori politicii pe intelectuali, doar aceștia din urmă pot analiza
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
În lume, lipsit de orice bine”), făcut să cunoască mereu gustul lacrimilor și desfătarea plînsului. Poetul care anunță nașterea unui timp mai bun crede că „tot ce e-nalt aide” și piere. Apare, astfel, o nepotrivire Între morala omului și vizionarismul poetului. Viitorul este construit pe o mare decepție. Voința de Înălțare, mărire a obiectului este frînată de irepresabila, inepuizabila dezamăgire. Se pune astfel Întrebarea dacă Gr. Alexandrescu nu-și construiește, sub influența literaturii, o morală decepționistă. Pentru mentalitatea lirică a
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
decepției. Interesează, În fond, mai puțin dacă morala este făcută sau dacă poetul se naște cu ea. Importantă este morala exprimată. În versuri, ea dă dualitatea de care aminteam Înainte: o ramă neagră În jurul lucrurilor, un obstacol serios În calea vizionarismului, idealismului recomandat de poet. Așadar, figurile energiei (transformatoare, vizionariste, „melioriste”) suportă În poemele lui Gr. Alexandrescu concurența figurilor conservatoare, demoralizante ale spiritului moral. Un avînt și o stingere, o Înăl(are, mărire și o Învăluire, Înlănțuire a obiectului atunci cînd
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
4; Ioan Holban, Ardelenii, CRC, 1990, 29; Coșovei, Pornind, 90-94; Cornel Munteanu, Nicolae Băciuț, „Nostalgii interzise”, ST, 1992, 3; Traian T. Coșovei, O dioramă a frigului, CNT, 1992, 42; Bucur Demetrian, Un poet al zăpezii, R, 1993, 5; Iulian Boldea, Vizionarismul abstract, „Cuvântul”, 1997, 15 februarie; Milea, Sub semnul, 152-154; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, I, 50-52; Adrian Alui Gheorghe, Cărți de poezie, CL, 2002, 1. I.Ș.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285526_a_286855]
-
și confundă. Ca atitudine și orientare, a. reia in extremis aceeași configurație temporală a modernismului (conform căreia trecutul este reductibil la o conștiință normativă osificată și astfel sacrificat în numele ideii de progres și viitor salvator): apologia nonconformismului pe fondul unui vizionarism militant, revoluționar. Tendințele estetice ale a. iau naștere și se dezvoltă sub semnul unei negații radicale - refuzul categoric și global al artei și literaturii anterioare. Cu cât acestea sunt mai intensiv considerate „clasice”, „academice”, „oficiale”, „consacrate”, cu atât antagonismul - urmat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
sunt tratate într-un limbaj care abandonează abstracția pură, optând pentru definiția metaforică. Aspecte naturale (1989) propune un lirism mai degrabă evaziv, ambiguu, impresionist. Prozele poetice din ciclul Așteptare și hotărâre și lungul poem în proză Orlando, animat de un vizionarism febril, amintesc de un rimbaldian anotimp al „semnelor”. Limbajul condensat, lirismul reflexiv, discursiv, retorica filosofic-livrescă rămân mărcile stilistice ale poemelor și prozelor poetice ale lui D. Odele morții și alte poeme (1991), volum de proză poetică organizat sub forma unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286856_a_288185]
-
este cea care mediază între apolinic și dionisiac, care, așa cum credea filosoful german, au prezidat nu doar la nașterea tragediei, ci și a culturii moderne. Sensul sacrificial se regăsește simbolic în această osmoză superioară, având ca expresie capul poetului, adică vizionarismul propriu creației artistice. Fritz Storck realizează un bust Eminescu, Mihai Eminescu (ronde-bosse în marmură, 74 x 42 x 36 cm, semnat pe postament în dreapta cu monograma: F S, nedatat, inventar 915486, 1927), și Monument Mihail Eminescu (ronde-bosse în ghips, 61
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în recluziunea acompaniată de o imaginație debordantă. Însă nu totdeauna izolarea în turnul de fildeș rămâne unica posibilitate. Spre exemplu, implicarea lui Eminescu în viața politică a societății, prin intermediul publicisticii sale extrem de virulente, indică o altă trăsătură a acestui erou: vizionarismul său și reflectarea idealismului în propuneri de coloratură utopică, dar adecvate sensibilității romantice pe portativul ideologic al gândirii conservatoare. Ștefan Petică, Traian Demetrescu cultivă un socialism utopic, Alexandru Bogdan- Pitești cochetează cu anarhismul, fapt care-i și aduce expulzarea definitivă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]