1,143 matches
-
apă din râul Siret. Din cauza solului nisipos, la baza cetății s-a construit o rețea de bârne din lemn fixată cu stâlpi. Cetatea a jucat un rol important în istoria Moldovei până în anul 1675 când a fost distrusă din ordinul vizirului de către domnitorul Dumitrașcu Cantacuzino. În timpul comunismului, din cauza că se află în apropierea unei unități militare, nu s-a dorit renovarea și punerea acesteia în circuitul turistic și cultural. În prezent, este într-o continuă degradare, din ea mai rămânând doar
Cetatea Nouă a Romanului () [Corola-website/Science/322437_a_323766]
-
neașteptată. Al doilea atac turcesc are loc cu o armată și mai numeroasă (200.000 de turci), care iernează la Edirne ("Adrianopol") (1682). Asediul Vienei era considerată de osmani un țel ideal. Sultanul Mehmed al IV-lea îi încredințează marelui vizir Kara Mustafa comandă ostii turcești. Mai tarziu, armatei otomane i se alătură și țările vasale turcilor, ca Tară Românească sub Șerban Cantacuzino. Numai când ajung la Székesfehérvár ("Stuhlweißenburg") o să fie descoperită intenția turcească de a ataca Viena. Graf (grof) Ernst
Al doilea Asediu al Vienei () [Corola-website/Science/302765_a_304094]
-
să-l asculte nu erau decât niște pietre de mormânt. Ani mai târziu Namik Kemal a povestit că pe durata recitării versurilor nu s-a lăsat învins de emoții și că din acel moment pentru el sultanii și mai marii viziri nu au însemnat mai mult decât niște pietre de mormânt. "Noii otomani" ("Yeni Osmanlîlar") a fost o organizație secretă înființată în anul 1865. Namik Kemal a fost unul din membrii de bază a acestei organizații, care la numai doi ani
Namik Kemal () [Corola-website/Science/330913_a_332242]
-
exportate în Germania și nordul Italiei, în unii ani ajungându-se la exporturi de o jumătate de milion de capete. Alte mărfuri de export căutate în Moravia, Boemia, Austria sau Polonia erau vinurile ungurești. Înfrângerea forțelor otomane conduse de marele vizir Kara Mustafa Pașa în fața porților Vienei în 1683 de către armatele unite ale Rzeczpospolitei celor Două Națiuni și ale Sfântului Imperiu Roman au marcat începutul perioadei de stagnare și în cele din urmă, a schimbării definitive a balanței de forțe în
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
favorabil Istambulului. Delegații au semnat tratatul în sala de expoziție a fabricii de porțelan din Sèvres, Franța. Tratatul a fost semnat de patru reprezentanți ai Imperiului Otoman, care aveau împuterniciri depline din partea sultanului Mehmed al VI-lea: Rıza Tevfik, marele vizir Damat Ferid Pașa, ambasadorul Hadi Pașa și ministrul educației Reșid Halis. Tratatul nu a fost trimis pentru ratificare Parlamentului otoman, care a fost dizolvat de trupele britanice pe 10 august 1920, în timpul ocupației Constantinopolului. Tratatul nu a fost niciodată ratificat
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
Constantinopolului. Tratatul nu a fost niciodată ratificat de otomani La semnarea tratatului de pace nu au participat Statele Unite ale Americii și Rusia. Rusia a fost exclusă datorită semnării Tratatului de la Brest-Litovsk din 1918. În cadrul Tratatului de la Sèvres, la insistențele marelui vizir Talat Pașa, Imperiul Otoman a reprimit teritoriile pe care le pierduse în fața Imperiului Rus în timpul războiului din 1877 - 1878, (Ardahan, Kars și Batumi. Sir George Dixon Grahame a semnat pentru Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei, Alexandre Millerand pentru Franța
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
(în ; 1545-1605), porecla sa însemnând „fiul lui Cicala”, a fost un om de stat italian otoman care a deținut funcția de Mare Vizir timp de patruzeci de zile între 27 octombrie și 5 decembrie 1596, în timpul domniei lui Mehmed al III-lea. El a fost, de asemenea, un pașă kapudan (Mare Amiral al Marinei Otomane), precum și general. El este cel care l-a
Iusuf Sinan Pașa Cigalazade () [Corola-website/Science/334086_a_335415]
-
a carierei sale a fost activ mult timp în lungul război otomano-persan din 1578-1590. A fost "beglerbeg" (guvernator general) de Van în 1583, și și-a asumat comanda, în același an, al marii fortărețe Erevan, fiind ridicat la rangul de vizir, în același timp. A jucat, de asemenea, un rol proeminent, încă o dată ca beglerbeg de Van, în campania din 1585 împotriva Tabrizului. În calitate de beglerbeg de Bayazıt, o numire pe care a primit-o în 1586, a luptat cu succes în
Iusuf Sinan Pașa Cigalazade () [Corola-website/Science/334086_a_335415]
-
de Erzurum, iar în 1591 a devenit pașă kapudan sau Mare Amiral al flotei otomane. El a deținut această funcție până în 1595. În cel de-al treilea vizirat (1593-1595) al lui Koca Sinan Pasha a fost promovat ca al patrulea vizir. La acea vreme, otomanii se aflau în război cu Austria începând din 1593. Cağaloğlu Yusuf Sinan Pașa, numit pe atunci al treilea vizir, l-a însoțit pe sultanul Mehmed al III-lea în campania maghiară din 1596. El a încercat
Iusuf Sinan Pașa Cigalazade () [Corola-website/Science/334086_a_335415]
-
cel de-al treilea vizirat (1593-1595) al lui Koca Sinan Pasha a fost promovat ca al patrulea vizir. La acea vreme, otomanii se aflau în război cu Austria începând din 1593. Cağaloğlu Yusuf Sinan Pașa, numit pe atunci al treilea vizir, l-a însoțit pe sultanul Mehmed al III-lea în campania maghiară din 1596. El a încercat în zadar să apere cetatea Hatvan, care a căzut în septembrie 1596. El a fost prezent la asediul otoman cu succes al Egerului
Iusuf Sinan Pașa Cigalazade () [Corola-website/Science/334086_a_335415]
-
Eğri") (septembrie-octombrie 1596) și la bătălia de la Mező-Keresztes din octombrie 1596 și a luat parte la asaltul final care a transformat o înfrângere iminentă într-un triumf remarcabil pentru otomani. Ca răsplată pentru serviciile sale, el a fost făcut Mare Vizir, dar nemulțumirea cauzată de măsurile pe care le-a folosit într-un efort de a restabili disciplina în rândul forțelor otomane, problemele care au urmat implicării sale în afacerile tătarilor din Crimeea și existența la curte a unor influențe puternice
Iusuf Sinan Pașa Cigalazade () [Corola-website/Science/334086_a_335415]
-
într-un efort de a restabili disciplina în rândul forțelor otomane, problemele care au urmat implicării sale în afacerile tătarilor din Crimeea și existența la curte a unor influențe puternice pentru restabilirea lui Damat İbrahim Pașa în funcția de Mare Vizir au condus la înlăturarea sa din această funcție după 40 de zile. El a fost beglerbeg al Damascului din decembrie 1597 până în ianuarie 1598. În mai 1599, el a fost făcut pașă kapudan pentru a doua oară. În 1604 a
Iusuf Sinan Pașa Cigalazade () [Corola-website/Science/334086_a_335415]
-
a ordinat lui Rumianțev să-l readucă la putere pe Șahin Ghirai și să înnăbușe răscoala. Pentru executarea acestui ordin a fost desemnat din nou Prozorovskiy. La scurt timp a avut loc o schimbare de situație la Constantinopol. Ca Mare Vizir a fost desemnat un om pașnic, și la 10 martie 1779, cu Imperiul Otoman s-a semnat o convenție, prin care se confirma Tratatul de la Kuciuk-Kainargi, și prin care Șahin Ghirai era recunoscut drept han. După aceasta, armata rusă a
Războiul Ruso-Austro-Turc (1787–1792) () [Corola-website/Science/322292_a_323621]
-
deputaților s-a întrunit două zile mai târziu într-o sesiune secret și a votat în unanimitate detronarea sultanului Abdulhamit al II-lea. Fratele mai tânăr al monarhului a devenit noul sultan, iar Hilmi Pașa a fost numit noul mare vizir. Acesta din urmă a demisionat însă pe 5 decembrie 1909, fiind urmat în funcție de Hakki Bei. Comitetul Unității și Progresului a ajuns din nou la putere. Afirmând că mișcarea contrarevoluționară a fost organizată în fapt de sultan, care a îndemnat trupele
A doua perioadă constituțională în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/323520_a_324849]
-
purtat numele celui mai puternic partid de opoziție - Uniunea Liberală. Nici o lună mai târziu, pe 5 august 1912, parlamentul și-a încetat activitatea ca urmare a izbucnirii Primului Război Balcanic. Guvernul Uniunii Liberale avându-l în frunte pe premierul (marele vizir) Mehmed Kamil Pașa a fost răsturnat de la putere în urma loviturii de stat condusă de liderii CUP Ahmet Cemal Pașa și Ismail Enver Pașa. Pe 23 ianuarie 1913, Enver Pașa a năvălit în frunte mai multor sprijinitori în Sublima Poartă în timpul sesiunii
A doua perioadă constituțională în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/323520_a_324849]
-
format un nou guvern din membrii CUP, condus de Mahmud Șevket Pașa. Principalul mobil al complotiștilor a fost înfrângerile suferite de otomani în timpul Războaielor Balcanice. Mahmud Șevket Pașa a fost asasinat pe 11 iunie 1913, iar în funcția de mare vizir a fost ales Said Halim Pașa. După Războaiele Balcanice, Imperiul Otoman a devenit un imperiu cu două mari națiuni principale; turcii și arabii. În noile condiții, proporția parlamentarilor din provinciile arabe a crescut de la 23% în 1908 la 27%, iar
A doua perioadă constituțională în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/323520_a_324849]
-
1914 au dus la câștigarea tuturor mandatelor de către CUP. Întreaga putere s-a aflat până în 1918 în mâinile lui Mehmed Talat Pașa, ministrul de interne, Enver Pașa, ministrul de război, și Cemal Pașa, ministerul marine. Talat Pașa a ajuns mare vizir în 1917. Facțiunea conducătoare din CUP a făcut ca Imperiul Otoman să semneze un acord secret cu Germania, care a dus în cele din urmă la implicarea imperiului în Primul Război Mondial. Soarta imperiului în cadrul Puterilor Centrale a fost pecetluită
A doua perioadă constituțională în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/323520_a_324849]
-
bolnavi și pentru săraci, motiv pentru care va fi cunoscută în epoca sub denumirea de "Biserica Suferinzilor". În timpul asediului Sibiului de către principele Gheorghe Rákóczi al II-lea (1648-1657) de la 23 decembrie 1659, apărătorii cetății (corpul de oaste otomană condus de vizirul Ali Beg și nobilimea care-l susținea ca principe pe Acațiu Barcsay) a demolat biserica pentru a nu fi folosită de asediatori ca punct de atac. Crucifixul a fost îngropat în mormane de moloz și noroi timp de 24 ani
Capela Sfânta Cruce din Sibiu () [Corola-website/Science/322975_a_324304]
-
preot, ci totodată un înțelept, un cunoscător și interpretator al textelor religioase (care se pot discuta), un orant care cheamă credincioșii la rugăciuni și le ritmează, și un jurist care călăuzește "cadiii" (judecătorii), "alcaizii" (primarii), iar mai apoi beii, pașalele, vizirii și chiar sultanii, în așa fel încât hotărârile lor să fie conforme cu Șaria. Astfel, religia musulmană nu se mărginește la credința musulmanilor, ci organizează, prin Șaria, și viața lor zilnică, astfel că în țările majoritar musulmane, unora dintre credincioși
Șaria () [Corola-website/Science/308133_a_309462]
-
opt ani și patru luni, timp pe care Ion Ionescu de la Brad l-a consacrat preocupărilor științifice, îndeplinind și unele funcții ca: expert și consilier imperial, director al Școlii de agricultură de la San-Stefano, administrator al domeniilor din Tesalia ale marelui vizir, unde a înființat o școală profesională de agricultură și trei ferme model mici pentru țăranii greci etc. În 1855 s-a căsătorit cu o fată a cărei mamă era grecoaică, iar tatăl era neamț din Stuttgart. Întreprinzând călătorii de studiu
Ion Ionescu de la Brad () [Corola-website/Science/306146_a_307475]
-
precum și limba și literatura arabă, Este menționat de contemporanii săi mai ales ca medic, filosof și poet. Pentru o vreme lucrează ca medic în Granada, după care devine sfetnic al guvernatorului acestei provincii. Se mută, apoi, la Marrakech unde devine vizir și medic al celui de-al doilea suveran din dinastia almohazilor 2, ’Abū -Ya‘qūb Yūsuf (1163-1184). În 1182, îi oferă locul său de medic de curte, discipolului său Ibn Rușd (Averroes). Moare în 1185. Opera lui s-a pierdut
Ibn Tufayl () [Corola-website/Science/313921_a_315250]
-
arhitectură, artă și tehnologie au fost făcute în timpul Vechiului Regat, alimentate de productivitatea agricolă crescută printr- o administrație centrală bine dezvoltată. Unele dintre vechi realizări ale Egiptului, Piramidele din Giza și Sfinxul, au fost construite în timpul Vechiului Regat. Sub supravegherea vizirului, funcționarii de stat colectau taxele, coordonau proiectele de irigații pentru a îmbunătăți randamentul culturilor, organizau țăranii pentru proiectele de construcții și stabileau un sistem de justiție pentru a menține pacea și ordinea. Împreună cu importanța tot mai crescută a administrației centrale
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
de Regatul Mijlociu. Faraonii din Regatul de Mijloc au restaurat prosperitatea și stabilitatea țării, stimulând astfel o renaștere a artei, literaturii și proiectelor de construcții monumentale. Mentuhotep al II-lea și succesorii dinastiei a Xl-lea au condus din Teba, dar vizirul Amenemhat I, la asumarea regalității la începutul dinastiei a XII-a în 1985 î.en., a mutat capitala țării în orașul Itjtawy situat în Faiyum. Faraonii dinastiei a XII-a s-au implicat într-o serie de îmbunătățiri funciare și
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
Faraonul era monarhul absolut al țării și, teoretic, deținea controlul complet al terenurilor și resurselor Egiptului. Regele era comandantul militar suprem și șef al guvernului, bazat pe o birocrație de funcționari pentru gestionarea afacerilor sale. Al doilea la comandă era vizirul, care avea rol administrativ, care acționa în calitate de reprezentant al regelui și coordona inspecția terenurilor, trezoreriei, proiectelor de construcție, sistemului juridic și arhivelor. La nivel regional, țara a fost împărțită în 42 regiuni administrative numite "nome", fiecare guvernată de un nomarh
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
care acționa în calitate de reprezentant al regelui și coordona inspecția terenurilor, trezoreriei, proiectelor de construcție, sistemului juridic și arhivelor. La nivel regional, țara a fost împărțită în 42 regiuni administrative numite "nome", fiecare guvernată de un nomarh, care era responsabil în fața vizirului pentru jurisdicția sa. Templele formau coloana vertebrală a economiei. Nu numai că erau case de cult, dar au fost, de asemenea, responsabile pentru colectarea și stocarea bogăției țării într-un sistem de hambare și trezorerii administrate de supraveghetori, care redistribuiau
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]