1,062 matches
-
temea de ea. Se pregătea să pornească înainte dar toiagul începu să tremure în mâna lui. Inspectorul scutură din cap și se opri. Și dacă toiagul nu are nici o putere înăuntru? Până acum, nici un paznic nu s-a aventurat în vizuină, îi răsunară în minte cuvintele lui Calistrat. Își amintea că mai încercase o dată să intre în peșteră, în urmă cu trei ani, în ziua în care, împreună cu prietenul său, aruncaseră în aer bârlogul bestiei. Stătuseră exact acolo unde se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de zile, căci atâtea am petrecut aici. Deci, nici vorbă să ordone supravegherea celor două intrări de la providențial, s.a., să lase, dimpotrivă, drumul liber, pentru ca tendința firească, care nu e doar caracteristica taurilor, să determine lupul să se întoarcă la vizuină, papagalul-de-mare la gaura din stâncă. Pat cunoscut și primitor poate, prin urmare, încă să aibă comisarul, presupunând că n-or să vină să-l trezească la miezul nopții, cu ușa deschisă cu un șperaclu subtil și el ținta amenințării a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
din nou, reținându-l. - Spune-mi mai Întâi mie ce ai de comunicat. - Comandantul m-a trimis să spun că oamenii lui au Înconjurat un grup de rebeli, eretici ghibelini, În refugiul lor de la Maddalena. E gata să le pătrundă În vizuină, ca să Îi captureze pe toți. Cere să se pregătească Întăriri În caz de nevoie, sunând clopotul de război pentru convocarea companiilor din Oltrarno. Poetul Își mușcă buzele. Apoi, Încercând să Își mascheze temerile, Îi dădu drumul omului. - Întoarce-te imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
îl făcea pe tatăl meu mort „jigodie“ și „nătărău“. Apoi a dispărut, după ce trecuse de colțul magazinului lui Camille, Pălării, ornamente și noutăți, a cărui cortină de lemn sfâșiată atârna precum clapele sparte ale unui pian gigantic. Casa tatei era vizuina unui porc mistreț. Am încercat degeaba să regăsesc ceva din trecut, amintiri și imagini de altădată. Dar nimic nu mai mișca. Murdăria și praful îmbrăcaseră lucrurile într-un veșmânt de încremenire. Totul arăta ca marele sicriu al unui mort improbabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
prin vârfuri de ierburi, când a ajuns la cincisprezece s-a oprit, le-a mirosit o dată și încă o dată, lacom, deși miroseau a rahat hârtiile alea, s-a uitat în jur speriat să nu-l vadă cineva, a zărit o vizuină în spatele căreia se ridica un munte împădurit și înalt, păduri misterioase începeau brusc, de jos, și urcau până spre vârf, știa el de undeva muntele ăla și nu-și amintea de unde, în vizuină era o femeie despletită, avea niște ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nu-l vadă cineva, a zărit o vizuină în spatele căreia se ridica un munte împădurit și înalt, păduri misterioase începeau brusc, de jos, și urcau până spre vârf, știa el de undeva muntele ăla și nu-și amintea de unde, în vizuină era o femeie despletită, avea niște ochi formidabili, de aur, o poftă nebună s-a ridicat în el, femeia era foarte tânără, întâi s-a uitat la el, lung s-a uitat, că se făcea că e plin de bube
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a pișat, se ștergea peste bube cu ea și-l ustura teribil, îl mânca pielea, nu mai țin minte tot ce povestea, un coșmar întreg, greu ca un armăsar care i-o trăgea cu forța, mă primești așa?, femeia din vizuină i-a făcut semn că da, îl primește, el i-a întins pumnul plin cu bani, ea i-a luat repede, era frumoasă în tunica scurtă, romană, din care ieșeau picioarele lungi, cu niște pulpe musculoase, desenate de o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
plin cu bani, ea i-a luat repede, era frumoasă în tunica scurtă, romană, din care ieșeau picioarele lungi, cu niște pulpe musculoase, desenate de o mână expertă, femeia romană a înhățat banii cu aceeași foame, s-au împreunat în vizuina călduroasă, la sfârșit, el parcă s-a trezit din poftă, nu din somn, se uita cu jind la banii pe care femeia îi ascunsese în tunică, ea-l citi repede, văzuse că bărbatul ar vrea banii înapoi și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nu din somn, se uita cu jind la banii pe care femeia îi ascunsese în tunică, ea-l citi repede, văzuse că bărbatul ar vrea banii înapoi și s-a rățoit la el: ia vezi!!! Amărât, bărbatul a ieșit din vizuina aia călduroasă, muntele?, s-a luminat deodată, aaa!!!, Muntele Kogaion, el a deschis gura să țipe și un urlet prelung, de lup însingurat, a umplut lumea, nu i-a răspuns nimeni, că nu te ajută nimeni, niciodată. Bărbatul, în salturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cetini străin vânător adulmec-o ciută în fiece noapte... între rană și moarte tot zburdă nătângă din gleznă săgeata să-și smulgă alunecă-n noapte pe pleoapa-mi de os se-ntoarce-ntre ciuturi pe câmpu-i mănos i-i jilț vizuina ori slobod pripas? înmugure fuga-n colind părinții mei albi, nestinși fără glas vă văd câteodată venind și tresar- e-un vuiet surd pe la porți ca o rugă ciuta gonind vânătoru-și alungă... Referință Bibliografică: Vânătoare inversă / George Nicolae Podișor : Confluențe
VÂNĂTOARE INVERSĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361414_a_362743]
-
Aici sarcina de a deschide noua exploatare revine unui experimentat inginer care participase la deschiderea și punerea în exploatare a zăcământului din Moldova Nouă, de unde plecase în urma unor neînțelegeri cu factorii locali. Aceasta poveste fiind inclusă în romanul JURNAL DIN VIZUINA CU ȘACALI tipărit în 2010, autor fiind inginerul miner Ion BUREȚEA. Inginerul plecase din Moldova Noua pentru a se angaja într-o nouă competiție în orașul Baia de Aramă, având în apropiere și celebrele coline cu liliac. Acesta va fi numele noului
COLINELE CU LILIAC, UN ROMAN DESPRE MINERIT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360967_a_362296]
-
cărare pe care o știa. Iar zidurile cetății din acea parte îi erau cunoscute. Reușise cu adevărat! Dintr-un salt a ajuns pe malul celălalt al șanțului, acolo unde știa că există o intrare tainică, printr-o adâncitură precum o vizuină, care ducea într-o galerie întortochiată pe sub pământ și ajungea dincolo de zidul cetății. Ca orice cerșetor care se respectă, mai folosise și în vremurile bune acest drum ca să ajungă în cetate, căci pe poartă nu era întotdeauna comod să pătrundă
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
în vremurile bune acest drum ca să ajungă în cetate, căci pe poartă nu era întotdeauna comod să pătrundă, fiind înhățat repede de paznici și alungat, așa cum se întâmpla cu orice cerșetor care încerca să se pripășească pe acolo. Pătrunzând în vizuina adăpostită sub mal, Tragodas regăsi imediat gura galeriei care pornea de acolo și începu să se târâie prin hruba subterană în plină beznă. Trudi mult prin lutul umed, mai-mai să se înăbușe. Dar își știa bine drumul și își folosea
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
susține un monolog ce integrează spectatorul în starea aceea de confuzie și nelămurire generată de complexitatea actului de a trăi. Deși rămasă în umbra capodoperelor lirice și dramatice, proza soresciană este una dintre cele mai viguroase din literatura română.[ Viziunea vizuinii și, mai ales, Trei dinți din față sunt două din romanele sale cele mai reprezentative. Noua ediție a romanului " Trei dinți din față" de Marin Sorescu include fragmente prețioase recuperate de nepoata scriitorului Sorina Sorescu din dactilograma unchiului său. Sorina
MARIN SORESCU-IRONISTUL „SINGUR PRINTRE POEŢI” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363155_a_364484]
-
Să ne-avîntăm în infinit... Sondînd superbă înălțime Să rătăcim în zări sublime, În cer de-azur, locaș rîvnit; Dorind al tainei infinit, Uita-vom sumbră adîncime. Osuflet, duh ales și pur, Săltînd din pămînteasca țină, Să-ți rupi cătuși de vizuina; Deci, lasă-ți corpul, beci obscur, Și vino în eternul pur, Să facem baie în lumina. O, vino să ne bucurăm De-a fericirii plinătate! În drum de-o fi vreo greutate, Găsi-vom, totuși, ce sperăm; Căci vom putea
CONCURSUL NAŢIONAL DE POEZIE „IULIA HASDEU” -EDIŢIA A XIII-A -PLOIEŞTI 2015 de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363232_a_364561]
-
antica legendă în continuare de Remus, ministru educației naționale: „În vremea aceia nu era nici un oraș pe acolo, doar coline împădurite pline de patrupede cu coadă și zburătoare ce aveau cuiburi. O vulpe, încercată numai de insatisfacții în anturajul și vizuina ei, deveni melancolică, practic făcu o depresie și căuta o ieșire, un schimb de mediu, de locuință. Într-o zi, întâlni un corb ce stătea pe ram făcându-și siesta după ce mâncase un cașcaval întreg, așa că trecu peste laude și
POLEMOS: REMUS DIN CUIBUL VULPII de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368430_a_369759]
-
Negrici pășește și el încet pe frunzișul foșnitor, privind atent spre adâncul pădurii. Se depărtează tiptil de mine, afundându-se în inima neagră a depărtării... Deodată văd în mijlocul poieniței, în pământ, o scobitură destul de mare și sunt convinsă că este vizuina unui animal. Știu că în pădure sunt și bursuci, și vulpi și mai știu că-și fac vizuinile pe terenuri mai ridicate pentru a nu fi inundate de ploi. Tehnica specială a construirii adăposturilor la animalele sălbatice spune multe despre
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
afundându-se în inima neagră a depărtării... Deodată văd în mijlocul poieniței, în pământ, o scobitură destul de mare și sunt convinsă că este vizuina unui animal. Știu că în pădure sunt și bursuci, și vulpi și mai știu că-și fac vizuinile pe terenuri mai ridicate pentru a nu fi inundate de ploi. Tehnica specială a construirii adăposturilor la animalele sălbatice spune multe despre viața lor pe timp de vară și de iarnă, despre obiceiurile lor alimentare... Dacă vine o vulpe sau
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
de ploi. Tehnica specială a construirii adăposturilor la animalele sălbatice spune multe despre viața lor pe timp de vară și de iarnă, despre obiceiurile lor alimentare... Dacă vine o vulpe sau un bursuc? Mi-e teamă și mă depărtez de vizuină. Mă așez pe pătură, la soare, mai departe, într-un loc mai retras, privind bolta crengilor. Stau nemișcată minute întregi. O toropeală plăcută îmi anesteziază simțurile și mă simt plutind într-o imponderabilitate binefăcătoare. Lumina, plouând în stropi multicolori, mi
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
să facă. Îl văd pe unul din ei stând culcat pe spate, cu piciorușele din față și din spate ridicate, având pe burtică vreo 5-6 știuleți de porumb, iar pe celălalt trăgându-l de ceafă (nu chiar ușor) spre intrarea vizuinii. Fenomenal ! Așa ceva nu mi-am închipuit că poate să se întâmple! Știam de la bătrânul brigadier silvic Marin Durlan că bursucii cară știuleții de porumb în vizuină cu gura. Și tot de la el mai știu că o vizuină de bursuci se
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
de porumb, iar pe celălalt trăgându-l de ceafă (nu chiar ușor) spre intrarea vizuinii. Fenomenal ! Așa ceva nu mi-am închipuit că poate să se întâmple! Știam de la bătrânul brigadier silvic Marin Durlan că bursucii cară știuleții de porumb în vizuină cu gura. Și tot de la el mai știu că o vizuină de bursuci se deosebește de una de vulpe prin faptul că, pe o distanță de câțiva metri de gura vizuinii, este o potecă bătătorită de pașii bursucului, pentru că el
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
ușor) spre intrarea vizuinii. Fenomenal ! Așa ceva nu mi-am închipuit că poate să se întâmple! Știam de la bătrânul brigadier silvic Marin Durlan că bursucii cară știuleții de porumb în vizuină cu gura. Și tot de la el mai știu că o vizuină de bursuci se deosebește de una de vulpe prin faptul că, pe o distanță de câțiva metri de gura vizuinii, este o potecă bătătorită de pașii bursucului, pentru că el, cărându-și mereu hrană , face potecă pășind cu lăbuțele lui prin
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
Marin Durlan că bursucii cară știuleții de porumb în vizuină cu gura. Și tot de la el mai știu că o vizuină de bursuci se deosebește de una de vulpe prin faptul că, pe o distanță de câțiva metri de gura vizuinii, este o potecă bătătorită de pașii bursucului, pentru că el, cărându-și mereu hrană , face potecă pășind cu lăbuțele lui prin același loc. La vulpe nu se văd urme de cărare bătătorită. În schimb, vara, lângă o vizuină de vulpi te
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
metri de gura vizuinii, este o potecă bătătorită de pașii bursucului, pentru că el, cărându-și mereu hrană , face potecă pășind cu lăbuțele lui prin același loc. La vulpe nu se văd urme de cărare bătătorită. În schimb, vara, lângă o vizuină de vulpi te umpli de purici. Ce ne-am distrat odată când am stat lângă una și am început să ne scărpinăm ! Vulpile nu-și strâng provizii în vizuini ca bursuceii. Nu m-am mișcat din loc. Voiam să văd
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
se văd urme de cărare bătătorită. În schimb, vara, lângă o vizuină de vulpi te umpli de purici. Ce ne-am distrat odată când am stat lângă una și am început să ne scărpinăm ! Vulpile nu-și strâng provizii în vizuini ca bursuceii. Nu m-am mișcat din loc. Voiam să văd ce mai fac. După câteva momente au ieșit din vizuină unul după altul și s-au îndreptat fugind în direcția unde se afla, la marginea pădurii, lanul de porumb
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]