299 matches
-
semne din ambele părți nimeni nu înțelege ce caut acolo desenez un curcubeu la picioare apoi mă rup în două ajung pe fiecare mal în același timp spectatorii aplaudă abia pe urmă privesc înapoi privirile mele se îmbrățișează printre confetti vlăguită albia secată a râului imploră lacrimi care nu vin 29 august 2011 Toamna artistului eu sunt un artist mușc din fiecare frunză trag sevă din dezamăgiri storc strugurii le beau mustul sunt deja mahmur pe urmă vorbesc despre viață dar
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
îi obliga să practice o agricultură care secătuia pământul. Înaintea ploilor, ei tăiau arborii din junglă și le dădeau foc. Apoi, după trecerea ploilor, făceau cu ajutorul unor țăruși găuri în pământ, semănând în ele. Cu timpul, pământurile cultivate astfel se vlăguiau și mayașii trebuiau să-și împingă lanurile tot mai departe. Într-o zi, se vedeau nevoiți să-și părăsească așezările, să se mute, să defrișeze alte păduri, să le dea foc, să ridice alte locuințe și temple. Toată istoria mayașilor
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
dureau urechile de-atâtea scandări ale numelui meu. În colțul opus, antrenorul lui Blanchard îi tampona arcadele cu un creion astringent și îi prindea niște bandaje adezive minuscule pe bucățile de piele zdrelită, care-i atârnau flasc. M-am trântit vlăguit pe taburet și l-am lăsat pe Duane Fisk să-mi dea apă și să-mi maseze umerii. În toate aceste șaizeci de secunde m-am uitat lung la domnul Foc, imaginându-mi că-l văd pe bătrânu’, ca să strâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
din care soldații Își umpleau bidoanele. CÎnd tatăl doamnei Hug fu obligat să se Întindă pe podea, doctorul Ransome Începu să protesteze, adresîndu-se japonezilor. Se ridică nesigur În picioare la parapetul din spate, ignorînd ocările lor și arătînd spre pasagerii vlăguiți de la picioarele lui. Rana de pe obraz i se inflamase din pricina soarelui și a muștelor și aproape că-i Închisese ochiul. Postura lui demnă Îi amintea lui Jim de cerșetorii care Își arătau rănile pe străzile Shanghai-ului. Caporalul japonez rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
gropi. Sute de muște bîzÎiau În jurul căruciorului și se așezau pe fața domnului Radik. Cu Berengaria În gînd, Jim continuă să sape pămîntul. — Jim, te strigă doctorul... — În regulă, e gata. Femeile Îl traseră pe domnul Radik din cărucior. Deși vlăguite de puteri, Îl manevrară cu aceeași grijă pe care i-o arătaseră cînd era În viață. Oare era Încă viu pentru aceste două văduve creștine? Jim fusese Întotdeauna impresionat de credințele religioase puternice. Mama și tatăl lui erau atei, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ce anume o să facem cu libertatea. Ei? Ei..., s-o vândă. Prostituați! O să mă-ntorc iarăși, după ultima dată, după ce-am spus că nu o să mă mai întorc la el, la Jugo de la Raza al meu. Mă întrebam dacă, vlăguit de fatidica lui anxietate, având mereu în fața ochilor și la îndemână cartea cobitoare și neîndrăznind s-o deschidă și să-i continue lectura pentru a-și prelungi astfel agonia care-i era viața, mă întrebam dacă să nu-l fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
atârnate pe după umerii lor, se cere mereu mutat de pe un scaun pe altul. E greu și aproape inert. Venită În vizită pe seară, Theodora o găsește pe asistentă făcând o criză de nervi pe culoar, pe Noakes și pe Kidd vlăguiți În bucătărie și pe dna James singură Într-un colț al salonului, cu semnele panicii În priviri. Doamna James se plânge că i-a cerut doctorului Des Voeux să Îi dea lui Henry suficientă morfină pentru a-l liniști, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
simți împinsă pe perne. Îi simți degetele mângâindu-i interiorul coapsei. Capul i se învârtea. 13 noiembrie era doar peste șase săptămâni. Avea destule tablouri pentru o expoziție importantă? Tablouri de care era cu adevărat mândră? Valul de emoție o vlăguia și o amețea. Mintea ei era atât de ocupată cu diversele posibilități, încât i se păru cel mai simplu lucru din lume să-l lase pe Roddy să se întindă peste ea, cu kimonoul dat la o parte și scoțând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe gură. Apoi se uită la ceas. — Sfinte Dumnezeule! Au trecut deja zece minute. De ce nu trece timpul la fel de repede și cînd sîntem cu clienții? — Probabil că pun ceva În ceasuri, zise Helen. Magneți. Cred c-așa fac. Cum ne vlăguiesc ei pe noi - ne sug tot timpul ca niște purici mari și grași. Pe bune, dacă mi-ar fi spus cineva, cînd aveam șaisprezece ani, c-o să ajung să lucrez Într-un asemenea loc - ei bine, nu știu ce-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o grămadă de saci de nisip puși sub o fereastră astupată cu scînduri. Sacii stătuseră În soare și miroseau destul de plăcut a iută pe cale de a se usca. Unii se rupseseră și lăsau să se vadă pămîntul străveziu cu rămășițe vlăguite de flori și iarbă. Julia trase o tulpină frîntă. — Natura care triumfă asupra războiului, zise ea, cu o voce radiofonică, pentru că despre asemenea lucruri scriau oamenii de la posturile de radio - despre o nouă varietate de floare sălbatică pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cînd În cînd Își lipea gura de fruntea ei. Camera Începuse să se Încălzească. Durerea de stomac și spate cedă, pînă cînd o simți ca pe una obișnuită, pe care o avea În fiecare lună la fiecare ciclu. Dar era vlăguită. În tot acest timp, Reggie stătea și se Întindea. Se uită la bar și-i zise că are chef să bea ceva. Se duse și alese o sticlă, strîmbîndu-se apoi. — Apă colorată! Mai Încercă una. Toate erau la fel. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
în parte trebuie să își ducă propria sa viață în cadrul Bisericii universale, rămînînd în comunicare vitală și salvatoare cu ea. Cea mai mică separare conduce la moarte; impedimentele în comunicarea cu întreaga Biserică atrag după sine slăbiciune și o viață vlăguită după intensitatea impedimentului care încetinește și reduce vitalitatea. O dioceză afectată în acest fel este ca un braț legat strîns cu sfoară; sensibilitatea și mișcările acestuia nu mai sînt pe măsură. S-ar putea face o comparație și cu un
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
hărțuirea muncitorului cel săritor la nevoie. După ce, cu învălmășeală asurzitoare de glasuri vesele, luând hotărâri neprecupețite, îl încolțiră și-l obosiră cu tertipuri din cele ce se folosesc la stână, pentru alegerea berbecilor din turma de oi, nu li se vlăguiesc puterile, până nu-l tăvăliră prin mocirla cărămizie a dărăpănăturilor și până nu-l lăsară, cu grație și responsabilitate de conștiință, pe seama miliției poporului. Astfel că, după cinstita lor manevră, organele de ordine îl găsiră pe campionul de lupte greco-romane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Medicină și Farmacie „Victor Babeș” - șase decenii de pregătire, cercetare și îngrijire a pacienților Facultatea de Medicină din Timișoara a luat ființă în urmă cu șase decenii, într-un moment de cotitură politică, economică și socială, când România, obosită și vlăguită de pe urma războiului, făcea un efort suprem pentru a se repune pe picioare. Situația sanitară precară a țării noastre în perioada interbelică - în care tuberculoza, pelagra, malaria și alte boli aveau o mare răspândire, când mortalitatea infantilă se ridica la 180
Agenda2005-48-05-scoala () [Corola-journal/Journalistic/284431_a_285760]
-
lor, Lebedev cobora în fugă, de câteva ori pe zi, scările terasei, ieșea în stradă și de acolo își admira proprietatea, mărind de fiecare dată suma pe care avea de gând s-o pretindă de la viitorul chiriaș. Prințului, care era vlăguit, zdrobit, care tânjea, casa îi plăcu foarte mult. De altfel, în ziua mutării la Pavlovsk, adică a treia zi după criză, prințul avea înfățișarea unui om aproape sănătos, deși lăuntric încă nu se simțea înzdrăvenit. Se bucura de toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu ajungea până la moartea Zeului, ci înlocuia o valoare cu altă valoare, pe Dumnezeul creștin cu zeii precreștini, preferându-l îndeobște pe Dionysos aureolat de Apollo, zeu în care vedea vitalismul anunțător al Supraomului, căci omul post-dionisiac ar fi fost vlăguit de mila creștină. Nietzsche trăia față de creștinism o idiosincrasie nebuloasă, datorată, în bună măsură, teologiei scolastice supraviețuinde. Într-un fel, Heidegger va urma un traseu similar cu al lui Nietzsche, căci în deconstrucția metafizicii el va produce trecerea de la Sein
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
versuri. De altfel, pentru Lena Constante, de exemplu, trecerea de la simpla memorare și apoi traducere a unei poezii la creația proprie s a făcut firesc, de la sine, constituindu-se chiar într-un act curativ pentru trupul și sufletul atât de vlăguit de dramaticele și neașteptatele încercări suferite. „Mi-a trebuit timp ca să-mi dau seama că ritmul este cel care naște fascinația poeziei și nu numărul egal de silabe sau rima. Astfel, ore de cercetare anevoioase se scurgeau în fiecare zi
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
adânc în teritoriile Rusiei. Iar Petru se tot retrăgea. Și îl atrăgea, unde chitea că se găsea un loc mai potrivit spre a fi zdrobit. La 8 iulie 1709 Petru a decis să-l atace la Poltava. Oștile suedeze erau vlăguite. Rezervele de oameni, alimente și muniții sleite. Carol s-a aruncat în iureșul luptei ca un leu-paraleu. Dar a fost rănit grav la un picior. A trebuit să transmită comanda generalului său, Rhenskjold. Și să urmărească toată încleștarea purtat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
flenduroase. Nu făceam decât să le Întărât și mai tare lovindu-le cu piciorul la grămadă și aplecându-mă după o piatră pe care n-o mai găseam. Schelălăielile deveneau numaidecât lătrături și mârâituri de o Înverșunare sporită și simțeam vlăguindu-mi-se cheful ce mă Însuflețise dis-de-dimineață ca s-o iau Încoace. Asta mi-ar mai lipsi după atâta drum, să mă văd tăvălit de câini prin bătătura asta de șantier, cine dracu’ m-o fi pus?... Curtea era plină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mai da proștilor prin cap dacă ne suim În mașinile lor? Și nu trebuie să știe ei Încotro o luăm și bine că le-am luat banii și lasă-i dracului să se ducă. Nu avea rost și eram prea vlăguit ca să-l contrazic. A trecut de unșpe, da’ dacă ne grăbim poate prindem ultimul metrou de la Republica. Cu ploșnița asta de văr-tu după noi, nu ne mai dă mâna să cheltuim pe taxi, la care eu n-am de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
a tăiat respirația izbindu-l În creștet și-n coaste cu pumnii și picioarele. Să-l lovesc undeva să cadă, nu mai găsesc locul ăla și dobitocu’ ăsta mi se tot agață de mâini și de cămașă și deja sunt vlăguit, sunt terminat, sunt bătrân, mi s-au tăiat picioarele respirația și nu mai am mult până ce eu Însumi voi cădea. Lasă-l, Relule, i-ajunge! Ce dracu’ ai cu el? Nu lui, mie Îmi ajunge. Nu mai pot, sfinte Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
lui. Constatam doar În treacăt că părințelul fusese acela care se pripise din cale-afară la jaful din ograda lui moș Victor Înainte de a aranja ceva sigur cu Pepino și văr-su, ceea ce ne-a făcut să Întârziem și să ne vlăguiască așteptarea Înainte de a acționa așa cum ne propusesem, iar pe de altă parte eu insistam să nu-l lăsăm pe Laur În tren ori să fi scăpat dracului de el dându-i câteva sute de lei ca să se ducă unde i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
grămadă, întinși pe jos, rezemați de pereți, înghesuiți pe bănci în sălile de așteptare, fără lumină, pe valize, pe boccele, care pe unde putea... O mulțime de bărbați, femei și copii, oameni de toate vârstele, moțăind, formau o masă apatică vlăguită de putere și speranță, care aștepta cu resemnare trenul să-i ducă, pe cei mai mulți nu se știa unde... Peste puțin... și, trenul apăru din întuneric ca o fantomă, și se opri scrâșnind jalnic pe șine. Ca la comandă, pe peron
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
refugiu, forțată de presiunea armatei sovietice asupra Iașului (anul 1944) este astfel descrisă de autor, care vede peisajul în ansamblu, dar și amănuntele caracterizante: „O mulțime de bărbați, femei și copii, oameni de toate vârstele, moțăind, formau o masă apatică vlăguită de putere și speranță, care aștepta cu resemnare trenul să-i ducă, pe cei mai mulți nu se știe unde...” Titlul carții este și leit-motivul ei. Un fel de refren la o doină de înstrăinare și de jale, dar și o idee
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
în șiragurile perdelei de mărgele și am coborât scara în salturi. Am străbătut gâfâind holul și ajuns în pragul ușii din față aproape că am căzut, de parcă aș fi pătruns într-un nor gros de neputință și deznădejde, care mă vlăguia până la leșin. Îl auzeam pe James coborând scările în urma mea. Se părea că se întâmplase ceva cumplit pe drum. Prima persoană pe care am văzut-o a fost Peregrine, în picioare lângă mașina lui Gilbert, privind în direcția turnului. Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]