304 matches
-
mai zăbovim o clipă în preajma celor doi. Sunt ceasurile nouă. O muscă mare, păroasă și verzuie, venind tocmai din îndepărtatele ținuturi ale Iudeei, a reușit să purceadă printre perdelele patului în care odihnește trupul cilindric al spătarului Vulture și, prăfuită, vlăguită de drum, s-a așezat pe fruntea înaltă, înrourată de somn a înaltului sol moldovean. Deși la capătul puterilor, musca mai rămâne câteva clipe încordată, atentă, gata-gata să-și ia zborul. Omul însă doarme liniștit; stânca nasului se înalță drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
scuze, nu am vrut să spun că... Nimeni însă nu mai ascultă scuzele ei, căci suita a și ieșit din salon. Dora mototolește foaia inutilă care a declanșat o reacție ce numai favorabilă nu îi poate fi în ajunul intervenției. Vlăguită de inutilitatea și nocivitatea cererii ei își lasă capul pe perna al cărei miros de dezinfectant pare și mai puternic. Își simte ochii arși de lacrimi fierbinți, iar gura uscată abia o mai ajută să respire. Toată durerea s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
din care soldații Își umpleau bidoanele. CÎnd tatăl doamnei Hug fu obligat să se Întindă pe podea, doctorul Ransome Începu să protesteze, adresîndu-se japonezilor. Se ridică nesigur În picioare la parapetul din spate, ignorînd ocările lor și arătînd spre pasagerii vlăguiți de la picioarele lui. Rana de pe obraz i se inflamase din pricina soarelui și a muștelor și aproape că-i Închisese ochiul. Postura lui demnă Îi amintea lui Jim de cerșetorii care Își arătau rănile pe străzile Shanghai-ului. Caporalul japonez rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
gropi. Sute de muște bîzÎiau În jurul căruciorului și se așezau pe fața domnului Radik. Cu Berengaria În gînd, Jim continuă să sape pămîntul. — Jim, te strigă doctorul... — În regulă, e gata. Femeile Îl traseră pe domnul Radik din cărucior. Deși vlăguite de puteri, Îl manevrară cu aceeași grijă pe care i-o arătaseră cînd era În viață. Oare era Încă viu pentru aceste două văduve creștine? Jim fusese Întotdeauna impresionat de credințele religioase puternice. Mama și tatăl lui erau atei, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pulpele țepene ca niște furci.PRIVATE Zăceau cu fața-n sus, cu mîinile Împreunate pe piept, ca și morții, pe velința muruită și putregăită care se rărise sub povara trupurilor lor, căci arareori mai fremătau printr-un zvîcnet involuntar adormiții vlăguiți de viață și mișcare, pe deplin adormiți; membrele Îi mai trădau uneori, ce-i drept, tresăltînd pe ascuns, iar pe alocuri velința se subțiase, acolo unde piatra stîncii o bătucise de atîta somn Împovărător, de atîta Încremeneală a trupurilor, ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
va auzi susurul apei din bolta grotei, mai Întîi va simți ghimpele din inima sa. Scăldat În tihnă, cugetul său de adormit trudnic, cugetul său cufundat În bezna jilavă a grotei nu se putea dezmetici numaidecît, căci trupul i se vlăguise de atîta tihneală, iar sufletul Îi era bîntuit de vedenii. Chemă În sinea sa numele Domnului și chemă În sinea sa și dulcele nume al Priskăi, retrăind poate cele petrecute, retrăindu-le cu Înfiorarea muribundului și cu desfătarea Îndrăgostitului. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
chipul lui Riku, la copiii săi și la unchiul așezat lângă vatră. Servitul mesei era treaba însoțitorilor fiecăruia dintre soli în parte, dar Yozō, când îi aducea samuraiului mâncarea clătinându-se pe picioare, avea și el o față pierită și vlăguită de la răul de mare. Orice i s-ar fi adus, samuraiul n-avea deloc poftă de mâncare, dar se încuraja singur zicându-și că trebuie să mănânce ca să-și poată îndeplini sarcina însemnată care i se dăduse. Nu e nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lumânare. Flacăra pâlpâitoare arunca umbre înfricoșate pe chipul sleit de oboseală al lui Velasco. Încrederea sa obișnuită îi dispăruse cu totul din priviri făcând loc mâhnirii adânci a celui înfrânt în bătălie. „Speranțele...” murmură Velasco abătut, „ni s-au risipit.” Vlăguiți și ei de puteri, cei trei soli se uitau la flacăra lumânării ce se zbătea ca și cum și-ar fi dat ultima suflare. Se zbuciuma întocmai ca o molie ce se stinge după ce și-a isprăvit forțele. — Nu ne mai rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
poate că publicul a fost astăzi cel de-al optulea nostru jucător. Dedic victoria mamei mele, prietenei mele și tuturor băcăuanilor care au asistat azi la meci, cu mulțumiri din tot sufletul.” Eden Hairi: “Meciurile din Liga Campionilor ne au vlăguit” Afectat de înfrângerea suferită în fața Științei Municipal Dedeman Bacău, antrenorul principal al campioanei a declarat: “Se pare că cele două meciuri pe care le-am disputat în Liga Campionilor ne au cam vlăguit, am simțit echipa mea pun pic mai
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
Hairi: “Meciurile din Liga Campionilor ne au vlăguit” Afectat de înfrângerea suferită în fața Științei Municipal Dedeman Bacău, antrenorul principal al campioanei a declarat: “Se pare că cele două meciuri pe care le-am disputat în Liga Campionilor ne au cam vlăguit, am simțit echipa mea pun pic mai obosită. Nu e o scuză, ci doar o constatare după acest meci foarte important pentru noi, pe care ar fi trebuit să-l câștigăm. Csepreghi și Buricea au suferit accidentări în Liga Campionilor
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
mențină contactul trăda o dereglare a organismului, era un simptom al bolii mortale despre care auzise. De șapte ori în decursul secolului trecut întâlnise niște corli prea slabi pentru a se putea mișca și ale căror trupuri, altminteri nemuritoare, se vlăguiseră din lipsă de hrană. De fiecare dată, se năpustise asupra acelor trupuri inerte, zdrobindu-le pentru a le stoarce fărâma de id care continua să le țină în viață. Corl se înfiora de plăcere, amintindu-și de acele ospețe. Scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
colții de fildeș. Se răcoreau, în zilele arzătoare, înotând, în amonte, prin apa aceea limpede și rece ca o zi polară. Peștii se oglindeau jucăuși, ca într-o zbatere de pleoape. Când râul mușca furios din maluri, mistreții se retrăgeau vlăguiți la marginea pădurii de cleștar, mirosindă a poveste, își așezau trupurile masive în bătaia zănatecă a soarelui, strigându-și somnul, ca pe un strigoi-vârcolac. Apoi se îndesau unii în alții, într-o grămadă umezită, șuierându-și în urechile clăpăuge truda
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
umblă din șatră în șatră în căutarea unui lucru, a ceva nerostit pe care, din precauție, nu-l deconspirau. Goana fără istov, în derută, prin locuri dosite, schimbarea în timpul nopții a locurilor de tabără, nebunia fugii flămânziseră oamenii și animalele, vlăguindu-le de toate puterile. De la un timp, oriunde s-ar fi aflat, el avusese o ciudată presimțire că pe urmele convoiului de căruțe se află umbre fantomatice. Acestea se aflau atât de aproape, încât păreau, că din clipă în clipă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
fost schingiuită cu pricepere și răbdare chinezească jumătate din viața ei, până să fie dresată, pentru ca apoi, cealaltă jumătate din viață, să mimeze un vals vienez pentru câteva grăunțe. În așteptarea mucosului, marinarii zăceau cu capetele pe masă, doborâți și vlăguiți de băuturi ieftine date pe gât fără suflare. Se treziră uimiți și bucuroși la auzul muzicii și se repeziră, dându-i brutal pe cei doi la o parte, să vadă și să probeze și ei minunea orientală. Reflexul lui Pavlov
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de a năpârli, de a renaște, de a călători în lumea lor, a balaurilor, în lumea de dincolo. Speriat de amintire, Bătrânul aruncă inelul în sertăraș, prăvăli capacul boltit al cufărului, îngrămădi gâfâind câteva mobile grele deasupra și se prăbuși vlăguit într-un somn fără vise, ca într-o prăpastie fără fund. Capitolul II TOAMNA ERA CALMĂ ȘI AERUL mirosea a miere de salcâm. Bătrânul tânjea după acest anotimp plin de grație și maiestate. Traversa cu frică iarna, ca o moarte
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și le dorească. Jordan se înhăitase de copil cu un vânător ambulant de păsări, cu care cutreierase Balcanii, ungând crengile copacilor cu clei din fiertură de boabe de vâsc. Seara strângeau recolta de păsărele epuizate, cu picioarele înțepenite și aripile vlăguite de fâlfâit zadarnic. Îi povesti despre vulpi ce-și lăsau piciorul însângerat în capcană, ca o ofrandă adusă libertății. Despre biberi, vânați în Siberia pentru testiculele lor din care vracii extrăgeau "castoreum" un remediu împotriva holerei și a epilepsiei. Castorii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
marilor puteri, dispuse să abandoneze întregul continent ca teritoriu de colonizare al invadatorilor. Străvezie, parabola din Eternautul se cere redată contextului de inflamare revoluționară și antiamericană : rasa străină ce devastează orașul și America de Sud este avatarul sângeros al unei dominații ce vlăguiește această parte de lume. Fulgii ucigași sunt un alt nume al continuei dominații exercitate asupra spațiului latino-american. Disperată, rezistența căreia i se alatură Salvo este cu atât mai eroică cu cât se îndreaptă împotriva unor inamici invizibili și coalizați cu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
lumea Începe să creadă. Căci oamenii au nevoie de credință. Așa că mulți tineri și‑au pus În grabă crepidele și‑au pornit‑o pe urmele lor. Unii se mai Întorceau În cătunul lor după un an‑doi, alții după zece, vlăguiți de‑atâta drum și cu bărbile Înspicate, acum și ei glăsuiau cu vocea stinsă, ținând mâinile Încrucișate pe piept. Vorbeau despre minunile Lui, despre pildele Lui, Îi propovăduiau Învățătura, disprețuiau tot ce e desfătare, purtau straie ponosite, se hrăneau cumpătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pulpele țepene ca niște furci.PRIVATE Zăceau cu fața‑n sus, cu mâinile Împreunate pe piept, ca și morții, pe velința muruită și putregăită care se rărise sub povara trupurilor lor, căci arareori mai fremătau printr‑un zvâcnet involuntar adormiții vlăguiți de viață și mișcare, pe deplin adormiți; membrele Îi mai trădau uneori, ce‑i drept, tresăltând pe ascuns, iar pe alocuri velința se subțiase, acolo unde piatra stâncii o bătucise de atâta somn Împovărător, de atâta Încremeneală a trupurilor, ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
va auzi susurul apei din bolta grotei, mai Întâi va simți ghimpele din inima sa. Scăldat În tihnă, cugetul său de adormit trudnic, cugetul său cufundat În bezna jilavă a grotei nu se putea dezmetici numaidecât, căci trupul i se vlăguise de atâta tihneală, iar sufletul Îi era bântuit de vedenii. Chemă În sinea sa numele Domnului și chemă În sinea sa și dulcele nume al Priskăi, retrăind poate cele petrecute, retrăindu‑le cu Înfiorarea muribundului și cu desfătarea Îndrăgostitului. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de alta a drumului, numai că el abia dacă zărea vreo casă, căci privea pierdut doar În sus, cu ochii Încremeniți și mirați, presimțind doar prezența caselor Înalte de piatră, după cum Îi cădea umbra pe chip și pe ochii‑i vlăguiți, presimțind prezența caselor joase de după care soarele nu se adăpostea, dar la fel de prezente, de nevăzute și atât de reale, mai reale decât cerul de deasupra capului său, mai reale decât scârțâitul oiștii carului și decât larma mulțimii care Îi Însoțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
promisese că, Înainte să se Întîmple acest lucru, avea să-l ducă departe de omul acela. — Omul acela era tatăl său. Nuria Monfort zîmbi. Făcea asta numai printr-o ușoară insinuare În colțul buzelor și printr-o sclipire tristă și vlăguită În privire. — Deși era, nu s-a purtat niciodată ca atare, iar Julián nu l-a considerat niciodată astfel. Odată mi-a mărturisit că, Înainte să se căsătorească, maică-sa avusese o aventură cu un necunoscut al cărui nume n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
hărțuirea muncitorului cel săritor la nevoie. După ce, cu învălmășeală asurzitoare de glasuri vesele, luând hotărâri neprecupețite, îl încolțiră și-l obosiră cu tertipuri din cele ce se folosesc la stână, pentru alegerea berbecilor din turma de oi, nu li se vlăguiesc puterile, până nu-l tăvăliră prin mocirla cărămizie a dărăpănăturilor și până nu-l lăsară, cu grație și responsabilitate de conștiință, pe seama miliției poporului. Astfel că, după cinstita lor manevră, organele de ordine îl găsiră pe campionul de lupte greco-romane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
perete. *** Ceardașul. SMS de la Adrian. „Ești în deal? Hai la I. De povestit.” Cred că pe azi mi-am încheiat cu brio socotelile cu Instituția-mamă, nu mai are nimic să-mi șoptească și nici eu să-i dăruiesc. M-a vlăguit. „Doamneee... că tare-i rău fără vedereeee... Doamneee... cum mă văd ei pe mine și eu nu-i văd... Doamneee ... cum au ei inima hainăăă... că tare-i rău fărăăă lumina ochilor, că pentru tine nu-i soareee, e numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
zidurilor ardea, n-aveam unde să ne refugiem. Tufele de oțetari căpătaseră un sunet uscat și flăcări mari țâșneau parcă din bălării. Toată partea dinspre pădure arăta cârpită din petice gălbui și cenușii. Așa o vedeam de pe peron unde stăteam vlăguiți de căldură așteptând să vină seara și ducîndu-ne mereu la fântână după apă. Tânjeam după o ploaie care să calmeze aerul surescitat, dar n-aveam noroc. Când se înnegura puțin, norii se dovedeau sterili. Se risipeau repede și cerul redevenea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]