374 matches
-
seară Martinetti ne spuse că sosise momentul. Scrisoarea de provocare fusese trimisă bandei din Canaletto, iar ăia acceptaseră. Înfruntarea era prevăzută pe un teritoriu neutru, În spatele gării. Chiar În seara aceea, la nouă. A fost o după-amiază târzie, văratecă și vlăguită, cu mare agitație. Toți ne-am pregătit cu marafeturile cele mai Înfricoșătoare căutând bucăți de lemn ce puteau fi apucate mai cumsecade, umplându-ne cartușierele și ranițele cu pietre de diferite mărimi. Câte unul, dintr-o curea de flintă, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mai amenințătoare, se înfiripă și ea, alături și răspunde, cu o voce aspră și uscată, învolburată și fierbinte. Vocea toridă a pustiului dogorâtor: Lasă-l în seama mea! Cât o bătaie din pleoapă, Adramalech, demonul-ucigaș, se repede la Namila cea vlăguită, surprinsă fără de nici o apărare și-i deschide carotida larg, măcelărește, cu un șfichiuit precis și nemilos, de gheară! Pieriți și voi, Necuraților! țâșnește și Boss din pronaos, aruncând restul apei din cristelniță, asupra monștrilor. Arătările se destramă, mute. Se stârnește
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Gabriel, nici pe Alex și pe Adam, deși toți aceștia îl văzuseră pe el. Înota și înota, obosindu-se, lăsând ca apa sănătoasă să-i pătrundă în branhii, golindu-se, în singurătatea lui, de amărăciunea vieții. În cele din urmă, vlăguit, se înălță la suprafață și se cățără pe scărița de fier, ieșind din bazin. Marginea de marmură a bazinului era udă și călduță, dar un pas mai încolo, piatra era uscată și sticlea de ger. George își lăsă, penitent, talpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
întâmplase s-ar putea să acționeze în George printr-o bruscă necesitate, irezistibilă, de „a-și duce opera la capăt“, prin acea binecunoscută metodă de autodistrugere. Stella se simțea prea slabă și prea deconcertată pentru a se întoarce acasă, prea vlăguită ca să lupte fizic cu George, așa cum se întâmplase uneori în trecut, sau ca să-i țină piept până când impulsul de furie avea să se prefacă într-un val de ură față de el însuși. Cei ce spuneau că Stella trăiește în iad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
l-a întâmpinat Otic: Toadere! Am să ți spun o noutate! Da’ ce noutate! Nici în visele tale cele mai grozave nu ți s-a arătat așa ceva. Măi Otic. Ție îți arde de șagă și eu cad din picioare de vlăguit și flămând ce sunt. Nu șăguiesc, Toadere. Nu șăguiesc. Îi adevărul adevărat. Dacă-i așa, atunci dă drumul la morișcă. Pe cine iubeai tu cel mai mult când eram răcute și făceam instrucție să ajungem cercetași? Toaibă a stat o
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
că astăzi nu am nevoie. Poate data viitoare... Cum vrei, Toadere - i-a răspuns crâșmarul nedumerit. Era o zi cu moină. Omătul se înmuiase de-a binelea și mersul era dificil, mai ales pentru Toaibă. Pe la poarta Dochiței se simțea vlăguit deja. S-a oprit. De ce? Nu-i era clar. De oboseală sau... Tocmai își adusese aminte că Dochița i-a spus s-o caute la sfârșitul săptămânii... Dar deodată l-a fulgerat un gând: „Ia să mă mai lase în
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
focul s-a potolit, iar fierul de pe nicovală și-a pierdut culoarea roșie, Biscornet a cercetat cu mare interes bucata de fier. A oftat din răsputeri, a mare necaz. Și-a lăsat brațele să-i cadă de-a lungul trupului vlăguit și s-a jeluit, cu voce tare: „Totul e în zadar!” între dorință și realitate era o mare diferență. încăpățânat, fierul nu era dispus să cedeze prea ușor intențiilor meșterului. Cu toate acestea, omul nu s-a dat învins. A
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
să-l urmez astăzi, dar mi se pare că ceva nevăzut îmi zădărnicește dorința. Nu-mi dau seama ce anume. Gândurile încep să mi se învălmășească și îmi este foarte greu să le astâmpăr. În urma mea simt călcătură de om vlăguit. Pași târșiți. Încerc să-mi întorc privirea pentru a mă dumiri despre ce este vorba, dar nu știu de ce amân mereu acest lucru. Mă zbat între dorința de a afla cine îmi calcă pe urme și renunțare. Îmi adun totuși
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
fost reduse cu o treime. Și acum, bieții necăjiți, aidoma mătușii Alba, se așează la rând,începând cu miezul nopții, iar, după ivirea zorilor,începe înghesuiala, pentru pachetul oferit din mila cuiva.Către amiază, după ce scapă cu pomana, boțită și vlăguită ca vai de ea, mătușa Alba, printre șirurile de nenorociți ai timpului, se târăște spre casă, ca o rază neagră, prin griul intens al omenirii; se târăște cu pași mărunți, cu privirea impăienjenită, cu mâinile prelungi, ca ale maimuței, din cauza
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
nevoie de protecție. Se îndreptă deasupra lui, etalându-se. Când se liniștiră iar, ea îi oferi capitularea pe care el n-o ceruse. —Daniel? Ce era? Pasărea aia din copac? El zăcea pe spate, o sperietoare de vegetarian. Mușchii lui vlăguiți ascundeau propriii lui ani de întrebări refulate, pe care n-ar îndrăzni să le pună niciodată. În întuneric, parcurse lista lor comună de viață, în căutarea speciei pe care o văzuseră în ziua aceea. —I se spune... în multe feluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
umflată de furie a lui Ozenfant se relaxă într-o atitudine de perplexitate. — Vrei ca întregul curent din insitut să fie inversat pentru asta? întrebă el pe un ton stins. își șterse fața cu batista și îi întoarse spatele, spunîndu-i vlăguit: Ieși. Lanark ridică rapid tapiseria și se aplecă să iasă în coridor. Se ghemui în sala de ardere, simțindu-se mult prea descurajat să reia lectura de unde rămăsese. Se uită îndelung la brațul uman subțire, observînd niște pistrui argintii deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bine, Thaw, o să ne mai întîlnim. O să păstrez lucrările astea, dacă-mi dai voie. Vreau să i le arăt directorului. Thaw închise ușa în urma lui. Intrase în clădire într-o stare de epuizare și, pe parcursul interviului, își menținuse o atitudine vlăguită, aproape apatică. Acum fixa coridorul de afară cu un interes speculativ înfierbîntat. Era străjuit de statui albe, ca de sare, înfățișînd nobili renascentiști și de nuduri ciobite de zei și zeițe. O ușă aflată printre toate acestea se deschise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în vechea și deznădăjduita lume a beznei presărate cu pete de lumină. Însăși ideea de energie și de materie deveni vagă, ca un vis. Deodată, însă, mesajul își croi încă o dată drum, undeva, la periferia conștiinței lui Ixtl. Trupul lui vlăguit se simți scuturat de un fior. Cele patru brațe i se întinseră, iar cele patru picioare îi zvâcniră, mânate de o forță oarbă. Era doar o reacție musculară. Privirea lui năucă și împrăștiată se însufleți brusc. Cu un efort extraordinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Laleh. Lângă ea nu erau decât avocații, Seyed Sharoudi și Ghazal, și doi gardieni, dintre care unul o întrebă: — Te-ai rugat pentru tine, soră? Shahla nu îi răspunse și el crezu că plângea sau că pur și simplu era vlăguită și avea să leșine înainte de a-i pune ștreangul. Mahmoud Sharoudi se apropie de Ghazal și îi spuse aproape în șoaptă: — Tu ești sigură că vrei să vezi asta? — Sunt sigură, pentru că o vor ierta. Avocatul făcu câțiva pași mai
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Al doilea scenariu: Joc jucat la disperare când nu mai ai ce să pierzi, 2015 Mediul economic: Inovațiile s-au integrat parțial în economie datorită nivelului scăzut de pregătire pentru a face față viitorului și planificării strategice necorespunzătoare. O economie vlăguită care își joacă jocul pentru că nu mai are ce să piardă. Dezvoltare socială încetinită și asimilarea inovațiilor pe scară mare în industrie. Răspunsul reactiv cultural față de investiții în domeniul managementului accelerat al schimbării la nivel național. Doar un angajament parțial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
sens - face ca oamenii care vin aici să fi reprezentat o mare forță pentru această națiune. Dar dacă acest lucru ar trebui să se modifice, așa după cum unele semne sugerează că se întâmplă, America ar fi în mod categoric mai vlăguită. Următoarele trei întrebări converg spre ideea centrală legată de ce anume va modela viitorul Americii: Va continua să rămână America destinația și idealul, dorința visată a oamenilor din întreaga lume? Va continua America să își împlinească destinul de susținător al democrației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
plângea și se agăța de mama lui, iar Dave dăduse drumul urechii cuiva pe peluză. Mama celuilalt copil se ridica în picioare, strigând după poliție, dar Hummer-ul plecase, coborâse pe stradă, cotise după colț și dispăruse. Se simțea slab și vlăguit, ca și cum el ar fi făcut ceva rău, și se simțea stânjenit să se afle lângă prietena lui Lynn, așa că intră în casă și se așeză la computer. Chiar acolo se aflase cu cinci minute înainte, când Dave țipase și începuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
rugați pe Pavel Pavelovici să nu își mai exprime gratitudinea în fața soțului meu... ă Am înțeles. ă Sau în fața mea. Nu avem nevoie de gratitudinea sa. Porfiri duse supa în camera lui Virginski. Studentul zăcea cu ochii închiși, cu fața vlăguită și stoarsă. Însă pe măsură ce sesiză aroma savuroasă expresia i se schimbă. Nările îi tresăriră și își linse buzele, înghițând în gol, zâmbind și visând la festin minunat. Abia apoi reuși să disocieze mirosul mâncării de visul său și înțelesese că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
își spuse Gaston. Mai stătea la Tomoe. Avea probabil acest vis înspăimântător din pricina plapumei japoneze care i se lăsa greu pe piept. Ba nu, era chiar în cămăruța lui Higurashitei. Uite, bărbatul care respira greu lângă el era pustnicul Orientului, vlăguit, ofilit, ca o așchie. Dar bărbatul care respira lângă el nu era nici Higurashitei, nici Takamori. Era un ucigaș cu mâna pe pistol. Gaston mai ațipea câte un pic, apoi deschidea iar ochii și îi arunca o privire bărbatului de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
se țin câinii, Gaston a și sărit: — Mă duc acolo. Acum. I-a privit implorator, ca un copil care cere o mare favoare. Au reușit, până la urmă, să-l convingă să aștepte până a doua zi dimineață, dar părea complet vlăguit, precum zorelele ziua-n amiaza mare. Takamori nu și-ar fi putut imagina niciodată că un câine însemna atât de mult pentru Gaston. Venim cu tine, spuse Tomoe. Până și ea părea dornică să-l mai liniștească. S-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
țăranii care se-ntorceau odată cu apusul soarelui acasă, cu uneltele pe umăr. S-au uitat la mine și și-au lăsat capul în pământ. L-am auzit pe un copil spunând: - Uită-te, e plin de sânge pe haine. Calul, vlăguit și cu botul plin de spumă, înainta încet, oprindu-se când și când pentru a-și trage sufletul. Am rămas ca o statuie sub stejar, în vreme ce longobarzii s-au apropiat de mine, muți. A venit și Faroald, și atunci am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mai greu prin gaura de sub acoperiș, am dat jos oblonul de la fereastră. Am îmbucat în tăcere puținul ce ne mai rămăsese: două azime, o bucată de caș și oleacă de carne uscată de capră. Ne-am întins direct pe pământ, vlăguiți, nu înainte de a fi pus zăvorul la ușă. Tovarășii mei au adormit imediat, și, când tocmai era să ațipesc și eu, mi-am dat seama că lăsasem fereastra deschisă. În timp ce trăgeam la loc oblonul, m-am uitat afară. La zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Din acea clipă noi n-am mai văzut și n-am mai auzit nimic de ea. Haganul nu s-a mișcat din loc, și nici comandanții, locotenenții sau gărzile care ne supravegheau. Nici noi nu ne-am clintit, cu toate că eram vlăguiți și abia de ne mai țineam pe picioare. Un suspans care a durat toată dimineața, și abia când soarele a început să coboare, Bayan a dat un ordin. De îndată a fost adusă mai mult târâș Romilde și aruncată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Ești nebună? E murdar aici, te pătezi, o certă Meri. O Împinse apoi Înspre o grămadă de lăzi goale de lemn - poate relicve din piața din apropiere -, pe o bancă aranjată În fața unei săli mari și Întunecate, În care trupuri vlăguite zăceau Îngrămădite În saci de dormit. Maja se lăsă să cadă pe ceva dur, un cui Îi sfâșie hăinuța. Goli paharul de apă pe care i-l Întindea spaniola. Închise ochii și zgomotul orașului pătrunse În ea, devenind una cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
coridor. Zgomotul ușii sparte nu a trezit pe nimeni. Îi este somn, Îl doare capul și i se face greață. Încearcă să se lase de fumat și țigara i-a lăsat gura Înveninată. — Vino, murmură agentul simplu cu o voce vlăguită. Vino. La capătul unui coridor Îngust, gol și anonim este aprinsă lumina. Agentul principal intră În ceea ce pare să fi fost camera unei fetițe, căci are pereții acoperiți cu tapet impermeabil roz pe care sunt Împrăștiate zâne și personaje din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]