264 matches
-
fiecare. Ospătara dă să plece, dar fratele Toader completează: - Mirela, vezi să pui și de șase cafele, apoi o mângâie cu mâna peste părul cârlionțat. Asta a fost prea de tot. Vecinii au început să se agite, în special doi vlăjgani ciolănoși și cu priviri tulburi. Spiritele au început să se încingă. Muzica se revărsa dintr-un difuzor, delectându-ne cu o melodie de muzică populară săltăreață. Am început să povestim amintiri mai vechi sau mai noi, despre familii și rude
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
și adunaseră martorii, unii susțineau că ar trebui chemată Salvarea. „N-are nimic“, căuta să se apere cel care mă îmbrâncise. „E beat sau nebun. Abia l-am atins. Și-a pierdut echilibrul. Nu vă uitați la el ? E ditamai vlăjganul...“ De fapt, aș fi putut foarte ușor să mă ridic, să-i salut cu toată stima și s-o întind spre casă, dar era bine acolo, pe asfalt, cu ochii închiși. Jucam un joc plăcut : între imaginarul imaginat și imaginarul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
vezi, mă apucă de mână Nadia. Hai, repede... vino să-ți arăt ceva.... Ara o cicatrice pe frunte, alburie, aproape în diagonală, până la rădăcina nasului, și genunchii plini de bube. - Vrei un cap în gură? îl scutură de guler pe vlăjganul care m-a prins, îmi sucește mâna la spate și-mi cară castane. Lasă-l, ce ți-a cășunat pe el... Bagă-ți și tu cămașa în pantaloni! - s-a întors. Parcă te-au tras câinii, ești tare dezmățat. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe cadranul iernii, umbrind zăpada afânată cu tăcerea lor. Apoi au început să alunece pe patine, încet, pe pârtia infinită, dar cu ritmul poneiului în arena de circ. Destul cât să vadă pe iubita lui trepidând unsuroasă lângă umărul unui vlăjgan cu plete blonde. Ce tren va fi fost acela care-l va fi înapoiat Brăilei în care, odată ajuns, porni țintă spre casa de la marginea orașului. A intrat în curte și un dulău l-a culcat la pământ. Un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
una din cele peste 80 de clase de zidari, faianțari, instalatori calorifere, mecanici de utilaje, instalatori de prefabricate și ... croitorese. O singură clasă de fete era În școală, fete de care nu te puteai apropia. Toate erau intens curtate de vlăjganii din anul III cu care nu era bine să te bați, ei erau foarte uniți iar tu venit din alt județ, nu aveai pe nimeni și nu făceai parte din nicio „gașcă”, doar cu cei doi-trei prieteni nu aveai nicio
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mic. La radioul mașinii se auzea muzică Întreruptă din când În când de o ,,masă rotundă,, despre colesterol. În curtea În care am intrat, În care se aflau două rânduri de case gen vagon, mobila a fost cărată de doi vlăjgani Îmbrăcați ponosit, pe care mama Îi angajase cu o zi Înainte. Locuiam de-acum În ultimul corp de casă pe partea stângă a curții, lângă un chioșc de vară cu vopseaua verde scorojită În interiorul căruia se legăna În adierea vântului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o frunză și-i zise cum știa el o doină de pe valea Oltului, încît se făcu în local o liniște ca de cimitir. Când isprăvi, toată lumea aceea pestriță de mici slujbași, muncitori și oameni fără căpătâi, izbucni în aplauze. Un vlăjgan de la o masă vecină, unsuros și negru, se ridică în picioare: ― Domnule Frunzănescu, să mă ierți dacă am o slăbiciune ca tot omul... ― Să fii dumneata sănătos, replică Iliuță. ― Îmi dai voie să mă prezint, sânt șofer, proprietar, am mașina
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Cobor și mă îndrept spre autobuzul nr. 10, repartizat scriitorilor români. Pentru prima oară, avem o traducătoare de limba română. De fapt, e o turcoaică venită din România acum cinci ani, care ne așteaptă la autobuz împreună cu soțul ei, un vlăjgan, mândru foarte în geaca sa de piele. Îl zăresc pe Theo (am aflat că "elvețianul" e, într-adevăr, elvețian, că-l cheamă Theo și că mulți au îndoieli asupra psihicului său) coborând cu bicicleta și cu eternul rucsac negru în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
am întors și am sărit de pe podium și fluturând ranga pe deasupra capului, am strigat, la o parte, toată lumea la o parte, și am început să-mi croiesc drum spre ieșire, ca atunci când ne cafteam la școală, în pauza mare, cu vlăjganii, în vechea pivniță care ajunsese adăpost antiaerian, nu mă uitam unde lovesc, trăgeam cu ochiul doar la intrarea principală, în timp ce oamenii se apucaseră să strige, dar n-am ținut cont de ei, nu mă gândeam decât la rangă, s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
singur și purtând, în triumf, armele cavalerului. În vreme ce Faleria îi repeta sfaturile, Roland a văzut armele lui Rinaldo spânzurate, ca trofeu, printre celelalte prăzi făcute de tâlhar, și, a hotărât să-și răzbune prietenul. Când a ajuns în capul podului, vlăjganul i-a ieșit înainte. O luptă pe viață și pe moarte se încinse între ei, iar Faleria a profitat de acest moment pentru a se face nevăzută. Tâlharul simțind că avea să fie învins în luptă cu armele, și-a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
că, uite, semaforul arată cale liberă, celor care suntem pe jos. S-au luat de mână și au intrat pe zebră. Din lateral, a apărut o mașină, foarte mare, și modernă; la un pas de ei, a oprit. Șoferul, un vlăjgan cât un rinocer, a coborât și s-a repezit furios, la bunic, certându-l, că, de ce merge atât de încet, și l-a luat la pumni. Și prin spate și prin față și peste tot. Până la prăbușit. A făcut câțiva
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
sosind pe scuter, Încetinind În dreptul intrării și, fără să oprească motorul, băgînd mîna În cutia de scrisori pentru a trage ziarul care ieșea În afară. Ronan era de-acum tot ce Îi mai rămînea. Se uită o clipă la tînărul vlăjgan blond cu trăsături delicate, cu ochii căprui și blînzi moșteniți de la tatăl lui, Îl văzu cum lăsa să-i scape ziarul pentru a-și lua telefonul mobil, vîrÎt Într-unul din buzunarele blugilor, Îl văzu zîmbind la citirea mesajului pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dorință violentă s-o ucidă. Marie era cu adevărat fericită la gîndul că o să-l revadă pe Pierric. Își spuse că măcar el, cu firea lui simplă, nu se putuse schimba. O afecțiune deosebită o lega Încă din copilărie de vlăjganul pe care-l tot vedea rătăcind pe insulă. De fiecare dată cînd o Întîlnea, Îi zîmbea cu un zîmbet de copil, dezarmant prin naivitate și Încredere, iar singurătatea acelui uriaș copilăros o tulbura pe Marie. Locuitorii din Lands’en nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
șterpelindu-le chipiele. Marie Îi prevenise pe Philippe și pe Ronan că Pierric era În continuare amnezic, iar ei avură nevoie de cîteva minute bune pentru a-l Îmblînzi și a-l convinge să vină cu ei. Îl Îmbrățișă pe vlăjganul cel Înalt, asigurîndu-l că de acum Încolo totul va merge bine și tocmai se pregătea să-l lase Împreună cu familia lui cînd el Începu să gesticuleze ca un smintit, scoțînd strigăte Înăbușite, cu ochii ieșiți din orbite. Se repreziră cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
treaba că patronul ținuse să le arate că tot el e mai tare. Yvars o luă spre stânga, își duse bicicleta sub șopronul aflat în prelungirea hangarului, apoi se îndreptă către intrarea atelierului. Îl recunoscu de departe pe Esposito, un vlăjgan oacheș și păros, ce lucra chiar lângă el, pe Marcou, delegatul sindical, cu chipul lui de tenor, pe Saïd, singurul arab din atelier, precum și pe toți ceilalți, care-l priveau în tăcere cum se apropie. Dar înainte ca Yvars să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
uit cum își privea femeia aceea, mută de disperare și de groază, bucata de braț care rămăsese între șine. Era uluită înainte de a începe să urle. După ce-au luat-o de-acolo, a apărut un nebun pe care niște vlăjgani, care-l urmăreau, l-au înhățat. Privindu-l, m-am gândit că porcăria de soartă care ne joacă atâtea feste întrece uneori măsura. Ca să mă încălzesc puțin sau ca să uit de ploaie, de femeia mutilată și de nebunul dus cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de aici. ȘEFUL GĂRII: Nu știu... Cred că nu... Vedeți, de aici, de obicei, nu se mai pleacă. Nimeni nu mai apucă să plece... de aici... Și de fapt nici nu mai vrea să plece... Uitați-vă la Grubi, la vlăjganul acela, care mestecă iarbă, tot timpul... Nici el n-a mai putut pleca... Deși... Dar nici Bruno n-a mai putut pleca niciodată... deși... deși... Domnule! În lumea asta nici n-ai unde pleca... Unde să pleci? Și de ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
a întâmplat, o întreagă vară, să treacă, vreun bărbat, care, s-o ogoae. Piratul de ocazie Despre morți numai de bine. Dar, și despre vii, care, prin ce sunt și fac, arată ca morți, ca inexistenți, adică, tot de bine. Vlăjganului Molocea Călifar îi mergea vorba tot despre bine. Cât era el de mare, că prin părțile acelea nu se mai văzue așa om, și totuși, nu trezea vreo suspiciune,vreo teamă, vreo tresărire, în vreun om, cum, că, Molocea Călifar
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
draga mea și femeile Îi răspund cu glasuri gîdilate, gîfÎite Nașule, nu ie păcat I-auzi, i-auzi, i-auzi, i-auzi ia Să te culci cu fina-n pat I-auzi, i-auzi, i-auzi, i-auzi ia CÎțiva vlăjgani În maiouri marinărești o scot pe nașă din salonul unde vocea lui Elvis țîșnită din casetofon calcă pe creștetele cîtorva bătrîne pînă le culcă testele pe mese. Nașa, În rochia ei purpurie, asudată toată de parcă și-ar fi strivit două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
animale? Vorbea sacadat, accentuând exagerat silabele. După un bâlbâit venise un logoped. M-am ridicat mașinal și am prins-o de talie. Nu mai privisem niciodată o femeie goală de la 30 de centimetri. E drept, verișoarele mele se jucaseră cu vlăjganul meu, dar asta fusese de mult, pe când el nu era decât un cocoșel. Într-adevăr, mângâiasem castorul soră-mii, dar și asta fusese de mult, pe când umezeala ei de melc fără cochilie mă păzise de năzbâtii mai mari. Acum însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că pedagogul le face jocul. „Care-i ăla, mă?“ Ceilalți râd. Pedagogul se adresează celui poreclit Bazdrângu. „Vasile, cine e, mă, Bazdrângu?“ „Nu știu, to’ar’șu pedagog!“ Ceilalți chițăie de râs. „Da’ să-ți faci pantofii cu pătura știi?“ Vlăjganul nu mai zice nimic. Stă cu bărbia În piept și-i Înjură din ochi pe colegii lui de cameră. „Atunci ia-l pe prietenul tău, Măndel, faceți rost de niște cârpe curate și În zece minute să fie lună În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și-n lung în căutarea nuanței dorite, până la urmă abia prin Pantelimon a aflat ce căuta sau, oricum, ceva apropiat. Așa încât în dimineața asta de sâmbătă, domnișoara și-a luat în sfârșit faianța rose pale bordure argent soufflé și în timp ce vlăjganul de la Romerect i-o încarcă în mașină, domnișoara se apropie de taraba cu ziare din fața covrigăriei La Nuți. Acest punct de comercializare stradală a presei libere a fost amplasat chiar lângă covrigărie cu deplinul acord al părților. Căci doamna Nuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
A. ― Nu te tentează? mă iscodi el. Într-adevăr, nu mă tenta. Mă gândii fără melancolie la acei ani de risipă și eroare petrecuți la Wellesley-Street, în Ripon Street. Îl privii pe Harold, și nu-mi evoca nimic trupul lui vlăjgan, fața oacheșă cu ochi frumoși, în cearcăne. Un strein, acest camarad al meu, cu care alergasem după atâtea fete și pierdusem atâtea nopți. Viața pe care o începusem mi se părea atât de sacră, încît nici nu mă încumetam să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
acolo, în sat. Noroc de surorile mai mari care, când îi sosi timpul să plece de acasă să învețe, până la urmă nu s-au împotrivit. Dar mama, dacă nu era mama, poate azi întorcea și el fânul cu coasa, asemeni vlăjganului îmbrăcat țărănește, cu o pălărie rotundă fără boruri, pe care-l zărise de pe câmp. Tata-i spusese, când îi simțise chemarea spre învățătură: - Măi băiete, bagă-ți mințile-n cap, vezi că avem gospodărie grea. Cine-o să mă ajute
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
suntem primiți aproape imediat, incidentul se rezolvă amiabil, tata prezentându-mă ca elev normalist cu nota 10 la purtare, motivând în acest fel că eu mi-am apărat boii și nici vorbă să fi încercat să-i agresez omul - un vlăjgan cât muntele - comparativ cu puținătatea și fragilitatea mea de copil. Deci, atunci în nedreapta orânduire burghezo-moșierească am obținut imediat audiența la boierul-boier cu adevărat care probabil că avea ca ascendenți pe unul dintre acei viteji care au apărat țara și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]