263 matches
-
spune-i soru-tii să te care de-aici. ăsta e locul meu. Aicea numai eu n-am din ce trăi. Eu și oamenii mei... N-ai decât să n-ai din ce trăi unde vezi cu ochii. Ai înțeles, bâzdâganie ? Vlăjganul din fața lui desfăcu încet menghina și, totodată, marginile tolbei de la gâtul flăcăului. Ia să vedem ce-ai aici, spuse, răscolind. Nu-i rău, pentru un începător. Poate o să lucrezi pentru mine, într-o zi. Să-i spui soru-tii să mă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o să lucrezi pentru mine, într-o zi. Să-i spui soru-tii să mă caute. Jucă portocala în palmă, sub ochii îngroziți ai flăcăului care nu învrednicise cu nicio privire mărunțișul îndesat în buzunare, dar privea disperat la portocală. — Bine, încheie vlăjganul, punându-i înapoi portocala. Pe asta du-i-o soru-tii, spune-i că e din partea mea. Cum ziceai c-o cheamă ? Coltuc înghiți în sec și închise ochii, așteptând palma pe care o merita încăpățânarea lui de a nu răspunde
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-o soru-tii, spune-i că e din partea mea. Cum ziceai c-o cheamă ? Coltuc înghiți în sec și închise ochii, așteptând palma pe care o merita încăpățânarea lui de a nu răspunde. — Hai, interveni Ologu, înțepând cu vârful cârjei cizma vlăjganului. Ai luat ce era de luat. Acuma lasă-ne în pace... Namila își mută, brusc, interesul. Se plecă asupra Ologului și, brusc, lovi cu cizma într-una dintre cârje. Costică se clătină zdravăn, dar își regăsi echilibrul. Știi ce se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fiecare are de patru ori mai multe picioare... De dinții din gură nu mai vorbim... Și ascuțiți... N-ar fi păcat să n-aibă și ei, acuma, de sărbători, pomana porcului ? Se întoarse spre orb, care păruse atent la vorbele vlăjganului : E valabil și pentru tine, neîngropatule... Și înainte de a se depărta : — Mâine, la Mitropolie, la poalele dealului, cum urci, pe dreapta, acolo e sectorul nostru. Poți să vii și tu, Venus din Milo. Începe să-mi placă de tine. Facem
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tine. Facem afaceri bune îm preună, ție nici măcar nu trebuie să-ți las nimic prin fundul buzunarelor, ca la ăștia... Împărțirea la unu, cea mai bună. Nu lasă rest... Lua-te-ar gaia ! se stropși Costică Ologu, când socoti că vlăjganul ajunsese destul de departe ca să nu-l mai audă. Altfel, băiat cu carte, inginer... Da’ ce mai faci cu ingineria în ziua de azi ? — Îți trebuie ceva carte, adăugă Chioru, ca să înveți să fii așa ticălos... Și lumea parcă s-a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
metru; militar; munți; neînsemnat; oraș; palat; par; pasăre; pisică; plăcut; pod; prezentabil; priveliște; protector; răsărit; relativ; respectabil; semafor; sinceritate; solid; spiritual; statură; stăpîn; stejarul; sub; sublim; succes; sultan; sunt; ceva sus; șansă; șmecher; tată; tu; urît; urs; Valentin; vis; viteaz; vlăjgan; zdravăn; zgîrie-nori (1); 782/181/71/110/0 începe: start (89); termină (55); porni (30); pornește (27); acum (25); termina (25); început (18); nou (17); sfîrșit (14); școala (14); lucrul (12); sfîrșește (10); ziua (9); lucru (8); ora (8); sfîrși
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
spre exemplu, el mergea, în scenele de grup, pe un practicabil lung, de 30 de cm. înălțime, în timp ce colegii mai dezvoltați erau ținuți la podeaua scenei. El avea cizme cu toc, ceilalți fără. Firește, așa cum intuiți, la una dintre reprezentații vlăjganii s-au răzbunat: au rupt practicabilul cu un sfert de oră înainte de-a bate gongul, i-au ascuns lui Leahu cizmele cu toc, iar ei și-au pus toți talonete. Bietul director, să facă infarct!... (de altfel, precizez, complexul
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
ale mușteriilor, strivind vreo înjurătură printre dinți. Căci acum nu-l mai lua nimeni în seamă și nimănui nu-i mai era frică de el. Am încercat să-l cunosc pe tata mai bine, să-l văd mai îndeaproape, acest vlăjgan venit cu mama prin 1920, de la Botoșani, unde se căsătoriseră mai devreme. Tata era unicul fiu al unui fanaragiu, „funcționar” la primărie, care, pe lângă slujba de a aprinde seara felinarele de pe unele străzi ale orașului și de a le stinge
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mame și tați, prieteni și bunici, verișori și nepoți se aflau dincolo de poartă și mai strigau: „Sandule, vezi, în tren e curent, să-ți pui fularul!” tocmai când acel Sandu rupea tacticos dintr-un pui și-l servea pe un vlăjgan cu cojocică pe el, care îi întindea rânjind o sticlă cu țuică de cazan de la Răducăneni; „Să-mi scrii, Toadere - striga o mamă deznădăjduită, de cum ajungi acolo!” „Da”, și Toader în timpul acesta îi dăruia unui ieșean un cuțit cu mâner
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Credeam că n-o să străbatem până la diguri. Chiar de la început ne-am împotmolit, dar așa de tare, încât chiar împingând la mașină, nu rezolvam mare lucru. În spatele nostru era o mașină de București cu dublă tracțiune, cu patru pescari, niște vlăjgani cât toate zilele. Voiau să treacă înainte, dar drumul era îngust, numai de un lat de mașină, norocul nostru. Zic asta pentru că, văzând bucureștenii că nu pot trece din cauza noastră, au venit, au luat-o pe Zambilica pe sus și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
treaba că patronul ținuse să le arate că tot el e mai tare. Yvars o luă spre stânga, își duse bicicleta sub șopronul aflat în prelungirea hangarului, apoi se îndreptă către intrarea atelierului. Îl recunoscu de departe pe Esposito, un vlăjgan oacheș și păros, ce lucra chiar lângă el, pe Marcou, delegatul sindical, cu chipul lui de tenor, pe Saïd, singurul arab din atelier, precum și pe toți ceilalți, care-l priveau în tăcere cum se apropie. Dar înainte ca Yvars să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
acolo, în sat. Noroc de surorile mai mari care, când îi sosi timpul să plece de acasă să învețe, până la urmă nu s-au împotrivit. Dar mama, dacă nu era mama, poate azi întorcea și el fânul cu coasa, asemeni vlăjganului îmbrăcat țărănește, cu o pălărie rotundă fără boruri, pe care-l zărise de pe câmp. Tata-i spusese, când îi simțise chemarea spre învățătură: - Măi băiete, bagă-ți mințile-n cap, vezi că avem gospodărie grea. Cine-o să mă ajute
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
fiecare. Ospătara dă să plece, dar fratele Toader completează: - Mirela, vezi să pui și de șase cafele, apoi o mângâie cu mâna peste părul cârlionțat. Asta a fost prea de tot. Vecinii au început să se agite, în special doi vlăjgani ciolănoși și cu priviri tulburi. Spiritele au început să se încingă. Muzica se revărsa dintr-un difuzor, delectându-ne cu o melodie de muzică populară săltăreață. Am început să povestim amintiri mai vechi sau mai noi, despre familii și rude
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
inevitabilă. Se uită la ceas. Știa că trebuie să aranjeze vizita la Barcelona pe care spera să o facă într-o săptămână-două, dar nu se putea concentra asupra ei. Mintea îi stătea doar la ce avea să se întâmple când vlăjganii de la InvestorCorp aveau să intre în birouri. Înghiți în sec. Nu avea să se întâmple nimic. Atât de multe preluări avuseseră loc în ultimii ani în această industrie, încât probabil că întreg personalul se schimbase de atunci. Așa că nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
coperta cenușie transparentă pe părțile din interior aveam două mii de franci, dă cu ochii de numele meu, îi face semn celuilalt care mă imobilizase, Dă-l dracului, e român! Și mie ce-mi pasă?! Ducă-se în mă-sa! sare vlăjganul, mă îmbrâncește puternic, un pumn îmi vine drept în figură și-mi mai și dă una după ceafă îndoindu-mă de durere, când m-am ridicat de jos era aproape dimineață, fără de pașaport, fără bani, cu genunchii loviți, abia pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe bombeurile pantofilor, Alfaro vorbea singur pe stradă. Ce chestie, dom'le! O fată ca ea, curată ca spuma mării și frumoasă... Doamne, nici nu visam s-o ating, și cînd colo... Cînd colo ce? îl întreabă vagabondul străzii, un vlăjgan fără căpătîi și bătăuș notoriu. Alfaro se temea ca de naiba de hojmalăul ăsta și din acest motiv a început să vorbească tîmpenii: Ei, Macias, dacă ai ști ce aventură am avut! Nu, zău, Tirbușon, ce aventură a trăit băiatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mi-au furat-o, pur și simplu. Nu, nu plîng, dar tare aș face-o. Banditul, hoțul, nesimțitul, să-l pedepsească Dumnezeu cu buba neagră! Au trecut trei săptămîni și am uitat de pălărie. În aceeași parcare mă acostează un vlăjgan negru ca smoala. Cumpărați trabucuri? Le vînd ieftin! Dar CD-uri, nu cumpărați? Nu, răspund scurt. O pălărie frumoasă? O dau ieftin! Atunci am o presimțire. Aș cumpăra, dar nu găsesc pe măsura mea. Eu cred că vă vine... Atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
așteptat să coborâm din tramvai și să ne vedem de drum. Nu aveam ce căuta printre ei și-n discuția lor, și totuși treptat, pe măsură ce luau aminte mai bine cu cine au de-a face, atmosfera se destindea. Trebuie că vlăjganul ăsta de Hansi le trezise susceptibilitatea, cu scurta lui cu guler Îmblănit, din tercot gălbui, care În lumina tulbure a zorilor putea fi luată drept piele de căprioară. Asta În vreme ce pulovărele noastre vechi ne arătau mai amărâți chiar și decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Văzându-ne și el în îmbrățișarea rigidă, vii și liniștiți, după câteva momente de ezitare a strigat la noi: Afară! Afară, mama voastră de bandiți! La cameră! Desprinzându-ne unul de altul, ne prăbușeam. Un deținut de drept comun, un vlăjgan încălțat cu cizme de cauciuc, se repezi și, prinzându-ne de mâini și de cap, ne arunca în coridor. De acolo, târâș, ca pe niște zdrențe ne-au depozitat în fața camerei 5 bis. Rămâneau ici colo cheaguri de sânge năclăite
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
că, totuși, este interesant, ca să înțelegeți întrebarea lui. Într-o după masă treceam prin parc cu un consătean de-al meu, Cărbunar Dionisie îl chema, și în șanțul de apărare al cetății de la Sibiu se băteau doi, unu’ mai înalt, vlăjgan și unu’ mai pirpiriu. Cărbunar Dionisie văzând că ăla mai mare îl bate pe ăla mai mic, s-a dus și l-a apărat. L-a scăpat de ăsta lung... și-am plecat. Ei, ăsta mai mic era evreu. Eu
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
dacă l-ai ști pe cel care vă chinuie, i-ai crăpa capu’ cu un pietroi...» Chiar așa zisese când am ieșit pe poartă. Când am ieșit, venise și Securitatea să alunge oamenii: un GAZ verde. L-au scos doi vlăjgani pe părintele cu tot cu jilț să-l puie-n GAZ și să-l ducă iar la București. Nu mai pornea GAZU’! Au oprit un autobuz să-i facă pornire. N-a mai pornit nici autobuzu’. «Tu, femeie, mi s-a ridicat
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
această incredibile scenă, s-a pomenit, nu știe de ce, izbucnind într-un râs nestăvilit, după care a solicitat zgomotos să i se aducă o cafea și un coniac. Până când s-a „trezit” din nou, de astă dată imobilizat de doi vlăjgani. Oricât am insistat, nu a putut să-mi explice și să-și explice acea ieșire absurdă și necontrolată. Pe cel din fața mea nu-l puteam întreba ce anume a produs acel teribil zgomot care l-a trezit, fiindcă m-aș
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
luleaua în gură sunt greu de înțeles. Doamna pronunță des cuvântul „uremie”. Eu deduc că bietul Staicu a avut mult de suferit de uremie, până îmi dau seama că e vorba de Irimie. Sosește și progenitura sa. E un student vlăjgan, dezvoltat excepțional. Mama e foarte mândră de realizările sale sportive. Îi admirăm genunchii zdreliți, cum și nasul ce poartă urmele unei recente victorii. În lipsă de bizoni și piei roșii, instinctul atavic își găsește acum plasament în loviturile cu picioarele
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
Pentru cei care n-au cunoscut Zâtul, Foștii sunt oameni care au supraviețuit Exploziei și care nu pot muri în mod natural: fosile ascunzând sub masca de neanderthali „comoara“ culturii universale... Benedikt al nostru e un tip absolut normal: un vlăjgan dotat cu tot ce-i trebuie, scrib al Tiranului Fiodor Kuzmici, care are o codiță de toată frumusețea. Viața lui se împarte între cancelarie, unde copiază înțelepciunea Conducătorului (Dumnezeu să-i înmulțească zilele!Ă, și izba proprie, unde vânează șoareci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
ea, a dulăi puși mai mult pe lătrat decât pe mușcat. Ea-i înțelegea și nu le purta pică, dar ce-i cereau ei era pomană de lux, la care fata se zgârcea tocmai pentru a-i împiedica devalorizarea. Pe vlăjganul de Rică nu reușise să-l respingă și, cu toate astea, el se oprise de bunăvoie, când nimic nu-i mai stătea în cale, pentru a o privi scăldată în umilința extremă a neputinței. Rânjea fasolea și se holba la
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]