9,098 matches
-
partide, pe atât am fost de uniți când a fost vorba de țară". La începuturi de ev istoric este nevoie de oameni de stat care, cu spirit de sacrificiu și inteligență politică, să determine evoluția pe termen lung în sensul vocației naționale. După căderea lui Ceaușescu s-a pus din nou chestiunea readucerii României la spațiul de civilizație și mentalitate european. Din nefericire, până acum n-au mai apărut ca în alte clipe similare de-a lungul istoriei noastre oameni se
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
deci părerile lui nici nu ar trebui să conteze. Ca un corolar, Camil Petrescu încearcă să demonstreze că E. Lovinescu nu are receptivitate estetică, facultate esențială pentru un critic (p. 98) - ceea ce ar însemna că E. Lovinescu nu are tocmai vocație de critic, fiind mai degrabă istoric literar, "menit să devină, fără îndoială, un emerit savant, profesor universitar, academician" (p. 98-99). Criticul E. Lovinescu nu poate fi însă desființat atât de ușor, cum ar vrea Camil Petrescu. Căci e izbitor să
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
de percepție încercată de Camil Petrescu e total neconvingătoare, chiar dacă uneori criticul, după cum recunoaște el însuși, era cu un pas în urma poeziei noi sau a modernismului. E. Lovinescu avea capacitatea extraordinară de a recupera decalajul, capacitate specifică unui critic prin vocație, nu unui istoric literar. Neinspirat e Camil Petrescu și când atacă problematica revizuirilor și a mutației valorilor estetice. Interesantă este, fără îndoială, contrapunerea unei estetici fenomenologice împotriva unei estetici psihologice, dar asta se întâmplă prea târziu, în ultima parte a
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
știu. Cine nu înțelege de unde vine febra acestei rutine este într-o foarte firească stare de incompatibilitate cu un spectacol unde s-ar părea că nimic nu e de crezut și că totul se judecă după o misterioasă și năucă vocație pentru vocalize. De aceea, de ani buni asaltul noilor montări încearcă rețete mai plauzibile. La Opera din Budapesta conviețuiesc ambele ipoteze de lucru: se întâmplă ca același titlu să fie pe afiș - în aceeași stagiune - în montare "istorică" și în
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
avea forță, enormă, și fragilitate, enormă. Îi povesteam despre bunicile mele, despre copilăria mea disputată între misterul bunicii materne și al orașului Turnu-Severin și misterul fabulos și aristocrat al bunicii paterne, un personaj uriaș, un filolog și un profesor cu vocație, care a oftat toată viața că taică-su a întors-o de pe vaporul cu destinația Hollywood! Popescu rîdea atunci cu gura pînă la urechi, de i se cutremura părul lung, prins într-o coadă stufoasă de cal. Pe mama a
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
și în afara oricărui discurs periferic, există în viziunile artistului proximitatea continuă a unei maternități difuze, presentimentul securizant al unui vast freamăt placentar. Un amestec de teamă și de bucurie, de explozie și de prăbușire, de instinct al recluziunii și de vocație a dezmărginirii străbate prin toate compozițiile sale, indiferent de identitatea lor imediată. Temperamentul său, vulcanic și riguros în același, timp se manifestă irepresibil, reconstruiește lumea reală, îi distruge formele episodice și îi transferă esența în realitatea incoruptibilă a limbajului, deposedat
Constantin Cerăceanu și "Premiile Margareta Sterian" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12167_a_13492]
-
somatică dintre fiu și tată - pe cel din urmă îl întîlneam, între alți rescapați, la Casa Scriitorilor, la finele anilor '60), crescut într-un mediu periferic, Barbu a fost impulsionat de-o feroce energie arivistă. Ea s-a asociat cu vocația sa de ziarist, probabil "fenomenul originar" al producției de care s-a învrednicit. Format "în spiritul și litera" gazetăriei noastre interbelice, mai precis a uneia din ramurile acestei gazetării, orientate spre agresivitate și șantaj (Petre Pandrea l-a botezat "acest
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
sine, ceea ce este înscris fatalmente în codul ei genetic. Prin vîrsta viziunilor sale și prin firescul desăvîrșit cu care se așază în lumea elementară, Apostu este contemporan cu dinozaurii, este parte din evoluția materiei, în timp ce prin natura sensibilității lui, prin vocația sa de arhitect și de constructor, dar și printr-un fel de mistică neprotocolară și de pioșenie greoaie, el este un sculptor romanic - un poet al materiei grele și al formelor abia întrezărite, pe a căror fundație urmează să se
George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12188_a_13513]
-
fost americanii (temă reluată și acum, după accidentul în care și-a pierdut viața Teo Peter), Adrian Năstase (solidaritatea întru corupție cu Gabriel Bivolaru), Ion Iliescu (prin acel veșnic "nu vă privește", adresat presei, care îi trădează lipsa unei autentice vocații democratice), Mircea Geoană (pentru efortul penibil al diplomatului cu ștaif de a adopta un comportament golănesc în campania electorală pentru Primăria Capitalei). Tendința lui Cristian Tudor Popescu de a se situa într-o poziție excentrică față de gustul comun nu se
Teribilismul justițiar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12177_a_13502]
-
numiții marranos, dar care continuau să-i ajute în secret pe evreii neconvertiți". Diagnosticul acesta, îmi spun eu, ni se aplică tuturor, profesori și istorici deopotrivă: Da, în ce ne privește, ne-am încadrat în ordinea instituțională, trădând poate o vocație, dar asta nu înseamnă că am încetat să-i sprijinim pe unii artiști dragi nouă, rămași însă în afară, neintegrați. E modul nostru de a ne răscumpăra, noi, colaboratori nu pe de-a-ntregul supuși, marranos ai teatrului." Așa am interpretat
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
Ținuta sigură îi maschează marile timidități, aerul jovial îi camuflează angoasele, după cum aparenta dezabuzare nu face decît să disimuleze o enormă curiozitate. În al doilea rînd, ea se particularizează printr-o prezență socială sumară. Fără instincte de grup și fără vocația imaginii publice cu orice preț, discretă și solitară cu alte cuvinte, Claudia Todor își construiește în compensație o lume simbolică aproape imposibil de cartografiat. Tot ceea ce nu trăiește nemijlocit și nu experimentează în gestul cotidian se revarsă nestăpînit, ca o
Claudia Todor și oglindirea în lume by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12192_a_13517]
-
cu "ceva între Anton Pann și Ion Creangă", deci, am putea adăuga, avînd o valență comună cu criticul! însă, regretabil, "aripa patetică a înjghebării sale" (îngerul a strigat) o reprezintă, prea puțin convingător, "latura istratiană, neconsolidată, atît de deosebită de vocația nastratinescă a scrisului lui Fănuș Neagu", o "sarcină tragică" pusă în cîrca unui "personaj nevertebrat", "insuficient gîndit". Romanele lui Al. Ivasiuc reclamă, prin ostentativa lor intelectualizare, "un cititor deplin format, dornic să întîrzie pe marginea paginilor", dar, vai, în același
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
o carte ce reușește să captiveze nu numai prin forța mărturisirii și dramatismul experienței pe care o cuprinde, ci și prin acel dar rar al autorului de a surprinde absurdul, asimetriile și paradoxurile realului. Cea mai frapantă dovadă a acestei vocații o constituie, probabil, biografia sa. După cum se știe, în 1987, la 11 aprilie, Primo Levi s-a sinucis (deși multora din anturajul său le apărea drept una dintre cele mai echilibrate persoane pe care le întâlniseră vreodată). Ca și pentru
Meseria de a trăi by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12222_a_13547]
-
studii de poetică și prozodie (Ritm vertical, 2001), eseuri și versuri. Recent, de exemplu, oferă o carte de Elogii/dezeseuri, cvartet: opus 1-4. Se ambiționează, așadar, o structură muzicală în patru părți, fiecare dintre ele elogiind o temă sau categorie (vocație) bio-psiho-comportamentală: banalul, gafa, penibilul, impotența. Noțiuni îndeobște negative, cărora Valentin Tașcu nu ezita să le facă apologia în cele mai diverse contexte, apărându-le și ilustrându-le în răspăr, resuscitându-le din somnul dogmatic de idei primite de-a gata
Criticul, eseist și poet by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12254_a_13579]
-
pentru a o putea manipula mai bine. Pe scena deseori suprapopulată, Zholdak impune o senzualitate care se agită și se revarsă dincolo de contururile respectate cu sfințenie de marele desenator Wilson. Experiența visului nu-l împiedică pe Zholdak să-și afirme vocația de colorist, vocație împlinită prin tot ceea ce implică nesupunerea la un program, la o lege, la o moștenire. La el, ba totul dă pe dinafară, ba totul redevine calm, căci Zholdak știe ca nimeni altul să exploateze această alternanță, să
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
putea manipula mai bine. Pe scena deseori suprapopulată, Zholdak impune o senzualitate care se agită și se revarsă dincolo de contururile respectate cu sfințenie de marele desenator Wilson. Experiența visului nu-l împiedică pe Zholdak să-și afirme vocația de colorist, vocație împlinită prin tot ceea ce implică nesupunerea la un program, la o lege, la o moștenire. La el, ba totul dă pe dinafară, ba totul redevine calm, căci Zholdak știe ca nimeni altul să exploateze această alternanță, să opună coralității singurătatea
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
de acord cu ceea ce ai spus. Cu adevărat, expoziția lui Florin Ciubotaru de la Simeza a fost o expoziție exemplară din toate punctele de vedere. În primul rând managerial, pentru că a demonstrat cum se face o expoziție depășind acea spontaneitate, acea vocație a improvizației atât de obișnuită la noi, de a aduna obiectele pe care le ai la un moment dat și de a le găsi cu tot dinadinsul o sintaxă în clipa în care le pui într-un spațiu comun, într-
Aurelia Mocanu și Pavel Șușară în dialog despre Florin Ciubotaru by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12634_a_13959]
-
roman de Pitigrilli, necunoscut scriitor italian, a marcat debutul. Castorf, conform obiceiului său, dezvoltă o adevărată estetică a murdarului și a eteroclitului. Totul explodează aici, platoul se umple de deșeuri, actorii se angajează complet și se consumă nevrotic. Completă, această vocație destructivă face spectacolul insuportabil la încept - totul nu pare a fi decît provocare programată! - pentru a căpăta progresiv sens, pentru a se organiza într-o viziune. Haosul instalat pe platou traduce teatral deruta personajelor pe care drogul le antrenează într-
Un Avignon renăscut by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12649_a_13974]
-
speranța că astfel se liberează! Cîtă energie, cît efort reclamă dorința de a fi contemporan în mod explicit, direct, afișat. Se pare că e prețul ce trebuie plătit pentru a avea un public tînăr ce-și recunoaște imaginea pe scenă. Vocația teatrului e de a integra ororile societății de consum sau de a le rezista? Cei care nu refuză murdăriei, stereotipurilor și kitsch-ului dreptul de a fi prezente pe scenă întrețin iluzia schimbării din "interior". Ca odinioară comuniștii reformatori. Eșecul
Un Avignon renăscut by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12649_a_13974]
-
și în coordonatele clasicizate ale spațiului picturii, în realitate Mitroi s-a adîncit în cea mai severă investigație a generozității și a limitelor limbajului, precum și în aceea a capacității omenești de a cunoaște atît lumea exterioară, cît și propria sa vocație de a colora afectiv și de a personaliza această lume. În același timp, pictura constituia pentru el și o formă de sancțiune morală, o modalitate sigură de a identifica acele calități ale obiectelor și ale lucrurilor care oferă un răspuns
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12651_a_13976]
-
tabla de metal și decupajul, iar referințele la lumea din jur, sau mai curînd la reacțiile la acestă lume, au căpătat o expresie mai directă. Securea și cuțitul, altădată motive încărcate de afecțiune și de tandrețe, și-au redescoperit acum vocația punitivă și funcțiIle destructive. De multe ori artistul însuși, în ipostaza autoportretului vag, se plasează explicit sub acțiunea agresivă a acestora. Într-un fel sau altul, presiunea istoriei și disfuncțiile vremurilor au acționat asupra conștiinței lui Florin Mitroi ca semnal
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12651_a_13976]
-
când e membru al PNL); Insula doctorului (M. Muscă, N. Nicolai, P.Ivănescu, M. Buruiană ș.a.); Omul din umbră (Ion Iliescu); În completare: Martorul mut, Un detectiv intrat la apă, Trucuri murdare, Îngerii lui Charlie, Nelegiuiții vestului sălbatic, Vampă fără vocație, Voință de fier, Femeia care aduce moartea - filme recomandate exclusiv celor cu perspectivă într-ale PNA-ului.
Recomadările lui Haralampy by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12688_a_14013]
-
este culoarea, înțeleasă în mod complex, atît ca substanță, ca pastă, cît și ca ton. Ca viziune artistică și ca temperament, Eugenia Iftodi se situează exact la polul opus. Elevă a lui Tonitza, dar andreesciană ca alcătuire sufletescă, pictorița are vocația monumentalități în relația directă cu forma plastică, iar în plan afectiv ea percepe continuu chemările unei melancolii surde. În mod obiectiv, întîlnirea ei cu Țuculescu în același spațiu al creației era nu doar improbabilă, ci și fatalmente nefuncțională. Ca modele
Eugenia Iftodi / Ion Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12666_a_13991]
-
bărbie, în locul unei viori Stradivarius, un dicționar. Sunteți un poet predestinat?" Mostră de Răspuns: "M-am născut, atunci, în 1983, ca poet în spațiul public. Neîndoios poeții sînt predestinați, până în ultima și cea mai fină fibră a lor. Nu numai vocația, harul, e o predestinare, ci până și amănuntele sale. Dar, și aici, ca în oricare lucru lumesc, există liber arbitru. Poți renunța. Sau poate renunța poezia la tine. Deși îl stimez pe Cărtărescu și, chiar, într-un fel, mi-e
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12690_a_14015]
-
de temperament. Om liniștit în manifestările lui exterioare, retras, deferent, luând parte ca observator tăcut, totdeauna, la întrunirile literare, cel mult asumându-și acolo, cu discreție, postura de "scrib", C. Stănescu își decomprimă pe coala de hârtie firea activă și vocația polemicii. Este mereu ofensiv în textele sale, mobilizat de un imperativ al participării și al intervenției prompte. Se petrec în preajma noastră lucruri pe lângă care nu putem trece apatici. Se cuvine să intervenim, să luăm poziție față de ele, și dacă o
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]