377 matches
-
1928 ) Viitorul dramaturg a ajuns în lumea teatrală printr-un prim accident întâmplat la venerabila vârstă de două săptămâni. Accidentul a constat în adoptarea sa de către milionarul Reed Albee, care era și proprietarul mai multor săli de spectacol, teatre de vodevil, cinematografe. Mediul artistic i-a plăcut tânărului Edward, școala nu. A fost, precum protagonistul lui Salinger din The Catcher in the Rye, Holden Caulfield, exmatriculat din mai multe școli. Ca și Salinger, Edward Albee ajunge și la Valley Forge Military
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
termeni psihanalitici, Henry poate fi asemănat cu ceea ce Freud numește Id, prietenul ce încearcă să îl disciplineze fiind Super-ego-ul. Jocul în care clovneriile unuia sunt comentate de celălalt amintesc de un anumit tip de interludiu, the minstrel show, folosit în vodevilurile americane, în care doi comici albi deghizați și machiați în negri imitau limbajul și comportamentul acestora, spre marea distracție a publicului, care nu auzise încă de political correctness. Acrobațiile formale și verbale, dificultatea limbajului, amestec de registre dintre cele mai
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
sec. al XIX-lea, menit să ridiculizeze comportamentul și felul de a vorbi al negrilor din Sud, devenit foarte popular în spectacolele de tip minstrel show. Deși profund rasist, acest tip de spectacol, de fapt un fel de interludiu în vodevilul american, s-a bucurat de succes până spre sfârșitul perioadei Mișcării drepturilor civile. Astfel, poetul John Berryman (vezi) folosește formula minstrel show-ului, cu doi protagoniști, unul de tip Jim Crow, în faimoasele sale Dream Songs, distinse cu premiul Pulitzer
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
August von Kotzebue Mizantropia și pocăința, el își permite unele abateri de la textul original, alteori tălmăcirile sunt mai mult adaptări, localizări. Preferințele lui se îndreaptă, dintre autori, spre Molière (Bădăranul boierit, George Dandin, 1836) și către dramaturgie. Astfel, el tălmăcește vodevilul Mademoazel Aise de Étienne Arago și comedia Două bilete după Florian, jucată în 1845. În „Curiosul” publică o tălmăcire din „Le Temps”, Prorocul Petre. În aceeași foaie, semnând cu inițiale, inserează un scurt comentariu pe marginea unei „imitații” de D.
VOINESCU II. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290628_a_291957]
-
duminică în Paris și O plimbare la băile din Pirenei (1855). Interesat de teatru, în special ca traducător, încearcă, într-un articol de oarecare finețe disociativă, Cugetări asupra teatrului, să emită câteva considerații privind genul dramatic. După V., opera și vodevilul ar fi apărut ca urmare a degenerării teatrului antic. De factură eseistică, articolul face o apologie a virtuților tragediei clasice, punând totodată în relief valorile morale și eficiența instructivă proprii acestei arte. Dacă preocupări diverse nu l-ar fi absorbit
VOINESCU II. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290628_a_291957]
-
spăimântătoare” a sinistrelor convoaie de înmormântare. A mai scris (și sub pseudonimul Contimporanul) cronici dramatice și muzicale. Împreună cu C. A. Rosetti editează mai multe calendare. Înclinația lui era de a face operă de popularizare. Pentru scena românească produce comedii și vodeviluri, în realitate traduceri și prelucrări. Triumfu amorului (1836) e o compunere artificioasă, fără haz, în care premiate sunt, în cele din urmă, dragostea și statornicia. Piesa Actorul fără voie (1836) se aseamănă cu unele comedii ale lui V. Alecsandri. Este
WINTERHALDER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290678_a_292007]
-
animatori s-a numărat și Aglaia; când s-a mutat la Cernăuți (1882) era o cântăreață și artistă de teatru deja formată, fiind, de regulă, cap de afiș și jucând în piese de Alecsandri, Bengescu, Cornea, cântând în operete și vodeviluri (cele mai multe piese fiind "aranjate" ori compuse de Tudor Flondor). De extremă importanță pentru atestarea înzestrării artistice a sorei lui Eminescu mi se pare a fi însemnarea lui Titu Maiorescu (18 febr. 1883), referitoare la spectacolul "Florin și Florica", pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
oraș. Avea o galerie de tablouri aduse din st răinătate, a făcut cu țăranii cor dirijat de Petru Mez etti și trupă de teatru sub conducerea actorului Galino, de la Națion alul ieș ean. Trupa de la Rotopănești a dat spectacole cu vodevil urile lu i Alecsandri la Fălticeni și la Iași. Istrati a avut un singur cusur: a fost antiunionist, din convingere. Pe mormântul lu i se afl ă sculptată o femeie care plânge, lăsând să i cadă coroana. George Lățescu a
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
sincer: "Urât mai trăiți, domnilor!". Oameni mărunți, cu suflete de nimic, abia târându-și zilele. "Așa nu se mai poate trăi", izbucnise un comentator după ce văzuse "Trei surori". Singura piesă pe care dramaturgul a intitulat-o "dramă" (celelalte erau doar "vodeviluri"). Cehov a dat de "mucegaiul banalității", a surprins cu o "crudă tandrețe", derizoriul care instaurează tragedia. În piesele lui personaje buimace se mișcă anapoda, aiurea, ca niște păpuși dezarticulate. Repetă la nesfârșit aceleași cuvinte și se plictisesc de moarte. "E
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Se aude din nou soneria. Din nou, impacientată.) Vine! Se aude din nou soneria. Ieșind din cameră, cu săpun pe bărbie, și luându-și prosopul de la gât.) Dacă mai sunați o dată, eu nu vă deschid"63. În acest început de vodevil, servitorul va deschide ușa fără tragere de inimă, târâindu-și picioarele. Folosind "on", el arată că nu se simte responsabil pentru acțiunea pe care o va face, o acțiune oarecare. În schimb, de îndată ce proferează o amenințare ("Dacă mai sunați o dată
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în altele, cum se întâmplă adesea în literatura picarescă). Evident, această eterogenitate este reglată de genul de discurs avut în vedere: secvențele narative, de exemplu, nu apar la fel într-un jurământ din secolul al XVIII-lea și într-un vodevil din secolul al XIX-lea. Într-un text există, prin excelență, două modalități de a articula aceste tipuri de secvențe: inserarea de secvență și dominanta secvențială, ca să reluăm termenii lui J.-M. Adam. (a) În cazul unei inserări de secvență
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
C, Ed. Univers Enciclopedic, 2000, p. 665. 6. Vezi: „Sfîrșit de toamnă”, „Viscolul”, „Bradul”, în Poezii, Antologie de Cornel Regman, Ediția a II-a, Ed. Minerva, 1976, p. 104, 107, 114. în treacăt fie spus, Alecsandri e și autorul unui „vodevil național” intitulat „Corbul romîn”. 7. „Fata-n grădina de aur”, în Constelația Luceafărului. Sonetele. Scrisorile, Editate și comentate de Petru Creția, Ed. Humanitas, 1994, p. 21. 8. „Despărțire”, în Poezii, ediția cit., p. 83. 9. Aron Cotruș, „Tristia, II”, în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mare măsură decât o fac acum, nu în ceea ce privește modul în care se semnau articolele, ci în ceea ce privește stilul individual de exprimare, varietatea subiectelor și o rigiditate mai mică legată de grila de știri. Interviuri pitorești cu personaje ciudate, cu actrițe de vodevil, cu cei care băteau orașul de sus în jos, fără să se țină seama dacă temele erau "relevante" sau nu - multe imagini despre caracterul și viața orașului - au avut ocazia să apară în ziare" (138). Dar New York-ul nu era
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
mare parte datorită moștenirii ruso-ebraice a familiei (și a celei de-a doua soții), poate fi considerat uneori și de influență cehoviană. De exemplu, în The Dagger Venus Hecht relatează povestea "marelui Salvini", un aruncător de cuțite din spectacolele de vodevil. În numerele sale, ținta cuțitelor este chiar conturul soției, Lucia, care stă lângă țintă în timp ce acesta aruncă. Problema lui Salvini este că soția a luat în greutate. Din camera lui de hotel, după cum descrie Hecht, acesta aude sunetele instrucțiunilor de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în două perioade, cea a teatrului din timpul Imperiului al Doilea și teatrul de la începutul Republicii a Treia. Teatrul Imperiului al Doilea este cel al dominării scenei de genurile noi sau renovate, corespunzând funcției de divertisment social (comedia de moravuri, vodevilul și opereta). Marea rivala a tragediei clasice și a dramei romantice este acum comedia, care se impune cu tot fastul reprezentării teatralizate. Fără un teoretician veritabil cu exceptia romanticilor, care, în numele apropierii genurilor, includ comedia în dramă, si mai ales a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
structura tragică nu mai corespunde publicului burghez, care cere un spectacol reușit și amuzant al propriei condiții. Pe masura trecerii timpului, comedia de moravuri cedează locul comediilor vesele, publicul vrea să râdă fără a reflecta prea mult (de aici proliferarea vodevilului, operetei, bufonadei ș.a.)173. Critică actuala îi reproșează teatrului acestui timp varietatea mică a subiectelor, lipsa de nuanțe și demonstrația moralizanta, dar apreciază că temele gravitează în jurul problemelor de actualitate 174. Sursă unei noi teatralități este în mare parte căutată
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
și Isolda 217), în paralel cu o tradiție comică (dezvoltată în fabliaux-rile și lais-uri despre soții înșelați și soțiile leneșe, cochete, care se dedau luxului). În românul francez din secolul al XIX-lea se recunosc mai mult elementele constitutive ale vodevilului: soțul, soția, amantul, toți iubindu-se, toți lași. Românul realist din secolul al XIX-lea este descendentul ambelor tradiții, astfel încât distincția sentimentelor, eufemizarea personajelor și a aventurilor lor, estetică sublimului ce caracterizează abordarea dragostei sunt deturnate în mod sistematic prin
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
și acest lucru o surprinde chiar și pe Nana348. Redusă la o aparentă, mondenitatea nu mai este considerată cod de referință și normă de valori. Decăderea contesei Muffat nu se deosebește de aventurile ordinare, istoria ei are un final de vodevil: "la comtesse Sabine, dans un détraquement suprême, venait de s'enfuir avec un chef de rayon d'un grand magasin de nouveautés, scandale affreux dont tout Paris causait déjà. [Zola, Nana, p.443]. Lui Nana îi face plăcere să-și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
condiția clasei sale357. Nana devine simbolul decăderii Parisului. Ea molipsește Parisul și îl descompune. Fetele că Nana sunt elementul subversiv care guverneaza societatea. Totul favorizează ridicarea și reușită, în acestă epoca, a demimondenei: atmosferă de sărbătoare, febra de îmbogățire, succesul vodevilului, apariția numeroaselor teatre mici și a locurilor de distracție ușoară, foarte la modă. Ele furnizează și lansează un număr mare de curtezane: "Leș hommes ne șont pas heureux avec leurs femmes et leș trompent avec d'autres, en particulier avec
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
864]. Zola își propune să urmeze, în teatru la fel ca și în român, "anchetă universală asupra adevărului" psihologic, concret și individualizat și exprimarea "naturalului" (în jocul actorilor, detaliile punerii în scenă, a costumelor, a decorului și a accesoriilor). 173 Vodevilul este o comedie ușoară, improvizată pe străzile și la bâlciurile Parisului. Dezvoltarea vertiginoasa a vodevilului pe parcursul secolului al XVIII-lea și al XIX-lea în Franța se constituie într-un gen tip. O trăsătură esențială a vodevilului este că aceste
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
universală asupra adevărului" psihologic, concret și individualizat și exprimarea "naturalului" (în jocul actorilor, detaliile punerii în scenă, a costumelor, a decorului și a accesoriilor). 173 Vodevilul este o comedie ușoară, improvizată pe străzile și la bâlciurile Parisului. Dezvoltarea vertiginoasa a vodevilului pe parcursul secolului al XVIII-lea și al XIX-lea în Franța se constituie într-un gen tip. O trăsătură esențială a vodevilului este că aceste mici "peripeții și încurcături neprevăzute din lucrare nu au menirea să pună în relief anumite
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
a accesoriilor). 173 Vodevilul este o comedie ușoară, improvizată pe străzile și la bâlciurile Parisului. Dezvoltarea vertiginoasa a vodevilului pe parcursul secolului al XVIII-lea și al XIX-lea în Franța se constituie într-un gen tip. O trăsătură esențială a vodevilului este că aceste mici "peripeții și încurcături neprevăzute din lucrare nu au menirea să pună în relief anumite sentimente sau relații familiale, ci să demonstreze un joc de-a sentimentele, la capătul căruia se află anumite scopuri morale" [Corbu, p.
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
un conflict violent, ireconciliabil, cu deznodamânt nefericit, infiorător (tragic). Genul dramatic modern și-a diversificat speciile dramatice În așa măsură, Încât denumirile lor sugerează multitudinea posibilităților de a se exprima În acest domeniu creatorii. Astfel se cunosc: melodrama, tragicomedia, farsa, vodevilul, sceneta, monologul etc. În folclorul românesc au existat și manifestări dramatice cunoscute azi drept teatrul popular. Cele mai cunoscute sunt cele organizate cu prilejul sărbătorilor de iarnă, numite Irozii, Haiducii, dar și Orația de nuntă, organizată la asemenea prilejuri. NOȚIUNI
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Își Însușise deja o concepție despre teatru exprimată Întro suită de foiletoane publicate Între anii 1877-1878 În ziarul „România liberă”, sub un titlu generic, „Cercetare critică asupra teatrului românesc”, chiar dintr-o cronică Întitulată, „Teatrul cel mare - Urâta satului” (un vodevil În două acte, prelucrat de Eugeniu Carada, muzica de Alexandru Flechtenmacher). Caragiale s-a arătat nemulțumit de rigoarea cu care se selectează repertoriul dramatic, vodevilul cu pricina, numit mai sus, fiind dramatizat În franțuzește „de un fabricant de vodeviluri cu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
critică asupra teatrului românesc”, chiar dintr-o cronică Întitulată, „Teatrul cel mare - Urâta satului” (un vodevil În două acte, prelucrat de Eugeniu Carada, muzica de Alexandru Flechtenmacher). Caragiale s-a arătat nemulțumit de rigoarea cu care se selectează repertoriul dramatic, vodevilul cu pricina, numit mai sus, fiind dramatizat În franțuzește „de un fabricant de vodeviluri cu un nume puțin cunoscut” pe de o parte, și de administrația teatrului, pe de altă parte, „d-l Pascalli” făcând „pe directorul de scenă” În
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]