1,084 matches
-
din aur dăruite de Contele Dracula tânărului cuplu. Rămaseră uimiți de luxul în care își petreceau veacul prințesa și prințul. - Asta da, comoară! - exclamă unul dintre oșteni. - Totul rămâne intact! Misiunea noastră nu s-a încheiat! - rosti ferm căpitanul Sasu. Voinicii părăsiră palatul și coborâră în serpentine. Pe la orele prânzului, căpitanul Sasu îl găsi pe Arnăutu tolănit la umbra unui stejar bătrân cu coroana stufoasă. Acesta îi zâmbi binevoitor și-l invită să se așeze pe mușchiul moale. Sasu îi povesti
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
venit rândul să dai socoteală! - răcni Arnăutu, făcând în același timp un semn subtil căpitanului Sasu. - Ai înțeles greșit istoria, căpitane! Eu am pedepsit aspru pe cei care au năvălit peste poporul meu și pe trădători ca tine! Ești un voinic viteaz, așa că întoarce-te la nația pe care o reprezinți și servește-o cu credință! Leapădă-te de boierimea ticăloasă și servește-ți voievodul așa cum se cuvine. Este păcat să te ucid, căci țara are nevoie de brațul tău vânjos
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
că nu au nimerit locul, dar cu speranța că la anul, de Sf. Gheorghe, să fie mai norocoși la acest promițător ” joc” al banilor. * Dragu, de fel de prin partea de sud a Olteniei, se aciuiase împreună cu o ceată de voinici, prin pădurile Cotoșmanu. Era un bărbat frumos, de statură potrivită, bine legat, cu un păr lung, lăsat plete peste umerii lați și cu niște palme mari, bătucite de muncă. Avea o putere colosală. Vorba aia, strângea piatra în mâini de
HAIDUCII de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369497_a_370826]
-
în jos deasupra unui fum de ardei iute, de tras la cabrioleta boierului, Băilă, într-o dimineată de vară, luă poteca codrului. După câteva nopți dormite prin câte-o scorbură, se trezi într-o dimineață înconjurat de o ceată de voinici. Aceștia, din povestea bâjbâită de Băilă, speriat de moarte de câte auzise despre tâlharii din pădurea Cotoșmanu, înțeleseră că era un oropsit al sorții și-l luară cu ei. Erau oamenii lui Dragu. Intuind calitățile tânărului, acesta îl ține mai
HAIDUCII de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369497_a_370826]
-
îl întrerupse Primăvara. De ce sunt așa naivă? Doar știam cât mă “iubește” tata, iar tu cât de „credincios” îmi ești. Să nu vă mai văd, pe amândoi! Și, furioasă, alergă în iatacul ei, plângând în hohote, disperată. Nor Alb și voinicii lui dispărură, lăsându-l pe Soare-Împărat numai cu căpitanul Zefir care se prăbușise într-un jilț, cu capul în mâini. Furios, împăratul începu să tune și să fulgere: - Ce-mi făcuși, căpitane, cu mărețele tale planuri? - Majestate, eu mi-am
MĂRŢIŞOR-22 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369599_a_370928]
-
Publicat în: Ediția nr. 550 din 03 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Mâna care face pâine Dă-mi, Doamne, pâine! căci trupul cel de azi e viața mea de mâine... Știu, rodul spicului cu raza Ta îl arzi, sfințind mâna voinicului... * Cuptorul, însă, Doamne, e la mine și-i pregătită mâna care face coca, ba, chiar e aprigă ca vorba... Doar dă-ne, Doamne, pâine! * În lan dă, Doamne, spic bogat! În rest, luăm noi seama... Bunica era meșteră la frământat
MÂNA CARE FACE PÂINE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 550 din 03 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369730_a_371059]
-
grecii îl foloseau în exprimarea mersului pe jos, desculț. Nu este de mirare ca sacrificiul iubirii să fi avut un canon atât de pătrunzător în purificarea trupului ca acela al mersului cu picioarele goale, acolo unde iubita îl aștepta pe voinic. Se pare că acest obicei mai dăinuie în unele părți ale satului românesc, pentru că, adesea, tinerii se întâlnesc în poieni ascunse, descălțându-se zburdălnicind pe verdeața presărată cu flori. Cele două cuvinte au suferit, în timpul istoric al civilizației românești, transformări
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
au rămas în frumusețea vie a martiriului sfânt. Am atins smerit stâncile, foste odinioară schimnicii Hotarului de veghe, ce-au tors din Caierul timpului sumanul veșniciei. Am îmbrățișat falnicii brazii, scânteietori în sumanele lor verzi, în care s-au întrupat Voinicii noștri daci, să-I steie reazem lui Dumnezeu. Am sărutat buclele izvoarelor, care duc mărturia dreptei credinței, din care beau lumină Sfinții noștri de Sus, pavăză veșniciei noastre. M-am închinat crucilor monahale, care suie la ceruri, ca niște Potire
VOCAŢIA SCRISULUI – POEMUL LIMBII ROMÂNE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370274_a_371603]
-
și-a însoțit el gestul cu o invectivă. M-am crăcănat suficient, încât să pot fi mângâiat de baragladină peste tot. Nu ascund că aș fi făcut și șpagatul numai să scap de o altă lovitură, unde îi e dor-dureros voinicului. M-a cotrobăit prin buzunare, la șosete, pe sub curea, în jurul brâului, cu degetele sale delicate ca niște morcovi dolofani, dar fără nicio izbândă notabilă, având în vedere că nu aveam nimic în acele locuri vizitate, cu excepția aerului, de posesia căruia
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353395_a_354724]
-
urcară în trăsura aurită trasă de cei doisprezece porumbei de argint. Slujitorii și soldații din garda căpitanului Zefir, în frunte cu acesta, îi urmară călări pe caii lor înaripați. Alaiul avea în frunte pe Nor Alb, cu ceata sa de voinici, și pe Rază de Vis, cu mantia sa strălucitoare în mii de nuanțe. Ca de obicei, alaiul Primăverii era urmat de o mulțime uriașă de păsări, fluturi, roiuri de albine, milioane de gângănii, căprioare, iepuri și multe alte vietăți. Era
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
ei la frumoasa Speranța, zicându-i: - Ți-am adus, draga mea, comoara iubirii noastre! - Îți mulțumesc, Soarele meu! spuse Speranța care îmbrățișă pe Primăvara, murmurând: Copila mea! Copila mea! Apoi se întoarse spre Mărțișor, spunându-i: - Îți mulțumesc și ție, voinicule, pentru bucuria care mi-ai adus! Poftiți cu toții în casă! Să se bucure de voi și mama! În acest timp, afară, pe ulițe, era o hărmălaie de nedescris. Căpitanul Zefir și soldații săi abia mai făceau față să mențină ordinea
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
să vorbesc despre izvoarele nescrise ale României, monumentele. În desișul pădurii Moșnei se află o groapă de 15 m adâncime în ea fiind podul unui palat. Legenda spune că, pe timpul războaielor dacice, natura a vrut să distrugă dacimea. Un mândru voinic a luptat pentru a apăra o prințesă dacă, dar când voinicul a terminat de tăiat aproape toți copacii, un stejar gigant l-a strivit și apoi a aruncat palatul în hăul pământului până când nu s-a mai văzut, groapa fiind
VIITORUL TRECUTULUI de EMANUEL ENACHE în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353950_a_355279]
-
Moșnei se află o groapă de 15 m adâncime în ea fiind podul unui palat. Legenda spune că, pe timpul războaielor dacice, natura a vrut să distrugă dacimea. Un mândru voinic a luptat pentru a apăra o prințesă dacă, dar când voinicul a terminat de tăiat aproape toți copacii, un stejar gigant l-a strivit și apoi a aruncat palatul în hăul pământului până când nu s-a mai văzut, groapa fiind „mormântul palatului”. Aș zice că niște fonduri europene ar putea să
VIITORUL TRECUTULUI de EMANUEL ENACHE în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353950_a_355279]
-
decât despărțirea de sine însuși! Olteanul, dacă nu cântă nu e oltean. Cum oare să nu cânte dacă în această parte de patrie străveche strălucește poate cel mai bogat zăcământ de folclor cu filon liric?! Dragul, draga, mama, tatăl, fiii, voinicii, domnii, haiducii, natura, munca, jocul, întristarea, dragostea, dorul... sunt oltenești aici, iar cântecul oltenesc, zugrăvindu-le, le dă viață sufletească oltenească! Niciun dor nu-i mai mare și mai greu ca al olteanului. Pentru el, dorul e o haină de
GHORGEL NUCĂ. IDEAL GUVERNAT ŞI ÎMBOLDIT DE FOLCLOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353045_a_354374]
-
în drum, soarele sprijinit în sulițele de foc ale razelor, ca un străjer obosit privind mulțimea din piață. În curte a intrat unchiu Iosif, alt frate al tatei, morarul satului, mare, vânjos, parcă se lăsa pământul când călca, pe cât de voinic pe atât de blajin și de vesel în privirea albastră. A luat-o pe mama de umăr și a dus-o în casă. - I-a luat pe toți, și pe Gică și pe Tudor, lasă că dacă-s nevinovați le
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
sângele lui. Cu toate acestea, tânărul nu s-a lăsat și l-a eliberat pe Soare. Imediat, câmpurile au înverzit... - Florile au înflorit, păsările au cântat și toate alea! - Așa cum zici! Pe locul unde au căzut picăturile de sânge ale voinicului, zăpada s-a topit și au răsărit ghiocei. Ca să-l cinstească pe flăcăul care a eliberat Soarele, băieții împletesc ciucurași roșii ca sângele lui și albi ca zăpada topită de el și le dăruiesc fetelor pe care le iubesc. - Anul
LEGENDELE MĂRŢIŞORULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353192_a_354521]
-
cântece de dor, iar luptătorii, cântece de slavă pentru împăratul lor. Veselindu-se mereu, nici nu își dădură seama când văzură-n zare troienile viscolite. Locotenentul îi spuse lui Ghiocel: -Iată că am ajuns și în Țara Zăpezilor! De-acum, voinicilor, vom coborâ în zbor lin, direct prin lunci, pe râul înghețat. Vom trece prin câmpii și prin păduri, prin sate și orașe, până la Palatul de Gheață Veșnică. Din săbiile noastre și din scuturi vom slobozi mănunchi de raze, ce vor
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
sângele alburiu. Speriat, Pui de Ger începu să urle de durere și o rupse la fugă prin pădure. Auzindu-i urletele, lupul COLȚ FIOROS, care hălăduia pe o culme, alergă să vadă ce s-a întâmplat. Când văzu ceata de voinici și luptătorii cu raze, zănatecul de lup, care se considera un viteaz de neînvins, începu să urle amarnic și prelung: -Auuu! Vă ronțăi ca pe surcele! Vă fac rumeguș, nătărăilor! Cum sta în coadă, unde începu să rânjească la ei
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
apelativ prin care se evidenția atât puterea fizică, iscusința mânuirii armelor în ideea distrugerii existenței adversarului, cât și înțelepciunea acumulatăprin aprige strădanii. Viteazul era războinicul ce trecea treptele inițierii, maturizat prin grele încercări. Am subliniatideea căvitejia era o calitate superioarăvoiniciei. Voinicul era tânărul tentat la sacrificii negândite profund și aceasta o putem observa atât în basme cât și în epopei, balade, doine dedicate acestei stări de fapt. Voinicul era tânărul necopt[1] doritor de înfăptuiri mărețe, cu o putere muscularăși istețime
REFLEXEALE IPOSTAZELOR VITEJIEI CAVALERULUI ŞI VOINICIEI HAIDUCULUI ÎN EVULUI MEDIU EUROPEAN de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352504_a_353833]
-
treptele inițierii, maturizat prin grele încercări. Am subliniatideea căvitejia era o calitate superioarăvoiniciei. Voinicul era tânărul tentat la sacrificii negândite profund și aceasta o putem observa atât în basme cât și în epopei, balade, doine dedicate acestei stări de fapt. Voinicul era tânărul necopt[1] doritor de înfăptuiri mărețe, cu o putere muscularăși istețime nepuse încăla încercare, acele trepte ale inițierii care urmausădezvolte intelectul, înțelepțiunea, starea de a medita și analiza rezultatelor acțiunii. Apelativul voinic îl putem asocia mai mult lumii
REFLEXEALE IPOSTAZELOR VITEJIEI CAVALERULUI ŞI VOINICIEI HAIDUCULUI ÎN EVULUI MEDIU EUROPEAN de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352504_a_353833]
-
doine dedicate acestei stări de fapt. Voinicul era tânărul necopt[1] doritor de înfăptuiri mărețe, cu o putere muscularăși istețime nepuse încăla încercare, acele trepte ale inițierii care urmausădezvolte intelectul, înțelepțiunea, starea de a medita și analiza rezultatelor acțiunii. Apelativul voinic îl putem asocia mai mult lumii basmelor ce ține de ciclul încercărilor grele, în care eroul trebuia săîndeplineascăisprăviextraordinare a căror realizare devenea posibilăcu ajutorul unor însoțitori năzdrăvani sau unor animale recunoscătoare. Am circumscris definițiile celordouăconcepte,menite săscoatăîn evidențăcurajul bărbătesc elogiat
REFLEXEALE IPOSTAZELOR VITEJIEI CAVALERULUI ŞI VOINICIEI HAIDUCULUI ÎN EVULUI MEDIU EUROPEAN de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352504_a_353833]
-
omului real Hugues de Payns[3], ale cărui înfăptuiri conțineau, neesențializate, coordonatele tipologiei-model, definind, în totalitate, modelul slujirii finalității noii ideologii cavalerești. 2. Instituția cavaleriei în Evul Mediu european Voinicia ar putea justifica instituția haiduceascăca mod de comportare a personajului. Voinicul era singular și adept al conflictului trecător. Era călăuzit de propriile instincte, când nu se alătura vreunui grup cu care să-și împărtășească idealul revoltei sale. Îl vom întâlni în cântecele bătrânești românești, grecești, sârbești, bulgărești, în special în zona
REFLEXEALE IPOSTAZELOR VITEJIEI CAVALERULUI ŞI VOINICIEI HAIDUCULUI ÎN EVULUI MEDIU EUROPEAN de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352504_a_353833]
-
Ceva anume o atrăgea ca un magnet spre acel loc miraculos care în întuneric avea o strălucire aparte. Părea o capelă luminată în reflexe străvezii, iar în fața ei licărea un chip de foc. Continuă să se apropie ca vrăjită. Un voinic se desprinse dintre flăcări și-i întinse mâna. Narcisa i-o prinse și când vâlvătăi de foc, când fiori de gheață îi inundară făptura. Fără cuvinte se desprinse din acel loc și plutind pe aleea luminată de acel foc miraculos
XIX . CAVALERUL NOPŢII (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353691_a_355020]
-
pe care-l vrei și tu, iubirea! - Depinde ce voi simți alături de tine, trubadurule, poetule, cântărețule! - chicoti ea voioasă în mijlocul naturii sub licărul steluțelor de pe bolta întunecată a cerului. Se priviră cu admirație. Fata fu cuprinsă de o vrajă necunoscută. Voinicul avea trăsături care atât de mult o atrăgeau, încât îi venea să-l strângă în brațe. Cavalerul simți dorința fetei și o cuprinse de mijlocel. Un fior plăcut îi săgetă trupul. Un sentiment ciudat o învălui și se lipi de
XIX . CAVALERUL NOPŢII (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353691_a_355020]
-
cu românul. Această înfrățire a fost lăsată și binecuvântată de Dumnezeu. Comuniunea cu natura-Creația divină este o stare firească românului și devine imperioasă când națiunea creștină este în pericol. Cerul se pogoară pe pământ și-și ajută fratele. Toți acești Voinici ai Dreptății, slujitori ai Adevărului, Eroi și Martiri ai Neamului și ai Bisericii lui Hristos: Gheorghe Arsănescu, Toma și Petre Arnăuțoiu, Ciolan Nicolae, Gheorghe Mihai, Pățitu Ion, Pățitu Nicolae, Săndoiu Ion, Adămoiu Nicolae, numeroasa familie Chirca, Milea Benone, Daniil Popescu
MUNŢII FĂGĂRAŞ – VERSANTUL SUDIC: SUFERINŢĂ – JERTFĂ – MIRACOL DIVIN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354548_a_355877]