698 matches
-
SPERANȚEI Autor: Eugen Oniscu Publicat în: Ediția nr. 403 din 07 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Zorii speranței CE ESTE SPERANȚA? La ce ne gîndim cînd pronunțam acest cuvînt speranța: La albastrul cerului, la strălucirea stelelor, în beznă nopții, la voioșia nevinovată a copiilor, la curcubeul frumos de pe cer, la verdele viu al ierbii, la frumusețea florilor, sau muzică. Un cîntec, un imn de laudă intonat de un cor instruit. Speranța este o forță subordonată iubirii împletita cu credința. Pe fondul
ZORII SPERANTEI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346693_a_348022]
-
dintre ei (vorbind astfel de o dependentă afectivă și de intimitate decât de una administrativă, în care unul în aceasta din urmă se manifestă dependent în mod egoistic față de celălalt, asfixiandu-l..). O astfel de căsătorie este plină de viață, de voioșie, de interacțiune mutuală prin sentimente pozitive, prin dependență afectivă împărtășită în mod reciproc...o relație invidiată de mulți, nu-i așa? O relație, unde se realizează o interacțiune electrizantă bazată pe cunoaștere reciprocă și pe coeziune afectivă trăită în interior
COMUNICAREA CE RELEVĂ VALOAREA! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352221_a_353550]
-
grijă și ascult; De-ntoarcere nu pomenesc deloc, E treabă serioasă, nu e joc. Cât ține zarea, doar culoare albă, Bobițe promoroacă-n chip de salbă. În mersu-i sania se hartoiește Ori stă înțepenită ca-ntr-un clește. Pocnesc cu voioșie rar din bici- Încrâncenarea zmeilor voinici. Cum drumul se arată foarte lung, Dar, fără grabă, tot am să ajung! Un punct infirm - continuă mișcare Pe-ntinderi nesfârșite, când apare Ca pe ecranu-aceluiași radar, În mersu-i hotărât și temerar. Corăbiile le-
SENS UNIC de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356352_a_357681]
-
de fete. / Stropi de apă reci și limpezi, sar pe trup și o-nfioară, / Dând Tursanului viață, râs cristalin de fecioară. / Prinde pânză udă-n mâini și o strânge ca-ntr-un clește, / Trupul său ca o mlădiță, ușurel se arcuiește. / Voioșia de pe față pentru un moment dispare, / Până-ajunge-n poienița scăldată din plin de soare. / Iată pânzele cum stau, răsfirate jos, pe iarbă, / Puse una lângă alta, îi fac Tursanului salbă! / Sfântul Soare face glume, se joacă zvântându-le, / Ca-n pârâu
O CARTE A SFINTEI LUMINI. IOANA STUPARU, SFEŞNIC TÂRZIU, CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356373_a_357702]
-
de-aproape! Am fost o lume și-mi erai o lume Însă o mână nevăzută ce desparte m-a rupt de viață și m-a rupt de tine. Și amintirile ce ți-am lăsat, frumoase, pline de zâmbet și de voioșie Sunt tot ce-am fost trăind, cândva, în viața ce mi-ai dat cu bucurie! În clipe grele, de melancolie, când străzile îți par pustii Tu mângâie cu drag, o amintire! În ea, pe mine mă mângâi. Referință Bibliografică: Am
AM FOST... de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356699_a_358028]
-
Versuri > Omagiu > ELOGIU Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 275 din 02 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU S-au rupt enorme bariere, Și-a năvălit lumina, În mijlocul acestei ere, Te-ai ivit CRISTINA. În haosul de nedescris, De voioșie plină, Triumfătoare ai descins, Angelică CRISTINĂ. O rază plină de splendoare, Cu strălucirea ta divină, Pentru mine ai fost Soare, Prietenă CRISTINĂ. Ce frumos e să visezi, Dar nu asta îmi e vina, N-aș vrea să te eclipsezi, Tocmai
ELOGIU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355712_a_357041]
-
o iubesc. Cluj Napoca 31 august 2015 Izvoare senine Îmi întind mâna spre cerul albastru Și sunt pe o stâncă aproape de el Curajos ating chiar un astru Și parcă am ajuns în etern. Când am lumina ce arde în tihnă În voioșia lăsată de Domnul meu Neprihănirea îmi e cunună Prin harul lui Dumnezeu. Crește Iubirea ce-i sădită în mine Inima-mi bate în ritmuri de cer Cântări țâșnesc ca izvoare senine Spre slava lui Dumnezeu. Tăcerea-i lăsată în urmă
NETĂCEREA SUFLETULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370324_a_371653]
-
cu grămada, e suplă, ageră, vie, înflorește în lăncile curiozității și-n atracții, uneori chiar indiscernabile, dar în măsură să stimuleze reacțiile afective născânde în final de cunoștințe sau îndemânări practice. Întocmai pentru aceasta, Opera Comică pentru Copii edifică valențele voioșiei și plăcerii, drept constructiviste, cu aripi, departe de angoasele și robustețele oloage ale tocitului. Aceste stări de spirit asaltează ca viforul scena ei, iar de aici adâncul afectiv copilăresc. Augustă și relevată, opera ia aici la țintă ușa spre inimă
BUCURIA UNIRII , SPECTACOL FESTIV, LA OPERA COMICĂ PENTRU COPII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370372_a_371701]
-
păstrând astfel distanță de posomorâre, această atât de statornică măcinare adâncă a omului. Numele e Vasilica Tătaru! Cu această artistă viața e mai lungă, mai strălucitoare, mai surâzătoare, iar pe toate cărările ei te bucuri de întâlnirea cu frumosul și voioșia. Dacă nu ar fi frumoasă ca o vinovată a suspinelor de drag, pentru că glăsuiește cânt atât de alipit de inimi, ca o mătase de pielea pruncului, tot ar fi îndrăgită; dacă nu ar cânta frumos ca zânele din mitologia fermecărilor
VASILICA TĂTARU. CÂNTECELE, O SĂRUTARE PE GÂND de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370616_a_371945]
-
-i tramvaiul / și de ce tot îngheață fonta / în sângele albastru al legendei?» (p. 166). Paradoxistul erou ars-poetic-esc din Piscina cu pioneze Stradivarius, identificându-se în Poet, „scrie în somn cu pești de pradă“, «pe termopanele-nghețate ale piscinei», scrie «molipsitor, / cu voioșie de clopoțel cărunt» - adică într-o bucurie a poetului matur-încărunțit, „legat cu farmece“ de Sfânta Limbă Pelasgă > Valahă / Dacoromână -, în lucrarea sa „de sub pecetea oniricului“ fiind «eclipsat inerent de grămada / de viori-Stradivarius sparte / mărunt de-un curcubeu sălbatic» (deci nu
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
a versului» (p. 54); în penultima „declarație“ / „strofă“, eroul mărturisește minunea chemării - « În mușcătura regală a muzicii / mă chemau ca-ntr-o minune» (p. 55) - și, totodată conchide că „incredibila poveste“ pare a cere «ceva mai mult talent, mai multă voioșie», raportându-se la „voioșia de clopoțel cărunt“; în ultimă instanță / „strofă“ se relevă „deznodământul oniric“: «Se făcea că pe aleea înțelepților, / doi câte doi, treceau îmbârligații iepuri, / albi ca niște strigăte înghețate. / Purtau între urechi microfoanele / performante, pentru-a prinde
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
în penultima „declarație“ / „strofă“, eroul mărturisește minunea chemării - « În mușcătura regală a muzicii / mă chemau ca-ntr-o minune» (p. 55) - și, totodată conchide că „incredibila poveste“ pare a cere «ceva mai mult talent, mai multă voioșie», raportându-se la „voioșia de clopoțel cărunt“; în ultimă instanță / „strofă“ se relevă „deznodământul oniric“: «Se făcea că pe aleea înțelepților, / doi câte doi, treceau îmbârligații iepuri, / albi ca niște strigăte înghețate. / Purtau între urechi microfoanele / performante, pentru-a prinde / strigătul alb al termopanelor
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
de comportament și atitudine, în persoana exemplară a polițistului. Fiind adeseori în mijlocul tinerei generații și etalând față de ea apropierea afectivă, conversația agreabilă, aproape familiară, coborâtă la treapta de înțelegere a copiilor, dar în același timp urcată la vârful de exuberanță, voioșie, fervoare specifice vârstei în care se zidește caracterul omului și se conturează pasiunile și aptitudinile fiecăruia. Niciodată nu are pregnanță metodica în atingerea scopului educativ, într-o așa măsură și cu un efect mai sigur și stabil, ca în momentele
AG. PRINCIP. ROXANA VIZITIU POLIŢIŞTII BUHUŞENI, EXEMPLUL COPIILOR COMUNITĂŢII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370206_a_371535]
-
milioane de țărani. Simțea o fraternitate profundă cu dânșii... A răsărit deodată, fără să-l știe nimeni, fără să facă ucenicia cafenelelor și bisericuțelor bucureștene. Și a biruit împotriva tuturor celor scufundați în inimații și neputințe. A adus lumină, sănătate, voioșie. Scrisul lui Coșbuc trăiește și va trăi cât va trăi neamul românesc.” Nu putem să nu-l invocăm și pe Nicolae Iorga, cel care afirma că „poezia lui Coșbuc este de o virtuozitate extraordinară”. Iar George Călinescu vine să pecetluiască
„SUNT SUFLET ÎN SUFLETUL NEAMULUI MEU...” de NICOLAE BĂCIUŢ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353456_a_354785]
-
în cântecele lui Pepe întocmai prin aceea că nu invocă extremele experiențelor de viață, ci viața simplă, viața din noi și în act. Pentru fiecare spectator, în intimitatea absolută a meditației și deopotrivă în comuniune exterioară a gesticii, aclamațiilor, murmurelor, voioșiei, suspinelor... Cântecul lui Pepe e o potecă sufletească pentru fiecare și o esplanadă a tuturor, pentru desfășurarea voioșiei și plăcerii de a asculta muzica în comuniune vastă! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Pepe: clipele cu el
CLIPELE CU EL SUNT SĂRBĂTOARE SAU VACANŢĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352803_a_354132]
-
din noi și în act. Pentru fiecare spectator, în intimitatea absolută a meditației și deopotrivă în comuniune exterioară a gesticii, aclamațiilor, murmurelor, voioșiei, suspinelor... Cântecul lui Pepe e o potecă sufletească pentru fiecare și o esplanadă a tuturor, pentru desfășurarea voioșiei și plăcerii de a asculta muzica în comuniune vastă! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Pepe: clipele cu el sunt sărbătoare sau vacanță / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1372, Anul IV, 03 octombrie
CLIPELE CU EL SUNT SĂRBĂTOARE SAU VACANŢĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352803_a_354132]
-
de încărcătură cu zbucium năucitor, dar gol de exprexie artistică; este un actor din pleiada care a zidit fundația teatrului românesc, îl încununează azi și-l vor înstela mâine; e un om omenos, un om de sfat, de o necontrolabilă voioșie în relație interumană, fără opacitate a vorbirii, niciodată pierdut de regula și omenescul comunicării. Cunoaște atâtea despre viață, în fiecare vorbă a sa e un înțeles de ascultat și de luat drept călăuză. A trăit multe experiențe, asimilând într-o
PAUL TALAŞMAN. SCENA, DOCTORUL ŞI DOCTORIA ACTORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352869_a_354198]
-
teatru Și între Caragiale. Ferice cel ce poate Să bea așa nectar, De nu mai multe halbe, Măcar un biet pahar. În sala cu mese multe și canapele de catifea roșie așezate de-alungul pereților, „berarul” Caragiale își primea amicii cu voioșie. De anul nou 1902 scoate o broșură cu mitică pe care o distribui în local cu urarea: „Autorul roagă respectuos pe onor. Clienți ai lui Gambrinus să primească astă cărticică în dar pentru Anul nou 1902 și le urează la
BERARUL CARAGIALE(162 DE ANI DE LA NAŞTERE) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353824_a_355153]
-
anteriori, nu mai poate fi doar o zi de colocviu și festivitate restrânsă în medii în care istoria încă își are jilțul ei. Mulțimea prezentă a fost semnificativ numeroasă. Atmosfera a fost familiară, ferventă, entuziastă, solemnă. Noblețea gestului, eleganța vestimentară, voioșia au domnit peste atmosfera de la Garden Party, poetizată și armonizată de concertul în aer liber interpretat de Muzica Reprezentativă a Ministerului Apărării Naționale, dirijată de col. Aurel Gheorghiță și de fanfara „Besaglierii” din Italia care a întruchipat armonia sonoră splendidă
GARDEN PARTY 2015, SOLEMNITATE NAŢIONALĂ, DUPĂ 65 DE ANI ŞI 112 ZILE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/353231_a_354560]
-
Pellea n-am putea să ne fixăm pe o comizerație față de oameni, dar, de bună seamă, actorul simțea că oamenii îl iubeau, iar el le este lor doctor într-un timp în care doctoria negăsită, ca libertatea și alimentele, era voioșia, colacul de salvare pe când dictatorii sabordau corabia cu un popor devastat la bord. Actorul Amza Pellea, fapt întrucâtva contradictoriu, a fost de bonton și față de agramații puterii (mai mult sau mai puțin agramați ca cei actuali!). Rolurile sale în filme
AMZA PELLEA. OPTIMISMUL, CA DOCTORIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353221_a_354550]
-
pietre îmbrăcate în mușchi. Cel al vocii sopranei Angela Gheorghiu este numai angelic! Artista e frumoasă, suavă ca o hermelină. Oricând cântă pe scenă, ziua e în pragul primăverii, iar scena e un vast farmec sonor îngemănat cu solemnul și voioșia... Pășește pe ea ca pe o dușumea așternută cu macaturi înflorite, aduse din zestrea de acasă, de la Adjud, se înmlădiază cântând, ca o salcie, unduiește, cântând, brațele-i subțiri, firave, albe, într-o gestică de balerină, într-un zbor de
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353206_a_354535]
-
a întunecat propria cale cu norul unor cântece zornăitoare, de discutabilă înveșmântare modernă, doar a cântat și altceva decât folclor pur: muzică ușoară, romanță, muzică etno, de petrecut în repaosul gândului ostenit și sufletului încărcat, muzică a înseninării și adierii voioșiei prin tranșeea vieții până în ultima clipă alergată și împovărată! Din repertoriul de cântece ale maestrului Benone Sinulescu, vast cât o mie ale celor ce clevetesc, lucitoare ca un soare pe lângă scânteile fumegânde ale celorlalți, fiecare are ocazia și dreptul să
BENONE SINULESCU ZIUA DE NAŞTERE A MAESTRULUI, (24 MAI), UNA DIN ŞIRAGUL NESTEMATELOR TIMPULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/353222_a_354551]
-
care are printre alte dependențe și nevoia de medicamentul numit teatru. Actrița Valentina Fătu, ca întreaga trupă de actori de la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” din București este o tabletă care se ia cu apa sufletului și pentru suferința sufletului! Voioșie timidă Desăvârșirea blândeței, lucru rar, ori nu, e rodul inimii femeii, minunat ca pruncul! Adâncul feminin, sufletesc, prelungit în blândețea scumpă ca pietrele rare ale caracterului e în stăpânirea supremă a tuturor virtuților feminine. Aceasta am descoperit eu, nu greu
VALENTINA FĂTU. NATURALEŢEA, TIPUL INTERPRETATIV CEL MAI GREU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353607_a_354936]
-
Tănase” din București. Cunoscând-o, vorbind cu artista un dar remarcabil am primit: o iubire de viață, cum altădată n-a fost, o fermecată impresie din partea unui om cald, frumos, blând, bun! Actrița Valentina Fătu așa este. Are o nesecabilă voioșie sfioasă, iar aceasta îi apropie pe oameni. Are un zâmbet larg și o privire în lumină care nu înseamnă strigăt de bucurie ci bucurie sublimă, străduință de la natura firii sale, nu chinuită, artificializată, de a fi bună cu semenul! Deși
VALENTINA FĂTU. NATURALEŢEA, TIPUL INTERPRETATIV CEL MAI GREU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353607_a_354936]
-
vine, / și-mi înfloresc cuvinte-n gură, / și cad tristețile din mine, / că florile de pe răsura. Vino-n pădure să simțim / natura-ncet cum prinde viață, / să ne cuprindă primăvară / în nesfârșita-i dimineață. // Din poezia, Scaunul harului. Notă de voioșie și acea dulce candoare, de care se spune că numai copiii sunt capabili, revine fără echivoc în creațiile adresate celor mici. Aici autoarea, coboară prozodia la jocul și înțelegerea experienței lor, experimentând parcă împreună cu ei, în volumele: Bucuria lucrurilor simple
TITINA NICA ŢENE- MĂRTURISIRI DE VIAŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353676_a_355005]