1,651 matches
-
vol. II, München 1954-1964; traducere de Ștefan A. Doinaș, Așa grăit-a Zarathustra, Editura Humanitas, București, 1996. "Der Antichrist", în Werke, vol. II, traducere de Vasile Muscă, Antichristul, Editura Apostrof, Cluj, 2003. "Die fröhliche Wissenschaft", în Werke vol. II, Știința voioasă, traducere de Liana Micescu, Editura Humanitas, București, 2006. "Dionysos-Dityramben: Klage der Ariadne", în Werke, vol. II. Pascal, Blaise, Pensées, Bibliotheque de la Plèiade, vol. 34, Gallimard, Paris 1954; Cugetări, traducere de George Iancu Ghidu, Editura Științifică, București, 1992. Rahner, Karl, Schriften
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
se năpustea peste bănci spre bârna despărțiturii din spate și abătea cu o lovitură năpraznică a spadei sale goale oțelul inamic. — Cinci la doi Încă mai merge! exclamă poetul, cu lama spadei În sus, salutându-l pe căpitan cu o voioasă Înclinare a capului. Nu ne rămâne decât să ne batem! Și se bătea, Într-adevăr, ca diavolul care era, cu toledana În mână, fără ca șchiopătatul lui să-l Împiedice câtuși de puțin, gândindu-se fără doar și poate la strofa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mare încăpere din casă, mama exersa în fiecare zi câte o oră la pianul negru, lăcuit. Și ea voia ca eu să rețin numele bucăților: Aceasta era „La biserica din Frösö“. Aceasta - „Noapte de sfârșit de vară“. Iar aceasta era „Voiosul țăran“. Și acesta - studiul „Revoluție“. Adesea ședeam pe podea, cu cartea deschisă în fața mea. Din vremea celui de al cincilea an al meu de viață foile începuseră deja să se desprindă. Când tata era plecat în interes de serviciu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
aflase ori mai scornise Pitpalacul! Să-i fie de bine, mașinăria lui o luase razna! Ce-or să-i mai râdă Scămoșatului în nas! Nici nu știau cum să-i mai zică. Sute de oameni se îndreptau spre atelier, pălăvrăgind voioși. Dezamăgiți, câțiva pelerini, ultimii, mergeau tot într-acolo. Dar, odată ajunși, și unii, și alții s-au privit nedumeriți: orologiul stătuse! Bătuse, știau bine, la ora nouă și patru minute, iar acum arăta nouă și treizeci și șapte și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
și bolnavilor, ale oamenilor singuri și întristați, flămânzi și neaju torați. Prin urmare, mai ales în aceste zile, să urmăm îndemnul „colindului sfânt și bun”: „Și-acum te las, fii sănătos/ Și vesel de Crăciun,/ Dar nu uita, când ești voios,/ Române, să fii bun”. Să‐i cuprindem în iubire frățească și pe românii care se află dincolo de granițele României, dorindu‐le ajutor de la Dumnezeu în viață și în păstrarea și cultivarea credinței ortodoxe și a spiritualității românești, cu gândul la
Patriarhul Daniel: Taina Crăciunului este taina iubirii milostive şi smerite a lui Dumnezeu () [Corola-journal/Journalistic/80492_a_81817]
-
Elenă Badea Radu Tudor este dezamăgit profund de experimentele pe care premierul Victor Ponta continuă să le facă, mai ales că "nimeni nu-l împinge spre păcat, se duce singur, voios și intempestiv". Nemulțumirea jurnalistului Antenă 3, Radu Tudor, a fost stârnita de alegerile premierului Victor Ponta "pentru funcțiile de ministru al bugetului și cel de vicepremier și ministru al culturii". Potrivit lui Radu Tudor, a-l numi pe "tânărul Claudiu Manda
Radu Tudor, dezamăgit: Victor Ponta se duce singur și voios spre păcat by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/78987_a_80312]
-
funcție". În consecință, Radu Tudor recunoaște că este dezamăgit profund de deciziile pe care Victor Ponta le ia "cu 100 de zile înaintea alegerilor prezidențiale în care candidează. Culmea e că nimeni nu-l împinge spre păcat, se duce singur, voios și intempestiv", apeciază critic jurnalistul. Iată ce a scris Radu Tudor pe blogul personal: "Plezneala lui Victor Ponta Aud că premierul Victor Ponta anunță nominalizările pentru funcțiile de ministru al bugetului și cel de vicepremier și ministru al culturii. Mărturisesc
Radu Tudor, dezamăgit: Victor Ponta se duce singur și voios spre păcat by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/78987_a_80312]
-
bune și câteva coabitări proaste, Victor Ponta insistă să ne anunțe că poate și el dezamăgi. O face cu 100 de zile înaintea alegerilor prezidențiale în care candidează. Culmea e că nimeni nu-l împinge spre păcat, se duce singur, voios și intempestiv".
Radu Tudor, dezamăgit: Victor Ponta se duce singur și voios spre păcat by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/78987_a_80312]
-
cu propria incoerență și regizorii nu ezită să șarjeze pînă la grotesc acest fapt în cazul cuplului de idioți patenți, Chad și Linda, care se hlizesc, se maimuțăresc, imaginează scenarii și le duc la îndeplinire cu determinarea lipsită de complexe, voioasă chiar a tîmpitului autentic. Cei doi par programați să reproducă o serie de clișee din filmele de duzină, "Informația este putere", "Nu sunt decît un bun samaritean" etc., numai că diletantismul lor intră în jocul intricat, confuzionist al hazardului, amplificat
Idioții by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7898_a_9223]
-
acasă, cu treburile. Nu găsise un om de încredere, să aibă grijă de cai și de gospodărie, dar nici nu prea căutase. De cînd îl bătuse doctorița cu biciușca, parcă nu mai era el. Podoaba lui, care nu era prea voioasă nici pînă atunci, nu se mai înveselea deloc. A tăiat biciușca și a aruncat-o la privată. S-a dus și în deal la una dintre fetele de la Chelu care îl trezise și pe bătrînul Ghiță boiangiul. N-a stat
Grigori by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7902_a_9227]
-
e o viață de om, dar cu miile pot Să tot bârfească-acel om, ce și cum a făcut. Mai puțin e încă poemul; dar și el, mii desfată Și sunt mii care-l mustră. Deci trăiește, scrie-nainte! 46. Meserie voioasă e scrisul, dar cam scumpă îmi pare; Pe măsură ce cartea tot crește, țechinii tot scad. 54. Vremuri nebune-am trăit și nu m-am ferit niciodată Să mă port nebunește, tocmai cum vremea cerea. 92. "Cum trăiești?" "Doar trăiesc! Și de-
Johann Wolfgang Goethe - Arte poetice by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7463_a_8788]
-
și după ce ai vizionat The Mole (Cîrtița, 2006) al lui Scorsese, cu un final sec mizînd pe același tipar al administrării ultimative a justiției, mai precis a pedepsei în afara cadrului legal, dar cu o justificare la care orice spectator aderă voios stimulîndu-i nevoia de raționalitate și compensație morală. Noaptea e a noastră (We Own the Night, 2007) al lui James Gray n-a săltat nici el foarte mult ștacheta, deși personajele au fost bine construite, sentimentul de inconsistență nu dispare și
Crime nejustificate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7940_a_9265]
-
a femeilor frumoase, încît și-a amintit de ea doar auzindu-i vocea. Telefonul lui conținea o propunere pentru mine, aș vrea să devin colaborator la „Europa liberă"? În timp ce vorbeam, eu emoționat, el din Germania, cățelul de la Hanibali se pișa voios pe covor, sub ochii mei. Așa că i-am spus un da grăbit lui Gelu (Daniela se dusese în bucătărie) și m-am întins să iau cățelul de pe covor. Urma ca peste două zile să mă duc să fac prima înregistrare
Un telefon de la Gelu Ionescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6815_a_8140]
-
importante din lume." (p. 197) Dar, dincolo de vîltoarea histrionică cerută de larma ei colectivă, cafeneaua seamănă cu o agora de dimensiuni mai mici, un teatru în miniatură în care spectatorii sînt deopotrivă actori și regizori. Unele cafenele sunt cu precădere voioase și pline de vervă, altele mai liniștite și mai prielnice meditației, dar toate sunt pătrunse de un șarm desprins din mentalitatea metropolei danubiene: politețe și serenitate la suprafață, sprijinite pe valoarea centrală a vienezilor - Gemütlichkeit (confort, tihnă, armonie) -, iar în
Saga cafenelei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6837_a_8162]
-
a curajului", cu "fervoarea entuziastă a elementelor primordiale". Chiar și războiul era "glorificat" ca unică "higienă a lumii", alături de "gestul distrugător al anarhiștilor", dintr-o perspectivă marcat masculină, antifeministă... "Violente jeturi de creație și de acțiune" erau așteptate odată cu violențele "voioșilor incendiatori cu degetele carbonizate", care vor fi dat foc rafturilor de bibliotecă și vor fi deviat cursul canalelor spre muzeele-cimitire. În replică constructivă, acești "viitoriști" clamau necesitatea de a fi absolut original, de a respinge orice imitație, de a distruge
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
canonul, în înțeles românesc, drept o "fabrică de sfinți". Din nefericire, avea dreptate. Și în această privință, vulgata ține loc de competență. E de prisos să investigăm câți dintre recenzenții Istoriei l-au citit pe Harold Bloom înainte de a specula voios în marginea subiectului. Avertizat, spre deosebire de aceștia, de mutația de sens, Manolescu se simte dator să localizeze adecvat termenul: Prima lui evocare de la noi se datorează lui Virgil Nemoianu, care a publicat în România literară, în 1990, un articol intitulat Bătălia
Câteva concluzii (IX) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7311_a_8636]
-
Cosmin Ciotloș Ultimul roman al lui Ioan Lăcustă, Replace all (Colcăiala), reprezintă sensibil mai mult decât o poveste voioasă cu securiști, după cum cea mai recentă reușită narativă a lui Matei Vișniec, Sindromul de panică în Orașul Luminilor, înseamnă cu totul altceva decât o hartă turistică a Parisului de azi. (Nu improvizez retoric. Sunt critici care au comentat în felul
Arta programării textuale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7122_a_8447]
-
același timp de autovehicule și de care bătrînești, beneficiar al unui "cămin cultural": "îmbrăcat în veșmintele colorate ale acelei muzici / ca un prestidigitator / Poetul răsucește inelul cu enigmă/ de pe inelarul mîinii stîngi și deîndată / izvorul tremură pe prundul / unde păsările voioase țopăie / șerpii dorm cu capetele sub pietre / iar îngerii tac dansînd în voie / pe scena susnumitului locaș de cultură / la o margine / de / drum de țară / drum de cară // Poema se ridică din șanț se scutură / se uită în stînga
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
cu palmierii ei cu tot... Când încep să urc scările tunelului spre peron, mă opresc să-mi trag sufletul, ostenit. Geamantanul meu are cam treizeci de kile. Abia îl mai duc... Ajuns înaintea vameșului, care mă așteaptă și mă privește voios, fredonând o romanță - mă predau!, terminat de oboseală. Vameșul se uită la mine vesel, îmi ia pașaportul, îl cercetează, în aceeași pustietate și cu aceeași veselie. Văzându-mă amărât, prost dispus de atâta cărat, spune: - Dar vă numiți Constantin... aveți
Linia a cincea... (1968) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7478_a_8803]
-
fi fost la locul ei..., dar produsese o colosală uimire, deranjând Ordinea firii întregi... ...(așa-i făcut omul, să pună întrebări indiscrete, m-am gândit, fără a mai rosti vreun cuvânt.) Când se făcu iar liniște, îl văzui pe Omicron voios, lângă mine, pus pe una din șotiile lui; ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Dacă voiam să-mi arate Raiul musulman?... Mă declarai pe loc de acord. Islamul era una din religiile ce mă intrigau în ultimul timp. Cu
Cu Omicron prin rai... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7248_a_8573]
-
vezi Accompagnement al lui Samain), poetul român compune un tablou alb-argintiu, în tonuri deschise, echivalent perfect al unei pînze de Monet; majoritatea cuvintelor din această unică strofă-poem evocă luminiscența: "Pe balta clară barca molatică plutea... Albeți neprihănite curgeau din cer; - voioase Zîmbeau în fundul apei răsfrîngeri argintoase; Oh! alba dimineață și visul ce șoptea, Și norii albi - și crinii suavi - și balta clară, Și sufletul - curatul argint de-odinioară. Oh! sufletul! - curatul argint de-odinioară. (Pe balta clară) Aliterațiilor și coloristicii simbolice
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
ostași și ofițeri în primele rânduri, au pornit o bătălie veselă, dar mai ales obositoare, împotriva zăpezii. În toată țara s-au organizat cu rapiditate adevărate asalturi. Pe unde au intrat în acțiune și motorizatele, victoriile au fost remarcabile”. Tonul voios, susținut de o muzică alertă și mobilizatoare, celebrează scenariul inevitabil al victoriei în lupta cu natura. Înfrângerile sunt minimalizate prin formulări forțat ironice, care le prezintă ca excepții minore: „În ciuda căderilor masive de zăpezi, viața și-a reluat cursul ei
Contraste stilistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4934_a_6259]
-
dezastrul. Un potop, de exemplu, care distruge totul. Nu prea știi întotdeauna unde se sfârșește realitatea și unde începe visul coșmaresc. O astfel de imagine brutală - cea mai cumplită metaforă a unei scene de vânătoare - este cea în care vânătorii voioși ajung în pădure și încep să vâneze... oameni. Aceștia, unii îmbrăcați în ușoare veșminte albe, au aspectul delicat și nevinovat al unor căprioare hăituite. Și imaginile nu se opresc aici, ci continuă cu întoarcerea victorioasă a vânătorilor acasă, cu vânatul
Explore Dance Festival 2010 (I) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5974_a_7299]
-
pierduți, înfometați sau maltratați. Și niciodată nu a putut suporta ca adulții să se servească de ei cu intenții rele. Pentru el, copiii făceau parte din colectivitate, erau capabili să-și asume responsabilități, dar, mai ales, reprezentau viitorul omenirii." Salut voios, pionierește, avertismentul voalat împotriva exploatării copiilor, pedofiliei, cerșetoriei, lumii a treia etc., însă ceea ce mă emoționează sunt cuvintele care îmi sună familiar, „colectivitate", „responsabilități", „viitorul omenirii", iar ceea ce îmi dă un fior de plăcere lingvistică, este cuvântul „maltratați". Vai, ce
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6253_a_7578]
-
e coabitarea unui talent indubitabil (oricine deschide măcar una din cele peste 20 de cărți pe care le-a scris într-un ritm de cavalcadă spăimoasă simte că autorul are darul limbii) cu o stupefiantă dezinhibare morală. E un cinic voios, gîngurind de satisfacție la contemplarea declinului Europei, declin căruia îi îmblînzește urmările prin facile rețete ale fericirii generale. Drama lui Onfray stă în premisele poziției sale. Nimeni nu poate face filozofie declarîndu-se ateu, materialist și hedonist. E ca și cum ți-ai
Hapaxul existențial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6259_a_7584]