377 matches
-
și de copite ale căilor, si Trîmbițe, Corni, Goarne. Los îngrozit privi ruinele lui Urizen jos dedesubt, Grozavnic Haos pentru ochii săi, nemăsurata Moarte fără chip Învîrtejind în sus fărmate stînci în înălțimi în groaznicul văzduh, Unduind totul dedesubt în Volburi de fluid topit. 165 Atuncea Los cu-nfricoșate mîini prinse Cuptoarele lui Urizen Căzute în Ruină: Enormă lucrare, din nou el le zidi, Truda de Veacuri în Întunecime și în războiul lui Tharmas; Și Los alcătuit-a Nicovale din Fier
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
soarele de-Amiază cade jos, înspre Apus. La Miazănoapte se află tronul neclintit al lui Urthona, o Lume de Solidă beznă Închisă-n înăbușitoare-ncremenire, cu rădăcini în muta deznădejde. 270 Răsăritul era Gol. Dar Tharmas talazurile-și învîrtea în ne-ncetate volburi, Gol, fără de cărări, bătut cu veșnice Zapezi și grindina de fier și ploaie Toate prin grotele de foc și aer și Pămînt, Căutînd Mădularele lui Enion, negăsind nimic decît a mării iarbă neagră 178 și-ngrozitoare țină: Zburînd de Urizen
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
groaznică să Pînză, zapezi că lină prefirînd: În vreme ce urcắ, răcnind, puternic vibră Pînză, De la un cer la altul, de la un glob la altul. În vaste căi excentrice 187 320 Silite Cometele rostogolitu-s-au la groaznica-i porunca, îngrozitorul drum Căzînd în volbura năvalnic jos printre văile lui Urthona Și-n jurul lui Orc roșu; la Urizen napoi mergînd, erau cu sînge îndopate. Încet rostogolescu-se Globurile grele la porunca să, și-ncet se-nvîrt în jur188 Groaznicele escadroane ale lui Urthona teșind îngrozitoarea Pînză-n
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de tare răsunînd, podeaua cea de jos de zgomot se cutrémură, Si toate Neamurile fost-au treierate și din a' lor găoace treierate stelele 331. Atuncea Tharmas lua Vînturătoarea; spulberătorul vînt înfuriat 655 Deasupra, se-ntoarse-n jur pe lînga volbura năvalnica 332, minat spre-apus și miazăzi, Azvîrlí Neamurile că pe pleava în marile lui Tharmas. "O, Taină", strígă Tharmas Fioros, " Iată că ți-a venit sfîrșitul! Ești tu aceea care-a-mbătat noroadele cu al Religiei pocal? Coborîți, voi Regilor și Sfetnici
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
19-20). 331 (IX, 653) Sau "și stelele își croiră drum cu forța din cojile lor" (tresh/ thrash că verb intranzitiv este termen marinăresc; stelele prinse în "coji" trebuie să iasă în oceanul cosmic pentru a se elibera). 332 (IX, 655) volbura năvalnica: În ediția Oxford, 1979: "by the violent whirlwind". 333 (IX, 686) SOTHA: Al nouălea fiu al lui Los și Enitharmon; împreună cu Theotormon "stau în Poarta Luban-ului nerăbdători" (Milton, 28, 21): în sex. Semnifică izbucnirea războiului în lume: este localizat
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
unității naționale. În afara rubricilor „Viața internă și internațională”, „Rânduri mărunte”, și „Cronica științifică”, în secțiunea „Pagini literare”, apar versuri semnate de I. U. Soricu, Ecaterina Pitiș, Iustin Ilieșiu, G. Tutoveanu, Al. George, Dem. Gâlman, G. Voevidca, Zaharia Bârsan, Gr. Veja, Volbură Poiană, N. G. Bogescu, Teofil Bugnariu, precum și proză de Ion Agârbiceanu (Piciorul de lemn, 2/1911 ș.u.), Liviu Rebreanu (Proștii, 3/1912, republicare din „Convorbiri critice”), Onisifor Ghibu, Ion Dragoslav, Al. Ciura, G. M. Zamfirescu (În vâltoare, 21/1922
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286435_a_287764]
-
DOINA, revistă literară care a apărut la București, lunar, între mai și noiembrie 1914. Publică poezii I. U. Soricu, Volbură Poiană, P. Cerna, A. Mândru, Nichifor Crainic, Ion Sângiorgiu, G. Botez-Gordon, M. Săulescu, Vasile Stoica, revista fiind de orientare tradiționalistă. O frumoasă poezie dedicată Ardealului e publicată de I. U. Soricu (Închinare). Sunt inserate Cugetări inedite de Mihai Eminescu, iar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286813_a_288142]
-
inimii. La serbările Astrei de la Sibiu (octombrie 1909), ia hotărârea să treacă munții. Vine la București, unde îl vizitează pe G. Coșbuc și participă la cenaclul lui Mihail Dragomirescu, care îi publică în „Convorbiri critice” din 25 octombrie 1909 nuvela Volbura dragostei. Un timp este redactor la ziarul „Ordinea”, apoi secretar de redacție la „Falanga” și la „Convorbiri critice”. În ianuarie 1910 autoritățile militare din Austro-Ungaria îi intentează însă proces fostului ofițer cezaro-crăiesc și cer autorităților românești extrădarea. În februarie e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
versuri și proză: Eugen Boureanul și V. Caraivan. Se publică traduceri din Longfellow, Carlyle, Leopardi, Lermontov, Eschil, Ovidiu, Virgiliu, Tibul, Horațiu, Corneille, Villon, Alfred de Musset, Carducci, Baudelaire, Cehov, Schiller, Alfred de Vigny, dar și poezii populare culese de Iustin Volbură, Mihai Oltescu, I. Ursu ș.a. Studiile sunt în majoritate scrise de N. Iorga (Începutul întrebuințării în scris a limbii românești). Se mai inserează articole de popularizare, de istorie, cugetări, însemnări cu privire la etnografie. N.S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287020_a_288349]
-
Constantin Doboș, din 15 martie i se alătură D. Sbârnea, din ianuarie 1912 directori sunt G. Tutoveanu și D. Sbârnea, iar din aprilie 1912 director rămâne G. Tutoveanu și ca secretar de redacție figurează Tudor Pamfile. Semnează versuri Andrei Naum, Volbură Poiană, Zoe G. Frasin (Zoe G. Tutoveanu), G. Tutoveanu, Maria Baiculescu, iar proză A. Mândru, I. Ciocârlan, D. Iov, Zoe G. Tutoveanu, Tudor Pamfile. Publicația polemizează cu „Noua revistă română”. Numărul 1-3 din 1912 este dedicat lui Ștefan Petică. Alți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287085_a_288414]
-
smulgeți buruienile cu mâinile, folosiți mănușile. Această precauție este indispensabilă când aveți de-a face cu buruieni spinoase sau urzicătoare. • Printre buruienile cele mai întâlnite se regăsesc, în ordine alfabetică: coada-șoricelului, pelinul, pirul, Rourita sanguinee, iarba pârloagelor, oțetarul, susaiul, iedera, volbura, trifoiul mărunt, granatul, măcrișul iepuresc, păpădia, pătlagina, grașița, coada-calului, trifoiul, podbalul și ventrilica. • Mai mulți factori contribuie la dezvoltarea și înmulțirea buruienilor. Dacă îi reduceți, veți elimina buruienile din grădină, din straturi și din grădina de legume. Iată câțiva dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1853_a_3178]
-
achilleifolia, micșunele-ruginii, zoreaua, azaleea de grădină, Gomphrena globosa, gura-leului, floarea-miresei (Gypsophila paniculataă, fasolea mare (Phaseolus coccineusă, fasolea agățătoare, Helichrysum italicum, vanilia sălbatică, hibiscus, iberis, impatiens, cartoful-dulce (Ipomoea batatasă, măturica (Kochia scopariaă, arărielul (limba-câinelui, Cynoglossum officinaleă, Laurentia axillaris, lavatera, Leptosiphon, inul, volbura, lobelia (Lobelia erinusă, buretele vegetal (Luffa cylindricaă, lupinul (Lupinus texensisă, margareta, mușețelul (Matricaria chamomillaă, micsandra (Matthiola incanaă, nalba (Althaea roseaă, Melampodium, Reseda lutea, mimulus, Monarda didyma, Crassula Muscosa, cățelandrul (Antirrhinum majusă, floarea de nu-mă-uita, Nemophila insignis, tutunul, neghina (Agrostemma githagoă
[Corola-publishinghouse/Science/1853_a_3178]
-
această magie/ a transformării cuvintelor/ în ființe dragi/ în animăluțe de companie”) și în poemele de învățătură către neștiutul urmaș („Îți scriu neștiutule/ această misivă/ poate o vei citi cândva/ nu mă demoniza excesiv/ dacă îți las în seamă/ toată volbura temerilor mele// nu intra în râul/ în care șarpele își leapădă/ limbile veninoase/ ține-te departe/ de buza prăpastiei/ din sufletul meu// traversează-mă pe podul acesta / de cuvinte/ fără să privești în jos!”). Complementar, apar poemele pe temă socială
Alfabetul neantului by Constantin M. Popa () [Corola-journal/Journalistic/4531_a_5856]
-
zbucium. „Ca un bețiv de vinuri siracuze” îndrăgostitul ar bea „din amfora trupului rotund” lăsânduse pradă învăluirii erosului, într-o descătușare a sentimentului ca „valurile sângelui rebel,/ Cu-efervescenți de must în fermentare”. (Poem profan). Femeia iubită este chemată în „volburi de furtună”, într-o totală dezlănțuire a afectului (tot pe linie expresionistă): „Ci ca-ntr-o mare-n care misterioasă stărui,/ În fund să-mi zacă stârvul afurisit de lună/ Și tu să-mi vii, nu calmă, ci-n volburi
Note despre expresionismul poetic al lui B. Fundoianu by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3900_a_5225]
-
volburi de furtună”, într-o totală dezlănțuire a afectului (tot pe linie expresionistă): „Ci ca-ntr-o mare-n care misterioasă stărui,/ În fund să-mi zacă stârvul afurisit de lună/ Și tu să-mi vii, nu calmă, ci-n volburi de furtună,/ De vrei să-ți dau iubirea și florile să-ți dărui.” (Misivă) Imaginea femeii apare într-o proiecție luminoasă cu elemente de comparație din natură, într-o frustă fixare pe teluric, de unde pornește starea de exaltare și beatitudine
Note despre expresionismul poetic al lui B. Fundoianu by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3900_a_5225]
-
Gisčle Vanhese. Desenul de pe coperta fucsia, făcînd și vizual atractivă o temă de interes, Encre sans titre, aparținîndu-i lui Alain Tasso, exprimă cum nu se poate mai exact ideea centrală: aceea a cernelurilor amestecate, ca apele Dunării lui Istrati, ca volburile imaginației Feliciei Mihali. În care fiecare din cei șaisprezece colaboratori ai volumului încearcă, în franceză și italiană, să găsească "structurile antropologice ale imaginarului" (una din mizele întregii colecții), să afle care e patria literară a acestor călători dintr-o limbă
Călătorii scrisului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7128_a_8453]
-
geamului, dar omul nu o aude și nici nu simte mirosul de grăsime arsă de pe grătarul din curtea vecină. - Regina Nopții a murit. - A văzut-o trecând printre nouri, fără de viață. Luna în astă seară trecea în convoiul nunții prin volbura unor nouri albi... sus... departe, foarte departe... Dacă aș repeta de mii de ori vestea, ar fi zadarnic... vestea că un bărbat singur, cumplit de singur sta înfipt în timp, în timpul cel de jos, de pe pământ." După numeroase frământări, Ina
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
00 92. Asperulae Vinarița 2,25 17,00 93. Bursae pastoris Traista ciobanului 0,70 4,50 94. Centauri Țintaura 3,00 12,00 95. Chamomillae Mușețel 0,60 2,50 96. Cichorii Cicoare 0,50 4,50 97. Convolvuli Volbura 0,80 6,00 98. Chelidonii Rostopasca 0,90 8,00 99. Cuscutae Cuscuta 9,00 50,00 100. Equiseti Coadă calului 1,50 6,00 101. Eryngii plani Scai vînat 2,00 7,50 102. Euphrasiae Silur 6,00
EUR-Lex () [Corola-website/Law/127955_a_129284]
-
lui Napoleon Bonaparte. În fața acestei noi tentative cosmogonice pornită de la ideea "păcii eterne" istoria se repetă: "Ș-atunci Nordul se stîrnește din ruinele-i de gheață munții plutitori și-i sfarmă și pe-a cîmpurilor față el ridică visuri nalte... volburi mari de frig se văd și trecînd peste oștire o îngroapă... Și cu fală el ridică drept făclie aurora-i boreală peste-oștirea-ntroienită în pustiul... omăt". "Nordul m-a învins, ideea m-a lăsat" va exclama Napoleon Bonaparte exilat pe insula
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
firmamentul bogat în apariții literare, tocmai apăruse romanul Tinerețe al Luciei Demetrius, care însemna pentru mine un fel de salt îndrăzneț, o posibilă realizare a visurilor mele dintotdeauna, un îndemn eroic de a mă avînta cu toată forța mea în volbura plină de atracții a unei realizări, a unei victorii pe care trebuia să o cîștig. Visul meu nu-și pierduse forța, spectacolul plin de atracții pe care capitala îl oferea locuitorilor ei nu mă depărta de ceea ce toată viața jinduisem
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
Emil Brumaru Vrăjmașul meu cel dulce erai tu. Mă așteptai cu subsuori bogate în iederi, criniști, volburi. începu Roua-n buric să clocotească-n roate, Evaporînd și îngerii și dracii. Sîmburii fructele mișcau în aer, Crud vînzoliți, și înălțau copacii Zvelți, credincioși, umpluți c-un laic vaier De frunze-n smoc. Nimbat cald, pîntecul Albea a dor
Cîntec de nerăbdare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16785_a_18110]
-
prunci, bătrâni și copilandri Lăsându-și vetrele de piatră fumegând, În codrii deși din munți prăpăstioși Ca-n casă strămoșească, se Întorc Sub bolta de-ntuneric, legănând Pruncu-nțelept de-a dăinui pe loc, De-a aștepta tăriile să tacă Și volburi spumegând să se ridice Din apele iscate dinspre Tibru: În timp ce pietrele rămân aice. METOPĂ VII Suntem aici : cei dintâi și cei de pe urmă, Frați cu bezna-nceputului, cu plămada neființii. Ropotele hoardelor pe cai ne-au unit cu părinții În
Editura Destine Literare by Livia Neamțu Chiriacescu () [Corola-journal/Science/76_a_330]
-
oglindește flăcări nestinse și căderi în timpul subjugat uitării floare de cenușă e arsura ce-mi rănește palma dreaptă Greier rănit prin frunzarul înserărilor târzii se-aud foindu-și îndelung însingurarea fiecărei nopți poartă stigmatul unui greiere rănit Ochiul uitării prin volbura nopții pe înclinarea frunzei pe foșnirea pierdută păsări letargice coboară orbește în arborele tăinuitor fiecare pasăre pe frunza sa se duce oul rămâne în ochiul uitării Diamant fără granițe de pe creasta bucegilor nostalgia se-așterne pe lumina ocultă a amintirii
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]
-
de data asta într-o manieră normală, în ciuda îndemnului " Nu vorbi unde nu sunt urechi". Statutul său va ști a-l recupera, în cazul când n-a făcut-o încă. Interesant e că a rămas o undă, un parfum, o volbură semnificativă pentru ceea ce românul, care până nu de mult era poet, înțelege să fie azi. Adică ochi și urechi. S-ar zice că românul a trecut de la poezie la proză, ba s-a și specializat în scenarii s.f., polițiste și
Vremea proverbelor by Dina Hrenciuc () [Corola-journal/Imaginative/13773_a_15098]
-
lucrurile continuau ca mai înainte. Spre seară, cînd marfarele trecuseră demult, și-abia a doua zi trebuiau să vină din nou (dar nu eram siguri niciodată), ne adunam lîngă grămezile de cherestea din fața hălții și împreună cu servitoarea, plecam să rupem volbură pentru iepuri. Noi rămîneam la macaz, prindeam cărăbuși și-i îngropam în pămînt, acoperindu-i cu iarbă. Servitoarea se îndepărta, încet-încet și, dincolo de semafor, dispărea după canton. Se întîlnea, fără discuție, cu servitorul lui Robinson Crusoe. (Va urma)
Adio, Robinson Crusoe (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15784_a_17109]