442 matches
-
nopții. — Iar m-ai păcălit! M-ai pus să vorbesc numai eu, se încruntă Ioana. — Nu e încă timpul pierdut, am ripostat. Propune tu un joc în care să intrăm amândouă. — Ai auzit de „Chestionarul lui Proust“? mă iscodi ea volubilă. — Nu. — În saloanele franceze ale secolului al XIX-lea, din perioada Belle Époque, elita culturală a vremii se amuza cu un joc de societate adus din Anglia, prin care parti cipanții își dezvăluiau gusturile, aspirațiile, dorințele și caracterul. Setul de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
nopții. — Iar m-ai păcălit! M-ai pus să vorbesc numai eu, se încruntă Ioana. — Nu e încă timpul pierdut, am ripostat. Propune tu un joc în care să intrăm amândouă. — Ai auzit de „Chestionarul lui Proust“? mă iscodi ea volubilă. — Nu. — În saloanele franceze ale secolului al XIX-lea, din perioada Belle Époque, elita culturală a vremii se amuza cu un joc de societate adus din Anglia, prin care parti cipanții își dezvăluiau gusturile, aspirațiile, dorințele și caracterul. Setul de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
zece sunt la nr.10 de pe strada Caraiman. Sunt întâmpinat de femeia din casă, mă fac comod în biroul de lucru, la căldură, printre numeroase cărți, fișe și o mașină de scris. Curând sosește și stăpânul casei. Zâmbește, e vioi, volubil, mă uit cu drag la el - nu-l mai văzusem de mult timp. I-am motivat scopul vizitei și de unde la început credeam că voi sta doar un sfert de oră ca să nu-l obosesc, vizita mea a durat patru
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
statului. Ei, a dovedit, a dovedit? Poate pune individul deasupra statului, vrea s-o facă? Spune, spune și dumneata. D-asta nu e permis de discutat deschis Istoria, d-asta?“. Vecinul Vancea nu răspundea, firește, nici nu auzea provocatoarea interogație. Volubilul Mateiaș sugera că totdeauna a luptat pentru o cauză dreaptă și nu și-a pierdut nici acum curajul, că pasiunea pentru Istorie cuprinde și prezentul, destinul celor loviți de Istorie, și ieri și azi? Nu precupețea nici un efort să cucerească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
almanahuri astrologii. Numărul de circ pedagogic, jucat în clasă, la lumina zilei, se diversifica și se contrazicea și se potența prin acrobațiile după-amiezelor lungite în noapte, până în zori. Rareori, însoțea vreo pițipoancă în curs de dezvoltare. Un paj chel și volubil, întreținând alertețea, mulțumit cu surâsul pisicuței, înviorat de briza fustelor lungi și plisate. Un sezon întreg se dedicase, totuși, statuarei soții a maiorului! Studia cicatricea de la sprinceana sotului sau a sotiei? Se împrietenise și cu mustăciosul artilerist, ieșeau în trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
De când cu primăvara, cu nebunia asta... stau aici. Până se întorc, mă ascund aici. Ziua, cel puțin... Vocea îi era calmă, caldă, aromată și Venera își plimba mâna durdulie pe grumazul lucios al santineleiTavi. Îl privea acum degajată pe musafirul volubil și politicos, n-avea de ce să-i fie frică, nu, frica îi trecuse, părea un om manierat și simpatic, chiar dacă puțin ciudat, cu aceste povești răsturnate și cam prea lungi. Simpatic, totuși, și Venera deschisese, în sfârșit, larg, ușa sufrageriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Da, da, înțeleg, murmura, în sfârșit, răgușit, profesorul. Doamna Venera împinse tava spre profesor. Tolea ridică, automat, ceșcuța, se aplecă, zăpăcit, sorbi. Venera retrase tava, ridică, la rândul ei, ceșcuța de cobalt, sorbi, o puse înapoi pe farfurie. Tot palidă, volubilă, scuipând repede repede cuvintele. — Regret că nu l-ai putut întâlni pe motănaș. Mai sunt semne... un fel de emoție, ceva nesigur. Profesorul aștepta crispat continuarea, dar Tavi urlă, un lătrat gros, înăbușit, gata să zguduie casa. Ce forță adunase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
V-amintiți? „Mă voi duce într-o altă țară, pe-o altă mare.“ V-amintiți? V-amintiți acest Kavafis? Irina privește speriată, când spre doctor, când spre Ianuli. Privirea lui Ianuli: fixă, neclintită. Chipul lui stins, fără reacție. Și doctorul volubil, mereu în exces. — „Noi locuri nu vei afla și nici alte mări./ Orașul te va urma: pe aceleași străzi te vei roti, prin aceleași cartiere vei îmbătrâni:/ și sub același acoperiș îți va albi părul./ Mereu vei sfârși în acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
încă nu mă hotăram să migrez din cochilia Melcului într-o ținută decentă, îmi treceau pe sub fereastră, ultrasociabile, rareori solitare - seara, când mă întorceam acasă cu senzațiile ațâțate de un păhărel, altele o roiau de la orele de după-amiază, tot așa volubile, în grupuri de cinci, șase gagici înconjurând câte-un băiat rătăcit. Băăi, nu vedeți că dorm pe mine? Am nevoie de-o bere să mă trezesc!! țipa una chiar în mijlocul drumului, înconjurată de câinii străzii. A mai trecut pe sub geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
în Pasaj? încerc o abordare normală. Ea consimte prin tăcere și coborâm scările tot tăcuți, ea stânjenită și fizic de un braț de mape și de teul pe care-l ține drept în sus ca pe o armă. A devenit volubilă abia cu cafeaua în față, un lichid care compensa prin fierbințeală alte neajunsuri. Klava dăduse la Arhitectură pe când încă era colega noastră, pe urmă, în anul cât am mai ținut legătura după facultate, imprimase camerei ei de la cămin un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o vorbă în agora, să cunosc figuri noi, care nu se știe dacă și când își vor găsi locul printre notele mele, și în timpul ăsta delicios, o oră sau mai mult, chiar nu beam decât strictul necesar ca să mă facă volubil. (Elise Lewine, pe care după îndelungi căutări am descoperit-o ca regizor, pare o actriță-copil cu fustiță scurtă, într-o poză alb-negru prost retușată, pe care i-am aflat-o într-un bar retro pe strada Eminescu, bine dosit după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pe picioare.” Nu îl rugase nimic, însă, spunându-i toate acele lucruri, îl privise numai în ochi. Spera, desigur, la ajutorul lui. Toată lumea știa că prințul era unul dintre puținii prieteni intimi ai generalului. Kutuzov își făcu apariția. Punctual, elegant, volubil. Toate slugile se buluciră în întâmpinarea lui ca să-l salute cu temenele adânci. Prințul îl cunoștea mult prea bine ca să știe că Glavnoe Komandir nu era un om rău și nici insensibil la suferințele altora. Probabil că și uitase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de la tine, și nici acum n-ar fi prea târziu. În locul tău aș căuta-o, nu m-aș lăsa până n-aș găsi-o ca să mă împac cu ea... Rafael se înfierbântase. Pe măsură ce se lumina de ziuă, devenea tot mai volubil. Milică îl știa cum e când apucă să-și dea drumul: un izvor nesecat de sfaturi, la care toata omenirea să se adape. Nu-l prea lua în seamă de obicei, dar de astă dată l-a luat și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să-l fac să se relaxeze la telefon, ca să fie mai vorbăreț, ar trebui să-l întreb despre ultimul film cu Jet Li sau despre vreun model mai recent de mașină și imediat aș auzi cum vocea lui devine mai volubilă, mai fluentă, deoarece ar intra într-o zonă familiară, care-l încurajează să lanseze tot felul de teorii cu privire la întâmplările din film sau la designul mașinii. Dar acum nu vreau să recurg la așa ceva și nici el nu pare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
desfășurare, sorbindu-l pe Înger cu ochi exoftalmici, brun-verzui, de anaconda, aceasta pur și simplu debordează de tensiune erotică, câștigându-și și recâștigându-și cum laude, eticheta-epitomă, pusă de către Poet: Lilica, Hai înăuntru S.R.L.! Băi! zice Patru-Degete matol, dar încă volubil, deși se lupta eroic cu moliciunea indusă incontrolabil de alcool, care amenința să-l doboare. Nu c-am băut io, o tărie, pân'acu'! Noo...! Nici pomeneală! Dacă-aș mai fi avut oleacă din căpșunica aia curată, de anu' trecut
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
numai să spun că în mod oficial!... ― Dacă oficialitatea n-a fost în stare să oprească nenorocirea, măcar piedici să nu-mi puie! zise Grigore cu imputare. ― Evident, dar evident! făcu Baloleanu împăciuitor și, căutând să schimbe vorba, urmă mai volubil: De altfel, să vezi, am dat ordine foarte severe ca... 5 Duminică dimineața se răspândi vestea în Amara că vine armata. Niște cărăuși din alte sate, mai devale, întorcîndu-se spre Pitești, au întîlnit pe drum sumedenie de soldați și tunuri
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în satele prin care trec, câte o cercetare sumară, să afle pe agitatorii și răufăcătorii principali și să-i aresteze, ca astfel să împiedice mai sigur reînceperea dezordinilor. ― Evident, din punct de vedere procedural așa ar fi! zise prefectul foarte volubil. Dar trebuie să ținem seama și de factorul politic, domnul meu! Dezordinile s-au generalizat prea mult și spiritele sunt prea înfierbîntate. Primul scop trebuie să ne fie o pacificare a spiritelor. Țăranii să se liniștească fără teama unor represiuni
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
coexistau și funcționau împreună fără probleme. Înțelegerea lor la nivelul muncii și prieteniei consta într-o mare măsură în faptul că Brett își interzicea orice amestec în domeniul mental al lui Parker. "Tehul" era tot atât de grav și flegmatic pe cât de volubil și slobod era coechipierul său. Acesta din urmă putea să bată câmpii despre defecțiunea unei piese de microcircuit și, tunând, să o trimită la strămoșii ei din solul Pământului din care au fost extrași constituenții ei. Brett comenta răbdător: "Adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Salut! Mai ești cu noi, Brett? ― Păi! ― Norocul nostru! (Ripley făcuse mișto. Se întinse ceva mai estetic decât colegii ei amorțiți). Sunt fericită să văd că marele nostru orator este la fel de vorbăreț. Brett se mulțumi să zâmbească. Era cam tot atât de volubil ca și mașinile pe care le avea în primire, ceea ce nu însemna mare lucru. Echipajul obișnuia să-l tachineze mereu cu chestia asta. În aceste ocazii râdeau cu el, nu de el. Dallas se scutura, se răsucea. Își punea sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
a întors după un timp, era de nerecunoscut : cu blana lucitoare, un ditamai Făt-Frumos al pisicilor. Trebuie să fi trăit prin pădure, pe la Herăstrău. Și a venit cu acest obicei : să fluiere ca să ademe nească păsările... Eram foarte destinsă și volubilă, ca atunci când trebuie să întrețin musafirii. Simțeam efluvii stranii în tot corpul, răurile îmi încetaseră, parcă cineva mi le luase cu mâna, atâta doar că, pe măsură ce înaintam pe aleile din grădină, pământul era tot mai ud. Presupun că aceasta l-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pentru toată afacerea, ai putea spune „misterios“ - dar cred că „adormit“ ar fi unul mai adecvat, pentru că „miste rios“ nu sună bine În fața statului. Ghidul e chiar directorul-adjunct al filialei de turism locale, un tip la vreo 40 de ani, volubil, cu un păr creț, tuns scurt. Pare că știe ce face, e relaxat. E relaxat chiar și cînd treceți prin controlul vamal (niște creaturi colțuroase care vă cercetează cu lamele tăioase ale privirii) și prin toate celelalte controale, Înarmat cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
agricultor, aflat În permanență Într-o dispoziție sentimentală, Îl vezi cum Îi tremură mustața pleoștită, gata să te atace cu dorurile lui de diverse lucruri care acum se află În altă parte; Brănescu - face excepție În grup, băiat cu liceul, volubil și isteț, dar suferind de un complex provincial, se pare că scrisul lui Îngrijit Îl califică pentru funcția de furier al comandantului. Între răcani, cei mai numeroși sînt constănțenii, par și cei mai uniți. Par onești, nu arată că ar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
viața lui aici la umbra Sfintei Fecioare. Seara ne strângem la masă și se discută aprins despre drumul de pelerinaj, dar nimic care să aibă de-a face cu credința, cu pelerinajul ca fapt religios. Canadianul mai tânăr este foarte volubil și spune că de multe ori s-a întrebat ce caută și cine l-a adus pe acest drum, pentru ca în același timp să-și facă planul de mers pentru a doua zi. Mă gândesc că la fel mi sa
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
hoinăream în neștire pe străzi, fără nici o țintă. Vremea prânzului trecuse de mult. Nu-mi era foame. Uitasem și de prânz și de foame. Ajungând pe Lipscani, în dreptul cinematografului Maxim, cineva din spate mă trase de mânecă. Era Walewska, poloneza! Volubilă, suplă, strălucitoare, așa cum fusese Mihaela pe peronul gării, în ajunul escapadei noastre la Constanța. La început o scurtă explozie de veselie, apoi mustrări: ― De ce nu dat pe la mine, cum făgăduit la Oper, urs reu? Vali (Vali era numele ei de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
filme mari care n-au venit în București, ori să-mi fac mici cumpărături. Americanii italieni sunt la fel de guralivi ca italienii din Italia. Oriunde intri și dai peste doi italieni se cunoaște. Încăperea se umple de trăncăneala lor amețitoare. Sunt volubili, simpatici, și de unde să știu eu care e mafiot? Nici nu mă interesează. Mă declar mulțumit că hoții, tâlharii, criminalii nu îndrăznesc să-și facă "meseria" în cartierul italian. Se tem de mafia italiană mai tare decât de poliția din
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]