387 matches
-
autorul e personaj secundar, martor, corector al memoriei celorlalți, în notele din subsolul paginilor - vorbește la persoana întâi și-și are adevărul propriu. Aceleași fapte, atitudini și reacții sunt privite din unghiuri diferite. Camil Petrescu excelează în portretistica feminină, prin voluptoasa Doamnă T. și prin Emilia, în "Patul lui Procust". Tipurile feminine sunt total contrastante. Prin relativizare se creează mai multe versiuni ale acealuiași personaj, de vreme ce acțiunea romanului se petrece în conștiința personajelor. Doamna T. este numele enigmatic pe care Camil
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
și-și are adevărul propriu. Aceleași fapte, atitudini, reacții, sunt privite din unghiuri diferite. Tipurile feminine din " Patul lui Procust" sunt contrastante, remarcabilă fiind relativizarea care creează mai multe versiuni ale aceluiași personaj. Doamna T. stârnește interesul cititorului prin apariția voluptoasă, aeriană, întruchipând feminitatea ideală, așa cum o descoperim în notele scriitorului: Cei mai mulți o văd inteligentă, superioară, fină, sensibilă. Pentru Fred este femeia unică, ideală: Într-o altă situație, aflându-se în grupul zgomotos de amici, Fred o urmărește cu privirea admirând
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
o superbă statură regală, iar alteori devenea parcă mică și fragilă, cînd se cuibărea lîngă Însoțitorul ei. Pe de altă parte, trupul ei minunat parcă Își păstra Încă suplețea și grația adolescenței, și totuși era Împlinit, generos, rotunjit de maturitatea voluptoasă a femeii, iar mișcările Îi erau pline de o grație seducătoare. Femeia era Îmbrăcată elegant, o tocă mica, așezată discret pe cununa de păr arămiu, Îi umbrea ochii de un albastru cenușiu și de o profunzime care-i făcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
albastru cenușiu și de o profunzime care-i făcea să-și schimbe nuanța ajungînd aproape pînă la negru, pe măsură ce emoțiile se succedau rapid cu chipul ei. Vorbea cu glas blînd și scăzut, privind spre bărbatul de lîngă ea și zîmbindu-i voluptos, vorbea cu vioiciune, cu sinceritate, cu veselie și uneori izbucnea Într-un mic hohot de rîs ce izvora din gîtul ei cu accente pline, joase, calde și senzuale. În timpul ce se plimbau În sus și-n jos pe peron, femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
capul, amețit pur și simplu de parfumul lor prea abundent. Nici nu-și putea mișca mâinile fără să atingă pielea vreunei femei, brațe goale, spinări goale și decolteuri atât de mari încât tot timpul nasul îi era atras de sâni voluptoși și delicat parfumați. Dacă se apleca câțiva centimetri în cursul jocului, mâini omniprezente îl trăgeau când într-o parte, când într-alta. Și, totuși, noaptea și norocul lui nu se sfârșiseră. Avea un sentiment al excesului de plăcere. Prea multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
avea pe chipul obosit semnele unei nopți Înflăcărate de dragoste. Pentru că era o femeie carnală și provocatoare. Cu cizmele acelea și cu blana din piele de câine. Sintetică, cumpărată poate din bazar. Sau mai rău: naturală. Și pentru sânii aceia voluptoși care ieșeau de sub bluza mulată, ei bine, da, și pentru fesele ei obraznice. Și pentru ochii aceia negri și strălucitori, și gura senzuală. Și pentru că, mă rog frumos, bărbații se Întorc și o privesc cu nesaț și cine știe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
femeie cu copii mici să o ia de la capăt singură. Dar cum nu-și găsi curajul de-a o Întreba, Emma se Înfășurase În eșarfa ei din pene de struț, Își Încheiase blănița și-și ascunse sub ea formele ei voluptoase, și-i adresă acelei tinere și elegante Audrey Hepburn din Parioli un surâs lipsit de recunoștință. Apoi se Îndepărtă unduindu-se, elastică pe picioarele ei lungi, palidă și abătută, dorită și poftită de mulți, urmărită de privirea libidinoasă a portarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
este plantată întâmplarea mult dorită, învăluită în aburii mov ai visului. Zogru este un roman care se citește repede, cu plăcere și lasă în urmă gustul complicat al meditației. Este o carte frumoasă, bine scrisă, care aduce în actualitate lectura voluptoasă, grija față de poveste și o memorabilă invenție stilistică. Ioan Groșan Zogru 1. Nu-i rămânea decât să-l aștepte pe Andrei Ionescu. Era mulțumit și nemulțumit, nerăbdător și totodată dornic să se pregătească pentru întâlnire. Voia să fie ceva memorabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și să iasă așa, goală, în aerul dimineții, să desfacă larg brațele și să se lase cuprinsă de razele, încă firave, ale Soarelui din început de zi. Simțea pornirea, dulceagă ca un alint, să mângâie mușcatelel înfoiate, roșii, să muște voluptos din carnea sângerie a ghețișoarei, întinsă covor la picioarele ei. Moleșită se prăbuși în fotoliul din dormitor. Așteptă să-i treacă această nemaiîncercată până atunci stare de înflorire. Să se închidă la loc porii care, adineauri, pocniseră bezmetici, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Georgeta, care strânse obrajii lui Felix în palmele ei de o netezime ce înfioră pe tânăr. - Ești drăguț de tot! J'en suis émue! 1 Felix lăsă capul în jos, combătut de sentimente contrare. Apropierea Georgetei îi procura o plăcere voluptoasă, deosebită de aceea a intimității cu Otilia, un sentiment de bărbăție, însă avea scrupulul de a nu trăda pe Otilia. 1 Sunt mișcată! (fr.) G. Călinescu - Drama mea e simplă, povesti Georgeta. Tata a rămas văduv și s-a căsătorit
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să îmbobîrțeze la o fermecătoare. În seara aceea, fermecătoarea adormise în canapeaua cu căpătâiul întors către sud, pentru a putea, în somn, să-l întîlnească pe profesorul Mircea Eliade. Aventura sa imaginară cu Marele Bărbat era marea ei taină perversă, voluptoasă și religioasă, dacă aceste lucruri puteau exista împreună. Luxul și justificarea ei nemărturisită de femeie aleasă. De fapt, ori de câte ori își orienta acel căpătâi către sud, Maria C. Nicolici se trezea ea în patul (din vis) al Profesorului de Istoria Religiilor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
jăratecul de argint al frunților lor - până ce se cufundă cu totul după munte, care sta negru și nalt, zugrăvindu-și în aerul albastru mărginile lui tivite cu roșață. Înserează încet, stelele mari izvorăsc pe albastrele lanuri ale cerului și tremură voluptos în aerul moale și clar al serei și armonia câmpenească împle sara cu miile ei de glasuri, toate deosebite și toate contribuind la dulcea și voluptoasa somnoroșie a lunei. Prin lumea rumănă de apunerea frumoasă trece călugărul nostru, neluând parte
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu roșață. Înserează încet, stelele mari izvorăsc pe albastrele lanuri ale cerului și tremură voluptos în aerul moale și clar al serei și armonia câmpenească împle sara cu miile ei de glasuri, toate deosebite și toate contribuind la dulcea și voluptoasa somnoroșie a lunei. Prin lumea rumănă de apunerea frumoasă trece călugărul nostru, neluând parte la fărmecata stare a firei, plin încă de impresiunile ciudatei sale întîmplări. De departe se văd turnurile strălucitoare ale bisericelor Iașilor, casele frumos văruite, cu streșine
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în fundul apei. Șiruri de cireși scutură grei omătul trandafiriu a înflorirei lor bogate, pe care vântul îl grămădește în troiene; flori cântau în aer cu frunze îngreuiete de gândaci ca pietre scumpe, și murmurul lor împlea lumea de un cutremur voluptos. Greieri răgușiți cântau ca orlogii aruncate în iarbă, iar painjeni de smarald au țesut de pe-o insulă până la malul opus un pod de pânză diamantică ce steclește vioriu și transparent, încît, a lunelor raze pătrunzând prin el, înverzește râul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
grețoase, pe cari le asamănă cu zuzurul zefirilor și cu aiurirea frunzelor de fag. Este așa, sau nu? Privește-ți-i, acei tineri cu zâmbiri banale, cu simțiri muieratice, cu șoapte echivoace, vezi acele femei cari li răspund prin ochiri voluptoase și mișcîndu-și buzele - vezi! împrejurul acestui instinct se-nvîrtește viața omenirei... Mâncare și reproducere, reproducere și mîncare!... Și eu să cad în rolul lor?... Să cerșesc o sărutare? Să fiu sclavul papucului tău, să tremur când îți vei descoperi sânul... sânul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ei chip ce s-- apropia. Ea șăzu alături cu el, dar drept în lună. Nu-i atinse mâna - nimic. Luna o polia frumos și ea era îndestul de vicleană spre a se lăsa muiată-n întreg de această dulce și voluptoasă lumină. El o privea mereu. Apoi își întinse el mai întîi mâna și apucă încet mânuța ei fină și rece. Ah! gândi, și un ce nemaisimțit îi trecu prin inimă... ah! cum îmi place acum. Acum se lipi cu-ncetul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
îi acoperiră părul lui lung și negru, încît capul lui părea presărat cu flori. Aerul acestei insule era plin de sărbători murmuitoare ale albinelor, bondarilor, fluturilor, iarba îi ajungea până la piept, măzărichea punea lațuri înflorite picioarelor... o căldură, un miros voluptos pătrundea raiul. El s-apropie de lac și, trecîndu-l pe unde era vad, veni în insulă. Albinele înconjurară bâzâind pe noul și tânărul împărat al raiului. S-apropie de peștera ce știa că trebuie să fie pe această insulă; o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
oceanul bătrân ea se simte reîntinerind, ea surâde cu gura încleștată de energie și se lasă îmbrățoșărei zgomotoase ale oceanului, tăind din când în când cu brațele albe undele albastre, înotînd când pe-o coastă, când pe spate, tologindu-se voluptos pe patul de valuri. Începuse a însera și ea iar se lăsa amorului ei cu marea, iar surâdea în fața valurilor cu acea intensivă și dulce voluptate. Își golise gâtul ei de ninsoare, își despletise părul pe umerii rotunzi și pe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ei chip ce s-- apropia. Ea șezu pe bancă asemenea, dar drept în lună. Nu-i atinse mâna - nimic. Luna o ilustra frumos, și ea era îndestul de șirată spre a se lăsa muiată-n întreg de - această dulce și voluptoasă lumină. El o privea mereu. Apoi își întinse el întîi mâna și apucă încet mânuța ei fină și rece. Ah! gândi, și un ce nemaisimțit îi trecu prin inimă... ah, cum îmi place acum. Acum s-apropie cu-ncetul de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
îi acoperiră părul lui fin și negru, încît i părea parecă capul presărat cu flori. Aerul acestei insule era plin de sărbători murmuitoare ale albinelor, bondarilor, fluturilor, iarba îi ajungea până la piept, măzarichea punea lațuri *** picioarelor... o căldură, un miros voluptos pătrundea acest rai al unei veri eterne. El s-apropie de lac și, trecîndu-l cu picioarele goale pe unde era vadul, veni în insulă. Albinele-l încunjurară jurară bâzâind pe noul, tânărul împărat al insulei, el s-apropie de peștera
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cari le îmbracă cu lumina lunei și cu strălucirea lacurilor, aceleași sărutări, pe cari le asamănă cu zuzurul zefirilor și cu aiurirea frunzelor. Privește-ți-i acei tineri cu zâmbiri banale, cu simțiri muieratice, cu șoapte echivoace - vezi acele femei voluptoase mișcîndu-și buzele, - vezi! împrejurul acestui instinct se-nvîrtește viața omenirei... Și eu să cad în rolul lor?... Să cerșesc o sărutare? Să fiu sclavul tău, să tremur când îți vei descoperi sânul... sânul care mâni va fi un cadavru și care
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ochii strălucitori, la strălucitorul ei chip ce s-- apropia. Ea șezu alături cu el. Nu-i atinse mâna - nimic. Luna o polia frumos și ea era îndestul de vicleană spre a se lăsa muiată-n întreg de această dulce și voluptoasă lumină. El o privea mereu. Apoi își întinse mâna și apucă încet mânuța ei fină și rece. Ah! - gândi, și un ce nemaisimțit îi trecu prin inimă... cum îmi place acum. Acum se lipi de chipul ei mlădios și ușor
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
grețoase, pe cari le aseamănă cu zuzurul zefirilor și cu aiurirea frunzelor de fag. Este așa, sau nu? Privește-ți-i, acei tineri cu zâmbiri banale, cu simțiri muieratice, cu șoapte echivoace - vezi acele femei cari li răspund prin ochiri voluptoase și mișcîndu-și buzele, - vezi! împrejurul acestui instinct se-nvîrtește viața omenirei.... Mâncare și reproducere, reproducere și mîncare!... Și eu să cad în rolul lor?... Să cerșesc o sărutare? Să fiu sclavul papucului tău, să tremur când îți vei descoperi sânul... sânul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
chip ce s-- apropia. Ea șăzu [șezu] alături cu el, dar drept în lună. Nu-i atinse mâna - nimic. Luna o polia frumos și ea era îndestul de vicleană spre a se lăsa muiată-n întreg de această dulce și voluptoasă lumină. El o privea mereu. Apoi își întinse el mai întîi mâna și apucă încet mânuța ei fină și rece. Ah! gândi, și un ce nemaisimțit îi trecu prin inimă... ah cum îmi place acum. Acum se lipi cu-ncetul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
îi acoperiră părul lui lung și negru, încît capul lui părea presărat cu flori. Aerul acestei insule era plin de sărbători murmuitoare ale albinelor, bondarilor, fluturilor, iarba îi ajungea până la piept, măzărichea punea lațuri înflorite picioarelor... o căldură, un miros voluptos pătrundea raiul. El s-apropie de lac și, trecîndu-l pe unde era vad, veni în: insulă. Albinele înconjurară pe noul și tânărul împărat al raiului. S-apropie de peștera ce știa că trebuie să fie pe această insulă; o găsi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]