461 matches
-
me Aprilie”, ne invită personajul nostru făcând trimitere la eroul lui Melville și asumându-și astfel statutul ficțional. Aprilie este eroina propriei povești, pe care o relatează nelinear, cu ocoluri afective în trecut sau în viitor și deopotrivă cu numeroase volute onirice. Cadrul evenimentelor (atât cât se poate vorbi despre evenimente), deși sumar, este zugrăvit în culori sumbre. Două spații sunt definitorii: locuința și biroul. Fragmentele merită citate pentru că sunt emblematice: „Camera mea are balcon, acesta ar fi un lucru fericit
Spune-mi Aprilie by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3582_a_4907]
-
răzători, albume somptuoase, cărțulii fanate, pandantive, scobitori, coliere, supozitoare, acvarii cu minuscule broaște țestoase, demachiante, rochii, ginși, cotoare, coji. În mijlocul acestui univers, într-un fotoliu moale, moale, ea, marea cadînă, frumoasa, trăgînd botos din țigară, urmărind cu ochi leneși, adumbriți, volutele fumului: alte și alte gînduri de punere în scenă. Juxtapus. Înainte de-a păși în încăperea de ultimă reclamă, printre obiectele supuse de designerul homopedant unei ordini maniacale, întîmpinat hipnotic de șarmanta midinetă, sînt rugat, fără umbră de umor, să
Artistul și boieroaica by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13849_a_15174]
-
de marele bulevard mărginit de arbori e exponentul noii geometrii urbane, al orașului modern (sunt de reamintit aici, de asemenea, episoadele în care parcurgerea marilor bulevarde îndeplinește un rol terapeutic, acestea, prin caracterul impersonal, prin linia lor dreaptă, lipsită de volutele spațiale ale străduțelor labirintice din Bucureștiul insular, situându-se sub semnul cerebralului, al rațiunii și ordinii: amintim aici parcursul lui Pavel Anicet, din Întoarcerea din Rai, dar și cel al lui Mavrodin, din Nuntă în cer). (În curs de apariție
Bucureștiul lui Mircea Eliade. – elemente de geografie literară – by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3248_a_4573]
-
construi pe seama lui edificii trainice 7. De la semănătorism încoace, Creangă a trebuit să treacă printr-o lungă receptare identitară, care a obosit și s-a uzat în timp, prin suprasolicitare, dar care nu a putut explica frazarea cultă, densă în volute, „cărturărească” a paginii sale, cu sonorități adesea complicate, de slujbă și oratoriu liturgic bizantin. Intervine însă aici o demonstrație subtilă care merită urmărită până la capăt. Având în spate „o concepție, etică, umanistă străveche”, Creangă se îndepărtează de valorile etice ale
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
sine, ci prin dimensiunile cu care e investită, lista apropiaților nu se îmbogățește, dar se conservă, cu sacrificii, până la ultima frază a volumului. Concurența tematică - atâta câtă e - se rezumă la o ușoară deplasare de interes asupra purelor (și simplelor) volute ale literaturii: "Selma Lagerlöf avea dreptate în confesiunile ei: Ťcontaminatăť de prietena ei, eleganta scriitoare Sophie Elkan, începuse și ea să-și procure toalete elegante și atunci nu mai simțea nevoia de a scrie. Era un fel de boală de
Frecvențe de emisie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7968_a_9293]
-
atât din arsenalul băștinaș de valori muzicale, arhitecturale și plastice, cât și din ofrandele aduse din depărtări de artiștii veniți spre a-și împărtăși experiențele proprii. Când ai o catedrală gotică precum St. Maurice Church, dominată de regimul sever al volutelor și consolelor, de grația vitraliilor, de belșugul cromatic al decorațiunilor interioare, ori o bazilică în cel mai neaoș stil baroc, așa cum este St. John Baptist Church, cu sobrietatea distinctă a volumelor și unghiurilor, cu austeritatea cu iz de seminar sau
De la arsenal la ofrande by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8057_a_9382]
-
comentariu completiv. Pe care, într-o formă sau alta de el aleasă, traducătorul i-o propune, lăsând oricui libertatea de a merge imaginar mai departe și chiar de a vedea altfel. Specialistul - întrucât, stimulate de nervuroasele note, care leagă, în volute, vaste (totuși, temperate!) comentarii, propriile lui interpretări sunt puse implicit în cauză și verificate. Cum ne-am aștepta mai puțin, nu erosul ocupă suprafața cea mai întinsă a elegiei grecești arhaice, dacă privim evoluția speciei chiar și numai între hotarele
Lira greacă by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/12941_a_14266]
-
blajin, mai molcom, mai netăios, mai puțin... tmezo-hiperbatic în ceea ce privește scriitura, va fi trecut din geometrismul cutărui stil cvasi-cubist, constând în angularități, în colțuri, muchii, unghiuri (ba chiar unghii!), într-o Kugelgeometrie mai blândă, în care prevalează sfera, ovalul, curba și voluta, sinuozitățile sau tandrele meandre. Chiar exercițiul voluntar (și atitudinea voluntaristă) din care decurgea pecetea-i stilistică atât de proprie, s-a(u) atenuat, cu timpul, în favoarea unei benefice mansuetudini, a unei împăcări cu lumea (ca și cu soarta-i ca
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
Alexandru LUNGU Fum dăruitor în faptul serii pipa ivește volute de fum alt tărâm crestează ochiul neștiute sonuri șiroiesc în auz în apa din care sar pești zburători cu rotiri străvezii se primenesc păcatele zilei păsări cu două capete trag fuioare de fum amurginde pe zariște se aude un centaur
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14952_a_16277]
-
Mălăncioiu, cunoașterea presupune depășirea limitelor admise de percepția iluzorie, utopică a făpturii umane, surmontarea barierelor, a hotarelor și, implicit, găsirea căii de acces spre "zona interzisă". Pasărea tăiată este o poezie emblematică pentru lirismul Ilenei Mălăncioiu, un lirism marcat de volutele alegoriei și de desenul limpede al unui vers cu tăietura precisă, într-un stil ce îmbină precizia expresiei cu încifrarea sensurilor. Una dintre temele cele mai frecvente ale poeziei Ilenei Mălăncioiu e aceea a morții, temă transcrisă în ton auster-
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
ceaiulť, mi-a spus,// și mi s-a părut că nimeni nu mă va mai lovi vreodată.// Aparența de normalitate/ răscumpără viața,/ pe 13 decembrie" (p. 48) Poezia Clarei Mărgineanu e plină de paradoxuri. Aparent intimistă, ea exhibă cu voluptate volutele sufletului într-o retorică, uneori prea înaltă. Nu poți să știi niciodată citind aceste versuri cât este trăire și cât este mimarea unei trăiri. Modelul Minulescu este, din acest punct de vedere, valabil, chiar dacă la nivelul prozodiei nu există elemente
Dance me to the end of love by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11202_a_12527]
-
tandră și reparatorie să-i readucă la armonia inițială. O armonie de neuitat, o armonie dintr-un tărâm ca de basm, dintr-o țară a cedrilor înalți care acordă deopotrivă delectare și protecție. S-au angajat în această aventură cu volute proustiene, ce drenează abil melodrama socio-politică, câțiva actori foarte cunoscuți și alții în plină afirmare. Sam Shepard care, ca director de ziar animat de obligația corectei reflectări a realității, aproape se joacă pe sine. Max von Sydow care-și permite
Adevăr și prejudecată by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16970_a_18295]
-
măcar jarul de după deal, din asfințire,/ În vatra cerului, la cină, s-atârn ceaunul meu lunar/ Pe când păianjenul sub grindă își toarce firul lui subțire/ Din ce în ce mai fără noimă precât din ce în ce mai rar” (Rugăciune). Adesea, gândul efemerității propriei condiții se desenează în volute retractile, amăgitor și nestatornic ca însăși existența: „ca un bolid/ prin spații goale/ un gând perfid/ îmi dă târcoale// plutind prin vid/ în rotocoale/ eu îl desfid/ că-mi dă târcoale// să-mi pună-n blid/ să umple oale/ un
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
și Jurnal cu minotaur. Mă opresc asupra primului, cel mai interesant, nu neapărat și cel mai reușit. Ar fi multe de spus, căci abia acum textul e cu adevărat generos. În primul rând, un câștig este tonul confesiv, firesc, fără volutele stilistice din episoadele anterioare, impresionante, dar având rolul de a farda goliciunea textului în sine. Confesiunea aparține unei femei de 30 de ani, ajunsă abia acum la o conștiință sexuală matură. Korin, bărbatul ei, a ajutat-o să-și descopere
În cheia sexualității by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13467_a_14792]
-
palmele neclintit să uit că toate au un sfârșit în orice piață ori viață de pe pământ. Porumbei, aici doar mâncând, întraripați și voioși, împrejuru-mi roată câte gondolele-ntr-o Regată în fața podului-zbor Rialto, și la Salute, în repezi, în largi volute, parcă descinși din "Creația animalelor", Doamne, de vinerea Rusaliilor! Și bateți, bărbați jacmarți, ora două, în turn, cât încă nu plouă, cum pe cer niște nori s-au luat la trânte, Duh Sfânt gata să cuvânte... Porumbei în Piața San
Itinerar venețian by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/12325_a_13650]
-
vor fi trimiși să moară în Siberia" (p. 60). Despre New York scrie lucid și, în același timp, liric. Spania, cu dansurile sale tradiționale, e concentrată în cîteva rânduri sinestezice: "Flamenco: ritmul compus și pașii de lemn: dans de vibrații și volute de calcar, sâmburi de praf și hașiș: oprire și șarje în ritmicul flux. Tangoul se îndeasă între pulpe vegetale pe dușumele lascive, în testiculele taurilor înjunghiați departe-n coride. Salsa fărâmițează sarea de pași pe limbile scoase, samba strecoară șerpi
Adevărata dimensiune a călătoriei by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9045_a_10370]
-
părea adus din acel nord îndepărtat, într-atât era de rarefiat și de neliniștitor. Dar, ca și cum asta n-ar fi fost de ajuns, printr-un miracol de butaforie, frunzele galbene se desprindeau ușor de pe ramuri și cădeau încet, după leneșe volute, peste personajele piesei. Își trecu mâna prin păr și prinse între degete o frunză pe care o puse pe masă, alături de farfurie. Uitase de prezența gazdelor, vorbele lor îi treceau pe lângă urechi fără să le audă. Simți doar că un
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
la finele secolului XIX - lui Marlow, din Inima întunericului a lui Joseph Conrad, un medic îi măsoară cutia craniană înainte de a intra în profunzimea junglei. Și aici tandemul Django -.doctorul Schultz funcționează magistral, sicitatea replicii tăioase își are complementul în volutele unui discurs rafinat, fermecător. Înainte de pistoliada finală, terenul de luptă este unul al discursului, ca și în Inglourious Basterds, unde colonelul Hans Landa își documenta investigația cu considerații filologice, în timp ce prea puțin cultivatul yankeu îi scrijelea stângaci pe frunte semnul
Sânge și manieră by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3970_a_5295]
-
de dicteul suprarealist: "Broscoii din nori duhnesc a păcat și se descaltă-n spume peste/ pita pămîntului caldă.// Tîrîtoare lipidice încearcă simțirea asfaltului duse de forțe giratorii/ minate de sfîntul cu nume bețiv ținut în carantină pînă acum.// Dansul lor înscriind volute neprevăzute, circumferințe lunare,/ cu o cerneală invizibilă scriu litere necunoscute, oculte, că nu/ mai găsesc intrarea în locuințele lor din dedesubturi.// Rîme călcate, facsimil ud, de nu mai știi pe unde să îți pui/ piciorul" (Banală). Fantazării i se aplică
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
nu voia să fie luat drept un Papă al criticii, precum, la bătrînețe, Călinescu. Era mai degrabă rezervat, de o deplină civilitate, distant, comportament prin care se apropia de T. Vianu. Fără geniul lui Călinescu ori perspicacitatea lui Cioculescu, fără volutele ipocrit-malițioase ale stilului lui Perpessicius, dar și fără recea chirurgie critică din cronicile lui Pompiliu Constantinescu, Vladimir Streinu se distinge prin noutatea și curajul multora dintre analizele sale, îndeosebi, dar nu exclusiv, cele despre scriitorii clasici. Nici unul dintre contemporani n-
La centenar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15185_a_16510]
-
mele traduceri șde la Voltaire la Remy de Gourmont și de la Villiers de l'Isle-Adam la Anatole Franceț, dar și din truda la ediția E. Lovinescu șnouă volume publicate, cu note și comentarii de mii de paginiț'), precum și o gustoasă volută pamfletară în care scrîșnetul incipient al injuriei se topește în spuma barocă: "Trebuie să fii părăsit de toți dumnezeii logicii și ai simplei perceperi a realității ca să faci din A.G. un "balcanic" și să folosești această formulă insultătoare în numele unei
"Supărarea" d-lui Alexandru George (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15604_a_16929]
-
Marin Preda, D. R. Popescu, Al. Ivasiuc, sau M. H. Simionescu. În Contextul operei (1978), textul critic relevă, dincolo de precizia interpretărilor, un contur mai articulat al reflecției programatice asupra demersului critic. Discursul critic nu mai este, acum, „impresionist”, saturat de volute stilistice, cu exces de metafore, ci mai degrabă neutru, sobru, consistent, cu substrat informativ și bibliografic solid. Fără să fetișizeze anecdotica sau biografismul, Cornel Ungureanu situează opera în context social și istoric, detașându-se de actualitatea literară strictă și comentând
Cornel Ungureanu – 70 Seducția istoriei literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3348_a_4673]
-
se încheie firesc, așa cum a și început, motivul fiind epuizarea Kairos-ului: "Philologus: Și iată că, așa cum mi-ai promis, ai executat o frumoasă "roată a țiganului", revenind pe banda lui Möbius, de unde ai plecat, - la baroc. Philomela: Cu această ultimă volută, simt eu, caro mio Messer, că mi s-a cam terminat acel timp al oportunității, tempus speciale sau kao, în care mi-ai permis să stăm de taină, iar Chronos (îmi îngădui să fiu topică!) și-a tors, la
Duet secund antifonic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16859_a_18184]
-
Deseori, ei vor să lase impresia că nu gândesc înainte, ci chiar în timpul în care scriu; rezultatul este că, nu o dată, în loc să aflăm concluzia la care au ajuns, asistăm, în eseurile sau articolele lor, doar la faze intermediare sau la volute ample în jurul unor titluri îmbietoare care nu sunt decât promisiuni neținute. Am descris ipostaze caricaturale, frecvente totuși în peisajul actual, spre a atrage atenția asupra unor simptome sau tendințe asemănătoare ce se pot regăsi uneori și la autori cunoscuți." (pp.
Semnal de alarmă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6164_a_7489]
-
pentru sudul Pacificului în căutarea unei lumi încă pure... Cât despre poziția lui de premergător al artei moderne, nu trebuie să fii un expert pentru a vedea semnele: culorile în pictura fovilor, totemurile tahitiene în siluetele lui Picasso, arcele și volutele cu care constrânge structurile naturii în edenurile lui Matisse. Și totuși, actuala manifestare, abordând biografia și opera lui Gauguin dintr-un unghi neobișnuit, reușește să pună accentul pe ceva „nou”: excepționalul talent narativ al artistului francez. „Gauguin, făuritor de mituri
Expoziții la Galeria Națională din Washington by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5407_a_6732]