448 matches
-
Barbey. Dar scrisoarea pe care acesta din urmă i-o trimite lui César Daly, bunul său prieten, directorul de la Revue de l’Architecture (epistolă inclusă În deschiderea cărții) e datată 19 septembrie 1844. Ce consemnează scrisoarea? Dincolo de o suită de volute retorice nu lipsite de interes, stă notat negru pe alb că volumul lui Barbey e și el Încheiat În 1844, cu toate informațiile sorbite de la harnicul căpitan (fie din manuscrisul acestuia, pe care Barbey Îl putuse consulta și Înaintea tipăririi
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
deruta să fie completă, În armata dandy a Franței se Înrolează o mulțime de scriitori neoclasici, romantici din toate valurile, vajnici reprezentanți ai realismului, dar și parnasieni și simboliști. Într-o epocă ea Însăși tulbure, nu mai puțin șocante sunt volutele, ezitările În a adopta sau a schimba un stil, de care dau dovadă celebritățile artistice ale zilei. Alți „vechi și noi”, alți „clasici și moderni” se Înfruntă În arenă. Dicționarele vremii se grăbesc să consemneze o ciudățenie cu valoare de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
vremea lui Charles al II-lea. Atunci, sub degetele pline de migală și fantezie ale Macaroni-lor, ajunși pe la 1780 la cea de-a doua generație, bucata de țesătură se modelează miraculos. Uneori de cinci, șase metri În lungime, ea face volute, noduri, pliuri extrem de sofisticate. Iar cel care Îi dă măreția finală ca piesă de rezistență a ținutei dandy e, cum s-a văzut, Brummell Însuși. Să existe vreo continuitate Între fâșiile albe, scrobite, ale acestuia și cele negre, de saten
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de obezitate. Implorat de Lady Blessington să nu se autoextermine prin Înfometare, Byron Îi răspunde Într-o scrisoare: „Dacă v-aș urma sfatul, aș deveni gras și stupid; libertatea spiritului meu, forța creierului depind de regimul pe care Îl țin”. Volutele unui asemenea regim dandy sunt Însă descrise amănunțit nu În jurnale, memorii sau scrisori, ci Într-un roman despre care a mai fost de atâtea ori vorba, adevărată biblie a dandysmului: În răspăr al lui Huysmans, care preia ca pe
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Altminteri, dincolo de motivarea ei pragmatică, „voroava” pusă în pagină cu sârg de fratele mezin se va dezvălui lecturii „inocente”, privirii cititorului modern, și ca o veritabilă narație „de epocă”, atrăgătoare prin discursul inteligent, replica vie ori naiv duplicitară, tonul prevenitor, volutele limbajului arhaic. Solicitat de Mitrofan, episcop al Buzăului, C. mai alcătuia, către 1700, un prim, la noi, și amplu lexicon latin-român, echivalând peste 37 000 de termeni, sub titlul Dictiones latinae cum valachica interpretatione (în paradigma celui similar, latin-maghiar, elaborat
CORBEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286409_a_287738]
-
prin extreme deviază constant cronica socială și portretul arghezian, trecându-le în pamflet. A. a fost un polemist coleric și ireverențios (miniștri, personalități ale culturii și bisericii i-au căzut victime), iar ca artist, nu o dată, a fost prins în volutele metaforismului său virulent. Oricât sunt de înverșunate pamfletele lui, în inima lor se află rigoarea violată a naturii, plasându-le, dincolo de accidentalul faptic, în orizontul ființei. Căci, în rezonanțe socratice și pascaliene, A. l-a văzut pe om orbit de
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
de forma literară a „scrisorii”, o caleidoscopică rotire de imagini, portrete, scene „de gen”, descrieri, istorie trăită, destine. Peste toate domnește un duh al evocării, dar memoria autorului nu e nostalgică și sentimentală, ci poezia ei, reală, vine din imprevizibile volute și salturi, într-o mișcare interioară firesc și echilibrat subiectivă, capabilă să alăture, nesilnic, desenul precis și culoarea, accentul ironic ori malițios și unda lucid lirică, nervul povestirii și informația istorică, anecdota și ideea. Reînvie sub pana lui Ion Ghica
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
viață care știe să prețuiască promptitudinea și eficiența. Cu un minimum de meșteșugiri, în întâmplările pe care le narează, imaginarul capătă amprenta întâmplării adevărate. Dacă amintirea se prezintă ca un teritoriu al povestirii, povestirea, la rândul ei, se înfășoară pe volutele unor rememorări. În această subtilă ambiguitate subzistă modernitatea, atâta câtă este, a discursului narativ. Bântuie, în „schițele militare” ale lui B., un duh al deznădejdii. Un cer întunecat strivește fără putință de împotrivire niște făpturi oropsite - deposedați ai vieții meniți
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
în particular și a grădinii filosofice în general. *** A citi Eseurile. Care ediție este de preferat când intenționezi să-l citești pe Montaigne integral? Pentru că textul nu-i chiar foarte accesibil, și gândirea lui Montaigne se manifestă în arabescuri și volute, rareori în linie dreaptă, cu excepția formulelor care pot fi luate drept niște aforisme într-o ceață barocă - și chiar manieristă. Și gramatica și sintaxa pun probleme. De ce să mărim dificultatea păstrând ortografia din epocă? Care anume rațiuni ar justifica un
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
anume detașare ironică și extrapolarea erotismului la întreaga lume vie domină confesiunea. Ușurința de a se mișca în universuri paralele, sugerate printr-o serafică polifonie a versului, conduce la generalizarea procedeului în volumul Orbite. Dedublat, autorul evoluează aici pe adevărate volute de virtuoz, în serii alternante de Orbite și Ferestre. După o „orbită” în vers alb, ritmat, urmează o „fereastră” în versuri clasice rimate: „Stă precum o pupilă imobilă,/ Pe pereții nopții stă, ca o insulă lucie,/ ca o cască pe
IGNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287507_a_288836]
-
e decât rezultatul unei lecturi inadecvate, improprii. Ca și „nemurirea” voiculesciană („o lucrare fără de sfârșit”), starea de beatitudine și de extaz, comuniunea mistică cu sacrul este un exercițiu spiritual reluat la infinit și care îl cuprinde și pe cititor în volutele urcătoare ale vortexului. Poezie a ascensionalului (zbor, nadir, floare, parfum, beatitudine, har, suflu, lumină, foc, cer/ceruri sunt doar câteva dintre cuvintele tematice), spațiul ei, al originilor paradisiace, nu apare ca rezultat al setei romantice după universuri compensatoare și recuperative
IONEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
Madre che per il suo riposo, con piacere mandiamo il nostro Gianizzaro con un suo Domestico a Vostra Altezza per accompagnare il sudetto giovane Caratza nel suo ritorno di Moldavia in questa parte, e con la medema occasione non ho voluto mancare d’assicurare l’Altezza Vostra dell’alta stima che professo per la di Lei degnissima persona e renderli infinite grazie per la bonta et attentione che sin hora ha mostrata tanto per la speditione delle n-re lettere rante
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
un limbaj cât mai „natural”, însă „calitatea artistică” a expunerii era astfel jertfită. În etapa primelor volume de Critice - „pur estetică” sub aspectul concepției - „confuzia criticii cu literatura” se reflecta în stilul „odihnitor și cu deosebire clar și înflorit”, cu „volute grațioase” și „tendințe lirice”, în timp ce, lipsit de „desen și densitate”, discursul „trăda și mai mult absența voită a ideilor generale”. Ecouri din cea de-a doua fază impresionistă durează și în următoarea, de după război, acum cu vizibile tendințe spre organizare
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
Plutind ca lebede tăcute”, „Singurătatea e-o grădină în care zboară reverii”, iar muzicii i se recunoaște o putere divină: când sună o vioară, „plouă pe suflete foc izbucnit din adâncuri uitate”, „gândul străbate lumini și zări neștiute vreodată”, pe când volutele tânguioase ale unui clarinet par niște „păsări albe”, „rătăcitoare, triste”, care lasă în urmă o grea mâhnire. Poetul compune chiar un ciclu de Sonate, cu scene misterioase, în penumbră, vizionate ca într-o lentoare onirică, un fel de imagini fulgurante
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
precizând că a descoperit „voci pregnante și sensibile, excelente modele de avangardă, stiluri și perspective intertextuale transnaționale și transoceanice”. Traducerea presupune la S. selectarea acelor texte care se potrivesc și cu tradiția poetica americană, pentru a comunica cititorului emoția, imagistică, volutele spirituale din versurile românești. Autorii aleși sunt Anghel Dumbrăveanu, Daniela Crăsnaru, Virgil Mihaiu, Mircea Cărtărescu, Magda Cârneci, Ioana Ieronim, Ioan Floră, Saviana Stănescu, Ruxandra Cesereanu, Călin Vlasie, Dumitru Chioaru, Traian Ț. Coșovei, Mircea Dinescu, Lucian Vasiliu, Mariana Marin, Nichita Stănescu
SORKIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289802_a_291131]
-
expunere muzeală Încă puternic irizată de mândria aventurierilor? Descoperirea Asiei În primele reviste româneștitc "Descoperirea Asiei În primele reviste românești" „În fundul Evropei, pe marginea Orientului”, cum scria Alecsandri la 1848, o mână de cărturari de numele cărora se leagă toate volutele unui crescendo publicistic Îngânaseră cu Dinicu Golescu: „Vremea este a ne deștepta, ca niște bune gazde care când ies din casele lor adună pe seama lor și a casnicilor lor; așa și noi: adunând binele care din citiri și cărți folositoare
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
personalității criticului, interpretat ca un precursor al celor mai moderne teorii lingvistice. Viziunea asupra limbii ca sistem de semne, precum și disocierea funcțiilor limbajului l-ar plasa pe Titu Maiorescu în ascendența imediată a structuralismului. Argumentele demersului urmează același traseu: în volute hermeneutice, excursul ajunge la geneza spiritului critic și la datele configurării unor puncte de referință în ansamblul evaluărilor axiologice din cultura noastră. Critica fenomenologică se asociază la T. cu critica genetică, impunând interpretării o construcție „genetic-arhetipală”, din etajările căreia se
TODORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290206_a_291535]
-
meditativă, psihologică și moralistă, nobilă prin atitudine și lucrată cu preciziune de făurar”, E. Lovinescu îi semnala desuetudinea și opina că „orice vers al poetului respiră o mare și onestă conștiință profesională, o inspirație de calitate intelectuală desfășurată în ample volute impecabile, cărora le lipsește doar elementul invențiunii”. F. Aderca remarca, și el, caracterul tardiv al cărții - care, după părerea lui, ar fi putut străluci dacă ar fi apărut „cel mai târziu în 1915” - și afirma că această culegere de versuri
TOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290217_a_291546]
-
opera este întoarsă pe toate fețele pentru a i se depista mecanismele și resorturile proprii de funcționare, ca în articolul Călcâiul lui Ahile, unde se radiografiază poezia lui Mircea Ivănescu, sau în tripticul dedicat romanelor lui Paul Georgescu. Alteori, din volutele comentariului se conturează portrete reușite: Cornel Regman este „mușchetarul bine temperat”, în Bogza precursorul pare că defilează impetuosul poet avangardist care tocmai publicase versurile ce aveau să îl ducă la un proces de atentat la moravuri. Textele critice se ordonează
URIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290376_a_291705]
-
Odă se observă cel mai bine amestecul (reușit) de asociații metaforice proaspete și aluzii livrești, de limbaj abstract-ermetic și colocvial-discursiv, de imagini suave, romantice și (neo)realiste, tehniciste, șocant-avangardiste. Este, în fond, un joc aparent aleatoriu, dar care desfășoară, în volutele sale imprevizibile, o semnificație mai mult sau mai puțin obscură: „Să mă scutur de simțuri cum/ evadatul adormit în zăpadă/ sub seara prinsă în gușă de/ pelican ca de cârja aortică,/ port sufletul, urmă/ cu fulgi/ Mânătarcă duioasă, burete-nflorit
STRATAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
R. a publicat împreună cu poeta Magdalena Constantinescu (stabilită la München) volumul Chip nevăzut (2001). În secțiunea care îi aparține, intitulată Orașul iubirii, grupează versuri în parte cu temă religioasă, imnuri pascale, precum și poezii în care iubirea este încadrată de ample volute imagistice, cu o libertate a mișcării secondată de o sintaxă riguroasă. SCRIERI: Liniștea aerului, București, 1987; Oaspetele de piatră, București, 1998; Iluzia risipei de sine, București, 1998; Chip nevăzut (în colaborare cu Magdalena Constantinescu), București, 2001. Repere bibliografice: Florin Costinescu
RADULESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289106_a_290435]
-
condei acid”, „o vie și susținută șarjă contra politicienilor”) și de Nicolae Roșu (care constată „un spirit de vrajbă cu lumea înconjurătoare”, dublat de o capacitate de observație riguroasă, valorificată într-o „narațiune bine dozată, concentrată și desfășurată progresiv în volute de ironie tăioasă”); pe de alta, Perpessicius îi reproșează falsa abordare, motivare și tratare a temei, ceea ce face ca scrierea să eșueze între pamflet și reportaj, iar Octav Șuluțiu îi găsește atâtea defecte, încât îi cere să renunțe la literaratură
PERETZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288758_a_290087]
-
decât de optzeciști. Formula combinației dintre liric și narativ, dintre descrierea minimalistă și sugestia inefabilă, atracția concretului, înfășurat în multiple foițe de realități sufletești imponderabile și dublat de dorința de a căuta simbolicul, generalul, arhetipalul, construcția poemului liric-narativ- reflexiv în volute largi, precum la Mircea Ivănescu, dar cu tăieturi precise, bruște, punctate de zvâcniri expresioniste, de imagini tăioase, crude, îl disting pe P. în contextul poeziei anilor ’90. Propensiunea către filosofie, către cunoașterea adevărului propriu și a adevărului celorlalți - adevărul, în
PANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288658_a_289987]
-
a-i da apoi o spoială de filozofie morală și ascetică. Chiar și așa, structura formală a materiei intitulată „Dogmatica” este mai degrabă catastrofală. Manualul de teologie cerut pentru examenul de admitere în facultăți și seminarii păstrează, în linii mari, volutele scolastice schițate mai bine cu patruzeci de ani în urmă de profesorul Isidor Todoran 2. Raportat la tradiția patristică, Dumnezeul despre care ne vorbește această carte mai curând dezagreabilă este de multe ori o caricatură; în cel mai bun caz
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
trăind sub regimul urgenței absolute -, obligându-l pe cititor nu să citească, ci să devoreze povestirea, editorii găsiseră cea mai bună metodă de a lărgi sfera lecturii cât se poate de jos pe scara socială. O engleză formală, plină de volutele adeseori prețioase ale unui rafinament inaccesibil, n-avea în nici un caz sorți de izbândă în fața americanului de rând care lucra pământul, își administra băcănia ori construia mașini în fabricile domnului Ford. Raymond Chandler insinuează, totuși, că una dintre țintele scriitorului
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]