1,110 matches
-
solitudine aproape pudică: ,statuia care vomită are un loc al ei/ unde se duce întotdeauna după ploaie ca să fie singură/ să-și simtă voma cum trece direct în neant/ sărind peste oameni pietre metale/ ca peste nulitățile pămîntului/ statuia care vomită se duce pe-un cîmp pustiu" (Statuia care vomită). Altă dată oroarea se produce într-o obște care s-ar zice că nu merită alt tratament decît un astfel de oprobriu visceral: ,statuia care vomită/ lobotomizată din greșeală/ primind scuze
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
al ei/ unde se duce întotdeauna după ploaie ca să fie singură/ să-și simtă voma cum trece direct în neant/ sărind peste oameni pietre metale/ ca peste nulitățile pămîntului/ statuia care vomită se duce pe-un cîmp pustiu" (Statuia care vomită). Altă dată oroarea se produce într-o obște care s-ar zice că nu merită alt tratament decît un astfel de oprobriu visceral: ,statuia care vomită/ lobotomizată din greșeală/ primind scuze într-un plic cu antetul revoluției/ și scoasă pe-
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
peste nulitățile pămîntului/ statuia care vomită se duce pe-un cîmp pustiu" (Statuia care vomită). Altă dată oroarea se produce într-o obște care s-ar zice că nu merită alt tratament decît un astfel de oprobriu visceral: ,statuia care vomită/ lobotomizată din greșeală/ primind scuze într-un plic cu antetul revoluției/ și scoasă pe-un afet de tun în piața televiziunii unde/ oratori cîrpaci senatori își varsă zilnic lăturile minților/ iar cîțiva orbi fac găuri cu bastonul/ și sădesc flori
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
de pe marile bulevarde se spoiesc cu var pe trunchi și cu sînge pe ramuri" (ibidem). Nu lipsește nici conotația propriu-zis politică a statuii care funcționează ca un liant al turpitudinilor epocale împinse pînă la crimă: ,în bezna eclipsei statuia care vomită negociază cu teroriștii/ după un timp îi transformă în tot atîția ostateci/ apoi îi convinge ca pe niște prieteni/ s-o pornească împreună pe ocean/ și să fondeze o înfloritoare insulă de salivă" (ibidem). Normal, poetul care întrezărește în preajma sa
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
după un timp îi transformă în tot atîția ostateci/ apoi îi convinge ca pe niște prieteni/ s-o pornească împreună pe ocean/ și să fondeze o înfloritoare insulă de salivă" (ibidem). Normal, poetul care întrezărește în preajma sa o statuie care vomită n-ar putea fi decît un inadaptabil categoric, un dezamăgit incurabil. Proclamînd că ,durerea mea e un perete fără nici o odaie/ e colbul care se depune pe fețele de obiecte ale oamenilor/ e semnul de carte disputat de mormolocii dintr-
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
foarte repede și Alec cu tata au plecat spre gară de unde au luat trenul spre București. Eram la librărie când a sunat telefonul. Era Alec, care ne sună din gară Fetești unde se oprise trenul. Aici în gară tata a vomitat mult sânge și a murit în brațele lui. Alec avusese o inspirație să-mi ceară numărul de telefon de la librăria unde lucrăm. Era singurul mijloc de comunicare urgență. Pe vremea aceea nu oricine avea telefon în casă și nici toate
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
am dezmierdat cu o privire de amant bătrân, desi n-aveam vârstă potrivită. L-am degustat, l-am mângâiat cu limba, l-am plescăit, l-am sfărâmat în cerul gurii, a ieșit o orgie în toată puterea cuvântului.... L-am vomitat după o oră, din strafunduri.A doua zi am luat-o de la capăt, dar niciodată n-am mai fost la fel Gina: Am ajuns la o cabană pe munte seară, târziu și lihnita. Știu că am mâncat cu poftă..pui
Mică antologie comică de abuzuri alimentare by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18898_a_20223]
-
nu... facă maro, după 3 zile. MAMA (îl corectează) Maro-roșcat. DOAMNA GAZDĂ Totul e bine când se termină cu bine. MAMA (arătând scârbita către cașcaval) Pot să vă rog să i-l luați de-aici din fața? Mi-e să nu vomite. TATA Ultima oară când a vomitat, am crezut că o să ne pierdem mintisoarele. MAMA După ce-a scos din el toată mâncarea, cartofiori prăjiți cu snitelut, o savarinuta, două portocale și ce mai mâncase el, a mai icnit o dată tare
Părinții, supica și cașcavalul by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19104_a_20429]
-
MAMA (îl corectează) Maro-roșcat. DOAMNA GAZDĂ Totul e bine când se termină cu bine. MAMA (arătând scârbita către cașcaval) Pot să vă rog să i-l luați de-aici din fața? Mi-e să nu vomite. TATA Ultima oară când a vomitat, am crezut că o să ne pierdem mintisoarele. MAMA După ce-a scos din el toată mâncarea, cartofiori prăjiți cu snitelut, o savarinuta, două portocale și ce mai mâncase el, a mai icnit o dată tare și... ce credeti c-a dat
Părinții, supica și cașcavalul by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19104_a_20429]
-
nu reușești decât să-l dai mai tare? Tocmai mi s-a întâmplat mie și mi s-a părut de excepție. Ce e mai nasol decât asta? Să te îmbraci frumos, de plecat în viteză la serviciu, și să-ți vomite copilul pe haine fix înainte să ieși pe ușă? Pare mai nasol, într-adevăr. Dar un al doilea exemplu de ceva mai nașpa nu mai am. Așa că vă invit să ziceți voi. Hai să adunăm o frumoasă colecție de momente
Momente oribil-comice by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19148_a_20473]
-
tai pur și simplu respirația! TIPA 1 Înțeleg că vrei să fii drăguță și să-mi ridici moralul, dar hai să fim sincere, vrei? Eu arăt ca o parașută expirată, iar tu ești o superbunăciune. TIPA 2 O superbunăciune care vomită când se uită în oglindă. Dar ce bucurie să mă plec în fața frumuseții tale absolut răvășitoare. TIPA 1 Te rog, nu mă mai face să mă simt prost. Sunt cea mai urâtă și șleampătă femeie din lume, iar tu ești
Complimente by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19233_a_20558]
-
Simona Tache Dimineață, cănd plecăm eu de acasă, învăluita în tradițională duhoare, mașina de gunoi staționa în fața blocului. Ce făcea șoferul ei, în cabina, în timp ce colegii deșertau de zor tomberoane? MÂNCA! Mi-a venit să vomit instantaneu. Eu nu puteam să respir de duhoare și nu știam cum să mă-ndepărtez mai repede, iar omul ăla mânca liniștit și senin. Tot asa or mânca și vidanjorii la locul de muncă? LATER EDIT: Cineva mi-a zis
Mâncând printre gunoaie by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19321_a_20646]
-
fără pantofi cu toc și nefardați. Seamănă cu niște urangutani, doar că vorbesc cu niște voci groase de te iau fiorii, două colege nici n-au rezistat, s-au înverzit la față și au ieșit val vîrtej din sală să vomite. Nu mi-am dus încă vibratorul la reparat, trebuie neapărat să-mi fac timp să rezolv treaba asta, constat că am devenit cam nervoasă, iar colegele fac deja glume proaste pe tema asta. Marți, 18 martie 127.008 Atac terorist
Cum ar arăta lumea fără bărbaţi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19343_a_20668]
-
sufletului turn și închisoare picură otrăvit destin înlăuntrul și în afara mea, pic cu pic într-o universală lentoare până se formează o nouă rară stea. În jur e mult prea mult roșu păunul privește edulcorat facerea trecerii, îmi vine să vomit, pe nas mi-a dat borșu' pentru că în aer vibrează petrecerea zacerii. PRIMUL COȘMAR AL PRIVITORULUI Femeia cu aripi puternică, mare, i-a furat bărbatului pătratul de aur, s-a încojurat apoi de pești cu ochii de sare lăsând pe
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
atunci când pe morminte de eroi dansează ucigașii și sperjurii. Cel mai spurcat și odios gunoi al neamului acesta și-al naturii, toți cei care-au fost stâlpii dictaturii se bat cu pumnii-n piept, fac tărăboi. Și-ți vine să vomiți când vezi ateii cum se închină-ntruna cu cruci mari, cum parveniții, hoții și mișeii se laudă că-s revoluționari, batjocorind noblețea epopeii create de golanii legendari. Anatol Covali Referință Bibliografică: Batjocură / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
BATJOCURĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383573_a_384902]
-
ani , a întâlnit-o Buhăianu, care i-a propus afacerea cu restaurantul. L-a refuzat vreo șase luni, fiindu-i scârbă de el. Refuzase să se culce cu atâția patroni, bărbați relativ bine și acum, cu Umflatul? Simțea că va vomita, dacă va fi silită să urce în patul lui. A-ncercat să-l descurajeze, dar Buhăianu nu era omul care să renunțe așa de ușor. A copleșit-o cu oferte și cadouri substanțiale: șefă de local, mașină, apartament, bijuterii. Părinții
TRANDAFIRUL SIRENEI- 5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383057_a_384386]
-
s-a apropiat de pat și l-a învelit bine pe Florea pentru a-l proteja de aerul rece și proaspăt ce venea de afară. -Ce s-a întâmplat? Lăzărica a prins, cu dragoste de mamă, mâna bărbatului. -Nu știu, vomit de aseară continuu, nu am putere, nu pot sta în picioare. -Stai liniștit, îți fac un ceai. După 10 minute a venit cu o cană de ceai în care storsese o jumătate de lămâie și-l îndulcise cu o lingură
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385344_a_386673]
-
în casă și au mers la patul bolnavului, între timp Florea devenise înconștient. -Ce s-a întâmplat? -A întrebat medicul în timp ce asistenții îi măsurau temperatura și tensiunea. -M-a chemat acum o oră la el că se simte rău, că a vomitat și că are o stare generală proastă. I-am făcut ceai din anghinare cu lămâie multă și miere de albine, inițial s-a simțit bine, chiar spunea că pleacă la birou, apoi s-a declanșat febra, sau chiar era, că
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385344_a_386673]
-
deschis”. -Nu vreau, să vă deranjez, pot veni mai târziu, spuse Olga, când s-a aflat în fața inginerului. -Vă rog, să rămâneți, nu m-am simțit bine, am sunat la serviciu și le-am explicat situația. Din seara când am vomitat prin toată casa, atunci când v-am lăsat 500 de lei și biletul cu scuze, nu am mai pus băutură-n gură, acum am frisoane, ca drogații care intră-n sevraj. De trei ori m-am îmbrăcat de azi de dimineață
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385343_a_386672]
-
aici. Arta magiei - dacă într-adevăr o deține - nu poate fi împărtășită unor grobieni. Nu știu pe nimeni, în urbea asta, capabil să sesizeze inefabilul. Poate Actorul, dar e, deja, bătrân. Când se îmbată, are viziuni apocaliptice; trage bășini devastatoare, vomită, plânge. Filozoful s-a ramolit și el, și-a pierdut toată sensibilitatea față de Frumos și Adevăr. O fantoșă. Eremitul era - dintre toți - cel mai potrivit să devină un inițiat, avea o experiență, dar precis că s-ar fi împotmolit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
asta. Nici nu vreau s-o fac. Recunosc că merită să-i tai o mână, dar pe mine m-au învățat că între a gândi și a face e o mare diferență... Și acum, dacă-mi promiți că n-o să vomiți pe mine, te duc până-n munții ăia. Nu pot să-ți promit. Nu m-am urcat niciodată într-un aparat care zboară. — Nu-ți face probleme! E ca și cum ai merge pe cămilă, dar cu aer condiționat. — Urăsc aerul condiționat! — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pun la temelia înțelepciunii mele. S-o decupez cu forfecuța de unghii din calendare. S-o condamn. Banalități? Atunci s-o terfelesc. Să-i vin de hac dormind-o an de an de dimineața până seara. Dar nici măcar atât. Să vomit în ziua aceea, ca de Paști, de la carnea de miel. Să-l chem de fiecare dată pe Bunul Dumnezeu, ca să mănânce cu mine ce mi-a făcut. Mai mult. Să mănânce doar El, iar eu să mă uit. Mai nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
m-a lovit peste față și m-a făcut să mă simt groaznic. N-am mai fost în stare de mare lucru după asta, așa că Bruce s-a dus să-și cheme niște prieteni la joacă. După ce a plecat, am vomitat sandvișul și laptele în tufișuri, m-am așezat și am început să plâng. — Ai dat apă la șoareci, mi-a zis Bruce când s-a întors. Cei doi prieteni pe care-i adusese cu el aveau vreo șapte ani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
buze și în gură aveam gust de sânge și o frică groaznică mi se târa din tălpi în sus prin picioare. Am simțit spaima asta cum urcă până când m-a prins acolo unde o simțeam cel mai tare. Apoi am vomitat, peste tot. Peste mine, Bruce și peste ceilalți doi. Au început să țipe și-au sărit repede în picioare. Iar eu am rămas acolo să zac, și soarele era fierbinte, și eram plin de praf din cap până-n picioare. Seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
cu el. Și nu era singură, asta era și mai și, iar când privi mai bine, lui Abdulah îi veni să moară de scârbă. Tipa era însoțită de un alb atât de scîrbos, atât de urât, încât Abdulah aproape că vomită. Tipul era pur și simplu diform, avea un nas plin de bube, iar sub el, și asta i se păru de departe cel mai enervant lucru, o mustață de două ori mai mare decât a lui. Aha, deci asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]