539 matches
-
de a te vedea în slujba unui crez, când ești doar glod și cenușă. Știu înșelarea de a te crede menit să-i instruiești pe alții când abia silabisești alfabetul Vieții cele noi. La fel, ispita de-a cădea în vorbăria fideistă, mărturisind o credință din care sufletul abia își ghicește un licăr. Pe scurt, păcatele cărturarilor le pot întrece pe cele ale fariseilor... Dar dacă mărturisirea rămâne acel disperat strigăt al tatălui vitregit - „cred, Doamne, ajută necredinței mele” -, dacă mărturisirea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nouă, În fond un pseudonim liric al U.T.M - iștilor, fără nuanțe esseniene. Răfuindu-se cu poeții decadenței burgheze, și poate și cu vechile sale tentații, Deșliu aprinde cu cremene „iasca” meșterilor cu «plaivazul» sau astupă «marea trăncăneală» și «vorbăria pudratăă prea Îmbuibată, măcar că-i goală». Concluzia e aceea a unui adolescent hotărâtă să isprăvească și, cu o scurtătură nervoasă, să meragă Înainte: «Nici - o scofală, ducă-se dracului». Mișcările acestea bruște și impetuoase cu care Îndeamnă la ură de
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
om o consultă ca pe un oracol ne învârtim mereu pe loc, fără a înainta un singur pas.” Autorul deplângea „că pe acest tărâm nu există nici o măsură demnă de încredere după care am putea deosebi ceea ce are temei de vorbăria goală”. (Vezi Prolegomene ..., traducere de M. Flonta și Th. Kleininger, Editura All, C.E.U. Press, 1996, pp. 51-52.) Idealul științei în metafizică este afirmat deosebit de net. Ceea ce acuză Kant este lipsa progresului, ca trăsătură care distinge activitățile cu caracter științific
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
T.S. Eliot, Ezra Pound, Kafka sau la Gertrude Stein, nimic altceva decât dispreț intelectual față de cititor. Evident că gelozia literară juca un rol important în respingerea eforturilor de a propune un nou model literar. Ce-l deranja pe Chandler era vorbăria fără sfârșit în jurul acestor personaje care acaparaseră prim-planul scenei culturale. Nu mai conta că mulți dintre ei - T.S. Eliot, Stephen Spender, Cyril Connolly, iar mai târziu William Faulkner, Truman Capote etc. - se declaraseră admiratori înfocați ai romanelor „marlowiene”: un
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
magice n-ar trebui să devină plicticoasă atât de repede. O artă capabilă să facă totul, până și piesele foarte bune, să apară trivial și artificial. O artă ce face până și cele mai bune romane să apară pline de vorbărie și imitative n-ar trebui să devină atât de repede ponosită în ochii acelora care încearcă s-o practice fără să aibă altceva în minte decât sertarul cu bani (Chandler, 1977, p. 117). Realitatea arată cu totul altceva: că Hollywoodul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
catalizator al solidarităților. Chipul Daciei din Istoriia... lui C. ajunge până în istoria și literatura vremurilor noastre, cu oscilații semnificative între fabulos și reconstituire istorică. Dacă Ureche are în stilul său fermitatea frazei romane, dacă Miron Costin se lasă furat de vorbăria obișnuită la autorii de memorii poloni din vremea sa, la Constantin Cantacuzino avem toată lărgimea sonoră, toată armonioasa șerpuire a modelelor italiene din care se inspiră. Niciodată fraza românească nu fusese mai amplă, mai complicată și mai plină de înțeles
CANTACUZINO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286066_a_287395]
-
Piki s-a așezat la picioarele lui Gigel și a pus capul pe genunchii lui, iar Coco s-a așezat pe umărul lui Gigel, și-l ,,mângâie’’ cu ciocul.) Gigel: Familia! Cucu: Cu-cu! Cu-cu! Cu-cu! (se aude ,,vorbărie’’, apoi veverițele:?? Coco: Hoațele! Hoațele! (veverițele fug) Miki: Moțatu’ a speriat veverițele, prietenele mele... Dar lasă că ți-o coacem noi (Coco o ,,pocnește’’ cu ciocul în cap; Miki reacționează violent, dar este oprită de Gigel) Gigel: Hai, Miki, nu
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
înfierbântă veteranul. A ucis un om, nu? — Și ce te bagi tu? — Dacă a omorât, trebuie să plătească la fel. De ce îi e atât de frică de sabie? De ce nu e gata să moară un pic mai voios? — Ajunge cu vorbăria! se înfurie Rufus. Treceți la treabă! — Cel ce a ucis e pus în fața altuia pentru a fi ucis și el, continuă nepăsător Ganymedes. — Am zis gata! tună instructorul. — Sfârșitul luptei e întotdeauna moartea, termină flegmatic gladiatorul. Rufus își pierde de-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Oftează înciudat. Chiar, ce i-a venit să pornească o asemenea discuție? Îi vine să-și dea singur palme. Cată mânios către călăreț. „Tu m-ai scos din minți“, ar vrea să țipe la el, „și m-ai întârziat cu vorbăria ta fără sfârșit. Ce-oi vrea de la mine?“ Nervozitatea din interior crește sub un calm aparent. Ce dorește principele? L-a ales întâmplător pentru cine știe ce misiune, sau...? Încearcă zadarnic să se liniștească. Se gândește din nou la gladiatori. Băieții lui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Nimic, În ce mă privește. Da’ hai să nu mai vorbim despre asta, dragă, mi-e foarte somn. — Crezi c-o să-nghit orice. — Știu că da, dulceața mea. — Ei, n-o să stau să-nghit. Te rog, dragă, să terminăm cu vorbăria. Mi-e așa de somn. — Ai zis că nu-mi mai faci chestii de astea. — Ei, uite că-ți mai fac, zise ea cu drăgălășenie. — Ai zis că dacă plecăm În excursia asta n-o să mai faci chestii din astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
trăiau ele nu era și lumea lui. I-ar fi plăcut s-o aibă pe vreuna. Da’ nu merita efortul. Și erau un gen așa drăguț. Îi plăcea genu’ ăsta. Era excitant. Da’ n-avea chef să treacă prin toată vorbăria. N-o voia Îndeajuns de tare pe nici una. Deși Îi plăcea să se uite la ele. Nu merita. Nu acum, când Începea din nou să-i meargă bine. Stătea acolo, pe verandă, citind o carte despre război. Era o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
jelească: Am putea foarte bine să sărim de pe-acum În ceaun și să ne fierbem până iese o ciorbă de oase moarte. Limbă fu de acord. —Ei sunt momeală pentru tigru. Și noi vom fi cei mâncați. Gata cu vorbăria despre ciorbe și tigri, spuse Pată Neagră. Ne trebuie un plan să fugim În altă ascunzătoare. —Fratele Alb Mai Mic ne va proteja când vom fugi, spuse soția lui Pată Neagră. Câțiva oameni aprobară din cap, dar un bărbat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În timpane. E cu ei, În acel timp pierdut și acum regăsit. O aude pe Marlena strigându-i lui Esmé: —Puiu’, ți-ai luat geaca? Sunetele guturale ale motorului extern acoperă răspunsul. Tăiați. Ei În mijlocul țăcănitului regulat al țesătoriei. Tăiați. Vorbărie gălăgioasă și târguială Într-o fabrică de țigări de foi. Moff și Dwight stau cu trabucurile În colțul gurii și spun replici spirituale à la Groucho Marx. Tăiați. Prietenii lui Îl urmăresc pe un bărbat turnând un amestec vâscos pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să mă iertați!» ăsta este visul. Se repetă la infinit aceleași imagini. Când mă trezesc, sunt transpirat. Asahara ar trebui să primească pedeapsa capitală. Nu o spun ca pe o declarație publică, ci ca pe o părere personală. Ce atâta vorbărie. Pedeapsa cu moartea! De ce lungesc atâta procesul. Nu o să dea verdictul cât timp mai trăiesc. Eu îmbătrânesc și mor. Își bat joc. Asta cred despre proces. Asta-i tot.“ „«Nu contează! Fugiți! Fugiiți!» a repetat observatorul cu voce tare.“ Sugimoto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
dezamăgit.) Purta deci amprenta religioșilor avansați, nesectariști (și în definiția „religios avansat“ includ, cu grație, oricât de odioasă ar părea fraza, pe toți creștinii, în termenii marelui Vivekananda, adică: „Dacă-l vezi pe Hristos, atunci ești creștin; orice altceva e vorbărie“) - amprenta care identifică, de obicei, un asemenea om se traduce prin faptul că adeseori acesta se comportă ca un nebun, chiar ca un imbecil. E o grea încercare pentru familia care conține printre membrii ei un adevărat nobil și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
culcare. Cineva de pe aici mi-a ucis somnul. Bine a făcut! O voce stridentă, neplăcută (nu a vreunui cititor): „Ai spus că o să ne povestești cum arăta fratele tău. N-avem nevoie de toată afurisita asta de analiză și de vorbăria asta cleioasă!“ Dar eu am nevoie. De fiecare părticică din vorbăria asta cleioasă. Fără îndoială, aș putea renunța la o parte din analiză, dar am nevoie de fiecare părticică din vorbăria cleioasă. Dacă mă rog ca să mă pot menține pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
O voce stridentă, neplăcută (nu a vreunui cititor): „Ai spus că o să ne povestești cum arăta fratele tău. N-avem nevoie de toată afurisita asta de analiză și de vorbăria asta cleioasă!“ Dar eu am nevoie. De fiecare părticică din vorbăria asta cleioasă. Fără îndoială, aș putea renunța la o parte din analiză, dar am nevoie de fiecare părticică din vorbăria cleioasă. Dacă mă rog ca să mă pot menține pe poziție, vorbăria cleioasă e cea care mă ajută. Cred că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
nevoie de toată afurisita asta de analiză și de vorbăria asta cleioasă!“ Dar eu am nevoie. De fiecare părticică din vorbăria asta cleioasă. Fără îndoială, aș putea renunța la o parte din analiză, dar am nevoie de fiecare părticică din vorbăria cleioasă. Dacă mă rog ca să mă pot menține pe poziție, vorbăria cleioasă e cea care mă ajută. Cred că-i pot descrie fața, forma, felul de a fi - activitățile - din aproape fiecare perioadă din viața lui (cu excepția anilor petrecuți peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cleioasă!“ Dar eu am nevoie. De fiecare părticică din vorbăria asta cleioasă. Fără îndoială, aș putea renunța la o parte din analiză, dar am nevoie de fiecare părticică din vorbăria cleioasă. Dacă mă rog ca să mă pot menține pe poziție, vorbăria cleioasă e cea care mă ajută. Cred că-i pot descrie fața, forma, felul de a fi - activitățile - din aproape fiecare perioadă din viața lui (cu excepția anilor petrecuți peste ocean) și cred că aș putea realiza un portret reușit. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
La noi conținutul e totuna cu forma, iar universul mare e circumscris celui mic... Înțelegi?“ Desigur că Mașa nu Înțelegea nimic din toate aceste teorii. Care, la drept vorbind, nici n-o interesau. Pentru ea tot ce spunea Extraterestrul era vorbărie goală. „Probabil vrea să mă Îmbrobodească. Cum e posibil, Își spuse ea, ca un singur suflet să viețuiască În două sau mai multe trupuri ce se mișcă În locuri diferite? Sau cum pot ocupa mai multe trupuri același loc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
efect asupra lui. „Unii se tem de ciroză sau de apoplexie, continua el să se laude, eu nu mă tem de nimic, În afară de mine. Și nici de mine nu mă tem. Am Învățat să mă stăpânesc ca un cal breaz.“ Vorbărie goală, pe care ceata de salahori o Înghițea hăhăind și mirându-se de istețimea șefului la fiecare cuvânt. Încurajat de această hoardă gălăgioasă, Ippolit prindea avânt. La un moment dat, numărându-i, Îi veni ideea să Întindă o masă mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
voci ce orăcăie Întruna. Dacă locul bărbaților ar fi umplut de femei, atunci numărul cuvintelor aproape că s-ar dubla. Înmulțește șase miliarde cu douăzeci de mii și vei obține o cifră colosală... Cui i-ar fi de folos atâta vorbărie? La toate acestea, ar trebui să mai adăugăm foșnetul frunzelor, ciripitul păsăretului, toate urletele pe care le scot animalele ce trăiesc alături de voi, precum și alte nenumărate zgomote din care-i compusă existența voastră, ca să-ți dai seama cât avem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
interminabile...! Biata fată Își descărca sufletul unui om preocupat până peste cap de necazurile lui, care În nici un caz nu putea fi atent la spovedania ei. În timp ce așteptau autobuzul, Atena realiză, Înțelese de fapt, Tony Pavone era absent la toată vorbăria ei, chiar mai mult Încă, nici măcar nu se uita să-i ghicească culoarea ochilor. Destul de timidă, Îl Întrebă. „Te plictisesc, domnule inginer...?” Oarecum jenat, Tony Pavone o privi duios. „Nu, nu m-ai plictisit...Ba din contră, pot să reproduc
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Sau lui Polonius, „Vorbe, vorbe, vorbe“. Vorbele sunt pentru cei vârstnici sau pentru tinerii care au inima bătrână. Desigur vorbim despre condiția unui prinț al cărui tată a fost ucis. Dar când oamenii dintr-un dispreț față de neputință și față de vorbăria paralizată se avântă la fapte nobile, oare știu ce fac? Când Încep să ceară sânge și să pledeze pentru teroare sau să proclame o stare generală de spargere de ouă pentru a face o uriașă omletă istorică, oare știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mai mici și deveneau posace. Singura excepție a fost Elaine Clifford, o fostă elevă a școlii care acum preda biologie la clasele mici. Probabil asta era postura ei de intimitate prefăcută, pentru că se apropiase de Sheba și o copleșea cu vorbărie fără perdea. Erau acum doar la câțiva pași de mine. După o vreme, Mawson s-a întors și mi-a făcut semn: — Barbara, a strigat el, întrerupând-o pe Elaine în plin avânt. Vino să faci cunoștință cu Sheba Hart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]