1,981 matches
-
expropriată și pământul dat țăranilor din comuna Giuvărăști. Ultimul arendaș cunoscut a fost Radu Ivănescu din Corabia. Partea de sat cunoscută sub denumirea de "Fundul Vornicului" exista din 1883 ca sat aparte având 86 gospodării și este administrat de un vornic, de unde îi vine și denumirea. În cele din urmă moșia Giuvărăști ajunge în stăpânirea mănăstirii Hotărani de lângă Caracal. Prin legea secularizării averilor mănăstirești din 1863 moșia este expropriată și în 1864 vor fi împroprietăriți țăranii din satul Giuvărăști cu pământurile
Giuvărăști, Olt () [Corola-website/Science/301979_a_303308]
-
, denumită și Mănăstirea Ciorogârla este o mănăstire ortodoxă din România situată în comuna Ciorogârla, județul Ilfov, în apropiere de râul Ciorogârla, înscrisă în Lista Monumentelor Istorice sub . a fost înființată în anul 1808, de vornicul Constantin Samurcaș, care a zidit-o pe moșia sa din satul Ciorogârla, la 15 km de București, cu puțin timp înainte de a deceda. În anul 1847, clucerul Alexandru Samurcaș, nepot de frate și fiu adoptiv al ctitorului, a asigurat mănăstirii
Mănăstirea Samurcășești () [Corola-website/Science/312512_a_313841]
-
au tencuit și s-au acoperit. 1820 iunie 8”". Domnitorul i-a trimis la 7 august 7149 (1641) pe mitropolitul Varlaam Moțoc al Moldovei, pe episcopul Mitrofan al Romanului, pe episcopul Anastasie al Rădăuților și pe boierii Dumitrașcu Șoldan (mare vornic) și Gavriil (hatman și pârcălab al Sucevei), precum și pe egumenii mănăstirilor Neamț, Bistrița, Bisericani, Pângărați și Agapia pentru a delimita moșia Mănăstirii Pionu. Din documentele emise cu acel prilej rezultă că mănăstirea Pionu stăpânea o mare parte din masivul Ceahlău
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
de lemn a ars la 1832, când a fost un incendiu puternic în Iași, și a fost refăcută de către Teodor Burada, iar după o perioadă de 10 ani ar fi ars din nou și ar fi fost restaurată de către un vornic pe nume Antonie Cobălcescu, iar după ce a fost restaurată și sfințită, a fost pus cel de-al doilea hram, de la numele ctitorului. Are hramul "Adormirea Maicii Domnului" și "Sfântul Antonie cel Mare".
Biserica Vulpe din Iași () [Corola-website/Science/311422_a_312751]
-
la est de Miclaușeni. Etimologic, Hândrescu înseamnă fiul lui Handra(Handrea, Andru) și probabil ca numele nu e străin de handrugan(Haidrugan) din 1591, format cu sufixul peiorativ -gan de la numele tatălui său Andrusco(Andru, Handru) nepot al lui Miclaus vornic. Fiica lui Drulea spătar(care stăpânea în sudul actualului Butea) e menționată Hândroaia, deci soția unui Andru(Handru). Dar un Andru(Handru), poate soțul celei pomenite , e fiul lui Patrasco și nepotul lui Luca Direptate și a trăit aproximativ între
Hândrești, Iași () [Corola-website/Science/301282_a_302611]
-
de folos pentru gospodării. Cu toate acestea, ele au adus și multe probleme. S-a întâmplat să se reverse de mai multe ori, inundând satul. Potrivit surselor existente, biserica din zid ar fi fost ridicată la 1502, de către jupân Cristin Vornicul, apropiat al lui Vlad Tepeș. „Această comunitate de creștini ortodocși a fost destul de greu încercată, pentru că, fiind în apropierea cetății domnești a lui Vlad Țepeș, de la Turnu, incursiunile turcilor treceau și pe aici. Bătrânii spun că cei de la curte se
Stăncești, Prahova () [Corola-website/Science/301733_a_303062]
-
a călători din nou în perioada 1756—1760 în Principate, posibilitatea de a face comparație la o distanță de 1—2 decenii îl face să prezinte într-o manieră destul de colorată viața societății, în „Epistola lui Chesarie Dapontes către marele vornic Constantin Dudescu” din 18 august 1759, în care accentele critice capătă tonalități înalte. Autorul deplânge virulent starea de fapt socială, economică și politică a societății din Țara Românească a acelor vremuri. Opinia sa este - ulterior - de mai multe ori reluată
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
și, la schimbarea domnitorului, profitând de faptul că, în 1781, orășenilor li se luaseră vechile hrisoave în schimbul cărții date de Ipsilanti, s-a adresat lui Nicolae Caradja (1782-1783). Comisia divanului însărcinată cu cercetarea l-a părtinit pe Muruz - acum mare vornic - și domnitorul, prin hrisoavele din 1782, a dat acestuia „unind împreună moșia de câmp și orașul să le stăpânească nedeosebite", stabilind obligațiile în muncă ale locuitorilor, posibilitățile de a le converti în bani, interzicând producerea și vânzarea vinului și rachiului
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
a fost o mănăstire ortodoxă construită la începutul secolului al XVII-lea și demolată ulterior, datorită stării avansate de degradare, în 1879. Biserica mănăstirii a fost ctitorită de Nistor Ureche, mare vornic al Țării de Jos, tatăl lui Grigore Ureche. Acesta a cumpărat terenurile din jur și a edificat mănăstirea care în 1610 a fost închinată ca metoh al . Cutremurul din 1802 a determinat avarii importante care au fost reparate în 1806
Mănăstirea Sfânta Vineri din Iași () [Corola-website/Science/330416_a_331745]
-
XVII-lea, o zonă centrală a târgului Iașilor și una din principalele sale zone comerciale. Pe această uliță exista o biserică mai veche, din lemn, cu hramul Sfânta Paraschiva (Sfânta Vineri), biserică înălțată de „marele ctitor Samson”. Nistor Ureche, mare vornic al Țării de Jos, tatăl lui Grigore Ureche, a obținut întâi de la Samson și ulterior de la moștenitoarele acestuia, Agafia Samsonova și fiicele Tecla, Marica și Nastasia, permisiunea de a transfera vechea biserica de lemn în Târgul de sus pentru a
Mănăstirea Sfânta Vineri din Iași () [Corola-website/Science/330416_a_331745]
-
mutată în mahalaua Măjilor din Târgul de Sus, a fost sfințită cu hramul Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, „ca să fie iarăși pomană vechilor ctitori”. Este de remarcat că Sfântul Ioan Botezătorul este și patronul mănăstirii Secu, o altă ctitorie a vornicului Ureche. Pe locul biserici de lemn Miron Barnovschi a început zidirea unei biserici care va fi însă terminată de Vasile Lupu și sfințită la 9 noiembrie 1635 cu același hram. În 1610, printr-un act datat la 21 decembrie, domnul
Mănăstirea Sfânta Vineri din Iași () [Corola-website/Science/330416_a_331745]
-
cneaghinei fostului logofăt Bârlădeanul părți de ocină din satul Forăști, cumpărate cu 120 de taleri de argint. Denumirea satului provine de la boierii Forăscu, care au fost proprietarii acestei moșii. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, moșia și satul erau stăpânite de vornicul Alecu Botez-Forăscu, postelnicul Ștefan Botez-Forăscu și aga Costache Forăscu. a fost construită în anul 1766 de boierul C. Forăscu. Perioada construcției este atestată de o inscripție aflată la partea superioară a ancadramentului ușii de intrare: "„7274 martie 4”". Ctitorul bisericii
Biserica de lemn din Forăști () [Corola-website/Science/317118_a_318447]
-
aflate pe Sfântul Munte Athos (a șaptea în ordinea ierarhică athonită). Apoi trece prin zester de la Gorgan la ginerele său, Gheorghe Catargiu paharnicul. De la 1650 la 1914 Cobîlea a stat neîntrerupt în stăpânirea neamului Catargi, având următorii stăpâni: Gh.Catargi vornic - 1680; Apostol Catargi postelnic - 1710; Pătrașco Catargi pitar - 1750; Ion Catargi stolnic - 1770; Petrache Catargi paharnic - 1800; GH. Catargi - 1860; Ion Catargi - 1896. În localitate sunt două biserici. Una din ele este identificată cu cele mai vechi monumente ale culturii
Cobîlea, Șoldănești () [Corola-website/Science/305118_a_306447]
-
Dragăești de a stăpâni a treia parte din tot hotarul "din câmp, și din munte, și din apă și de peste tot ... pentru că îi este lui bătrână și dreaptă moșie strămoșie încă din bătrâne zile". La 7.VI.1768, moșierul Greceanu Vornic da zestre moșia Drăgăiasca verișoarei sale Safta, căsătorită cu Șerban Brezoianu sertar. În 1780, Safta Brezoianu lasă moșia celor patru fii ai săi să o împartă frățește. În acest timp se numea doar Dragăești. Locuitorii din această veche așezare au
Drăgăești-Pământeni, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301169_a_302498]
-
provocată cu ocazia turnirelor organizate în Andenne. Un anume Engoran, țăran din satul Jallez (Gosnes, Condroz), a adus la târg o vacă furată de la Rigaud de Ciney. Acesta, recunoscându-și vita, s-a plâns celui care îndeplinea funcția de "bailli" (vornic) în Condroz, Jean de Halloy. Cum Andanne era în afara jurisdicției condruzene, țăranului hoț i s-a propus să ducă vaca înapoi pentru a evita nașterea unui conflict; în caz contrar urma să fie arestat în momentul în care depășea granița
Războiul vacii () [Corola-website/Science/298502_a_299831]
-
unui conflict; în caz contrar urma să fie arestat în momentul în care depășea granița către Condroz, pe drumul spre casă. Engoran a făcut așa cum a fost sfătuit, însă la intrarea în Condroz a fost prins pe câmp de oamenii vornicului și spânzurat într-un pom. Jean de Gosnes, senior de care aparținea Engoran, l-a atacat pe de Halloy pentru a răzbuna moartea țăranului, dar și pentru că dorea să acapareze funcția de vornic peste Condroz. Prin urmare, a devastat câteva
Războiul vacii () [Corola-website/Science/298502_a_299831]
-
a fost prins pe câmp de oamenii vornicului și spânzurat într-un pom. Jean de Gosnes, senior de care aparținea Engoran, l-a atacat pe de Halloy pentru a răzbuna moartea țăranului, dar și pentru că dorea să acapareze funcția de vornic peste Condroz. Prin urmare, a devastat câteva sate din Ciney. De Halloy a ripostat prompt, incendiind satul Jallez. De Gosnes i-a adus de partea sa pe seniorii din Beaufort și din Fallais, ambii frați ai săi; în schimb, de
Războiul vacii () [Corola-website/Science/298502_a_299831]
-
din fondatorii Băncii Comerțului din Craiova (sediul actualei primării din Craiova) - Societate Anonimă. Pe la 1600 moșia a fost a boierilor Hamzea și Caplea, pe care mai apoi au vândut-o boierului Calotă. Apoi moșia a trecut către Ștefan Pârșcoveanu, mare vornic pe timpul ocupației austriece. La 1777, acesta a lăsat-o zestre fiicei Măricuța, la căsătoria acesteia cu Serdarul Cantacuzino. Măricuța, la rândul ei, peste ani, a lăsat-o zestre fetei ei, Joița,la căsătoria acesteia cu paharnicul Constantin Lăzaru, după ce și-
Conacul Neamțu din Olari () [Corola-website/Science/332590_a_333919]
-
După terminarea studiilor de la a început serviciul în 1821, în suita Maiestății Sale ca intendent. A luat parte la războiul ruso-turc din 1828-1829, începând cu 1829 a locuit pe strada Kiseleff din București, unde s-a căsătorit cu fiica Marelui Vornic valah (Ministru al Afacerilor Interne) Iordache Filipesco. În anul 1830 a făcut deplasarea în Caucaz unde a participat la Războiul Caucazului. În 1836 a fost promovat la rangul de colonel. În 1840 a activat în Sankt-Petersburg, iar pe 5 februarie
Michel Fanton de Verrayon () [Corola-website/Science/318848_a_320177]
-
Biserica "Sf. Nicolae" din Călinești-Bucecea este un lăcaș de cult ortodox ctitorit în anul 1813 de vornicul Costache Miclescu în satul Călinești, suburbie a orașului Bucecea (județul Botoșani). Biserica "Sf. Nicolae" din Călinești-Bucecea a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Botoșani din anul 2015 la numărul 242, având codul de clasificare . Biserica a fost construită
Biserica Sfântul Nicolae din Călinești-Bucecea () [Corola-website/Science/321485_a_322814]
-
Călinești, suburbie a orașului Bucecea (județul Botoșani). Biserica "Sf. Nicolae" din Călinești-Bucecea a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Botoșani din anul 2015 la numărul 242, având codul de clasificare . Biserica a fost construită la anul 1813 de către vornicul Constantin (Costache) Miclescu (1754-1833), fiind sfințită la 26 octombrie 1813. Vornicul a fost căsătorit cu Zoița Vârnav, cu care a avut opt copii. Printre aceștia sunt de menționat marele vornic Scarlat Miclescu (1788 - 12 aprilie 1853) și mitropolitul Sandu (Sofronie
Biserica Sfântul Nicolae din Călinești-Bucecea () [Corola-website/Science/321485_a_322814]
-
Călinești-Bucecea a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Botoșani din anul 2015 la numărul 242, având codul de clasificare . Biserica a fost construită la anul 1813 de către vornicul Constantin (Costache) Miclescu (1754-1833), fiind sfințită la 26 octombrie 1813. Vornicul a fost căsătorit cu Zoița Vârnav, cu care a avut opt copii. Printre aceștia sunt de menționat marele vornic Scarlat Miclescu (1788 - 12 aprilie 1853) și mitropolitul Sandu (Sofronie) Miclescu (1790-1861). Fiul cel mai mare al ctitorului, marele vornic Scarlat
Biserica Sfântul Nicolae din Călinești-Bucecea () [Corola-website/Science/321485_a_322814]
-
de clasificare . Biserica a fost construită la anul 1813 de către vornicul Constantin (Costache) Miclescu (1754-1833), fiind sfințită la 26 octombrie 1813. Vornicul a fost căsătorit cu Zoița Vârnav, cu care a avut opt copii. Printre aceștia sunt de menționat marele vornic Scarlat Miclescu (1788 - 12 aprilie 1853) și mitropolitul Sandu (Sofronie) Miclescu (1790-1861). Fiul cel mai mare al ctitorului, marele vornic Scarlat Miclescu, a fost căsătorit cu Maria Beldiman (1795-1859), fiica vornicului Dimitrie Beldiman, cu care a avut 10 copii, printre
Biserica Sfântul Nicolae din Călinești-Bucecea () [Corola-website/Science/321485_a_322814]
-
1813. Vornicul a fost căsătorit cu Zoița Vârnav, cu care a avut opt copii. Printre aceștia sunt de menționat marele vornic Scarlat Miclescu (1788 - 12 aprilie 1853) și mitropolitul Sandu (Sofronie) Miclescu (1790-1861). Fiul cel mai mare al ctitorului, marele vornic Scarlat Miclescu, a fost căsătorit cu Maria Beldiman (1795-1859), fiica vornicului Dimitrie Beldiman, cu care a avut 10 copii, printre care Dimitrie Miclescu (1820-1896) - vornic și ministru în mai multe guverne ale Moldovei - și Constantin Scarlat Miclescu (1822-1886), mitropolit al
Biserica Sfântul Nicolae din Călinești-Bucecea () [Corola-website/Science/321485_a_322814]
-
avut opt copii. Printre aceștia sunt de menționat marele vornic Scarlat Miclescu (1788 - 12 aprilie 1853) și mitropolitul Sandu (Sofronie) Miclescu (1790-1861). Fiul cel mai mare al ctitorului, marele vornic Scarlat Miclescu, a fost căsătorit cu Maria Beldiman (1795-1859), fiica vornicului Dimitrie Beldiman, cu care a avut 10 copii, printre care Dimitrie Miclescu (1820-1896) - vornic și ministru în mai multe guverne ale Moldovei - și Constantin Scarlat Miclescu (1822-1886), mitropolit al Moldovei (1865-1875) și mitropolit-primat al Bisericii Ortodoxe Române (1875-1886), sub numele
Biserica Sfântul Nicolae din Călinești-Bucecea () [Corola-website/Science/321485_a_322814]