1,940 matches
-
Paul Schuster, Göttingen, 1989; Leergeld, Menlenhoff (Olanda), 1989; Le Thé de Proust et autres nouvelles, tr. Alain Paruit, André Vornic și Marie-France Ionesco, Paris, 1990; Der Trenchcoat, tr. Ernest Michner, Göttingen, 1990; Le Bonheur obligatoire, tr. Alain Paruit și André Vornic, Paris, 1991; On Clowns: The Dictator and the Artist, tr. Irina Livezeanu, Joel Agee, Anselm Hollo și Alexandra Bley-Vroman, New York, 1992; ed. (Despre clovni: dictatorul și artistul), Cluj-Napoca, 1997; Compulsory Happiness, tr. Lynda Coverdale, New York, 1993; ed. (Fericirea obligatorie), Cluj-Napoca
MANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
Potlogi), naționale (Părintele Vichentie) sau între generații (Casa cu obloane verzi) și sunt străbătute de un evident moralism. Nuvelele istorice (Rada, La Podul Înalt, Pace, Moartea hotnogului ș.a.) și îndeosebi romanele cu această tematică, Din vremuri de mărire (1910), Fata vornicului Oană (1929; Premiul Societății Scriitorilor), evocă exclusiv Moldova sub Ștefan cel Mare, predilecție profund semnificativă pentru un scriitor român dintr-o provincie aflată sub jurisdicție străină. Se poate afirma că G. este unul dintre cei care au contribuit la formarea
GASPAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287171_a_288500]
-
acesta era încurajat și prețuit. SCRIERI: Japonia, Lugoj, 1905; În vraja trecutului, Lugoj, 1908; Din vremuri de mărire, I, Vălenii de Munte, 1910; Blăstăm de mamă. Domnișoara Marta, Arad, 1916; ed. 2, București, 1942; De-ale vieții..., Lugoj, 1919; Fata vornicului Oană, București, 1929; ed. îngr. Doina Bogdan-Dascălu, introd. George C. Bogdan, Timișoara, 1974; Din vremuri de mărire, îngr. și introd. George C. Bogdan și Doina Bogdan-Dascălu, Timișoara, 1982. Traduceri: Maxim Gorki, Malva, Lugoj, 1906; I. S. Turgheniev, Poezii în proză
GASPAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287171_a_288500]
-
241-262; Cezar Petrescu, Un scriitor uitat: bănățeanul Mihail Gașpar, GL, 1956, 3; Virgil Vintilescu, Un iubitor pasionat al meleagurilor bănățene: Mihail Gașpar, „Analele Societății de limbă română”, 1973, 3-4; Ovidiu Papadima, O viziune sentimentală a istoriei noastre: Mihail Gașpar, „Fata vornicului Oană”, „Semenicul”, 1979, 9; D. M. [Dan Mănucă], „Din vremuri de mărire”, CRC, 1983, 46; Vintilescu, Secvențe, 193-214; Dicț. scriit. rom., II, 335-336. D.B.-D.
GASPAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287171_a_288500]
-
Radu Golescu. Carte învață cu dascăli reputați ai vremii, precum Lambru Fotiade, Șt. Comita, Constantin Vardalah. Urmând cursurile Academiei Domnești din București, își formează o solidă cultură clasică. O sumedenie de îndeletniciri aveau să-l absoarbă, după absolvire. E mare vornic, după ce deținuse pe rând dregătoriile de mare stolnic și mare logofăt. În 1829 intră în Divanul Săvârșitor al Regulamentului Organic, iar după doi ani face parte din Obșteasca Extraordinară Adunare pentru revizuirea Regulamentului Organic. Cam tot de pe atunci este mare
GOLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287309_a_288638]
-
savurând înțelepciunea și umorul dintr-o vorbă de duh, se regăsesc aici. Temperament vindicativ, încercat poate și de un sentiment de vinovăție de clasă pentru starea de lucruri din țară, G. abordează pamfletul politic, în veșmântul străveziu al satirei. Marele vornic era un pătimaș, cu un surplus de umoare neagră. Titlul general al scrierilor sale dramatice este Istoria Țării Rumânești. Starea Țării Rumânești pă vremea streinilor și a pământenilor. Comedia Starea Țării Rumânești (scrisă prin 1831) are două compuneri anexe: Povestea
GOLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287309_a_288638]
-
București, 1894, 360-365; Povățuiri i cuvinte adăvărate (fragm.), în Iuliu A. Zanne, Proverbele românilor, VIII, București, 1900; Asemănări, în Iuliu A. Zanne, Proverbele românilor, IX, București, 1901, 7-211; Bucăți alese din ineditele sale, în N. Bănescu, Viața și scrierile marelui vornic Iordache Golescu, Vălenii de Munte, 1910, 109-286; Comedia ce să numește Barbul Văcărescul, vânzătorul țării, PND, 11-46; Proverbe comentate, îngr. și pref. Gh. Paschia, București, 1973; Povățuiri pentru buna-cuviință, îngr. Gh. Paschia, pref. Marin Bucur, București, 1975; Scrieri alese, îngr
GOLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287309_a_288638]
-
îngr. și pref. Gh. Paschia, București, 1973; Povățuiri pentru buna-cuviință, îngr. Gh. Paschia, pref. Marin Bucur, București, 1975; Scrieri alese, îngr. Mihai Moraru, pref. Al. Rosetti, București, 1990. Traduceri: Homer, Iliada (cântul I), în N. Bănescu, Viața și scrierile marelui vornic Iordache Golescu, Vălenii de Munte, 1910, 287-301. Repere bibliografice: Lazăr Șăineanu, Istoria filologiei române, ed. 2, București, 1895, 104-116; N. Bănescu, Viața și scrierile marelui vornic Iordache Golescu, Vălenii de Munte, 1910; Georges Bengesco, Une famille de boyards lettrés roumains
GOLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287309_a_288638]
-
București, 1990. Traduceri: Homer, Iliada (cântul I), în N. Bănescu, Viața și scrierile marelui vornic Iordache Golescu, Vălenii de Munte, 1910, 287-301. Repere bibliografice: Lazăr Șăineanu, Istoria filologiei române, ed. 2, București, 1895, 104-116; N. Bănescu, Viața și scrierile marelui vornic Iordache Golescu, Vălenii de Munte, 1910; Georges Bengesco, Une famille de boyards lettrés roumains aux dix-neuvième siècle: Les Golesco, Paris, [1922], 53-102; Călinescu, Ist. lit. (1941), 83-85, Ist. lit. (1982), 83-85; Perpessicius, Mențiuni ist., 199-269; Cornea-Păcurariu, Ist. lit., 95-100; Piru
GOLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287309_a_288638]
-
, Alexandru (27.II.1811, Iași - 9.III.1837, Iași), poet. Trăgându-se dintr-o familie de greci stabiliți în Moldova și menționați printre marii boieri ai țării încă din vremea lui Dimitrie Cantemir, H., al doilea fiu al vornicului Neculai Hrisoverghi, a început să învețe carte în greaca veche cu un dascăl din Chișinău, unde familia se refugiase la 1821, și și-a continuat învățătura tot în grecește, din 1824 până în 1827, la Iași, în pensionul părintelui Singhel, dobândind
HRISOVERGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287460_a_288789]
-
la mânie, lacom de averi, iar doamna sa îi seamănă întru totul. Jafurile și abuzurile săvârșite pentru a smulge banii supușilor sunt înfricoșătoare: Ursache vistiernicul este dezbrăcat și legat de un stâlp în ger, Ion Iser, vistiernic, și Andrei Șipoteanu, vornic, pedepsiți vara, sunt dezbrăcați, unși cu miere și legați la stâlp. Luat prizonier de polonezi, Duca nu mai poate fi salvat cu banii trimiși pe ascuns de doamna lui, aflată la Constantinopol. Morții lui Duca cronicarul îi consacră o pagină
LETOPISEŢUL ANONIM ALTARII MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287786_a_289115]
-
variantă a arhetipului jefuitorului. Aceeași stigmatizare pentru figurile spăimoase ale celor care au inspirat, regizat și înfăptuit - sub protecția lui Grigore Ghica Vodă (un mare ingrat și el) - uciderea postelnicului, cele „două vase rele, unul rumânesc, altul grecesc, anume Stroe vornicul Leurdeanul și Dumitrașco vel-vistier Țarigrădeanul”, pilde de nerecunoștință și de infamie. Drept contrapondere, se propune, firesc, panegiricul. Patetic în tot ce întreprinde (și în culpabilizări, și în entuziasme), reașezând valorile într-o lume care nu mai este a istoriei, ci
LETOPISEŢUL CANTACUZINESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287787_a_289116]
-
ȘTIRBEI, Barbu (c. 1753 - 1813, București), memorialist. Descendent din familia Buzeștilor, Ș. e fiul Dumitranei și al postelnicului Constantin Știrbei. Vornic înainte de 1790, el mai primise rangurile de serdar, vel paharnic și clucer. Nu prea interesat de viața de la curte, boierul, fire retrasă, își petrecea timpul citind gazete grecești, franțuzești și italienești. În vara anului 1796, având sănătatea șubredă, Ș. pleacă
STIRBEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289935_a_291264]
-
Arghira, grecoaică desigur, și apoi și-a dat fiicele - „grecizate”, zice Iorga - după Moise Movilă (pe Ecaterina) și după Miron Barnovschi (Dicționarul... lui Nicolae Stoicescu ne spune că Miron Barnovschi a fost însurat de două ori: întâi cu Antemia, fiica vornicului Gavril Vartic, și apoi cu o fată a castelanului de Camenița din Polonia 10), iar pe Alexandru Coconul l-a însurat cu Ruxandra, copila lui Scarlat Saigiul, cel ce aproviziona cu vite bucătăria sultanilor. Și Alexandru Iliaș a fost însurat
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Basarab a fost învățată Doamnă Elena, soră a lui Udriște Năsturel și fiica postelnicului (apoi mare logofăt) Radu și a Despinei, „din casa lui Mihai Viteazul”12, iar Vasile Lupu a fost însurat prima oară cu Teodosia (Tudosca), fiica marelui vornic Coste Bâcioc (Bucioc), soție care i l-a născut pe Ioan cel slăbănog și bolnăvicios. Tot Tudosca a fost mama fetelor, de ale căror căsătorii Vasile Lupu legase atâtea planuri politice. Familiile domnești vor fi, de acum încolo, integral românești
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
legaliza un statut și înscria în paradigmă. Așa a gândit, probabil, acel Joldea (care, ca Domn, intenționa să-și zică Ioan-vodă), sprijinit de Doamna Elena, soția lui Petru Rareș, și de o facțiune boierească (în fruntea ei se aflau marele vornic Gavrilaș și Sturza, portarul Sucevei) și grăbit să devină soț al Ruxandrei, fiica aceluiași Petru Rareș (deși Joldea se numărase, se pare, printre ucigașii lui Ștefan Rareș, fratele Ruxandrei). Era vorba, fără îndoială, despre o „căsătorie de legitimare”, proiectată de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a fost întrerupt brusc, la Șipote, și transformat într-un dezastru (cu „operațiile” rezervate pretendenților lipsiți de șansă). Același Ureche este atent la peripețiile împletite în jurul unui tron și al unei femei: „[...] de sârgu au trimis Alixandru vodă pre Moțoc vornicul cu o samă de oaste înainte, ca să prinză pre Joldea vodă. Și prinzându-i calea la Șipote, neavându el nici o știre de nicăieri, l-au împresurat oastea cea leșască și l-au prinsu viu. Pre carele mai apoi, dacă au
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
greu de știut care ar fi fost reacția rudelor (răpirea pare să fi fost una autentică, nu o înscenare), căci Safta nu era deloc o „giupâneasă săracă”, ci coborâtoare din familia Boeștilor. Soră cu Ștefan Boul (care va ajunge mare vornic) și cu Pătrașcu Boul (ginere și cumnat de Voievozi, mare dregător și în Moldova, și în țara Românească), Safta era al doilea copil al lui Toader Boul, nepot al marelui postelnic Cozma Șarpe, un „neliniștit” amestecat în disputele din vremea lui
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
A fost mutilat și trimis la mănăstire acest „domnișor”, după ce oastea sa a fost învinsă, în luna mai 1592, la Răut (prilej pentru Domn să se dezbare de alți adversari spune Ureche în titlul paragrafului „... și când au perit Bucium Vornicul și [Bârlădeanu] logofătul și Paos vornicul): „Deci au purces împotriva vrăjmașilor săi, și mergând au pus pre Ureche logofăt mare. De aci s-au tâmpinat oștile la Răut, și dând războaie vitejește de îmbe părțile, izbândi Aron Vodă, și-i
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mănăstire acest „domnișor”, după ce oastea sa a fost învinsă, în luna mai 1592, la Răut (prilej pentru Domn să se dezbare de alți adversari spune Ureche în titlul paragrafului „... și când au perit Bucium Vornicul și [Bârlădeanu] logofătul și Paos vornicul): „Deci au purces împotriva vrăjmașilor săi, și mergând au pus pre Ureche logofăt mare. De aci s-au tâmpinat oștile la Răut, și dând războaie vitejește de îmbe părțile, izbândi Aron Vodă, și-i bătu pe toți, și domnișorul încă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
aceia vreme intrând și pribegii cu Alexandru Vodă în țară, și de sârg oblicind că țara au rădicat cap pre Joldea la domnie, carele merge spre Suceava să facă nuntă cu Roxanda, de sârg au trimis Alexandru Vodă pre Moțoc vornicul cu o seamă de oaste înainte, ca să prinză pre Joldea Vodă, și prinzându-i calea la Șipote, neavând el nici o știre de nicăierea, l-au împresurat oastea leșască și l-au prins viu, pre carele mai apoi, dacă au sosit
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
dintre dânșii pre Lungul domn, și i-am pus nume Ion Vodă, și de aci au purces pre Prut în sus. Iară Iancul Vodă, prinzând de veste că lăpușnenii s-au rădicat asupra lui, de sârg au trimis pre Bucium vornicul cel mare și pre Brut postelnicul cu oaste împotriva lor. Și tâmpindu-se oștile la Bolota, s-au lovit în față, și dând războiu vitejește de îmbe părțile, pierdură lăpușnenii războiul, și domnișorul încă se înecă în Prut”46. „De
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Constantin Șerban, îl controlau îndeaproape, lipsindu-l complet de autoritate) a vrut să se folosească Hrizea din Bogdănei, urmaș de mari boieri (era fiul lui Dumitrașcu din Bogdănei „ot sud Ialomița”, fost mare vistiernic, și al Alexandrei, fiica fostului mare vornic Hrizea din Bălteni), care ajungea - către sfârșitul domniei lui Matei Basarab - mare paharnic (după ce fusese postelnic al doilea și clucer al doilea). Constantin Șerban, care „foarte îl iubea” - ne previne Letopisețul Cantacuzinesc - pe Hrizea, l-a făcut, în 1654, mare
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Radul-vodă cel Mare, acesta au făcut Mănăstirea din Dial [...]”. Las la o parte câteva Domnii. — „Apoi au venit Moisi-vodă, feciorul lui Vădislav-vodă, de la Poartă cu steag 52. Și au domnit un an poi. Și au tăiat pre boiari, anume: Neagoe vornicul și pă Preda postelnicul. Iar alți boiari au fugit la țarigrad 53 [...]. Și după acéia boiarii au rădicat domn pre Vintilă-vodă den oraș de la Slatină. Ș-au făcut Vintilă-vodă sfânta mănăstire den Menedic. Și au tăiat mulți boiari [...]54. Apoi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
au venit domn al treilea la rând. Și au trimis la boiarii carii erau pribegi în țara Ungurească, de i-au chemat, făcând mare jurământ [...]. Iar când au fost la martie 3 deni, cu meșteșug mare au chemat pre Stănilă vornicul, și pre toți boiarii, și pre amândoi episcopii și toți egumenii cu mulțime de călugări, în cetate la București. Și așa fără véste au năpustit într-înșii pre beșlii lui și pre mulți turci, de i-au tăiat pre toți
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]