477 matches
-
îngust, boltit cu două calote sprijinite la mijloc pe un arc transversal. La origine, biserica nu avea largul pridvor cu turlă scundă octogonală, adaos care astăzi constituie cea mai distinctivă structură a siluetei generale; apariția lui Preda Brâncoveanu în tabloul votiv, boier despre care Paul de Alep afirmă că ar fi luat sub îngrijire multe ctitorii ale voievodului Matei, pledează în favoarea ipotezei că acest exonartex, rustică interpretare a unui plan în cruce greacă înscrisă, i s-ar datora. Arhitectura bisericii, cea
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
la interior, este despărțit de pronaos printr-un zid, străbătut de o ușă în axul bisericii. Pronaosul, în formă de dreptunghi cu laturile lungi perpendiculare pe ax, este acoperit cu două calote pe pandantivi, despărțite printr-un arc. În tabloul votiv, biserica prezintă fațade tencuite în întregime, despărțite în două registre inegale printr-un brâu. Registrul inferior are săpate nișe dreptunghiulare cu colțurile rotunjite. În zilele noastre, după decapare, s-a constatat că registrul superior a fost și el împodobit cu
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
date cu var. S-a constatat, de asemenea, că, la origine, altarul, naosul și pronaosul au avut un parament de cărămidă aparentă alternând cu benzi tencuite, spre deosebire de pridvorul, construit mai târziu, din zidărie obișnuită. Turla, după cum este reprezentată în tabloul votiv, așa cum este și astăzi, are un parament format din cărămizi aparent orizontale, alternând cu benzi tencuite, despărțite în dreptunghiuri prin grupuri de trei cărămizi puse pe lat. Toate aceste particularități ne confirmă ideea că biserica trebuie să fi existat la
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
nu reprezintă o sarcină pe care un zugrav ar fi putut-o îndeplini într-un răstimp foarte scurt. Zugravii etapei brâncovenești au fost Preda și Ianache, atestați anterior la bolnița Mănăstirii Hurezi și la biserica mare a Mănăstirii Cozia. Tabloul votiv pictat în pronaos, îi reprezintă pe Matei Basarab și Doamna Elina, pe străbunicii voievodului: Datco, mare armaș din Izvorani și Brânncoveni, înrudit cu Craioveștii, și soția sa, Calea din Brâcoveni; urmează și apoi părinții săi, vornicul Danciu, strănepot al Margăi
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
fost efectuate o serie de săpături arheologice. În 1986, s-au desfășurat lucrări de consolidare a bisericii, fiind înlocuit acoperișul de șiță cu unul nou care respecta însă formele învelitorilor tradiționale, compartimentate ale bisericilor din Moldova, după cum apăreau în tablourile votive. În 1992 au fost realizate intervenții urgente de consolidare a fracturilor și desprinderilor de strat pictural din turlă și din exteriorul bisericii. În anul 1993, arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților a reînființat Mănăstirea Probota, dar cu obște de
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
celor patru evangheliști. Pe bolta altarului este reprezentată Maica Domnului cu pruncul Iisus în brațe, iar pe pereți sunt reprezentate diferite scene din viața Mântuitorului: Vindecarea slăbănogului, Spălarea picioarelor Domnului, Cina cea de Taină, Învierea Domnului, Duminica Tomei ș.a. Tabloul votiv a fost pictat pe peretele sud-vestic al naosului, cel actual fiind refăcut în 1844. Sunt reprezentați domnitorul Petru Rareș, Iliaș Rareș (moștenitorul tronului și viitor domnitor), Ștefan Rareș (viitor domnitor), Doamna Elena și doi copii mai mici: Constantin și Ruxandra
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
află trei turnuri pătrate (două la colțuri și unul în mijloc) legate între ele printr-un drum de strajă. Turnul de pe mijlocul laturii estice servește și ca poartă de intrare în incinta mănăstirească. Pe zidul exterior se află un tablou votiv destul de șters reprezentând pe Petru Rareș cu familia sa, iar dedesubt o stemă moldovenească cu următoarea pisanie: ""Această mănăstire a făcut-o Io Petru Voievod, la anul 7038 și s-au îngrădit după moartea lui de Doamna Elena și copiii
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
pe păreți, într'un costum greco-arnăuțesc”". Picturile in pridvor s-au păstrat cel mai bine, remarcând aici "Arborele lui Iesei", "Judecata de apoi", "Scara lui Climax" și sfintele pictate în medalion. În pronaos, pe peretele vestic, s-a păstrat tabloul votiv în care este reprezentată familia ctitorului: domnitorul Gheorghe Duca, Doamna Anastasia, Doamna Ecaterina (probabil soacra domnitorului), Constantin Duca (care va domni între anii 1693-1695 și 1700-1703), fiica sa Elena (viitoarea soție a cronicarului Nicolae Costin), fiica sa Maria, alături de un
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
abia la sfârșit: Camorra, mafia napolitană. Suntem departe de La piovra (1984), celebrul serial al lui Luigi Perelli și Damiano Damiani cu permanent reflexivul comisar Corrado Catani, un romanț polițienesc cu parfum de telenovelă și femei frumoase și triste, cu gesturi votive deturnate civic și crudități servite ca la carte. Nici romanța din The Godfather al lui Francis Ford Coppola cu mafioți ca niște titani, încovoiați de responsabilități, vendete și amintiri, trecând drept adevărații păstrători ai tradițiilor unei Italii vechi, risorgimentale, garibaldiene
Viața ca o pradă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7302_a_8627]
-
în funcție de situație. La Seul era cu prelungire, puteai să rămâi un an. Operațiunile se chemau pompos, „lectorate“ sau „tutorate“, unii veneau, alții plecau, dacă nu-ți puneai în mișcare conexiunile, nici nu aflai că există. Am luat ca reper biserica Votiv și-am pornit-o pe jos. Traversam regulamentar, pe verde, la trecerile de pietoni. Ne uitam pe unde călcăm, mergeam corect, în șir indian, pe dreapta trotuarului. Votivkirche domina un sfert din Viena, cu turnurile ei gotice, negre, poleite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de tranșee. Cuvintele curgeau când în română, când în franceză, în funcție de punctul de impact și mintea în care se formau imaginile. Am frunzărit repede foile, spre informația prețioasă. Încă puțin, și tramvaiul cobora la Schottentor: deja se zăreau colții bisericii Votiv. Sosise momentul să aflu. M-am oprit la pagina 72: ultima a revistei, înainte de coperta IV. Bănuiam ce conținea numărul pe care îl țineam pe genunchi, detaliul special, ce îl diferenția de toate exemplarele trase în săptămâna respectivă: dacă întorceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
până la Ștefan voievodul Moldovei, și la întors de la Ștefan voievod”. Nu se știe cine a fost soția lui Alexandru: fiica lui Dragffi, denumit într-o cronică cuscrul lui Ștefan, sau „o femeie din Constantinopol, de credință grecească”. Într-un tablou votiv pictat mai târziu, soția lui Alexandru este numită Maria doamna. Alexandru a ridicat la Bacău biserica din piatră Adormirea Maicii Domnului. În pisania pusă la 1 ianuarie 1491 întâlnim titlul: „Io Alexandru voievod, fiu al lui Ștefan Voievod, domn al
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Tetraevanghel, la 23 aprilie, ziua Sfântului Gheorghe, păstrând același titlu ca în pisanie. El a mai dăruit un panaghiar de argint, în care este inscripționat același titlu, așa cum va apărea și pe o piatră funerară. În documente și în tablouri votive zidite între 1487-1496, Alexandru nu poartă titlul de voievod și vocabula IO, de la Ioan „grație lui Dumnezeu”. Alexandru a avut o curte separată de dregători și slujitori proprii. Dar nu și o cancelarie proprie. La 7 martie 1490, murea la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
luna decembrie, 6”, Solcanu a afirmat că zidirea bisericii a început și s-a sfârșit în anul 1499 ceea ce înseamnă, că pictura interioară a bisericii a fost făcută după anul 1500. Un argument l-ar reprezenta faptul că din tabloul votiv lipsește chipul Magdei, fiica lui Tăutu, care murise după 29 septembrie 1500. Ion Solcanu nu a ținut seama de câteva rezultate la care au ajuns unii cercetători înaintea sa, alții decât Sorin Ulea. În pronaosul bisericii există două morminte ale
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
adevăratei credințe, strategul ceresc, care va fi înfățișat pe steagul Moldovei. Prima biserică zidită în 1487 a fost cea de la Pătrăuți, cu hramul Cinstitei Cruci. Zugrăvirea bisericii s-a făcut îndată după înălțarea acesteia. Deși zugrăveala este foarte afumată, tabloul votiv păstrează însă unul dintre cele mai interesante portrete ale domnului. Ștefan este urmat de fiul său Bogdan (probabil) și cele două fete, Ana și Maria, și doamna Maria. Pe peretele de vest al bisericii este pictată faimoasa frescă intitulată Cavalcada
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
acestei zile, dovadă că oficierea căsătoriei cu Maria de Mangop a avut loc în această zi, iar la 30 septembrie 1493 era dăruit bisericii de la Pătrăuți un Tetraevanghel la cererea doamnei Maria. Împăratul Constantin mai este reprezentat și în tabloul votiv de la Pătrăuți. El este cel care îl prezintă pe Ștefan lui Iisus Hristos. Constantin apare pentru a treia oară în reprezentarea clasică: el și Sfânta Elena cu crucea la mijloc. Cavacada împăratului Constantin a fost zugrăvită și pe peretele apusean
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cel din miniatura de pe o foaie din Tetraevanghelul de la Humor. Întâmpinată cu multe rezerve, opinia episcopului a fost acceptată până la urmă. G. Balș, N. Iorga, O. Tafrali au făcut o descriere a portretului lui Ștefan cel Mare, pornind de la tablourile votive din bisericile ridicate de domn. Un studiu despre portretul domnului din pictură, miniatură și broderie a fost făcut de Teodora Voinescu. Primul și cel mai expresiv portret este, după Teodora Voinescu, cel din miniatura de pe fila din Tetraevanghelul de la Humor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
din pictură, miniatură și broderie a fost făcut de Teodora Voinescu. Primul și cel mai expresiv portret este, după Teodora Voinescu, cel din miniatura de pe fila din Tetraevanghelul de la Humor. Cel de-al doilea portret, făcut înainte de portretele din tablourile votive, este cel brodat pe un Epitrahil, care se păstrează la mânăstirea Putna. Este o reprezentare convențională a figurii domnului, “ruptă parcă din galeria de sfinți așezați unii sub alții în epitrahiile epocii.” Teodora Voinescu a considerat că portretele lui Ștefan
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
un Epitrahil, care se păstrează la mânăstirea Putna. Este o reprezentare convențională a figurii domnului, “ruptă parcă din galeria de sfinți așezați unii sub alții în epitrahiile epocii.” Teodora Voinescu a considerat că portretele lui Ștefan cel Mare din tablourile votive de la Pătrăuți, Sfântul Ilie și Voroneț au fost pictate în timpul domniei acestuia. Prin refacerea sau modificarea interiorului unor biserici ridicate de Ștefan cel Mare au dispărut unele tablouri votive și, odată cu ele, și portretele domnului. Ion Solcanu, studiind frescele de la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Voinescu a considerat că portretele lui Ștefan cel Mare din tablourile votive de la Pătrăuți, Sfântul Ilie și Voroneț au fost pictate în timpul domniei acestuia. Prin refacerea sau modificarea interiorului unor biserici ridicate de Ștefan cel Mare au dispărut unele tablouri votive și, odată cu ele, și portretele domnului. Ion Solcanu, studiind frescele de la Pătrăuți, Sfântul Ilie și Voroneț crede, însă, că singurul tablou votiv, care s-a păstrat din vremea marelui domn, este cel din biserica de la Voroneț. Celelalte portrete au fost
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
domniei acestuia. Prin refacerea sau modificarea interiorului unor biserici ridicate de Ștefan cel Mare au dispărut unele tablouri votive și, odată cu ele, și portretele domnului. Ion Solcanu, studiind frescele de la Pătrăuți, Sfântul Ilie și Voroneț crede, însă, că singurul tablou votiv, care s-a păstrat din vremea marelui domn, este cel din biserica de la Voroneț. Celelalte portrete au fost pictate după domnia lui Ștefan cel Mare. Și celelalte portrete pictate după moartea domnului ni-l înfățișează pe domn așa cum apare el
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
vremea marelui domn, este cel din biserica de la Voroneț. Celelalte portrete au fost pictate după domnia lui Ștefan cel Mare. Și celelalte portrete pictate după moartea domnului ni-l înfățișează pe domn așa cum apare el în portretele pictate în tablourile votive, zugrăvite în timpul domniei sale. Un portret al domnului a fost realizat în marmură, în 1496, pe turnul arsanalei de la mânăstirea Vatoped, din Muntele Athos. Este un bazorelief săpat pe pisania așezată pe zidul arsanalei. Chipul domnului se aseamănă cu cele pictate
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a bisericii din Bălinești, D. Năstase ajunge la concluzia potrivit căreia biserica a fost pictată în timpul domniei lui Ștefan cel Mare. Un prim argument: “Pe fațade se mai păstrează unele urme puține și șterse ale unui ansamblu de pictură. Tabloul votiv arată că la exterior pereții fuseseră acoperiți “pe dinafară cu acest strat de preparație a picturii exterioare.” Locul în care a fost pusă pisania și felul în care a fost încadrată este o dovadă că biserica urma să fie pictată
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nebedernițe și un omofor, care se păstrează la Putna, ne dăm seama de valoarea extraordinară a acestui Muzeu de artă medievală românească. Veșmintele. Fastuoasă trebuie să fi fost și viața la curtea domnului Moldovei, așa cum se poate deduce din portretele votive de la Pătrăuți, Sfântul Ilie, Voroneț și Dobrovăț și, mai ales, cum anume este înfățișat domnul în Tetraevanghelul de la Humor. Până în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, când începe să se exercite în modă o influență orientală puternică, moda
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în Tetraevanghelul de la Humor. Până în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, când începe să se exercite în modă o influență orientală puternică, moda la curțile domnești era cea din Europa vestică. Mircea cel Mare este înveșmântat în tabloul votiv de la Cozia ca un cavaler european. Ștefan cel Mare, în miniatura Tetraevanghelului de la Humor, ne apare ca o imagine desprinsă parcă de pe lăzile de zestre ale principeselor italiene, de la mijlocul secolului al XV-lea, sau cum sunt înfățișate personajele din
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]