1,123 matches
-
ROMANȚA mea nemuritoare! Veniți! în „Palatul vieții mele” cu flori multe, crizanteme... Eu sunt TOAMNA fermecătoare, care vă aduc ROMANȚA nemuritoare”. Așa am reușit să mă plimb prin saloanele luxuriante, cu o lumea mirifică, să trăiesc câteva zile în palatul vrăjit al Toamnei, unde Romanța a fost la înălțime. Marin VOICAN GHIOROIU Târgoviște - București 23 octombrie 2014 Referință Bibliografică: Marin VOICAN GHIOROIU - CRIZANTEMA DE AUR 2014 - TÂRGOVIȘTE - MI-E ATÂT DE DOR DE TINE, TOAMNA! Marin Voican Ghioroiu : Confluențe Literare, ISSN
CRIZANTEMA DE AUR 2014 – TÂRGOVIŞTE – MI-E ATÂT DE DOR DE TINE, TOAMNA! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384108_a_385437]
-
în: Ediția nr. 1912 din 26 martie 2016 Toate Articolele Autorului cu virginala pufului paloare așteaptă păpădiile-n fânețe iar vântul le dezbracă de culoare din fugă dăruindu-le binețe e felul lui la dans să le invite purtându-le vrăjite înspre zare în ritmuri repezi parcă aiurite umplându-le de saț și de ardoare nu se sfiesc veșmântul să și-l poarte în lumea largă într-un gest firesc e felul lor în drumul către moarte să-i spună adierii
IUBIRE MUTĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383385_a_384714]
-
decât să fie cuprinsă de vibrațiile energetice ale teiului, dătătoare a unei călduri sufletești și a unei dorințe de viață, cum numai acolo o poți găsi cu atâta pregnanță. Simți cum te pătrunde senzația că te afli într-un loc vrăjit, unde gândirea nu poate deveni decât una pozitivă, una plină de bunătate, de iubire, de nevoia de a-ți împărtăși sentimentele cu o altă ființă indispensabilă vieții tale viitoare. În vis, sub tei se afla o pereche ce-și spunea
SUB TEIUL LUI EMINESCU, A RĂSĂRIT IUBIREA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383438_a_384767]
-
chitară strălucitoare cu corzi din raze de soare, iar pe umeri o mantie străvezie din cer albastru cu puzderie de stele pe umeri și poale. Zâmbea tot timpul și arunca împrejur petale de flori pe care le săruta. Sosise ceasul vrăjit... Deodată, aleile, strada și piața din fața magazinului s-au umplut de bănci capitonate cu iarbă moale ca mătasea. Apoi începură să vină din toate părțile tot felul de jivine și păsări cu penet multicolor care se grăbeau să ocupe locurile
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
FULGI Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului După drum lung și strașnic zgribulit, Am ațipit pe canapeaua veche Și rătăcesc prin lumi fără pereche, Purtat de vis, mă simt parcă vrăjit. Mă ia în brațe vântul jucăuș, În horă printre nori apoi mă-mpinge, Prea prinși de joaca lor, doar unul ninge Și-i fur un fulg în palmele căuș. Cu el alerg înspre iatacu-n care, Mi te așezi în brațe
RĂSFĂŢ DE FULGI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383117_a_384446]
-
Pe mal, m-aplec, Cu fruntea către ape, Albastre râuri, Nopți înmiresmate; Tril printre frunze, Foșnet de aramă, Cer înstelat Cerând tăcerii,vamă. Pe mal, m-aplec, Sorbind din râu albastru, Un strop de mir Din vas de alabastru; Licori vrăjite În potir de floare, Parfum de crin, Sărut curat de soare. Citește mai mult Pe mal, m-aplec,Cu fruntea către ape,Albastre râuri,Nopți înmiresmate;Tril printre frunze,Foșnet de aramă,Cer înstelatCerând tăcerii,vamă.Pe mal, m-aplec
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
și să denumească ceea ce cititorul percepe și ar voi sa exprime. De multe ori ne ascundem visele dincolo de granița timpului, uitând de ele și când le regăsim în paginile unei cărți, e o aleasă bucurie. Trăim adesea cufundați în adâncurile vrăjite ale unei cărți, dar ne place și să privim dinafara ei, să o cântărim, să reflectăm asupra valorilor ei și să îi fixăm locul cel mai potrivit în biblioteca inimii noastre. O carte bună este un privilegiu râvnit de multă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92502_a_93794]
-
s-a ivit și se va ivi vreodată poate pe pământul românesc”. În momentul în care a deschis gura, dl. Boroghină ne-a smuls condiției existențiale de până atunci și ne-a dus cu el într-o lume izolată, și vrăjită aș spune, o lume a cuvântului și a tăcerilor. Și nu cuvinte extraordinare ne-au sedus, ci muzicalitatea lor și tăcerile dintre ele. Pentru că tăcerile d-lui Boroghină vorbesc. Mergeți și spuneți celor pe care-i întâlniți că acest om
EMIL BOROGHINĂ cu recitalurile SHAKESPEARE şi EMINESCU în Statele Unite şi Canada [Corola-blog/BlogPost/93334_a_94626]
-
de pe buzele ei se prelingeau fantasticele imagini și întâmplări din cunoscutele basme. Cu vocea sa blândă și ochii săi strălucitori ne fermeca, în timp ce ne purta pe mirifice tărâmuri, iar noi, în liniște desăvârșită, cu ochii mari și gurile căscate, ascultam vrăjiți. Până într-o zi, când iar ne-a invitat să spunem povești frumoase. O fată a spus cunoscutul basm cu Neghiniță. A doua zi, Dică ridică mâna: - Coană preoteasă, spun și eu un basm cu Neghiniță! - Tot cu Neghiniță, mă
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
cîini, pisici, peluze de iarbă cu porțiuni pîrjolite, lăsînd să se vadă pămîntul acoperit de cenușă și cioturi carbonizate, căruțe cu coviltir Încărcate de sticle și borcane goale, copii, foarte mulți copii, pe biciclete Pegas, cu rotile, mestecînd ciuingam, ascultînd vrăjiți The Queen sau Duran-Duran la casetofon. Un aer tulbure. CÎnd ai ochelarii la ochi simți nevoia să ți-i scoți, cînd nu, să ți-i pui. Pentru o clipă, ai impresia că trebuie să reglezi imaginea televizorului. Iar ai uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se povestea cum simplul fapt că exista îl ajutase pe cel care scrisese textul „ să se regăsească ca om în lumea celor mari“. În final i se explicase că expeditorul scrisorii aparținea unui popor străvechi, cel al piticilor, un popor vrăjit. Asta îi plăcuse mult Ninei, pentru că ea însăși jucase în copilărie rolul Albei ca Zăpada și fusese răsfățată de câțiva reprezentanți ai acestui popor cu adevărat vrăjit, care nu putea să îmbătrânească în felul oamenilor. Nu cumva piticul din fața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
explicase că expeditorul scrisorii aparținea unui popor străvechi, cel al piticilor, un popor vrăjit. Asta îi plăcuse mult Ninei, pentru că ea însăși jucase în copilărie rolul Albei ca Zăpada și fusese răsfățată de câțiva reprezentanți ai acestui popor cu adevărat vrăjit, care nu putea să îmbătrânească în felul oamenilor. Nu cumva piticul din fața ei fusese unul din acei pitici care o serviseră în piesa regizată de tatăl ei, exact ca pe o prințesă? Dudu citise pe fața Ninei ceva binevoitor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
fîlfîie. Eliberată din celula ei de pe etajeră, cartea a exhalat un nor de praf aurit. Satisfăcut de alegere, ne-am Întors pe urmele pașilor mei prin labirint purtîndu-mi cartea sub braț, cu un zîmbet Întipărit pe buze. Poate că atmosfera vrăjită a locului mă subjugase, Însă am avut certitudinea că acea carte stătuse acolo să mă aștepte de ani de zile, probabil dinainte ca eu să mă fi născut. În după-amiaza aceea, după ce ne-am Întors În apartamentul de pe strada Santa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
aceea cu ceață și burniță, Clara Barceló mi-a furat inima, răsuflarea și somnul. La adăpostul luminii fermecate din Ateneu, mîinile ei au scris pe pielea mea un blestem ce avea să mă urmărească peste ani. Pe cînd o contemplam vrăjit, nepoata librarului mi-a explicat povestea ei și felul cum dăduse, tot din Întîmplare, peste paginile lui Julián Carax. Accidentul avusese loc Într-un sat din Provența. Tatăl ei, un avocat de prestigiu care lucra pentru cabinetul președintelui Companys, avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
deschis la culoare și trăsături aristocratice, fragile. Ea părea poate ceva mai mică decît el, cu un an sau doi, cel mult. Avea un ten palid și un chip dăltuit, Încadrat de un păr negru, scurt, care accentua o privire vrăjită, Îmbătată de veselie. El o petrecea cu un braț pe după talie, iar ea părea să șoptească ceva, glumeață. Imaginea transmitea o căldură ce mi-a smuls un surîs, ca și cînd În acei doi necunoscuți aș fi recunoscut niște vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
că nu. Ce se spune? Știți dumneavoastră. Zvonurile și toate celea. Eu, de crezut În poveștile astea, nu cred, firește, dar se spune că nu puțini și-au udat izmănuțele, acolo Înăuntru. — Să nu-mi ziceți că-i o casă vrăjită, am zis eu, Înăbușindu-mi un zîmbet. N-aveți decît să rîdeți. Dar nu iese fum fără... — Dumneavoastră ați văzut ceva? — De văzut de-adevăratelea, nu. Dar am auzit. — Ați auzit? Ce anume? — Uitați-vă, odată, să tot fi trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
înconjoară o lagună și frumusețea ei este frumusețea mării și a cerului și culorile variate ale lagunei și grația cocotierilor. Dar locul unde trăia Strickland avea frumusețea grădinii Raiului. Ah, ce n-aș da să puteți vedea locul acela încântător, vrăjit, un colț ascuns de restul lumii având deasupra azurul cerului și de jur împrejur vegetația luxuriantă. Era un adevărat ospăț al culorilor. Și era înmiresmat și răcoros. Nici nu se pot găsi cuvinte pentru a descrie Paradisul acela. Și aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
istoriei înnegurate a Pământului, când lucrurile nu erau încă fixate într-o formă irevocabilă. Erau luxuriante într-un mod amețitor. Erau încărcate de aromele grele ale tropicelor. Păreau să posede o patimă sumbră numai și numai a lor. Erau fructe vrăjite pe care dacă le gustai îți puteau deschide poarta către cine știe ce taine ale sufletului, precum și către palatele misterioase ale imaginației. Erau întunecate de niște primejdii neașteptate, iar dacă le mâncai te puteai preface din om în fiară ori în zeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
bărbat frumos! Cu sabia sclipitoare, tânărul actor face câteva mișcări rapide, fandează, închide foarte bine în partea dreaptă, en garde!, joc perfect de picioare, înscrie o tușă, aproape nu se vede metalul prin aer, Anita își ridică pleoapele, îl privește vrăjită, actorul se mișcă elegant, atacă, spintecă aerul cu grație, trece pe lângă fată de câteva ori, e un dans care ține de ceva vreme. — Și când o să mă omori?, îl întreabă Anita. — Capul ți s-a tăiat de mult, apleacă-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
rareori avea vreo idee În minte, dar fraza asta nu putea să nu stârnească interesul și era oricând capabil să producă ceva cu aer de complimentar, dacă era strâns cu ușa. — Of... care? Fața Isabellei era un exemplu de curiozitate vrăjită. Amory a clătinat din cap: — Încă nu te cunosc destul de bine. Dar o să-mi spui... mai târziu?, a șoptit ea. El a asigurat-o că da, dând din cap. — O să sărim peste niște dansuri. Și Isabelle a dat din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
romane americane excelente: Vandover și bruta, Damnațiunea lui Theron Ware și Jennie Gerhardt. Pe lista sa de valori, Mackenzie, Chesterton, Galsworthy Bennett coborâseră de la poziția de genii sagace, saturate de viață, la cea de contemporani distractivi și atât. Atenția sa vrăjită nu mai era cucerită decât de claritatea superioară și consistența strălucitoare ale lui Shaw și de eforturile glorioase ale lui H.G. Wells de a potrivi cheia simetriei romantice În broasca Înșelătoare a adevărului. Ar fi dorit să-l revadă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pe care gura arareori le poate emite cu o asemenea densitate. În mintea ei domnește întunericul faptelor inspirate de răul absolut, doar limba nu prea răspunde deocamdată comenzilor. Anni slăbește din ce în ce mai mult și ochii îi strălucesc întunecat pe fețișoara ei vrăjită, cum a citit Hans într‑un roman bogat în învățăminte. Dar câteodată te apucă groaza când vezi deznădejdea acestei generații oglindită în ochii Annei, care ochi n‑au în spate nici un zid, așa că grozăviile din exterior pot trece direct în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
subiect. Ansamblul pare coerent. Atâta doar că detaliul lucrețian își are sursa într-o lectură a textelor hipocratice ce descriu felul cum evoluează ciuma cu luxul de amănunte propriu medicilor care pe atunci erau și legiști, și anatomiști și epidemologi... Vrăjit, aflat sub puterea unei femei, nebun de legat, lucid doar pe timpul cât și-a scris poemul, dar chiar și atunci marcat de tarele maladiei sale, Lucrețiu pare absolut nefrecventabil pentru un creștin. Evident, se ocolește esențialul: reducția atomistă a oricărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și mai naivă ca alegoria. A o confunda cu alegoria e o eroare sistematică, din acelea care altădată făceau pe domnul Lovinescu să ia poezia intelectualistă ca poezie parnasiană. Procedeul figurației (Pastel pustiu, Priveliște), așa de Palatu-i e vechi și vrăjit,/ S-a scufundat din mări adînci,/ A stat neclintit și stă neîncetat/ Să ferece fuga spre cer./ Pe dinăuntru un tainic brîu/ Se-nfășoară pe supușii împărăției,/ Iar norii, pe peretele de stîncă-n jos,/ Fâlfâie ca steaguri de izbândă (germ.
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > SUFLET VRĂJIT... Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 951 din 08 august 2013 Toate Articolele Autorului SUFLET VRĂJIT... Îmi dai prilejul să te cânt, La fiecare nouă întâlnire, Știi că nu voi putea să plâng, Poate doar de fericire. Îmi pui
SUFLET VRĂJIT... de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364331_a_365660]