254 matches
-
trebuie o anumită stare sufletească. O armonie în sufletul tău. Cel ce merge să fure pe cineva, acela nu poate cânta. Nici cel ce merge să facă o nedreptate. Nici cel al cărui suflet e ros de patimi și de vrăjmășie față de camaradul său. Și nici acela al cărui suflet este rupt de credință. De aceea, voi, legionarii de azi sau de mâine, de câte ori veți avea nevoie de a vă orienta în spiritul legionar, să vă reîntoarceți la aceste patru linii
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
clătinat. El crede! Viața legionarului este o pătimire continuă (vezi patimile Mântuitorului Iisus Hristos) și un urcuș ce continuă întru desăvârșire. Temnița, pentru el, a fost un popas pe drumul ales, convins că vom birui toate cumpenele vieții și toate vrăjmășiile și nedreptățile. Temnița a fost pentru el o luptă cu sine, o luptă între tristețe și virtute, sublimul vieții. Din voința lui Dumnezeu, eu am fost achitat. Aici, la Galați, ne-am despărțit. Despărțirea noastră a fost grea. Nu este
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
deci o altă minune), care mi-a permis să încheg o familie fericită care mi-a fost scut împotriva răutății vremurilor și a oamenilor. O altă mare minune a fost aceea că, prins în vălmășagul vremurilor de război, cu toată vrăjmășia unor oameni răuvoitori, am fost ocrotit tot timpul și salvat chiar din focul luptei alegându-mă chiar cu brațul stâng zdrobit, revenind nesperat la profesia de educator. După război, alte noi minuni m-au salvat de nu am ajuns în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
în probleme de serviciu sau În unele scurte pauze. Îi urmărea cu asiduitate pașii, gesturile și reacțiile cu prilejul fiecărui dialog. Deși purta nestinsă flacăra unei ostilități ascunse, Olga se gândi că nu poate întreține o atmosferă de frondă, de vrăjmășie și gelozie, la vedere. Ar fi îndepărtat-o pe Ina de ea, dar acel vierme care scurma necontenit În conștiința sa o îndemna să-i cunoască viața Inei în toate amănuntele ei. Când se ivea câte o ocazie, mai strecura
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
fugă sau să comunice cu cineva pe drum. Nu-și întoarse privirile înapoi, dar Starețul su siguranță spiona plecarea lui, drept care Tommaso strigă: Oaia molipsită pleacă, n-o să mai aveți pe cine mulge. VIII La Altomonte a dat de o vrăjmășie pregătită și pusă la punct de mesagerii ce sosiseră înaintea lui. Era tratat ca un paria, certat pentru orice-ar fi făcut, atenționat necontenit să-și facă datoria de călugăr; jurase să respecte regulile și să-l apere pe Cristos
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
prezența unei divinități tutelare care protejează casa, căminul, fericirea cuplului familial. Epitetul din structura umbra dulce reliefează atmosfera învăluitoare, calmă, răspândind pacea în spațiul protector al casei. Imaginea sinestezică pe care o creează acest epitet este potențată prin opoziția cu vrăjmășia vremii deafară. Strofa se încheie cu o comparație care valorizează maximal pacea căminului. Compararea focului ce licărește [...] ca o piatră de rubin sugerează nu numai culoarea rubinie a jăraticului, ci și căldura căminului, a iubirii, asemuite cu o piatră prețioasă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
nici din mozaism nici din schisma lor numită fariseism și nici din acea exaltare fanatică și belicoasă pe care o practicau zeloții, ci rădăcinile și practicile cultului sînt în altă parte - în religia geților - dar ocultate cu multă ură și vrăjmășie pînă în prezent de către catolici papistași și ortodocșii de toate felurile. Împăratul Antonius Pius(138-161) are și el de lucru cu zurba ivriților care se îmbolnăviseră rău de revelații și alte emanații astfel că a trebuit să-i liniștească pe
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
o deschid: Acolo, ca de cutremur, saltă slova mateină..." Același, propune o împăcare a celor doi in aeternum: "Bucureșteni, raiale, salutar bătute de părintele acestui om, la singurele voastre părți simțitoare pentru păcatele de somn, prostie și îmbuibare, nu purtați vrăjmășie fiului!" BIBLIOGRAFIE GENERALĂ Marin Bucur, I. L. Caragiale Lumea operei, Paralela 45, f.a. Ion Bulei, Atunci cînd veacul se năștea..., Lumea românească 1900-1908, Editura Eminescu, 1990 I. L. Caragiale, Opere (I-III ), studiu introductiv și cronologie de Ștefan Cazimir, Editura Național, 2000
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
osândesc jurații?, mostră de literatură cu țărani nonidilică și conflictuală, Scrisori către Simforoza, semnate G. Galaction - încă un pseudonim impus de L. d. -, și Lotar, o nuvelă poematică de Tudor Arghezi. Sub pseudonimul Radu Mihnea, V. Demetrius publică schițele Marieta, Vrăjmășie veche, Taifas la cafea, Poveste-vis, Norocul săracului (tipărită în volum cu titlul Găina), iar Constanța Zissu poemul în proză Crina. Numărul 2 se deschide cu amplul eseu care marchează o dată în istoria modernismului românesc, Vers și poezie de Tudor Arghezi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287819_a_289148]
-
alterate, în contrast cu satisfacția celor care și-o pot realiza, determină apariția unui sentiment de insatisfacție și nemulțumire care se transformă treptat în invidie (pizmă), ceea ce îndeobște se definește ca ciudă sau necaz, aspecte ce pot degenera în ură neîmpăcată și vrăjmășie. Dacă individul aflat în această stare este și victima unei înșelăciuni, atunci apare tendința de răzbunare care poate lua formele cele mai monstruoase, de la distrugere, incendiere, până la crime de o cruzime uneori infernală. Nu este mai puțin adevărat că există
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
continuă între familiile nobiliare. "Pe când nația desfășura o energie națională apărând drepturile patriei, slava tronului ațâță jaluzia între familiile cele mai însemnate ale țării, aceasta încuibă dihonia; intrigile tăiară pe toată nația în partide, aprinseră între rumâni un foc de vrăjmășie și de răsboae crunte, și rumânii pentru o deșărtăciune a unui și a altuia vărsară sânge de rumân!" (Aaron, 1835, p. xi). Lipsa de solidaritate etnică și absența coeziunii naționale "supseră măduva țării mai mult decât răsboaele streine" (Aaron, 1835
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pentru noi înșine, înțelesul adânc al rugăciunii Domnului nostru Iisus Hristos și să înțelegem ce înseamnă aceasta: a fi una. înseamnă a voi, a simți și a cugeta la fel. Așadar, atunci când sentimentele și cugetele noastre sunt la fel, cearta, vrăjmășia, ura, răutatea și toate divergențele dispar, pentru că nu mai dorește nimeni rău împotriva altuia, nici nu mai caută nimeni numai ale sale. Fiecare creștin va căuta să facă ce este mai bine pentru aproapele lui, și apoi pentru sine. Atunci
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
interesante: „Sfaturi casnice", „Din înțelepciunea lumii", „Cugetări", „Sfaturi medicale", „Dintre ale lui Nastratin Hogea", „Povești folositoare", „Știri de tot felul", „Îndemnuri", „Publicitate", „Poșta redacției" etc. Unele materiale combăteau anumite nereguli în conduita oamenilor: alcoolismul, îndoiala și credința față în față, vrăjmășia căsătoriei concubinajul, sinuciderea ca un atentat pe care îl face omul la propria sa viață, mărturisirea furturilor ca putere a pocăinței. 366 Iscălitorii materialelor nu erau numai din parohie sau eparhie: pr. I.D. Leon din Coșești, Elena I. Leon coana
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
drumul. Sînt încă multe cercetări din partea demonilor pe care are să le întîmpine Sufletul ce se duce la cer. Este cercetat pe rînd pentru: asprime, calomnie, mînie, minciună, cruzime, necuviință, neascultare, cămătărie, iubire de avuție, necumpătare, ură deșartă, magie, vrăjitorie, îmbuibare, vrăjmășie, ucidere, furt, împietrire, desfrînare, adulter. Și cînd acel Suflet nefericit se înalță de pe pămînt la cer, Sfinții îngeri luminați sînt departe de el și nu-i sînt de nici un ajutor. El trebuie să răspundă singur prin căința sa și prin
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
care i le aruncă dușmanul sînt mincinoase. Ideea excelentă pe care fiecare o are despre propria persoană rămîne, în acest caz, nealterată, ori înflorește chiar; fiindcă din fiecare injurie a dușmanului scoatem, prin răsturnare, o laudă. Dar în afară de cazul de vrăjmășie pe față fiecare din noi trăiește închis într-un cerc de reticențe și disimulări, pe care-l întrețin natural cu o foarte mare grijă toți ai noștri, începînd de la cei mai de aproape. Este conspirația esențială fără de care traiul împreună
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
astfel despre o familie tânără dintr-un sat mic, aflat În ceea ce pe vremuri se numea Iugoslavia: un soț mecanic agricol, o soție casnică, care Îngrijea grădina familiei, un bebeluș. A mai aflat și ceea ce știa: că politica, religia, vechile vrăjmășii, prostia unită cu incultura și infama condiție umană șterseseră acel loc de pe fața pământului cu un război care pusese față În față părinți, prieteni, vecini. Masacrați de naziști și aliații lor croați În cursul celui de-al doilea război mondial
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
vlagă iese-nvins! Chinuri! Dar deșteaptă-ți mintea, dar te uită-n neagra zare! De ești om, fă-ți ochii roată peste țară și hotare. Chinuri!... Dar privește sânul bietei noastre de moșii, Numără, de poți, pe dânsul urmele de vrăjmășii... Iată chinurile noastre, și cu ele, doruri, vise, Pe moșia strămoșească-n lung și-n lat cu sânge scrise! Iată chinurile mele, ale unui domn român, Basarab, de sine vrednic și de numele-i bătrîn! G. DIAMANDY Dintre piesele lui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
las să-mi fie brîu-ncins. Făr' de putere împotrivă-mi, pădurea-ntreagă-mi este roabă, Ea ce mă-nlănțuia cu aspra-i mireazmă și cu teama grea, De-acum împărăția-i toată de taină și fior e-a mea Și-nveninata-i vrăjmășie e cucerita mea podoabă. Capitolul XXI SIMBOLIȘTII "VIEAȚA NOUĂ" Simbolismul s-a născut în mediile "nesănătoase", fie la socialiști, cu proletari suferind de ftizie, trăind în mahalale zdrobite de ploi, fie la aristocrații cu simțurile delicate, sensibile la parfumul florilor
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Ziditorul și Creatorul-Dumnezeu... O, omule, deși încă nu te cunoști pe tine însuți, îndrăznești să măsori cele dumnezeiești!”. Sfântul Niceta combate spiritul antiecumenic al ereziilor, spirit de ceartă și de discuții nesfârșite asupra unor amănunte, care creează o atmosferă de vrăjmășie, îndepărtându-i pe creștini unii de alții. Argumentele sale în expunerea învățăturii ortodoxe despre cele trei persoane ale Sfintei Treimi sunt luate din tezaurul Sfintei Scripturi și al Sfintei Tradiții. Marele misionar apelează continuu la credința acelora cărora li se
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Mare, Grigorie de Nyssa și Grigorie de Nazianz. Ei învață că răul a intrat în lume prin intermediul voinței și că înainte de a intra prin voința lui Adam în lume, răul a început în lumea spirituală. Voința, veșnic determinată, în vrăjmășia împotriva lui Dumnezeu a duhurilor îngerești, a fost prima care a dat naștere răului. Îngerii căzuți, odată ajunși duhuri ale întunericului, rămân ființe create de Dumnezeu, însă căderea lor spre neființă este fără sfârșit. Aceleași păreri sunt întâlnite și în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
dat uitării. Nu și numele apocalipticei tornade, căreia gest exorcizator i se găsește de regulă un nume delicat, de femeie gingașă, cu toane, dar, oricum, gingașă. După libidoul foștilor și actualilor conchistadori ai Lumii Noi. Așa că, pînă la urmă, din vrăjmășia meteorologică nu mai rămîne decît un nume. De care, ca orice focos îndrăgostit, americanul își aduce aminte cu oarecare nostalgie. Fie și una aspră, pe măsura nurilor fostei iubite. Cînd aceeași răzvrătire a cerului și pămîntul dă peste o Indie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Să ni se pară, dar nu e. Pentru că, trăind în dimensiunile geografice și de viață predestinate nouă, răvășirea scoarței locuite de noi ia proporții continentale. Nimănui nemaitrecîndu-i prin minte nici celei de pe urmă a românului să-și mai și alinte vrăjmășia cu vreun nume de Cosînzeană. S-ar putea și altfel? Adică, s-ar putea ca stat relativ mic, mai și situat într-o zonă gri a Europei să reușim a contracara furiile elementare în așa fel încît ele să nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu-i noapte, nu-i vis, amăgirea morții; nu-i boală, nu-i suferință, nu-s spitale, nu-s tribunale, nu-s neguțătorii, nu-s meserii, nu-s bani, nu-i conducerea celor răi, nu-i pricină de războaie, rădăcina vrăjmășiei, ci e țara celor vii, nu a celor care mor din pricina păcatelor, ci a celor ce trăiesc viața cea adevărată, viața în Hristos Iisus”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, omilia la Psalmul CXIV, V, în PSB, vol. 17
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
parte, le făcea mintea mai pătrunzătoare, iar sufletul mai curat, trupul nemaifăcându-le nici o piedică spre strădaniile virtuoase, întrucât ajunsese, așa-zicând, să fie mort păcatului, căci, potrivit credinței noastre, Duhul cel dumnezeiesc nimicește dorințele cărnii, întrucât dorința cărnii este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu”. (Origen, Contra lui Celsus, cartea a VII-a, cap. IV, în PSB, vol. 9, p. 444) 100 „... proorocii, pe care tocmai curățenia vieții a fost aceea care i-a îndreptățit să primească pe Duhul Sfânt...” (Origen, Contra
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ca și din psihologia aparte a pătimașelor ființe, de etnii diferite și cu un colorit exotic, ce își duc traiul aici. Iubirile sunt aprinse, au ceva sălbatic în această lume ce nu s-a desprins de primitivitate. Și tot astfel vrăjmășiile, ducând la năprasnice întâmplări. SCRIERI: Biserica nouă, Craiova, 1930; Statuia care arde, București, 1934; Tunda, București, 1940. Repere bibliografice: I. Peltz, Maura Prigor, „Zodiac”, 1930, 1-2; Mărgărita Miller-Verghi, „Biserica nouă”, RVS, 1930, 8-10; M. D. [Mircea Damian], Femeile între ele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]