410 matches
-
ne-am fript degetele și trebuie să suportăm consecințele. O, Lanark! Cum o mai duci? — Bine. Puteți să-mi dați două farfurii de supă, vă rog? — Felicitări! Băiat sau fată? Cum se simte mama? întrebă Ritchie-Smollet, dîndu-i farfuriile dintr-un vraf. — Mulțumesc. Băiat. Pare să fie bine. Unul a devenit doi: primul și cel mai formidabil miracol, nu-i așa? Sper că-mi vei acorda privilegiul de-a-l boteza pe micuț. — O să-i spun asta mamei lui, dar ea nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Ce să ne facem? Noi patru și un plod urlînd într-o moto-casă? Și să mergem la toaleta publică dacă avem nevoie să ne spălăm sau pentru altele? Ce să ne facem, deci? Lanark se uită la stilou și la vraful de formulare de pe tejghea. Ridică stiloul și, ezitînd, îi spuse: — Ce adresă ai? Apoi lăsă stiloul să-i cadă și spuse ferm: Nu-mi spune mie asta. N-are rost. N-o să primești ajutor de-aici. — Ce? — N-o să primești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și încercă să gîndească. Sentimentul dominant era de împuțeală, de dezordine și pierdere. Pierduse pe cineva sau ceva, un document secret, un părinte sau respectul de sine. Trecutul i se părea o băltoacă de amintiri fără nici o logică, ca un vraf de fotografii vechi. Pentru a le sorta, încercă să-și recompună viața de la început. La început a fost copil, apoi școlar, apoi mama i-a murit. A fost student, a încercat să lucreze ca pictor și s-a îmbolnăvit rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
interesant pentru că documentele publicate rezolvă în mare parte cestiunea dreptului public al românilor de sub Coroana Habsburgilor. Pe când opinia maghiarilor era că poporul românesc n-ar fi avut în trecut nici libertate, nici nobilitate, nici drept propriu, d. Densușeanu citează un vraf de izvoare, dovedind că deja secolul al XIV-lea al lui Mircea cel Mare e plin dincolo de munți de Knezii et seniores Olachales, de districte române, de veri nobiles, adevărați nobili, între cari întîlnim chiar Basarabi, de possesiones valachales având
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
tălpile. După astfel de seri, care ajunseseră să fie însuși aerul vieții mele singure și frustrate, după plimbările de cârtiță prin continuum-ul realitate-halucinație-vis ca printr-un triplu imperiu inextricabil, mă trânteam în pat și luam la-ntîmplare o carte din vraful de jos, de lângă ladă. Citeam aproape toată noaptea. Cărțile veneau la timp, într-un mod misterios, de parcă ar fi fost piesele de puzzle ale unei imagini limpezi și totuși de neînțeles, incomplete, un fel de supercarte apărută la granița cărților
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Estera se scula liniștită și se așeza iar la birou, ca să studieze articolele lui Engels, goală cum o făcuse maică-sa, cu pieptul pistruiat până la sfârcuri și cu părul de pe pubis roșu asemeni coperților operelor lui Lenin, din care un vraf zăcea veșnic lângă pat. Îl învăța și pe el, vroia să-l ridice, îl sfătuia să se-nscrie la liceul seral... Asta da fată, cu așa sprijin putea s-ajungă și el cineva, un ștab, un propagandist, om cu casă și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mâinile la spate, cu fețe inexpresive de contabili. În câteva ore, convoiul de camioane, Trabanturi, căruțe și inși cu boccele în spate s-a urnit din loc, avansând, prin vârtejuri de praf, către nicăieri. Cîte-un scaun prost legat în vârful vrafului de mobilier mai cădea în țărână, rămânând acolo, pe jumătate-ngropat, ca un schelet de vită-n deșert. Am mers și eu cu ei, cu plasa mea în mână, înghițind praf, călcând în balegi proaspete și-mpiedicîndu-mă-n fiare răsucite. Câinii de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu marginea de jos cenușie și volute de-un alb luminos spre adânc. O lăsară pe Soile să privească, fascinată ca-ntotdeauna, peștii cu voal din micile acvarii, și se-ndreptară spre fundul maidanului, unde muncitorii din fabrică depozitaseră, în vrafuri, table decupate și fiare înecate-n rugină. Un bazinet aproape putred păstra pe fundul lui apă de la cine știe ce ploaie, plină de mormoloci. Acolo era omul cu șoarecii, ținîndu-și pe genunchi cutia în care mișunau cobaii. Văzînd-o pe mama Soilei, bătnnul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
înnegrită, se ridica trist dintr-un pâlc de case galbene. Un vechi depozit, cu un elevator abandonat în fața porții rulante. O fabrică părăsită, cu geamurile sparte lăsând să se vadă utilaje ciudate. Curți largi și tăcute, cu salcâmi prăfoși și vrafuri de șine ruginite. Printr-una dintre curțile acestor ateliere trecea un om fără picioare, cu trunchiul așezat pe o platformă pe rulmenți. Mâinile lui împingeau ca niște vâsle, ritmic și puternic, în asfalt. În amurg, rulmenții erau roșii ca sângele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
patima dansului. Era cel mai bun, iar la 65 de ani fusese invitat la un festival regional de dansuri și tradiții etnice, desfășurat la Galați, unde obținuse primul loc, și de acolo revenise acasă cu o șampanie imensă și un vraf de diplome. Cred că din cei șapte copii rămași în viață, în esență, doar doi dintre ei, cei mai mici, i-au moștenit talentul și ard cu adevărat în pași de dans, mama și fratele cel mai mic, „nenea Gheorghiță
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
patima dansului. Era cel mai bun, iar la 65 de ani fusese invitat la un festival regional de dansuri și tradiții etnice, desfășurat la Galați, unde obținuse primul loc, și de acolo revenise acasă cu o șampanie imensă și un vraf de diplome. Cred că din cei șapte copii rămași în viață, în esență, doar doi dintre ei, cei mai mici, i-au moștenit talentul și ard cu adevărat în pași de dans, mama și fratele cel mai mic, „nenea Gheorghiță
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
că așa o să se întîmple, că pînă la urmă toate nulitățile din linia a doua o să iasă în față dacă noi stăm cu mîinile în sîn. Roja e fiul meu, începe să-i explice. — Pe birou avea uite așa un vraf de ziare, hîrtii, foi rupte de prin cărți, face semn Roja cu brațele larg deschise, și el țeapăn, cu buzele rînjite, de parcă ar mai fi avut încă ceva important de zis chiar înainte să mierlească. — Porcilor, hoților, ați confiscat Revoluția
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ochelari cu lentile combinate, fiecare tăiată În formă de semilună; un stilou; o scrumieră masivă din bronz, În care era capătul bine mestecat al unui trabuc, și lângă ea - cutia de Black Wisdom Havanas din care acesta fusese luat; un vraf de plicuri cu corespondență și câteva fotografii În rame de argint. M-am uitat la Schemm, pe care, chipurile, cititul din revistă Îl solicita mult, și apoi am luat una dintre fotografiile Înrămate. Tipa din poză era brunetă și drăguță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
din cele câteva care se aflau pe biroul meu. Mă jucam cu el, rece cum era, când s-a auzit un ciocănit În ușă. Frau Protze Își făcu apariția: — Mă Întrebam dacă sunt ceva Îndosarieri de făcut. Am arătat către vrafurile dezordonate de dosare care zăceau pe podea În spatele biroului meu: — Ăsta e sistemul meu de Îndosariere. Mă credeți sau nu, chiar sunt Într-un fel de ordine. Ea Îmi zâmbi, fără Îndoială pentru a-mi face pe plac, și dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
le-a lipsit de au pus la cale drumul la Odrii. Să fie oare tot iluzia că a venit vremea Cantacuzinilor să urce treptele tronului împăraților bizantini? Spunea doamna și Ștefan să nu mă încred... Talger peste talger se așezau vraf în fața domnului, fără ca el să se atingă de mâncarea din ele. Acum sfinția sa se ridică și după el toți comesenii, ca să rostească împreună rugăciunea de mulțumire. Voievodul își plimbă privirea de la unul la altul, era încruntat. Când terminară, porunci să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un țucal sub cel de jos, un garderob modest, cu cîteva accesorii pe masa rotundă din mijloc, dintre care nu lipsește lampa cu abajur roz. Lîngă masă două scaune sau fotolii ale celor doi. Neapărat un stativ, măsuță etc. cu vrafuri de ziare împăturite din care cei doi se vor servi copios. Lîngă masa principală o măsuță cu telefon străvechi (sau poate ultra modern cu difuzor). De jur împrejurul acestui decor de interior, fără limite convenționale, poate doar marcată prin pardoseală, strada, lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
părea nebun. Striga la mine parcă aș fi fost surd. BUNICA: Dar nu ești surd. Așa că, dacă vine, discuți tu cu el, că ai experiență din familie. Intră expansiv tatăl, Fane, nebun de bucurie, sărind într-un picior, cu un vraf de reviste în mînă. Face atîta zgomot că apare și mama, Geta, din bucătărie cu șorțul pe ea și mîinile pline de făină. FANE: Ura! A apărut! Am debutat! Am găsit de lucru! GETA: Bravo! BUNICA (Își face cruce): Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
tău coleg de ocnă pe viață, cum spuneai. Acum ai scăpat, te-ai eliberat... Vroia de fapt să nu lase să se vadă cât de tare îl impresiona chestia asta - ziarist, după nopțile din ultimele luni petrecute în oficiu printre vrafuri de ziare, concentrat asupra distracției ăleia cu știri și evenimente comentate și analize politice, povești și zvonuri de tot felul, și uite că și Milică, tocmai Milică... E de admirat, de invidiat, cine l-ar fi crezut în stare? Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
apoi își spuse că cei din redacție l-or fi așteptat probabil la fel de fripți de nerăbdare cum i-o fi așteptat el pe ei în ultimele șapte-opt luni prin oficiile școlii, cu madam Ortansa sau singur, omorându-și timpul cu vrafurile de ziare și reviste de tot felul, ce depănau în fel și chip povestea Revoluției. Era în temă, așadar, iar oamenii ăia se arătau dornici să-l ajute, să-l învețe, care mai de care mai pricepuți, fiind mai vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cerându-și cuvenitele scuze, se dădu într-o parte și o pofti să intre. Arm intră cu pas vioi și se opri în mijlocul camerei sale de lucru, unde toate erau împrăștiate în toate părțile, iar calculatorul trona pe birou printre vrafuri de cărți, ziare și tot felul de hârtii. Exact cum mi-am închipuit! comentă ea, inspectând cu privirea încăperea. Tipic pentru un bărbat singur. Bart se înroși din nou, ca un puștan prins cu ocaua mică. Îmi cer scuze, articulă
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Dacă nu mai ieșiți afară, vă sfătuiesc să vă schimbați și dumneavoastră, urmează vizita de seară, vine și profesorul, știți... e spital de boli contagioase, avem reguli stricte... Arm ascultă și urmă indicațiile asistentei, ca un automat. Asistenta alese din vraful de pijamale una cu nasturi în față pentru Mădălina, ca să o schimbăm mai ușor, dacă transpiră, apoi îi întinse și ei o pijama, să se schimbe. Nu se mai putea gândi la nimic, doar la Mădălina. Intră la duș și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ajuns după '89 ministru al agriculturii) era prieten cu tata, așa că treaba s-a făcut ușor: urma să stau la un inginer agronom într-o cămăruță și să mi se dea ceva de lucru. Mi-am luat cu mine un vraf de cărți și o scrisoare de câteva zeci de pagini, pe care nu apucasem s-o expediez din București. Era pentru o fată, Sanda, colegă cu mine, căreia i se zicea Calceola Sandalina după numele nu știu cărei nevertebrate despre care învățasem
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
fi putut stoarce la hașiș din ei în veselie. Camera mea avea un simplu pat și atât. Alături era cea a gazdei mele, un june negricios, asudat, care bea toată seara și apoi venea la mine-n cameră cu un vraf de diplome: de la premiul luat în clasa I până la diploma de absolvire a facultății. Mi le-a arătat de zeci de ori, insistând asupra mediilor din fiecare clasă, asupra numelui învățătoarei și ale profesorilor, asupra anilor de absolvire... După câteva
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cu totul, împovărate de gravitatea imparabilă a unor expresii ca „această defensivă precară este sortită eșecului“ sau „verticalizarea nu beneficiază de aportul înaintașilor“. Radu era înzestrat cu acea abilitate rară de a dibui adevărul - benzi desenate și povestiri western - prin vraful prăfos și descurajant al almanahurilor, se descurca cu ochii închiși pe traseele stâncoase ale războinicilor apași, putea consulta oricând pentru o veritabilă teză de doctorat cu titlul Viața și aventurile lui Dr. Justice colecția completă a revistei Pif, recita ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de clasă. Va trebui să urcați pe jos. Lifturile nu merg noaptea, nu la ora asta. Eu o să vă aștept aici, jos. Wilt urcă șovăitor cele cinci etaje până la cancelarie și se duse la dulapul lui. Scoase de acolo un vraf de hârtii și un exemplar din Casa umbrelor, pe care își pusese în cap s-o ducă acasă de câteva luni, dar nu mai apucase. își îndesă hârtiile în buzunar și acolo dădu peste perucă. Dacă tot ajunsese până aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]