453 matches
-
trag după ele și restul” (544e), iar cele cinci tipuri de cetăți vor fi analoge cu cinci dispoziții sufletești corespunzătoare. Socrate își începe povestirea despre degenerarea politică printr-un recurs la cuvintele lui Homer de la începutul Iliadei, care relatează despre vrajba aducătoare de nenorociri pentru oastea aheilor iscată între Agamemnon și Ahile, printr-o rugă adresată Muzelor. Și în cazul Republicii, o rugă adresată acelorași Muze va însemna începutul povestirii despre rezultatele vrajbei, despre decăderea unei „familii” și a unui stat
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
lui Homer de la începutul Iliadei, care relatează despre vrajba aducătoare de nenorociri pentru oastea aheilor iscată între Agamemnon și Ahile, printr-o rugă adresată Muzelor. Și în cazul Republicii, o rugă adresată acelorași Muze va însemna începutul povestirii despre rezultatele vrajbei, despre decăderea unei „familii” și a unui stat. Astfel, Platon începe să ne prezinte „un admirabil roman, chiar dacă extrem de sumar, plin de vitalitate și de adevăr, ce se desfășoară pe două planuri (colectiv și individual) care se explică și se
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
rezultă că acest om este reprezentantul eticii contractualiste. El respectă legea și se comportă decent în societate, dar nu dintr-o pornire interioară, ci fiindcă îi este teamă de pedeapsă. Acest om va avea și el o natură dublă, o vrajbă interioară care, de obicei, este câștigată de poftele bune, dar nu va deține adevărata virtute proprie doar unui suflet unificat și armonios. Trecerea de la oligarhie la democrație are drept cauză lăcomia magistraților, cârmuitorii cetății, care nu impun legi care să
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
modelul unității pune în joc un proces de partiționare și de multiplicare care este semnificat prin termenul lysis. Forma proprie pe care acest proces o ia la nivel politic se exprimă, conform lui Platon, în conceptul de stasis (luptă sau vrajbă), care semnifică foarte bine, ca dezbinare, începutul multiplicării în maniera unei degenerări din unu a constituțiilor mutante: „... să spunem în ce fel se naște timocrația din aristocrație (una dintre cele două forme posibile ale constituției drepte, luată ca expresie generică
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
la dedublarea cetății înseși: „cetatea nu este una, ci există două: una a săracilor, cealată a bogaților, deși și unii și alții locuiesc în același loc”. Omul oligarhic este un dedublat: „Un astfel de om nu va fi lipsit de vrajbă interioară, el nu va fi unul, ci dublu. Iar adevărata virtute, proprie unui suflet unificat și armonizat, ar fugi undeva, departe de el”. Omul oligarhic funcționează, așa dublu cum ni-l prezintă Platon, sub semnul bestiei policefale și cameleonice. Oligarhia
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
lui Lenin (după 1917) cu privire la evrei: „Majoritatea evreilor sunt muncitori, lucrători. Sunt frați de-ai noștri oprimați ca și noi de capital, sunt tovarăși de-ai noștri... Evreii bogați sunt ca bogații noștri... oprimă, îi fură pe muncitori și seamănă vrajbă între ei”. Dacă într-adevăr vrem să-i facem pe homosexuali să intre în „normalitate”, n-aș ști să indic o modalitate mai bună decât cea a lui Lenin cu privire la evrei, care cu siguranță nu deschide calea către o perspectivă
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
acuzată de lipsă de unitate, ci exilul În ansamblul său, În multe dintre lucrările cercetate, acest aspect dobîndind valoare axiomatică. Astfel, Traian Filip, evocînd calitatea literaturii din exil, afirmă că „luptele dintre diferitele grupări nu sporeau conștiința artistică, ci doar vrajba... Cei care practicau critica literară nu arătau interes pentru aspectul estetic al operei de artă, ci pentru combustimea ei ideologică”. Tot el consideră că astăzi Între literatura din străinătate și cea din țară are loc „o gîlceavă a Înțelepților”, deși
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Aversiunea față de ritul armenesc se va perpetua în scrierile clericilor ortodocși de la noi până în prima jumătate a secolului al XIX-lea, texte în care imaginea armenilor era asemănătoare cu cea a evreilor 28. Am zăbovit asupra rădăcinilor intoleranței tocmai pentru că vrajba dintre armeni și greci, cu temeiuri nu doar religioase, ci și economice, a început să-și facă simțită prezența și în Moldova după ce, de la sfârșitul veacului XVI și mai ales în veacul XVII, grecii încep să pătrundă masiv în spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
prematură la acea dată în spațiul românesc. Domnia nu și-a mai făcut un scop din asimilarea confesională, căutând dimpotrivă să le garanteze armenilor libertatea cultului. Totuși, situațiile de criză, ca aceea de la sfârșitul anului 1671, au însemnat prilejuri pentru ca vrajba, până atunci mocnită, să capete forme mai aspre. Politica fiscală și comercială a lui Gheorghe Duca, la care s-a adăugat rivalitatea economică și confesională dintre armeni și greci au reprezentat suficiente argumente pentru a atrage simpatia celor dintâi pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Zub, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza“, 1996, p. 127. care s-au abătut asupra Moldovei a fost Carol al XII-lea și în viziunea altui cronicar, Axinte Uricariul. Deoarece, el a venit „în protecția turcilor“ și a produs multă „vrajbă între turci și între moscali“28. El se făcea vinovat îndeosebi de transformarea de către turci a cetății Hotin în raia, o măsură care „ca o rană țărei, multă slăbiciune și scădere i-au făcut“ (s. Ven. C.)29. El s-
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
lui Alexandru cel Bun, Iliaș (băiatul cel mare, născut din însoțirea cu Doamna Ana, căreia i se mai zicea și Neacșa) și Ștefan (copil natural, pe care i-l făcuse Voievodului o femeie numită Stanca). „Décii - zice Ureche - au intratu vrajba între frați, că Iliaș vodă vrându să omoare pre frate-său, pe Ștefan vodă, deci Ștefan vodă au fugitu la munteni”. înainte sau după fuga lui Ștefan (prezent în actele vremii cu numele ucrainizat în forma familiară Stețco; de altfel
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
să ignore opinia nurorilor (femeile au avut în Veacul de Mijloc o poziție coborâtă în Europa; aici este, însă, vorba și de supremația consangvinității. Era un sfat formulat cândva și de bătrânul postelnic: „să nu ascultați povești între voi sau vrajbele muierilor voastre”326: „[...] vă leg supt blestemul lui Dumnezeu și sub blestemul mieu cel părintesc, ca să nu vă plecați urechile voastre supt ascultarea cuvintelor jupânésilor voastre, însă de cele proaste și vrăjbitoare, care fac fraților neviață, nici să se méstece
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
rădice de la mijloc obiceaiul cel rău ce au unii și nu vor să lase nimica rudelor puind pricina cum că nu i-ai căutat la vréme de nevoie sau la vréme de boală sau pentru căci au avut între dânșii vrajbă și lasă în pizmă averile lor la alții și pre rude îi lasă făr’ de moștenire”. Și astfel de cazuri nu erau puține. Evoc și eu aici situația acelei văduve, Calea, care avea trei băieți, popa Ivul, Radu, și Dumitru
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de basm (Din vremea veche, Moartea spătarului) și la motive istorice (Închinare Cetății Hotinului, 1907. Fragmente). Peste toate se așterne regretul pentru un „a fost odată”: „Azi dumbrava stă pustie.../ Cântecele-au încetat/ Azi e multă sărăcie/ Și e multă vrajbă-n sat./ - Ce mai vii în traiul nostru, Domnule prea învățat?/ Nu mai e ce-a fost odată”. Alături de sonorități folclorice (ca în Cuculeț, drăguțe cuc), persistă ecouri eminesciene, coșbuciene, chiar macedonskiene. SCRIERI: Versuri, pref. N. Iorga, București, 1926. Repere
SAPUNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289488_a_290817]
-
în ce constă arta comunicării eficiente, cu și fără cuvinte, să înlăture timiditatea la copii, să-i facă să se simtă utili și nu vinovați de cine știe ce întâmplare, să le încurajeze talentul, să nu le trezească temeri, să nu creeze vrajbă între ei, să facă din sala de lasă un loc plin de căldură ambicutal pentru ei, să adopte observația laudativă în detrimentul celei critice, să fie tolerant. Cadrul didactic trebuie să valorifice experiența de viață a copiilor, să se adapteze la
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL GHID EDUCATIONAL. In: CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL:GHID EDUCATIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Science/480_a_848]
-
a adresat guvernatorilor, atrăgându-le atenția asupra pericolului pe care-l prezenta „mișcarea de iluminare culturală desfășurată de diferite popoare În baza deșteptării unei conștiințe Înguste, naționaliste”. Se considera că aceste societăți vor conduce la un separatism național și la „vrajbă”. De aceea erau socotite periculoase pentru liniștea publică. Stolîpin socotea inadmisibilă constituirea unor asemenea societăți, cerând să li se refuze Înregistrarea. Activitatea societăților naționale care deja funcționau trebuia să fie examinată de autoritățile locale și, dacă se considera oportun, acestea
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
cu care a scris o „povestire vie”), de Lucian Boz (pentru „vioiciunea și ochiul ascuțit”, ce îi permit să realizeze, cu un “condei acid”, „o vie și susținută șarjă contra politicienilor”) și de Nicolae Roșu (care constată „un spirit de vrajbă cu lumea înconjurătoare”, dublat de o capacitate de observație riguroasă, valorificată într-o „narațiune bine dozată, concentrată și desfășurată progresiv în volute de ironie tăioasă”); pe de alta, Perpessicius îi reproșează falsa abordare, motivare și tratare a temei, ceea ce face
PERETZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288758_a_290087]
-
transformări, căci nu mai corespund nevoilor țării și se discreditează prin luptele lor fratricide, care obosesc opinia publică. Femeile au câștigat prin sârguință un prestigiu, să nu-l piardă, ele trebuie să alcătuiască o forță de apropiere nu una de vrajbă și distrugere. 5. D-l Argetoianu - Femeile ar greși dacă s-ar înscrie în partide politice. Rolul lor este să-și mărginească activitatea la chestiuni de ordin economic, căutând să facă puțină ordine în casa pe care bărbații au distrus
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
Cantacuzino. După terminarea lucrărilor, s-a votat următoarea: Moțiune Congresul femeilor române, întrunit la Chișinău în zilele de 28, 29 și 30 noiembrie 1936, bizuindu-se pe drepturile românismului așezat de milenii în hotarele lui firești, respinge revizionismul, sămânța de vrajbă și de nouă vărsare de sânge. Cu tot dorul lor de frăție și pace, femeile române sunt gata la toate jertfele pentru integritatea țării. Cerem ca opinia publică din străinătate și din țară să fie bine luminate asupra drepturilor noastre
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
participarea femeilor din țara noastră la Congresul Internațional Feminin. Scânteia, nr. 197, din 13 aprilie 1945. 78TC "78" Congresul Mondial Feminin și Paceatc "Congresul Mondial Feminin Și Pacea" Gândul că femeile ar putea să joace un rol hotărâtor în împiedicarea vrajbei între popoare nu este nou. În veacul al 5-lea înainte de Hristos, scriitorul grec Aristofan, în opera lui Lizistrata arată cum înțeleapta Lizistrata, pentru a împiedica vărsarea de sânge între două cetăți ale vechii Elade, ridică femeile și le îndeamnă
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
lor, pe adevărații prieteni, ca și pe dușmani. știm că nu ne sunt prieteni cei care pe vremuri au „înscris” în programul lor drepturi pentru femei, dar nu le-au înfăptuit niciodată. Să știe cei care uneltesc și trăiesc din vrajba dintre om și om, între neam și neam, cei care jinduiesc după noi războaie că mamele, surorile și fiicele românce le sunt dușmane. Prietenia noastră noi o dăm acelora care au înfăptuit recunoașterea și asigurarea drepturilor noastre, care prin fapte
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
din care trusturile internaționale storc fluvii de aur. În loc să-și transforme industriile și să le treacă pe picior de pace, să fabrice obiecte utile progresului gospodăriilor, trusturile preferă producția de armament fără limită. Au nevoie să întrețină un climat de vrajbă, să agite spectrul războiului, să înșele popoarele cu scopurile lor fățarnice, spre a le prinde apoi în plasa exploatării lor. Asemenea intervenții le vedem concretizate în Spania, în Grecia fascistă, în Turcia; le vedem pe tot cuprinsul globului îndreptate spre
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
peste greșeli, culminând cu o decădere morală rizibilă până și la nivelul omului de rând, fac ca Nordul lui Luther să aibă, pentru moment, câștig de cauză. Zwingli și Calvin îl completează fericit, urmându-i exemplul cu mici derogări. O vrajbă continuă se naște între credincioșii papei și adepții lui Luther și Calvin. Peste acestea apare un curent extremist al Reformei, unitarianismul sau antitrinitarianismul nu mai puțin încântat de forma sa de comunicare cu divinul: neagă dogma Sfintei Treimi, divinitatea Sfântului
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Nord & Statul de Sud, cuvânt înainte Z. Ornea, îngr. și postfață Nicolae Țone, București, 2000; Daniel, al rugăciunii (...prima jumătate a anului), București, 2002. Repere bibliografice: Andreea Deciu, O carte simpatică, RL, 1994, 11; Bucur Demetrian, Poetul - „un înger de vrajbă”, R, 1998, 4; Ion Roșioru, Balada lui Daniel, TMS, 1998, 4; Dan C. Mihăilescu, Desant ’98 și maestrul fără margarete, „22”, 1998, 20; Glodeanu, Dimensiuni, 233-235; [Daniel Bănulescu], PRA, I, 182-198; Alex. Ștefănescu, O nouă sensibilitate, RL, 2000, 29; Grigurcu
BANULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285612_a_286941]
-
Timpul nostru”, „Cruciada românismului”, unde a fost și redactor (1934-1936), „Raza literară”, „Jurnalul”, „Luceafărul” și la alte publicații interbelice. Versuri i-au fost incluse și în colecția brașoveană „Caietele iubirii” (Poteci, 1940). A semnat și cu pseudonimele P. Barbaru, N. Vrajbă, B. Chiril sau Chiriță Barbu. Inițiativele editoriale ale lui B., entuziasmul său și al altor tineri poeți (Grigore Ancu, Ion Horea Munteanu, Gh. Manea Manolache, Cristian Sârbu și Virgil Treboniu) au dus la înființarea colecției „Adonis”, unde au apărut, între
BARBULESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285633_a_286962]