333 matches
-
Intuind o atare primejdie a plonjării în excesivă abstragere, autorul își compune o înfățișare de personaj ce mediază, "umanizează" experiența inițierii în intelect. Această postură epicizată a sa e cea de ins cufundat în bibliotecă, de studios desprins din curgerea vremelniciei, cu alura borgesiană: "Canterbury, 7 decembrie 1107. Știu/ vei citi cuvintele acestea/ mult prea tîrziu, prietene.// Azi-noapte ca în toate/ nopțile am căutat iarăși// Paradigma Eternă a Bibliotecii" (Din jurnalul lui Anselmus). Evadat din timp, poetul își permite un cocteil
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
soția sa mi-au mai povestit, ca minunându-se de o mare ciudățenie a vremii de atunci, una dintre poveștile podului de peste Prut. Într-o vreme, șeful județenei de partid de la Vaslui, parcă, (dacă memoria mea mai reține astfel de vremelnicii) s-a nimerit a fi neam cu un alt șef, de dincolo de pod, de la Cahul. Într-o zi anume, de prin vară (de Sfânta Maria?), cei doi care "se țineau de neamuri" organizau o petrecere chiar acolo, pe pod. Venea
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
soția sa mi-au mai povestit, ca minunându-se de o mare ciudățenie a vremii de atunci, una dintre poveștile podului de peste Prut. Într-o vreme, șeful județenei de partid de la Vaslui, parcă, (dacă memoria mea mai reține astfel de vremelnicii) s-a nimerit a fi neam cu un alt șef, de dincolo de pod, de la Cahul. Într-o zi anume, de prin vară (de Sfânta Maria?), cei doi care "se țineau de neamuri" organizau o petrecere chiar acolo, pe pod. Venea
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
Îți va lua Atâta vreme Să ocrotești această Livadă, Din calea mării Și a buruienilor Atâta nesomn vei îndura Din pricina secetei, Poame târzii vei culege, Amare în apropierea Sâmburilor Pe care le vei numi Iubire. * Resemanrea la Tot mai vădita Vremelnicie a zăpezii, Un imperiu sfâșiat De iarbă. De hoardele Primelor insecte, Glorificarea târzie A înghețului De ultimii lăncieri - Bruma, Dis-de-dimineață. Cel mai umil dintre Meșteșuguri - Poezia: Nu ține apa (afară de câte un descântec de ploaie), Nu măsoară timpul Orbește, Fără
Truda trupului frumos by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/13842_a_15167]
-
setarea de semne indecente. Cine va citi ultimul litera îl va ucide. Ne copleșește locuirea clipei când se întrupează părelnicul veciei și ne încălzim la focul sacru al poeziei cum ne e dat să citim în zațul risipirii și al vremelniciei. Nu e niciun semn ci doar în duhul adevărului după consemn. În numele tatălui Erau mulți strânși mănunchi în jurul focului ca în preajma sufletului ca și cum ar fi fost unul singur frângându-și mâinile și întinzându-le în loc de aripi deasupra flăcărilor jucăușe. Nu
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
mai dă zvon văzduhul veșted văduvit fără milă de adierile odinioarei când mor poeții pădurile pier fără urmă în lacrima neplânsă din volbura aducerii aminte Iuțeala și vuietul timpul curge aproape de nemișcare prin visele zăbavnice ale broaștelor țestoase o altă vremelnicie deschide deasupra zodiilor necunoscutul câmp magnetic pe unde se străvede timpul în stare aproape pură țestoasele n-au cum să audă vuietul nestins al ierbii crescând peste morminte și nici iuțeala păsării care se sparge necontenit în răscrucea văzduhului De sub
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
-
repet, ca un tainic dar sufletesc. Faptul că un cărturar, ieșit din pușcăriile anilor '50, pedepsit și chinuit pentru știința sa și, mai ales, pentru credința sa într-un model uman și intelectual mai presus de politică și de alte vremelnicii omenești, nu a ezitat să transmită valorile care l-au însoțit tot timpul, întăritoare, modelatoare, tânărului care se pregătea să intre într-o viață care se construia după alte calapoade. Ascultând mărturisirea, duios evocatoare, venită parcă de peste timp, instinctiv m-
Modelul neavut by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/11134_a_12459]
-
totul. Să ne transpunem hîrtiei. Și să fim recunoscători, căci un Dumnezeu atent și onest ne va fi promis eternitatea și fără pic de ipocrizie ori condescendență chiar ne-a dat-o, lăsîndu-ne să lucrăm la ea încă din timpul vremelniciei de țărînă. Trupul e singurul pașaport către veșnicie. Trupul - unul singur și nesupus alegerii - este singurul care ne dă o infinitate de alegeri. - Și tu, tu cui te lași moștenire?, făcu Orlov. - Nimănui. - Adică mie... Drept răspuns, Moștenitorul se scurse
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
sine aflată dincolo de utopia unei regăsiri absolute: pictorul de care se simte cel mai apropiată este Rembrandt, și cînd un alt personaj îi cere să justifice opțiunea, răspunsul ei se transformă într-o mini-filozofie impresionantă a timpului ca topos al vremelniciei, dar și al veșniciei: "...pictorul adună timp. El știe că timpul e trecător. Mai știe că distruge obiecte, dezagregă materie, ucide chipuri. Astfel, pictorul adună o bucată de eternitate. (...) Danezul Kierkegaard a exprimat într-un chip inspirat acest lucru: în
Într-un oraș acoperit de ninsoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17046_a_18371]
-
și de iarbă. Câteva stânci și niște bolovani, rostogoliți cine știe de unde printre tufișurile rare, sporeau impresia de pustiu. Cartierul acesta făcea parte din periferia orașului, sortită unei dispariții lente. Nu era întâmplător faptul că străzile și străduțele purtau pecetea vremelniciei, ca și când nu s-ar fi îndurat să dispară definitiv. Și nu era întâmplător nici faptul că mărăcinii erau zi de zi tot mai cutezători, înmulțindu-se tocmai acolo unde nu te așteptai: în mijlocul drumului, lângă cișmea, în ogradă, ba unul
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]
-
contradicție cu propria natură. Binele de care este în stare se naște din cel mai mare Rău, răul definitoriu - moartea. Fiindu-i refuzată revelarea în absolut, hărțuiește cu întrebările sale misterele, le deschide, le obligă să-i îmbogățească rătăcirea în vremelnicie. „Omul nu poate sări peste sine însuși”, dar poate să-și locuiască durabil efemeritatea. Conviețuirea activă cu moartea echivalează viața cu un proces continuu de autopoiesis: „Drumul tău nu e-n afară / căile-s în tine însuți”; „Mă îndemn să
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
Pavel Șușară Rămase strict înlăuntrul propriilor programe admi-nistrativo-confe-sionale (Răsăritul, cu viața lui interioară, cu sobornicia și cu grija, de multe ori vecină cu ipocrizia, de a croi chiar de aici, din inima vremelniciei, veșmintele gingașe ale eternității de dincolo, iar Apusul, cu pragmatismul său cotidian, cu turismul civilizator, cu războaiele duse în numele Domnului și cu grija trează de a regla în cotidian ceea ce lui Dumnezeu i-ar plăcea să contemple în eternitate), cele
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6393_a_7718]
-
zidirile celor de demult se înalță iarăși spre Cer și își cer iarăși locul lor uzurpat de sub Soare. Revin, cu o majestuoasă nepăsare la timpul și vremurile scurse, iarăși spre vechile lor rosturi, încercând să aminteasc doar că a apelor vremelnicie este, din când în când, biruită de taina fără margini a Luminii chemătoare. Această Lumină care, nu știu de unde venită, face ca oamenii de demult, zidirile și gândurile lor, chemările și încercările lor, amintirea lor întăritoare să nu se lase
Dintre ape... by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10775_a_12100]
-
Pavel Șușară Rămase strict înlăuntrul propriilor programe administrativo-confesionale (Răsăritul, cu viața lui interioară, cu sobornicia și cu grija, de multe ori vecină cu ipocrizia, de a croi chiar de aici, din inima vremelniciei, veșmintele gingașe ale eternității de dincolo, iar Apusul, cu pragmatismul său cotidian, cu turismul civilizator, cu războaiele duse în numele Domnului și cu grija trează de a regla în vremelnicie ceea ce lui Dumnezeu i-ar plăcea să contemple în eternitate), cele
Sculptura românească, de la reprezentare la teologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10628_a_11953]
-
vecină cu ipocrizia, de a croi chiar de aici, din inima vremelniciei, veșmintele gingașe ale eternității de dincolo, iar Apusul, cu pragmatismul său cotidian, cu turismul civilizator, cu războaiele duse în numele Domnului și cu grija trează de a regla în vremelnicie ceea ce lui Dumnezeu i-ar plăcea să contemple în eternitate), cele două modalități de situare creștină față de lume și de existența omului determinat, cea catolică și cea ortodoxă, și-au văzut de treabă, în legea lor, pînă la finele secolului
Sculptura românească, de la reprezentare la teologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10628_a_11953]
-
cu o etnie - fie și numai acest lucru creează, în lumea contemporană, serioase probleme). Cînd acest "purtător de cuvînt", care a putut da unei culturi începătoare, în temătoare căutare de sine, siguranța de care avea nevoie, a ieșirii dintr-o "vremelnicie" nevoiașă, nu mai poate însă "vorbi" prin înțelegerea lui de către urmași, cînd începe să se creadă că el își transmite propriul mesaj, imperturbabil, "întru eternitate" și e investit cu privilegiul de a deveni un reper imuabil, atemporal, la care cultura
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
Pavel Șușară Rămase strict înlăuntrul propriilor programe administrativo-confesionale (Răsăritul, cu viața lui interioară, cu sobornicia și cu grija, de multe ori vecină cu ipocrizia, de a croi chiar de aici, din inima vremelniciei, veșmintele gingașe ale eternității de dincolo, iar Apusul, cu pragmatismul său cotidian, cu turismul civilizator, cu războaiele duse în numele Domnului și cu grija trează de a regla în vremelnicie ceea ce lui Dumnezeu i-ar plăcea să contemple în eternitate), cele
Sculptura românească între Apus și Răsărit by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9690_a_11015]
-
vecină cu ipocrizia, de a croi chiar de aici, din inima vremelniciei, veșmintele gingașe ale eternității de dincolo, iar Apusul, cu pragmatismul său cotidian, cu turismul civilizator, cu războaiele duse în numele Domnului și cu grija trează de a regla în vremelnicie ceea ce lui Dumnezeu i-ar plăcea să contemple în eternitate), cele două modalități de situare creștină față de lume și de existența omului determinat, cea catolică și cea ortodoxă, și-au văzut de treabă, în legea lor, pînă la finele secolului
Sculptura românească între Apus și Răsărit by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9690_a_11015]
-
splendid (iată-mă bloomiană!) poem al lui Philip Larkin, Rorty găsește în versurile cu pricina sugestia că omul nu poate muri împăcat decît atunci cînd a descoperit în sine ceva comun cu oamenii din toate timpurile, nu specific lui, în vremelnicia existenței sale. Categoric, interpretarea această i-ar fi pe plac lui Bloom și i-ar alimenta raționamentul: tocmai faptul că există o substanță comună nouă tuturor face din canon o fortăreața plasată în afara intemperiilor istoriei. Dar, Rorty are subtilitatea de
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
Pavel Șușară Rămase strict înlăuntrul propriilor programe administrativo-confesionale (Răsăritul, cu viața lui interioară, cu sobornicia și cu grija, de multe ori vecină cu ipocrizia, de a croi chiar de aici, din inima vremelniciei, veșmintele gingașe ale eternității de dincolo, iar Apusul, cu pragmatismul său cotidian, cu turismul civilizator, cu războaiele duse în numele Domnului și cu grija trează de a regla în cotidian ceea ce lui Dumnezeu i-ar plăcea să contemple în eternitate), cele
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6603_a_7928]
-
ce diferențiază, adică, un autor de romane de un romancier cu ADN - pe cât se poate - pur. Într-un fel, Fotogramele aparțin unei familii aflate cel puțin în relații culante cu - să spunem în treacăt - Cruciada copiilor de Florina Ilis sau Vremelnicia pierdută de Bogdan Popescu. Iată cum din când în când cărțile singure izbutesc să întrețină mitul - și el oarecum impresionist - al primatului laturii estetice. Au suflet, au trup și mai au și - asta da surpriză ! - putere. Fără a fi retrogradă
Încercarea prozatorului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9225_a_10550]
-
dar atunci cînd ea alături își încrucișează picioarele - și foșnetul uscat al mătăsii se încrustează pentru totdeauna, de neșters, pe fața ei, în timpul real, în cristalul de sare al trupului ei - și capătă un hieratism fără putință de înțeles, al vremelniciei oprite. ți-ar arde degetele sfărîmate de un frig limpezit dacă le-ai ridica spre lumina răsfrîntă alături în pahare - căci s-a făcut seară. și liniile obiectelor încet se schimbă de jur împrejur, după gustul acesta sunător ca arginții
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
De aici importanța tradiției, un alt nume pentru grija cu care păstrezi adevărurile pe care le-ai moștenit din gura profeților. Tradiția e predanie a adevărurilor revelate, adică predare a ștafetei și păstrarea ei. Spre deosebire de creștinism, unde lumea aceasta, a vremelniciei sensibile, este în stăpînirea diavolului, de unde și nevoia de te lepăda de ea spre a trăi numai în vederea celeilalte lumi, la arabi lumea sensibilă nu numai că trebuie acceptată și prețuită, dar chiar trebuie privită drept o sursă de bucurii
Prima poruncă a lui Allah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10017_a_11342]
-
de născătoare, de mamă a lumii. De la reprezentare la teologie Rămase strict înlăuntrul propriilor programe administrativo-confesionale (Răsăritul cu viața lui interioară, cu sobornicia și cu grija, de multe ori vecină cu ipocrizia, de a croi chiar de aici, din inima vremelniciei, veșmintele gingașe ale eternității de dincolo, iar Apusul cu pragmatismul său cotidian, cu turismul civilizator, cu războaiele duse în numele Domnului și cu grija trează de a regla în vremelnicie ceea ce lui Dumnezeu i-ar plăcea să contemple în eternitate), cele
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
vecină cu ipocrizia, de a croi chiar de aici, din inima vremelniciei, veșmintele gingașe ale eternității de dincolo, iar Apusul cu pragmatismul său cotidian, cu turismul civilizator, cu războaiele duse în numele Domnului și cu grija trează de a regla în vremelnicie ceea ce lui Dumnezeu i-ar plăcea să contemple în eternitate), cele două modalități de situare creștină față de lume și de existența omului determinat și-au văzut de treabă în legea lor pînă în zorii modernității. Cum sculptura este, ca proiect
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]