1,491 matches
-
prozodie; în marile poeme din Visuri în vuietul vremii și Monolog în Babilon, pe primul loc urcă figurile sintactice (enumerările, în vaste enclave descriptive), avînd drept scop ultim hiperbola complexă. Prima poezie, deja citată, din primul volum excepțional (Visuri în vuietul vremii) cuprinde următorul fragment: „În piața public-a simțirii noastre/ Răcnesc trompetele tembele./ Dar unde-s visurile-albaslre./ Rănite vechi violoncele/ Care cîntau în sufletele noastre?[...] Și-acum destul!/ De-aici se-ntinde Tărâmul țărilor necercetate,/ Terra incognita. Mari spații albe
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
din întinsul poem Prin niște locuri rele; mulțimea terorizată adoră acum sincer pe fiorosul zeu, teroarea absolută a luat forma discursului lătrat, a urletului inuman de care nu poți scăpa oriunde ai fugi. E Orwell pus în versuri: „Apoi deodat-un vuiet s-a stîrnit/ Ca din adîncul iadului pornit./ Și-n timp ce cugetam la soarta rea/ Ce m-aruncase-n acest nou supliciu,/ Mulțimea care-n preajmă-mi se smerea/ Gusta aceste muzici cu deliciu“. Apărute în 1967, dar scrise, probabil, în
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
modernități în general: ele îi apăreau acestui solitar drept consecință a unei arte facile și populare, destinată a-i distra pe cei mulți. Această aprehensiune prezentă încă de la debut a mers accentuîndu-se, pentru a atinge în marile volume (Visuri în vuietul vremii - 1939 și Monolog în Babilon - 1967) nuanțe exclusiviste. Poezia ce deschide Visurile... are aerul unui manifest: „Silită poezie-a vremii noastre, Într-adevăr prea mult a vremii noastre Și prea puțin a vremurilor toate, Rugină nefolositoare Sufletelor viitoare, Te
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
într-o perspectivă mai largă asupra socialului: elitismul autorului apare expus cu toată convingerea, uneori cu toată insistența. Mînat de sentimentul superiorității sale față de ceilalți, a detestat instinctiv vulgul, masa populară, a disprețuit în mod sincer spiritul gregar, fugind de „vuietul mulțimii“. S-a izolat orgolios de toți ceilalți, de ființele incapabile să se ridice la excelență. Autorul Visurilor... rămîne, poate, cel maipolitically incorrect scriitor al nostru, care, în plus, n-a făcut niciodată un secret din atitudinea lui. Doar astfel
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
scrise în mijlocul celui mai adînc întuneric; teritoriile imaginare prezente în Pe un papirus, Alai sau Prin nișe locuri rele semănau ca două picături de apă cu România anilor ‘50, unde teroarea atinsese culmea. Lunga tăcere a poetului (de la Visuri în vuietul vremii trecuseră deja aproape trei decenii), faptul că el desfășurase o intensă activitate de traducător din literatura rusă, precum și calitatea sa de academician i-au permis să publice poezii a căror apariție, semnate de alte nume, ar fi fost de
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
cât un univers 9.X.2012 UN OS, ÎNTORS Doamnei Ana Maria Dragoș De ce nu tac din gură atunci când mă doare, nu cumva sunt umbra brusc ieșită la soare și pot să cânt din creier, iar inima îmi tace - un vuiet trist de greier în stea mă tot preface sunt un os întors spre Eva din omul luminos, eteric și calm, redus la întuneric, i-am băut măduva și seva acestui Anghel duduit din mine atât de rău și nepotrivit ales
Poezie by Adam Puslojic () [Corola-journal/Imaginative/3623_a_4948]
-
avion, confratele nostru budapestan, un tânăr simpatic, plin de umor, ne înnebunise pe toți în timpul zborului lung, lung, din când în când, de plictiseală, venind la noi cu niște coarne de reni pe cap, primite în dar și strigând prin vuietul motoarelor: eghi... cketiu... harom... neghi! Spun drept, după aceea, în București, zile la rând, dacă mă duceam la piață, făcând socoteala, mă pomeneam cu un indelebil uigur eghi, cketiu, harom, neghi... * Repet întâmplarea deoarece, zilele trecute, recitind Istoria țărilor românești
Ungurește by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11073_a_12398]
-
începutul lumii și parcă pentru totdeauna, geamurile par izbite de gloanțe în legitimă furie, este frig și s-a întunecat de la amiază - de fapt era beznă din primele ceasuri ale zilei. Orele se scurg unele într-altele, fără chip. Când vuietul de fluviu ce se varsă în mare slăbește, liniștea se arată mai neliniștitoare. Să se audă tunetul! Gândul că sfârșitul lumii nu e departe îl amăgește pe bătrăn, cum pentru fiecare om ce-și dă sfârșitul lumea se termină. Știe
Bătrânul și ploaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11199_a_12524]
-
Știam că în sud bate mistralul. Nu l-am prins pînă acum. Mi s-a părut o vorbă în vînt. Da' ce vînt! Bate, bate, tare, tare, îmi ia mințile. Tace. Deodată, mă trezesc cu el în ureche. Descifrez în vuietul șoptit ce-mi spune. Că viața este un dar pe care trebuie să învățăm neîncetat să-l primim. Cu brațele deschise. Le deschid și eu. Ca să nu mă ia pe sus. Privesc cerul. Curățat, albastru, purificat, eliberat, strălucitor. Nici nu
Cînd bate mistralul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10703_a_12028]
-
Divine din noi. 1023. Sărutul este inima ce șterge lacrima depărtării dintre două suflete. 1024. Care tren nu-și are calea lui sau Destin viața sa? 1025. Pacea inimii stă în steaua să. 1026. Forță apei vieții se regăsește în vuietul cascadei ce cade odată cu noi spre moarte. 1027. Îndoială este o clipă ruptă de fiecare dintre noi. 1028. Lacrima este rugul aprins al simțirii. 1029. Întreaga viață s-a născut din furtună de a fi noi înșine dar condamnați să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
numai foc și jertfă-nrourată, Un anotimp etern, fără erată - Corabie ce văzul mi-l înhamă! Abia te simt, dar sufletul te cere Să te întorci la mine-n priveghere, Dușmanca mea iubită, soră, mamă... SONETUL XIII Revii venind cu vuietul privirii Ce răzvrătește fulgerele toate, Ești fără milă, trage-mă pe roate: Ea, Dragostea, înspină trandafirii! Oprește-mă să-ndur și nu socoate Că-n nimbul florii se ascund toți mirii! Plătesc cu viața prețul ostoirii, Greșalele iubirii-mi sunt
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
A murit o ciocârlie); "Și parcă stam și lunecam prin timp,/ De brațe de statui îmbrățișată" (Stare de grație); "Ucide o pasăre - oasele-s pline de vis,/ Înjunghie leul - sar leșuri de foame-ancestrală" (Curajul); E gol ghiocul vieții dezlegate/ De vuietul în care a trăit,/ Doar un strigoi al apelor sărate/ Îi dă târcoale, vânăt, pătimit." (Ghioc); Eu nu te-am auzit chemându-mă,/ Eram la rugă-n inimă" (De mă chemai). Demnă de semnalat este și intonația imnică: "De Sărbătoarea
A fost o data o poeta by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10153_a_11478]
-
erotice, al ispitei continue, al șoaptelor lascive rostite de actori ale căror capete și guri și trupuri răsar de peste tot, din nișe ce se cască pe sub pașii spectatorului, ce se zăresc în pereții laterali, deasupra capului, departe, aproape, ca un vuiet, ca o lavă care curge și topește simțurile. Un drum care te dezbracă de prejudecăți și inhibiții, un fel de călăuză spre ce este încă neidentificat în povestea de astăzi a Fedrei și a sumelor de incesturi, de neînțelegeri, de
Iubirea și Fedra by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10182_a_11507]
-
modelate cu scopul de a place și a convinge, a stârni pasiuni și adeziuni, a determina la acți une...” O salbă întreagă de forme ale limbajului politic sunt descrise cu precizia specialistului în comunicare (precum: cele hortative - de identificat în vuietul campaniilor electorale, în apelurile de susținere lansate către publicul larg ș.a.; cele juridice - cuprinse în prevederi constituționale, legi etc.; cele admi nistrative - specifice documentelor din această categorie, reglementărilor etc.; și cele de negociere - din cadrul diverselor convenții, alianțe și înțelegeri conjuncturale
ÎNTRE DISCURS ŞI DISCURSIVITATE. In: Editura Destine Literare by EUGENIU NISTOR () [Corola-journal/Journalistic/101_a_258]
-
extrase, eșantioane și din dosarul Judecății de Apoi. Tot acolo avea înregistrată și ceea ce oamenii ziceau că ar fi Facerea lumii. O mică liniuță roșie..., și... EVENIMENTUL... îl rugai să mi-l pună puțin. Nu era voie. Era interzis. Nici măcar Vuietul Primordial... Bangul Supersonic?... Nici! Prin urmare, cenzură peste tot. Nici un fel de transparență. Osândiți, Ab Origine. Cu interdicția, cu fructul oprit... I-o și spusesem, cu multă acreală, că mă săturasem de secretomania asta, și că măcar, Facerea,... Construcția asta
Pe Obi, pe Irtîș... (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10786_a_12111]
-
goale și nezgribulite, grăbite spre cafeneaua de peste drum de casa de bilete. Zboară dopuri de sticle de șampanie, rochiile își întrepătrund faldurile, fumul gros de trabuc se strecoară spre nările noastre. Aici, lumile se despart. Nu se aude nimic din vuietul deloc departe, din fața intrării principale în teatru. Misterul eleganței, al tradiției și al mondenității rămîne dincoace de garduri, de vremuri, de frig și de ninsoare. O întreagă dezbatere precede deschiderea cu Lohengrin. Tradiția spune că fiecare stagiune începe pe 7
Parfum de femeie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3987_a_5312]
-
fi reușit nici dacă aș fi devenit "perforator," cum spune cam ambiguu poezioara cu "perforatoare". Primele poezii recognoscibile (de mine) ar fi grupajul din Steaua, cu acel vânt care "bate din Ave Maria," poezii din al doilea carnet, pline de vuietul Sibiului si de fiori mistici. Copilăria poetică mă emoționează. Simt cu simpatie gingășia turmentatului tânăr care le-a scris cu litere stângace, dar mari. Să vezi și să nu crezi, dar Marea Căutare continuă: e pe-aici pe undeva Nemo
Poeme în limba română ale tânărului Andrei Codrescu by Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/10519_a_11844]
-
Copilăria poetică mă emoționează. Simt cu simpatie gingășia turmentatului tânăr care le-a scris cu litere stângace, dar mari. Să vezi și să nu crezi, dar Marea Căutare continuă: e pe-aici pe undeva Nemo. Andrei Codrescu Șantier Păduri de vuiete și foc ridică pulberea din loc Și la căldura razelor de soare Îi dă putere, formă și culoare. Fiecare sunet își cunoaște Putințele mărimii Dar toate se înalță Cu buza arsă De văpaia înălțimii. De-aici la steaua Cea mai
Poeme în limba română ale tânărului Andrei Codrescu by Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/10519_a_11844]
-
citit ce i-au făcut în manualele alternative? - Nu-mi place istoria, Doamne... Dar eu aș propune să-l convingi pe Lucifer să se ocupe de țara aceea... - Și tu începi? Nu mi-ajunge consilierul cu probleme geografo-economico-demografice? Și mare vuiet s-a auzit atunci, iar Atotputernicul a dispărut ca ras de o încrucișare de radiații între Cernobîl și Kozlodui... Drept urmare, zona a rămas fără nici un Dumnezeu pentru o perioadă nelimitată. Acesta este adevărul care a dus la manualele de istorie
Manual conjugal-alternativ by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/13220_a_14545]
-
se simte ocrotit. Am impresia că și eu mă reped să ronțăi tot ce-mi oferă vacanța asta, îmi fac „rezerve”, le adun în Jurnal...; Caietul este el însuși un fel de receptacol - ca o scoică în care se aude vuietul mării. Romanul-jurnal Serbările mării este o casă cu pereți transparenți cu tot felul de uși semiopace care, întredeschise cum sunt, pot duce în alte părți; el poate fi continuat și tocmai din acest motiv el are în primul rând coerența
LECTURI LA ZI by Iulia Argint () [Corola-journal/Imaginative/13615_a_14940]
-
Și neamul meu cel românesc. Iubito, poate vine mama, Să lași un loc și pentru ea. De n-ar încape ea la masă De ce-ar fi mare patria? ................................ În omăt ca într-un vis Dorm adânci pustietăți. Dar năvalnic vuiet vine De pe drum: Vin colindatorii, cum veneau odată, leru-i ler, Viscolul frământă lumea!... Lupii suri ies după pradă Să colinde-n seara asta minunată, leru-i ler: O, ce veste minunată, Din Viflaem ni s-arată! Potop e-napoi și-nainte
PARTEA A IV.A de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385293_a_386622]
-
AMÂNDOI Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1979 din 01 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Întrebarea pusă de cineva la întâmplare îmi taie emoția și se agață de răspuns. Amândoi trăim într-o cochilie în care se aude vuietul mării îndepărtate sunet de pian în camera vecină. Degetale tale subțiri ca un fulger de iuți le văd alunecând pe sufletul meu în oglinzile marilor regine unde se privesc goale descoperindu-și defectele peste care toarnă fetișuri. Nimic nu ating
AMÂNDOI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385304_a_386633]
-
cincizecimea amintea de primirea Legii pe Muntele Sinai. Dacă Dumnezeu a amestecat și încurcat cândva limbile neamurilor care din mândrie demonica plănuiau să ridice turnul Babel până la cer, la Pogorârea Sfanțului Duh "din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, si a umplut toată casa unde ședeau ei. Și li s-au arătat, împărțite, limbi că de foc și au șezut pe fiecare dintre ei. Și s-au umplut toți de Duhul
LUMEA ACEASTA INTRE TURNUL Editura Babel SI GLOSSOLALIA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385281_a_386610]
-
frumos voievod. Îi voi întinde prosopul meu țărănesc întâmpinându-l cu pâine și sare. CELE PATRU VÂNTURI Cele patru vânturi din Ceahlău m-au căutat prin codrii Moldovei și nu eram nici la stâna Mioriței, nici pe malul Ozanei. Cu vuiet de dumbrăvi au pătruns în oraș. Trecătorii le întorceau spatele. Aflând unde stau au venit ca niște cerbi zburători, cu cântecul aspru al stâncilor și mi-au bătut cu coarnele în ușă. Dar nu le-am deschis. Mi-era rușine
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
în drum și cineva cere ajutor... - Stai locului și citește. Nu te pune cu ispitele vicleanului. Cei doi se închinară, făcură câteva mătănii, puseră tămâie pe jarul din sobă și-și continuară rugăciunile cu inimile înfricoșate. De afară răzbatu un vuiet, ferestrele plesniră în cioburi, ușa cea nouă se făcu țăndări, acoperișul se zgâlțâi puternic, iar țiglele săreau prin aer și pocneau în ogradă ca niște artificii. Într-o criză nervoasă, Pătru smulse pușca din cui. Instantaneu Elena se năpusti asupra
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]