23,608 matches
-
să-l lase să plece la Londra. Se spunea că ar fi fost în I.S... Mult mai târziu, după ce mă dusesem în două-trei rânduri în Anglia, devenind suspect, un ofițer special, om inteligent, venise la mine să mă descoasă zâmbind dacă nu cumva, așa și pe dincolo... Mă simțisem atât de flatat... Să fi avut eu curajul să lucrez, în anii aceia, pentru serviciul inteligent faimos, al cărui admirator eram tot citind romane polițiste,... - dar nici pomeneală. Ciudat, Chihaia îmi
Fiul Dobrogei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12777_a_14102]
-
Îl devizaja pe Han cu multă ură. Peste patru zeci de ani, când se va afla la Paris, expulzat de Ceaușescu, va relua contact cu tânărul Han. Nici atunci nu vor găsi un teren de Înțelegere... Învățătorul era asudat. Mihalache zâmbea. Hațegan Îl privea Împăciuitor. De parca l-ar fi aprobat. Ilie Lazăr, un om hotărît, dar sentimental, judeca după inima. Era de partea lui Penescu. Hudița, diplomat, părea neperturbat. Solomon, deasemenea. Popovici și Pop păreau convinși de dreptatea tânărului, iar Ghilezan
Păienjeniș. In: Editura Destine Literare by Eugen de Panciu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_305]
-
în mult discutatul film al lui Mel Gipson, Patimile lui Hristos. N-am să înțeleg niciodată cum au reușit atât de mulți comentatori, angajați în înverșunate dispute ideologice pe marginea filmului sau scufundați în veșnicul lor narcisism, de experți care zâmbesc ironic la apariția unei producții cinematografice de succes, să uite de extraordinarul rol pe care îl face Maia Morgenstern. Numai Cristian Bădiliță, cu sensibilitatea lui de artist, a exclamat: "Oricâte filme voi mai vedea despre evanghelie, figura Maiei Morgenstern în
Maia Morgenstern în orice rol by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12857_a_14182]
-
și se îndeamnă să-și arate nădejdea, să-și uite suferințele și umilirile (p. 148-149). Dar amărăciunea îl inundă din nou, când constată distrus că nu a scăpat de suspiciuni. Răceala, frigul moral îl paralizează:"Oamenii cari până ieri îmi zâmbeau prietenește de departe, azi o luau pe cellalt trotuar când mă zăreau, sau se făceau că nu m-au văzut deloc. Prieteni buni, cari se înduioșaseră de suferințele mele, clătinau din cap acum, păreau îngrijorați și de-abia găseau două-trei
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12812_a_14137]
-
intimi) a făcut aceeași figură, pe același traseu: tenis, fursecuri, recepții. N-a mai fost cine știe ce surpriză când, în 2000, supraviețuitorul schimbării și al schimbării schimbării a devenit ditamai ministrul de Externe. Pluri- (mai precis, penta-) lingv este, de zâmbit zâmbește (crispat, dar cine se uită la nuanțe în această lume grăbită?), de umil față de șefi e umil - ce-am vrea mai mult? A operat chiar niscaiva schimbări prin minister: s-a debarasat de câțiva din vechii pitecantropi (prin pensionare, nu
Amurgul graseiaților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12845_a_14170]
-
el te reprezintă numai în relațiile... interne?" Conversația părea să se oprească aici. O fracțiune de secundă, domnișoara a părut că meditează intens. Apoi, ca și cum ar fi fost de la sine înțeles că una e viața și alta politica, mi-a zâmbit dulce: "Nu e numai părerea mea! S-a spus și la televizor!" De data asta, chiar n-am mai avut nimic de spus. Poate doar să constat că întotdeauna chelia din realitate e mai simpatică decât aceea de la televizor. Una
Mahalaua ca agent electoral by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12320_a_13645]
-
Radu Anton Român o face savuroasa. Merită mulțumiri. Un colaborator de care ne e dor De câte ori avem ședința de sumar, așteptăm să se deschidă ușa și să-și facă apariția în cadrul ei, cu servietă lui burdușita de manuscrise, Z. Ornea, zâmbind prietenos. Nu ne putem deloc obișnui cu ideea că unul dintre cei mai valoroși și mai dragi colaboratori ai noștri a murit. Zilele acestea lui Z. Ornea i-a apărut un volum de peste 700 de pagini, cuprinzând articole publicate inițial
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12344_a_13669]
-
îl iscăleau sub ea pe Seniorul locului, ca Autor, cu toate că despre acesta se zicea că nici nu știe carte... Vorba lui Arghezi: Cât e Dumnezeu de mare, n-are nici trei clase primare, orișice învățăcel, știe mai multe ca el.... Zâmbind în înalturi, Atotștiutorul lăsa să treacă de la Sine... Orice ar fi, trebuie să recunoaștem că ne aflăm în fața unui Meșter tăcut, tenace, perfect... Și că n-ar exista nimic Exterior - Deus sive Natura - Dumnezeu sau Natura, cum spunea Opticianul din
Facerea(II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12379_a_13704]
-
neputințele intelectuale încă de pe băncile școlii, respectiv pe când era considerat de către colegi un "idiot simpatic", deși avea unele apucături de vedetă. Aceste răbufniri de crezută-de-ei-inteligență, l-au țintuit în grupul elevilor despre care generațiile de dascăli vorbesc, fie... tăcând, fie zâmbind îngăduitor, fie, cei mai duri, printr-o fluturare a mâinii în dreptul capului cu semnificația bine știută... Însă, contrar unor așteptări... pedepsitoare, semiratatul nu numai că nu a murit din asta și nici nu l-a ajutat mintea să învețe ceva
Celebritatea locală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12394_a_13719]
-
familiei înțepenită de uimire și fericire în poziția de "pe loc repaus", copleșită fiind de genialitatea insului...; acest lucru i-a născut și consolidat în minte ideea că și-a găsit menirea pe lumea aceasta; a citit "capodoperele" și prietenilor zâmbindu-i condescendent, sau chiar invidioși, apoi colegilor de liceu - dintre care, vreo câțiva, sănătoși la cap, l-au întrebat fără menajamente: "Ce ai, bă, capră? Vrei să te faci Eminescu?" Afront umilitor și declanșator de mari și adânci ambiții artistico-literare
Celebritatea locală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12394_a_13719]
-
pe valuri plutește ușor...", nimeni nu mai știe nimic de tanti Elvira, mă cufund în noapte, pe un drum întunecat ce mă duce înapoi în București, în țara mea care nu există, Dimi nu răspunde la telefon. Un marinar îmi zîmbește pișicher.
Și în chioșc fanfara cînta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12432_a_13757]
-
lung eseu al lui Alexandru George, și până la București-Nord nu-mi dădusem seama când îl citisem, pasionat, habar neavând nici când trecusem de Chitila, pe care eu nu pot s-o sufăr... O dată, îi povestisem criticului întâmplarea și el a zâmbit, neîncrezător, închipuindu-și că exgeram. Dar nu puneam de la mine nimic, din contră, ascunzând faptul că, în sinea mea, uneori îl socoteam un geniu, dificil, după unii, însă mie părându-mi-se un scriitor sincer, dârz, franc în confuzia glumeață
Orașul unui aristocrat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12470_a_13795]
-
vinuri, carpete. Dintre obiectele de ceramică se detașează ceramica figurativă înfățișând țărani și animale (trăsături împietrite în lut) premiate la festivaluri internaționale. Ce m-a impresionat la toate aceste figurine a fost expresia generală, necăjită a țăranului român.Nici unul nu zâmbea. Contrastau puternic cu tablourile caricaturale ale altui autor, o colecție de picturi rurale, caricatura figurii blajine a tradiției gen "Păcală în satul lui" sau un Moromete răsturnat unde natura când nu este în armonie cu omul, domină schimbând locul cu
Două evenimente by Violeta Ion () [Corola-journal/Journalistic/12474_a_13799]
-
care nea Ion pricepu că nu-i a bună pentru unul din ei. — Ce l-ai luat și pe ăsta micu cu tine? Singur nu puteai? Uite ce frig e de-ți vine să nu deschizi nici gura! Nea Ion zâmbi. Îi știa felul și nu era sperios. Chiar văd că n-o prea deschizi... deloc! — vrând totuși s-o lămurească sperând Într-o discuție mai caldă continuă: — și nu l-am luat eu ci a venit singur. Ba să știi
Blana lui UTU. In: Editura Destine Literare by Ștefan Vișan () [Corola-journal/Journalistic/75_a_284]
-
strâmtorat, devenind aproape inutilizabilă. Din a te face să urli fiindcă o dorești, s-a ajuns la a-i vedea pe alții în vis cum o îmbracă. Și te simți trădat de muzica purtată în altă parte, aidoma femeii ce zâmbește rivalului tău. 2. Muzica savantă și-a croit opusurile din varii stofe și pânzeturi, care de care mai surfilate și mai apretate: tergalul pentru Evul Mediu, gabardina pentru Renaștere, brocartul pentru Baroc, mătasea și satinul pentru Clasicism, catifeaua pentru Romantism
Muzică și vestimentație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12478_a_13803]
-
aruncându-se asupra ei, strigă cu înfocare: "- Liniștește-te,... fosu mu... lumina mea, liniștește-te, al tău voi fi în veci, crede-mă, fosu mu!..." Rânzei aprinsese lampa cu becul de 150 de wați. Nu înțeleg de ce, cu gura strâmbată, zâmbea perfid, recitind textul știut pe dinafară...
Crochiuri de epocă (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12516_a_13841]
-
și iarbă cosită, uscate la soare, apoi răcorite cu stropii norilor. Și totuși efluviile de Rexona îi pătrunseră în nări, destrămînd farmecul clipei de reverie. Închise ușa aproape trîntind-o; de ce te-ai enervat atît de brusc? întrebă ea continuînd să zîmbească, te-ai spray-at îngrozitor de mult, bine, mă dezbrac și fac repede un duș, numai să ai cu ce, văd că au început să economisească energia... nu e apă caldă, și eu aș fi vrut să mă îmbăiez (...) nu mă săruți
Hans Castrop în România comunistă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12484_a_13809]
-
în cele ce urmează relatarea Cuviosului Paisie Aghioritul: „Trecuse mult timp de la venirea mea și trebuia să plec. De aceea l-am întrebat pe Bătrân: - Nu vrei să vorbesc la vreo mănăstire, ca să te îngrijească acum, la bătrânețe? Acela a zâmbit, când a auzit cuvântul «îngrijească», și mi-a spus: - Bre, «îngrijească»? Dumnezeu Se îngrijește și de viermii din pământ, îi hrănește și-i încălzește, iar pe mine, un vierme atât de mare, nu mă poate îngriji? Mi-a spus și
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
savant. Revistele de toate genurile i-au dedicat numere întregi. Celebra Scientific American oferea chiar un premiu de 5.000 de dolari pentru cel care ar fi reușit să ofere cea mai plauzibilă explicație a teoriei relativității. Se povestește că, zâmbind, Einstein a declarat atunci prietenilor că nu a avut curajul să se înscrie la concurs: Nu cred că pot să o fac", ar fi spus, cu de-acum cunoscutul său umor. Se mai poate invoca un element care arată că
2005 - Anul Mondial al Fizicii - "St. Francis Einstein of the Daffodils" by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/11441_a_12766]
-
că există o internațională a imbecilității, în care riscăm să intrăm mai repede decît în Europa...". Șțțț, și să tragi nădejde că nu ești (chiar așa de) imbecil, și tot începi să te simți... Din fericire îți revii la minut, zîmbind în colțul gurii la un articol scurt (și cuprinzător) despre păcătoasa de persoană a doua singular, aruncată cînd și cui te-aștepți mai puțin: ,tutuiala războinică (,boule!"), ironic-protectoare (,drăguță...") sau tovărășească (,măi dragă"). ș....ț Ne scufundăm în omogenitatea lui
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
clenciurile de care se folosește oratorul (fiindcă e vorba, chiar în forma unor pilule febrifuge, tot de oratorie), de la indexul clătinat amenințător la Peccavi (a se vedea tandra autocritică de final...), și dacă nu te conving, tot te fac să zîmbești. Sau te îndeamnă să ripostezi pe-aceeași gamă, și asta e ceva. Comédii la Porțile Orientului e-o carte de survol. Un fel de-a apărea, spilcuit și afabil, în toiul unei încăierări de stradă, în calitate de... curios. Și de-a
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
de piatră. Purta fusta de uniformă, obișnuită, albastră. Am stat și am privit-o până când și-a dat seama că este privită. Și-a dat seama și de ce, dar nu a făcut nici un gest să-și îndrepte fusta, doar a zâmbit, foarte ușor, un zâmbet de o rară frumusețe, fără cochetărie, fără o glumeață admonestare. Iar eu am salutat-o." (p. 222). Câți autori, atâtea posibilități de reconstituire a unei epoci și a unei vârste. Ioan Stanomir, plasat, în ordine alfabetică
Decrețeii II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11496_a_12821]
-
palidă conferită de faptul că crescuse în acea lume de marionete. Purta haine și încălțări care lui Julián i se păreau romanești. Privirea lui trăda un aer de suficiență și de aroganță, de dispreț și de politețe însiropată. Julián îi zîmbi deschis, citind nesiguranță, teamă și vid sub acea carapace de pompă și formalitate. - E adevărat că n-ai citit nici una din cărțilea astea? - Cărțile sînt plictisitoare. - Cărțile sînt oglinzi: vezi în ele numai ceea ce ai deja în tine, replică Julián
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
Jorge, fără răutate. Tata vorbește mult despre tine în ultimul timp. - Din cauza noutății. Sper să nu mi-o iei în nume de rău. Sub mutrișoara asta de știe tot băgăcios, nu sînt chiar atît de idiot cum par. Jorge îi zîmbi. Julián se gîndi că zîmbea ca un om care nu are prieteni, cu gratitudine. - Vino. Am să-ți arăt restul casei. Lăsară în urmă biblioteca și se îndreptară spre intrarea principală, mergînd înspre grădini. Cînd traversară sala aflată la baza
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
mult despre tine în ultimul timp. - Din cauza noutății. Sper să nu mi-o iei în nume de rău. Sub mutrișoara asta de știe tot băgăcios, nu sînt chiar atît de idiot cum par. Jorge îi zîmbi. Julián se gîndi că zîmbea ca un om care nu are prieteni, cu gratitudine. - Vino. Am să-ți arăt restul casei. Lăsară în urmă biblioteca și se îndreptară spre intrarea principală, mergînd înspre grădini. Cînd traversară sala aflată la baza scărilor, Julián își ridică privirea
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]