23,989 matches
-
în pană de idei, întoarse privirea spre Miramoț cu întrebarea nerostită Ce să mai fac? Miramoț, pe fază, îi trimise un SMS rapid. -E ca și cum ați șușoti una la urechea celeilalte în public, așa să știți! le apostrofă Papa. Flower-Power zâmbi și se apucă de treabă. Dintr-o banană decojită meticulos extrase intact miezul, animând un cățel de toată frumusețea și întinzându-l fostului coleg și de facultate, îi zise zâmbind larg: -Ține simbolul prieteniei necondiționate și al loialității, băiete! Diplomatu-l
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1436075681.html [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
celeilalte în public, așa să știți! le apostrofă Papa. Flower-Power zâmbi și se apucă de treabă. Dintr-o banană decojită meticulos extrase intact miezul, animând un cățel de toată frumusețea și întinzându-l fostului coleg și de facultate, îi zise zâmbind larg: -Ține simbolul prieteniei necondiționate și al loialității, băiete! Diplomatu-l primi c-un surâs înțelegător, zicându-și că, într-adevăr, știuse de impasurile trecute de Flower-Power. Da! Da! Uneori o și ajutase cât putuse. Și clipind repede-repede, ridică în fața ochilor
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1436075681.html [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
mamei, nu credeți?! -Tot ce se poate! Tot ce se poate! își repetă insistent adeziunea Doc. -Cu ce spuneai că se ocupă el acum?! întrebă Diplomatul. -A terminat arhitectura, dar și-a deschis cu un prieten o firmă de design... zâmbi mulțumită Flower-Power. -L-ai vrăjit, ce mai! concluzionă Patriarhul. -Ce vrăji?! Asta e curată... MUGA! spuse Miramoț. -Ce? întrebară sonor ori din priviri toți. Miramoț, obligată, îi lămuri: -Un automatism al mișcărilor, natural sau dobândit, specific mai ales artiștilor plastici, care
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1436075681.html [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
ori din priviri toți. Miramoț, obligată, îi lămuri: -Un automatism al mișcărilor, natural sau dobândit, specific mai ales artiștilor plastici, care își exprimă ideile modelând fără să gândească fiecare gest... -De fapt, în fiecare dintre noi e puțin MUGA, interveni zâmbind Patriarhul... Faptul că punem dreptul în fața stângului ca să ne deplasăm, fără a face un efort de gândire... e cam același lucru. -Și tu le știi pe toate?! sări Papa. -Ai uitat că Patriarhul a fost campion la judo japonez? interveni
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1436075681.html [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
supraviețuiești, să nu te lași înfrânt de vicisitudinile vieții, să lupți și să mergi mai departe. Este dorul care te duce în cele mai frumoase locuri și momente ale copilăriei pentru a te reîncărca sufletește cu energiile curate de atunci... Zâmbind, îmi amintesc cu drag de casa bătrânească, de curtea mare și de grădina prin care trebăluiam cu sarcini precise, orânduite de mama ori de tata, potrivit vârstei pe care o aveam, de acea grădină prin care cutreieram pentru a-mi
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1409419962.html [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
cu lumină... E gingașă și e neprihănită... Ea e al Mirelui și pentru El gătită. Cluj Napoca 29 ianuarie 2016 Ninge iar Ninge iar peste lume curat Petale și stele de-argint... Crinii podoabele și-au scuturat Răsfirându-se-n aer zâmbind. Se-ntâmplă din nou o minune Ce-ncântă omenirea cu alb S-aducă un dor de iubire Și de zborul spre cerul înalt. Ninge cuminte și tace zăpada Crengile-s strune ce-au amuțit... Simfonia culorii e însăși parada Mângâierii
POEME DE IARNĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 by http://confluente.ro/marina_glodici_1454674342.html [Corola-blog/BlogPost/363427_a_364756]
-
în: Ediția nr. 1564 din 13 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului SUFLET DE APRIL Primăvara iar coboară În lumină și în floare, În chip fraged de copil Răsărit în plin april. Este fraged și voios Puiul mamii drăgăstos, Gângurește și zâmbește Și de toate se uimește. Parc-ar vrea să ne cunoască, Să vorbească și să crească Și să-nvețe de la soare, De la flori și din ponoare. Gândurile să-nmulțească, Anii vieții să sporească, Taina vieții să cunoască, Întru Mulți Ani
SUFLET DE APRIL de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 by http://confluente.ro/elena_trifan_1428954256.html [Corola-blog/BlogPost/348731_a_350060]
-
simțeam nici frigul mușcător până la os al iernii, nici căldura sufocantă a verii dogoritoare, caracteristice climei sucevene. Pe străzile aglomerate ale frumosului meu oraș, eram doar noi, depănând frumoasa noastră poveste de dragoste. Ne înțelegeam doar din priviri și ne zâmbeam complice, la fiecare traversare a îngustimilor provocate de tumultul promenadelor orășenești, sau la intrarea în cofetării, unde eu, invitată fără vorbe, aveam întâi-etatea cavalerului care-mi sorbea privirile, de câte ori mi le prindea cu ochii săi celești. Universul discuțiilor noastre cuprindea
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 by http://confluente.ro/_este_greu_sa_traiesti_d_alexandru_si_maricuta_manciuc_toma_1362319869.html [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
o întrebare retorică, care ar fi fost bine venită, dacă ar fi fost pusă la o săptămână, o lună sau o jumătate de an măcar, după seara acelei zile nefaste: Mia: De fapt, de ce ne-am despărțit noi, atunci? Am zâmbit trist, fără a-mi ridica privirea din pământ, căci mă apropiam de patruzeci de ani și amintirea tinereții mele frumoase, abia mai licărea în mine, de undeva, din acel ungher secret al inimii, de unde, ce-i drept, m-a făcut
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 by http://confluente.ro/_este_greu_sa_traiesti_d_alexandru_si_maricuta_manciuc_toma_1362319869.html [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
bine, iar tu pe mine deloc. Mă rog, sunt niște lucruri legate cumva de cronoplastie, o chestie pe care tu, acum o ignori! Dar nu-ți face griji, vom discuta din aceste poziții fără să ne deranjeze nimeni. Și iar zâmbește. Ceva mai larg. Intru serios la idei. Dacă băiatul e pe invers și m-a ochit pe mine pentru o aventură? Sau o fi de pe la servicii că ăștia de la o vreme se cam tot leagă de noi oamenii serioși care
ILUZIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1429286836.html [Corola-blog/BlogPost/372416_a_373745]
-
mă bagi le idei?! - Gândește, gândește, unele lucruri nu le poți afla de pe internet, iar a-ți pune întrebări la care să încerci a găsi singur răspunsul este primul pas. Unul extrem de greu... Moșul s-a ridicat mi-a mai zâmbit, parcă puțin trist și a plecat din vagon... Mi-am dat cu cartea în cap. Era clar un atac bine conceput de concurență pentru a mă scoate din joc. Devenisem competitiv, deci periculos! Ha, haaa! Așa deci?! Bravo mie! Voi
ILUZIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1429286836.html [Corola-blog/BlogPost/372416_a_373745]
-
trăgea cât putea de fustă ca să-i acopere picioarele până sub genunchi și numai după aceea îndrăznea să-si ridice privirea către el. Îl redescoperea sobru, cu privire detașată, aproape rece, aruncată peste lac, de parcă nu-l surprinsese mai înainte zâmbind atât de atrăgător. Înghițea în sec și se întreba în gând: "oare mi-a văzut picioarele? Nu am tras fusta suficient ori bluza mi-a dezgolit sânii și l-a deranjat?! Nu-i plac fetele ușuratice, asta este clar, dar
DARUL DE CRĂCIUN (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Darul_de_craciun_4_.html [Corola-blog/BlogPost/341415_a_342744]
-
îl sărută la randu-i, atât cât se pricepu, fără nicio rânduială, pe obraji, pe nas, pe gură, pe frunte astfel încât Eugen, nu știu pe moment cum să reacționeze. La vederea acestei scene, Lucica s-a retras încetișor spre bucătărie zâmbind și frecându-și palmele mulțumită, după care si-a șters ochii cu colțurile șorțului, pe care nu apucase să-l dezbrace, ridicându-si apoi privirea a rugă câtre cer și iconița agățată pe un perete și rostind în sinea sa
DARUL DE CRĂCIUN (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Darul_de_craciun_4_.html [Corola-blog/BlogPost/341415_a_342744]
-
că la Mariuța-n curte împărățește un pom bătrân, dar tot rodnic, un păr boieresc. -Pusei, cum nu?! Să v-aline setea! Și-naintă spre mine să pun merindea în portbagaj. Pe urmă, deschise larg porțile ne ură Bun drum! și zâmbi larg făcând trei cruci mari. -Dar, Nicole, rămâne de vatră?! Parc-așa se spune, nu? Ai încredere? o chestionă Lixandra. -E prietena mamei, sării eu cu precizarea. Se știu de multă vreme. Erau tinere când s-au văzut întâi, adăugai
GERALDINE. DESLUŞIRI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1469943262.html [Corola-blog/BlogPost/379191_a_380520]
-
trădare filială, dădui să urc în lift. Culmea! Umăr în umăr cu mine, Seneca intenționa același lucru -Bine-ai venit! se bucură el că mă-ntorsesem. Am auzit că A.P.D.I. ți-a trimis invitația, da?! -O, desigur! mă înmuiai eu zâmbind chiar, încercând să-mi drapez starea de bucurie că iar mi-apăruse în cale. Și-ndrăznii să-l întreb dac-ar fi loc și pentru grații? -Se-nțelege! îmi răspunse la veselia mea. Se-nțelege! Altfel cum?! -Chiar de acum sunt
GERALDINE. DESLUŞIRI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1469943262.html [Corola-blog/BlogPost/379191_a_380520]
-
lucru, pentru că pur și simplu nu știa să facă nimic... aproape nimic. Privi din nou spre masa la care se așezase asistenta. Bărbatul din fața ei asculta absent, plimbându-și privirile de-a lungul terasei. O zări pe Vasilica și îi zâmbi. Fata își duse repede mâna la părul prins în coadă, verificând dacă nici o șuviță nu ieșise din elasticul scămoșat, după care îi zâmbi și ea. Știa că era drăguță, așa că nu fu mirată când, după plecarea asistentei, bărbatul îi făcu
VASILICA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1443496892.html [Corola-blog/BlogPost/343932_a_345261]
-
din fața ei asculta absent, plimbându-și privirile de-a lungul terasei. O zări pe Vasilica și îi zâmbi. Fata își duse repede mâna la părul prins în coadă, verificând dacă nici o șuviță nu ieșise din elasticul scămoșat, după care îi zâmbi și ea. Știa că era drăguță, așa că nu fu mirată când, după plecarea asistentei, bărbatul îi făcu semn să vină la masa lui. O întrebă dacă îi poate oferi ceva, iar ea ceru repede o porție de mici, temându-se
VASILICA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1443496892.html [Corola-blog/BlogPost/343932_a_345261]
-
ceva foarte important. - Aș merge și eu în capitală, suspină ea în timp ce-și îndesa în gură o bucată acoperită bine cu muștar. - Ai pe cineva acolo, întrebă el amabil? Vasilica dădu din cap. Nu avea pe nimeni. El zâmbi din nou și începu să-i povestească despre capitală, despre străzi, despre magazine, despre terase, cu privirea alunecându-i ușor peste trupul ei. Fata îl privi, uitând pentru o clipă să mestece. I se părea că stătea de vorbă cu
VASILICA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1443496892.html [Corola-blog/BlogPost/343932_a_345261]
-
prea multe, Vasilica fu ridicată pe un pat și curățată pe interior, cum ai curăța un porc abia tăiat de Ignat. Stătuse încremenită, cu picioarele ridicate pe brațele metalice, reci, fixate de pat, privindu-l fix pe Nicu, care îi zâmbea la fel ca în ziua în care îl întâlnise pe terasă. - Ce căutai în poșeta mea? - Aveam nevoie de niște bani. Totul se termină repede. Se trezi pe stradă, abia ținându-se pe picioare de durere și sângerând cum nu
VASILICA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1443496892.html [Corola-blog/BlogPost/343932_a_345261]
-
La ce te uiți? Nu-l observase pe Costi ieșind din chioșc. - Mi-ar place să lucrez aici! - Păi, e ziua ta norocoasă, chiar aveam de gând să angajez pe cineva, acum că a născut nevastă-mea! Vasilica reuși să zâmbească. Trecuse ea peste lucruri mai urâte în viața ei decât un avort. Până una-alta, încă era cu Nicu și urma să mănânce mici în fiecare zi. Își puse șorțul întins de Costi și începu să șteargă mesele, cu gândul
VASILICA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1443496892.html [Corola-blog/BlogPost/343932_a_345261]
-
se distrară atât de bine, încât fata simți că poate să aibă o discuție deschisă cu bărbatul în ceea ce privea viitorul lor. Ghemuită la brațul lui sub umbrela neagră, îl trase ușor spre ea, privindu-l în ochi. El îi zâmbi: - Stai să vezi ce poze vor ieși! Chiar ești drăguță! Știi ce am să fac cu poza aia în care ți se vede tot corpul? Am să o arăt nevestei mele când mă voi însura, să vadă și ea ce
VASILICA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1443496892.html [Corola-blog/BlogPost/343932_a_345261]
-
mici, putea să lase deoparte drumul greșit și să pășească pe unul corect. Ridică privirea către lumina care se apropia într-un sunet straniu și ascuțit de frâne și i se păru că Nicu se grăbea să ajungă la ea. Zâmbi ușor și îl așteptă nemișcată. Referință Bibliografică: VASILICA / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1733, Anul V, 29 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Alexandra Rașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
VASILICA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1443496892.html [Corola-blog/BlogPost/343932_a_345261]
-
lumină și cineva striga păsările. A ascultat atent și nu i s-a părut a fi vocea Irinei. A tușit. -Bună dimineața! Ți-am încălzit cazanul ca să faci o baie caldă. -Mulțumesc! a răspuns el bănuitor. -Cum ai dormit? a zâmbit ea. -Foarte bine, cred că se puteau tăia lemne pe trupul meu! și-a amintit el o expresie care explica destul de plastic o stare de oboseală accentuată. -Așa? Nu te-a deranjat nimic? -Deloc! a fost el categoric, în timp ce Irina
ISPITA. Fragment din romanul „Parfumul de lavandă” de Ion R. Popa by http://revistaderecenzii.ro/ispita-fragment-din-romanul-in-curs-de-aparitie-parfumul-de-lavanda-de-ion-r-popa/ [Corola-blog/BlogPost/339347_a_340676]
-
bine, cred că se puteau tăia lemne pe trupul meu! și-a amintit el o expresie care explica destul de plastic o stare de oboseală accentuată. -Așa? Nu te-a deranjat nimic? -Deloc! a fost el categoric, în timp ce Irina continua să zâmbească. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
ISPITA. Fragment din romanul „Parfumul de lavandă” de Ion R. Popa by http://revistaderecenzii.ro/ispita-fragment-din-romanul-in-curs-de-aparitie-parfumul-de-lavanda-de-ion-r-popa/ [Corola-blog/BlogPost/339347_a_340676]
-
așa, ca ai tăi. Dacă stau și mă uit mai bine la tine, cam semănați: amândoi înalți, cu ochii albaștri, inteligenți, gentlemeni. - Aha! Te-am prins! Te-oi fi îndrăgostit de vărul meu, Ștefan, el arată așa, ca mine, zise zâmbind, Gicu. Mi-a zis el ceva, o dată, de o tipă pe care a cunoscut-o "el fugitivo" și nu mai dă de ea.Toată lumea crede că suntem frați. Este mai mic cu șase ani. Acum are probleme cu fiul lui
POVESTE DE INCEPUT DE PRIMAVARA (VIII) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 673 din 03 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Inceput_de_poveste_de_primavara_viii_vasilica_ilie_1351967251.html [Corola-blog/BlogPost/351249_a_352578]