1,106 matches
-
fragment „A ști ce e corect” Mai erau doar câteva zile până la Crăciun. Totul era feeric. Ambianța sărbătorilor plutea în aer. În toate magazinele se auzeau numai colinde, iar oamenii parcă erau mai veseli. Grăbiți, ca de obicei, dar mai zâmbitori. Magia Crăciunului le adusese pacea în suflete. Nu și lui Carol. Făcea cumpărăturile cu Miranda, ca în fiecare an, dar de data asta nimic nu mai era la fel. Oricât efort ar fi făcut Daniel, ea știa că pierduse pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383533_a_384862]
-
fragment„A ști ce e corect”Mai erau doar câteva zile până la Crăciun. Totul era feeric. Ambianța sărbătorilor plutea în aer. În toate magazinele se auzeau numai colinde, iar oamenii parcă erau mai veseli. Grăbiți, ca de obicei, dar mai zâmbitori. Magia Crăciunului le adusese pacea în suflete.Nu și lui Carol. Făcea cumpărăturile cu Miranda, ca în fiecare an, dar de data asta nimic nu mai era la fel. Oricât efort ar fi făcut Daniel, ea știa că pierduse pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383533_a_384862]
-
februarie 2016 Toate Articolele Autorului Eu, i-am oferit o floare, Ce am găsit-o -n Olanda, care, Este prețuită, cu onoare, Și n-are-n lume asemănare. Această minunată floare, Ce i-am dăruit-o, cu ardoare, Mi-a primit-o zâmbitoare, Oferindu-mi și ea, o sărutare. Ea, nu dorește de la mine, Decât dragoste și iubire, Le prețuiește cu credință, Și le primește cu bunăcuviință. Un zâmbet și o vorbă bună, Oferite sub clar de lună, Sau când soarele strălucește, Este
MĂRȚIȘOR, IUBITEI MELE de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382954_a_384283]
-
benzi pe sens, că există și orașe cu viață trepidantă, că Phoenix e o mare capitală, și lași să-ți cutreiere mintea imaginea caravanelor de căruțe cu coviltir, traversând vestul sălbatic în aventurosul lor început. Oamenii? Sunt oameni. Amabili, mereu zâmbitori, acordând atât de puțină importanță vestimentației încât te întrebi cum de mai există ilustrele magazine care fac din modă un spectacol. Nu au pasiuni răvășitoare, nu au prietenii care să le umple ori să le lase sufletul gol, dar au
CÂND ,,CERUL SE SPARGE CRUNT ŞI CADE ÎN OCEANE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382962_a_384291]
-
zis fata, “în cartierul de lîngă șina de cale ferată, nu e departe de aici. Dacă doriți, în fiecare după-amiază, între două și două și jumătate, trece cel mai frumos tren, nu știu unde merge, dar văd la geam oameni cu fețe zîmbitoare, e foarte frumos!” “Să mergem”, i-am spus, “am să vă conduc pînă acasă și pe drum vom mai vorbi de trenuri și de poduri, ba poate chiar și despre vreo pădure, de ce nu, acolo răcoarea este suverană. Eu, să
ÎN AFARA SOARELUI de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383062_a_384391]
-
mână pe Eugen și i-a șuierat la ureche: -Nu ne cunoaștem, dacă spui cuiva despre noi, te distrug, apoi cu zâmbet superior și amenințător a continuat, ai înțeles? Eugen a dat din cap afirmativ. Amândoi au intrat în birou zâmbitori. Eugen a trecut cu Olga prin dreptul fiecărui birou -Ing. Zurlea George, ing. Cioflincă Marian, ing. Petre Petruș, ăsta e biroul meu Eugen Zambilă și frumoasa noastră Sorina Pletea. Toți au dat mâna cu noua lor șefă, doar Sorina a
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385350_a_386679]
-
Prețuire și respect, binecuvântare și caldă îmbrățișare pentru Om, Profesionist și Patriot ! Rostind cu toții, acum, în aceste clipe cernite de durere, Dumnezeu să-l ierte, Dumnezeu să-l odihnească ! -, vă îndemn, dragi prieteni, să vă amintiți mereu privirea caldă, chipul zâmbitor, enorma dragoste de oameni, lumina pe care o radia toată ființa scriitorului Ilarie Hinoveanu - ctitor, temelie și grindă, stâlp de pridvor, streașină și icoană pentru viața culturală a Cetății Băniei și a Olteniei, în deceniile de la cumpăna mileniilor. Păstrați-i
ILARIE HINOVEANU Ultimul Pandur al Românismului [Corola-blog/BlogPost/92469_a_93761]
-
cercetător științific și cadru didactic asociat la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC), scriitoare, doctor în filosofie, specialist în comunicare politică și, de curând, membră a Uniunii Ziariștilor Profesioniști (UZP) din România. O femeie puternică, debordând de energie. Mereu zîmbitoare! Fascinată de subiectele noi și interesante, dacă nu apar, le inventează!, din mediul care o înconjoară, încearcînd să le disece cu rigoare și entuziasm. A.S.: Pentru început aș dori să vă rog să-mi vorbiți puțin despre activitatea pe care
Din categoria: O femeie face carieră. Interviu cu Daniela Gîfu [Corola-blog/BlogPost/92984_a_94276]
-
care se făceau instruirile pe probleme organizatorice cu primarii și secretarii cu propaganda sau cu vicepreședinții, era de obicei plină. De data aceasta, era ocupată ici și colo. Lipseau mulți dintre primari. De pe peretele din față, ne privea din tablou zâmbitor Nicolae Ceaușescu, hotărât să construiască socialismul „până ce România va fi ridicată pe cele mai înalte culmi de progres și civilizație”. De o parte și de alta erau steagurile Republicii Socialiste România cu stema și steagul roșu al partidului. Masa prezidiului
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
ați cântări cu atenție mesajul și ați proceda în consecință. Data viitoare nu există!” Războiul dintre Magistrat și Castelan părea că se sfârșește înainte de a fi început. Dar noaptea s-a dovedit un sfetnic bun. Magistratul e - azi - senin și zâmbitor. Va renunța la funcție! Hotărârea va surprinde Stațiunea nepregătită. Totul funcționează datorită firelor întinse și trase de el. E Păpușarul. Magul. Dumnezeul urbei. Oamenii știu asta. Închiderea Cazinoului va face din așezare un cătun medieval. Hipodromul va deveni un câmp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
pe sub gene la copilă. Și ia spune-mi, drăguță, cum a fost pe la voi orzu’ anu’ ăsta? Că am auzit că a fost secetă mare... Episodul 68 CUGETĂRI Cadâna nu răspunse nici de data aceasta și rămase la fel de mută și zâmbitoare și când spătarul o întrebă câți ani are, cine-i sunt părinții, dacă ei știu ce face ea prin palatul viziriului, din ce loc se trage, unde-i sunt hainele, care-i capitala Moldovei, ce-i cu semnul ăla de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu mâneci tivite cu dantele, strânsă bine pe talie și înfoiată la spate, cu un șal griș-perle pe umeri și cu o mică vânătaie pe gât. De sub faldurile lungi ale rochiei scoteau vârfurile două botine de satin alb. Copila veni zâmbitoare și se cățără pe unul din genunchii lui Sima-Vodă, cuprinzându-l pe moșneag cu brațele și pupându-l pe obraz. E Ruxăndrița, nevastă-mea, Doamna Moldovei - făcu prezentările Sima-Vodă, tușind cam încurcat. Dânșii sunt călugări și vin de la Râm. Metodiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mândră și bogată este cuprinsă de un verde pur, abia dacă se mai zăresc florile de „numă-uita” și ghioceii. În dumbravă e cu totul altă poveste devenită realitate - ciripit de păsărele - zumzet de vesele albine, pomi în floare și flori zâmbitoare de toate culorile și miresmele. Primăvara a dat iar tonul la viață. Oamenii au început muncile agricole pentru a pregăti recoltele bogate din toamnă. Păsărelele s au apucat și ele de muncă și își fac cuiburi noi, frumoase și încăpătoare
Parfum şi culoare în suflet de floare. In: ANTOLOGIE:poezie by Talida Boboc () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_659]
-
ca să-și ascundă neliniștea. Pentru că, dacă asta voiai, ai reușit s-o faci. Francezul negă dâns din cap, în timp ce se străduia să pună unul din filtre la locul lui, pentru ca apoi, cu o cheie franceză să-l fixeze. — Nu - răspunse zâmbitor. Nu încerc să te sperii. Sau poate că da. Poate că cel mai bun lucru care ți s-ar putea întâmpla este să te apuce cufureala și s-o ștergi de-aici cât mai repede. Și cum vrei s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
o cabană elvețiană cu două arcuri în loc de uși și un barometru între ele. Când se prezicea ploaie un om ieșea de după unul dintre arcuri, purtând o gambetă și o umbrelă; pentru vremuri cu soare omul se retrăgea și o femeie zâmbitoare cu capul gol, care purta o fustă mini, îi lua locul. Figurinele erau fixate pe o singură bucată de lemn. Când se rotea, una era afară, iar cealaltă înăuntru. Era imposibil să iasă amândouă odată. în drum spre casă, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
trimis lui Vadim un bilețel și niște flori. Asta-i tot. — Flori? întrebă Iag. — Aha, încuviință Sonia. — Lui? întrebă Iag, întinzând degetul mare în direcția mea. — Lui? îl îngână Sonia, privind drept în ochii mei. Privirea ei pătrunzătoare pe fața zâmbitoare (era privirea cu care de obicei copiii sunt speriați în glumă) mă avertiza: iubirea m-a făcut să fac tot ceea ce am făcut atunci; iubirea este aceea care mă face să vorbesc acum despre ceea ce am făcut atunci. Iag tăcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Închid episodul Într-un ungher al memoriei și să-i ignor implicațiile. La Întoarcerea spre casă, am trecut pe dinaintea ceasornicăriei din cartier. Don Federico mă salută de la tejghea, făcîndu-mi semne să intru În prăvălie. Ceasornicarul era un personaj afabil și zîmbitor, care nu uita niciodată să te felicite cu ocazia unei sărbători și la care puteai apela oricînd ca să rezolvi o dandana, cu Încredințarea că el avea să găsească soluția. N-am putut să nu simt un fior cînd am aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nu mă trădez. Am adoptat tonul pe care-l folosea unchiul meu Henry, preotul, când îi cerea unei rude să subscrie la Societatea de Ajutorare a Clerului. Sper că nu vă supărați dacă vă vorbesc deschis? A clătinat din cap zâmbitor. — Oare ea a meritat s-o tratați astfel? — Nu. — Aveți vreo plângere împotriva ei? — Nici una. Atunci nu e oare monstruos s-o părăsiți astfel după șaptesprezece ani de căsnicie fără a avea să-i reproșați ceva? — E monstruos. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu calm, puțin amuzat, dar indiferența lui era absolut evidentă. — Am impresia că ai făcut o cucerire, am râs. — Nu sunt deloc măgulit. În locul lui aș fi fost încă și mai stânjenit și, desigur, mai puțin calm. Femeia avea ochii zâmbitori și o gură încântătoare. Era tânără. Mă întrebam ce-o fi găsind atât de atrăgător la Strickland. Nu făcea nici o taină din dorințele ei și eu eram pus să traduc. — Vrea să te duci cu ea acasă. — N-am nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nu le-a apreciat? A fost o prostie din partea mea să i le arăt. Mă tem că nu sunt foarte bune. Și se uită cu tristețe prin atelier. Pe șevalet era un tablou pe jumătate terminat, înfățișând un țăran italian zâmbitor, care ținea un ciorchine de struguri deasupra capului unei fete cu ochi negri. — Chiar dacă nu i-au plăcut, trebuia să fie politicos. Nu trebuia să te insulte. A arătat că te disprețuiește și tu îi lingi mâna. Ah, îl urăsc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
M-am bucurat că nu ține să-l însoțesc, și dupa ce l-am lăsat la intrarea clădirii am plecat pe jos ușurat. Străzile Parisului mi-au adus din nou bucuria în suflet și am început să privesc cu ochi zâmbitori oamenii care se grăbeau încoace și încolo. Ziua era frumoasă și însorită și simțeam în inimă o bucurie mai profundă de a trăi. Nu mă puteam stăpâni. Mi l-am scos din minte pe Stroeve cu necazurile lui cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
întrebarea. De unde să știu? îmi zise el în cele din urmă. Nu putea să mă sufere, și asta m-a amuzat. — Aha, înțeleg! Deodată izbucni furios: — Dracu’ s-o ia! O doream. Dar imediat își recăpătă cumpătul și mă privi zâmbitor: — La început s-a îngrozit. — I-ai spus? Nu era nevoie. Știa. N-am spus nici o vorbă. Era speriată. În cele din urmă am avut-o. Nu știu exact ce anume din felul cum mi-a spus acest lucru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
tristețea pe care o poți vedea în ochii clovnului când un public vesel râde de giumbușlucurile lui. Buzele lui zâmbesc, iar glumele sunt mai vesele pentru că, în comuniunea râsului, el se descoperă și mai insuportabil de singur. Căci Tahiti e zâmbitoare și prietenoasă. E ca o femeie frumoasă care se dovedește destul de darnică în împărțirea farmecelor și frumuseții ei. Și nimic nu poate fi mai împăciuitor decât intrarea în portul Papeete. Goeletele ancorate la chei sunt curățele și cochete. Orășelul desfășurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
furie. Omul din spatele lui ridică mâinile În semn de pace, schițând un zâmbet. - Iartă-mă, messer Durante. Încercam doar să te ajut, exclamă el, aplecându-se să ridice de jos bereta poetului, care se rostogolise nu departe. Poetul recunoscu fața zâmbitoare a lui Arrigo da Jesi. Zâmbi la rândul său, Încercând să Își scuture haina de praf și de murdăriile de care se acoperise. - Iartă-mi, domnia ta, gestul. Dar, În vânzoleală asta de nebuni, nu e ușor să deosebești mâna celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
plăceau prea tare, dar i se arăta respect. Însă după ceea ce spuse în acea primă zi de luni din decembrie, dinaintea trupului neînsuflețit și ud leoarcă al micuței, și mai ales, felul în care o spuse, cu multă asprime, puțin zâmbitor, citindu-i-se în ochi plăcerea de a avea o crimă, în sfârșit, o crimă adevărată - căci era o crimă, nimeni nu se putea îndoi de asta! - în acea vreme de război când toți ucigașii șomau în civil pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]