596 matches
-
așa cum vine ea pe la noi cu toane...Ce-am zis eu, dacă tot am făcut-o, am făcut-o!. Toți știau că sunt niște zgârciți și strâng ca hârciogii...Mă duc în casa nouă și-i sparg ușa, îi dau zăbrelele la o parte, aprind luminile, acum nu-mi mai era frică de nimic...O făcusem, o făcusem...Iau fiecare cameră la rând și-o scotocesc...Petre al lui Ion Popa, adică taică-său, se dusese vestea că are aur, fusese
DUBLĂ CRIMĂ CU PREMEDITARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345861_a_347190]
-
Ai dreptate! Sfântul Petru și-a bătut joc de noi spunându-ne că-i dezastru în țară! - Iată, dragă, un cetățean în negru prin curte. Strigă-l la poartă și întreabă-l despre traiul compatrioților! Nea Nicu se apropie de zăbrelele imenselor porți din oțel de cea mai bună calitate: -Hei, tovarășul! Doi dulăi negri și fioroși se năpustiră la gard lătrând gros. Pe dată doi vlăjgani parcă ciopliți în piatră se proptiră în fața tovarășului. - Valea! - rosti unul dintre ei etalându
REÎNTOARCEREA LUI CEAUŞESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347769_a_349098]
-
și pe ea în grămada de copii adolescenți ce-și făceau veacul pe scările blocului. Îmi aduc aminte că de multe ori îl rugam tatăl lui Aurel, care stătea la parter, să ne lase să tragem cablul de la casetofon printre zăbrelele geamului de la baie și să ascultăm muzica celor de la Boney M sau ABBA, să simțim cum boxele sună asurzitor în mahalaula noastră plină de copii. În lipsa emisiunilor TV sau a jocurilor electronice, jucam „bâza” sau „leapșa” sau ne alergam unii
POVESTEA DANEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348317_a_349646]
-
au povestit ore în șir cum se desfășura o zi de detenție, cum suportau foamea și izolarea, cum reușeau să înfrângă lipsurile, durerile și umilințele prin contemplație și meditație. Pentru deținuți - ne povestește părintele Popa - dealul care se vedea printre zăbrele, cântecul păsărilor sau trecerea anotimpurilor erau tot atâtea motive de mulțumire în fața lui Dumnezeu, care a îngăduit robilor săi să poată iubi, spera și crede pe mai departe. Uriașa nedreptate care li se făcea de către semenii lor era astfel zădărnicită
PĂRINTELE PETRU ALBERT, O.F.M.CONV. de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348320_a_349649]
-
chiar dacă dispune de toate condițiile exterioare prielnice contemplației și rugăciunii. Noi, în închisoare, eram lipsiți de frumusețile acestui relief al munților Carpați, numai între patru pereți, unde zeci de ani stăteai între ei și nu vedeai raza soarelui prin crăpăturile zăbrelelor de la geam; iar dacă te urcai cumva să vezi o rază de soare, gardianul era la spatele tău și-ți dădea câte-o pedeapsă de cinci zile la arest sever, încât nu scăpai sănătos de acolo. Ei bine, suferința aceea
ESTE GREU DE GĂSIT, DAR NU-ŢI TREBUIE PREA MULTĂ BĂTAIE DE CAP CA SĂ RECUNOŞTI UN POVĂŢUITOR DUHOVNICESC de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 74 din 15 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345047_a_346376]
-
dar promise Sunt ridicate numai peste vise Din dorurile care dor când îți e dor Cărările croite-n patimi grele Cu greu se vor deschide-n timpul lor Dar de arunci cu ochiul peste ele Vei constata că au niște zăbrele Să nu te lase ca să treci în viitor Cărările ascunse, din inimă Sunt pietruite-n timpul ce-a trecut Oricât ar fi iubirea de sublimă În moarte de ai fi, ea te animă Și astfel viața tu, ți-ai petrecut
CĂRĂRI DE DOR de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376940_a_378269]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > PALMĂ DE AER Autor: Ioan Daniel Publicat în: Ediția nr. 2031 din 23 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Nu ne mai înțelegem ziua s-a scurs printre zăbrele ca niște pași alunecând pe trotuare doar balcoanele din evantaiul acela de lumini ne mai ațin privirile inconștient și pietrele tăiate în jumătăți de secundă ni se depun în fiecare palmă strivită de aer pașii ni s-au întors spre
PALMĂ DE AER de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378097_a_379426]
-
intra din nou în normal când pruncul va părăsi marsupiu. N-ar mai fi existat pericolul de strivire a sa. Deci; bea Tudose agheasma și așteaptă . Timpul rezolvă tot. Speranțe deșarte! În fostul nostru dormitor a apărut un pătuc cu zăbrele, și un scrin pentru scutece, si un ... Tot mai puține șanse să redevină dormitor „comun” În sfârșit a apărut pruncul, a trecut botezul cu toate cele, a trecut .... tot, șoala, facultatea etc. De la Mioara primeam din când în când câte
FRIGIDITATE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375949_a_377278]
-
Chintesența poeziei lui Sergiu Mandinescu este poemul ”Amin”, care e reprezentativ pentru poezia română contemporană, în care sunt surprinse într-un florilegiu genial întreaga suferință transcendentă a românilor din închisorile comuniste: Era o noapte jefuită de stele. La fereastra nădejdii, zăbrele. La ușa salvării, lacăte, iar frunțile noastre palide, înnoptaseră toate. Când în mijlocul nostru a izbucnit, ca o flacără neagră, ura, focul ei a topit într-o clipă gând, suflet, aripă, toate din tot- și n-a mai rămas decât zgura
SERGIU MANDINESCU-UN POET AL ÎNCHISORILOR COMUNISTE FOARTE PUȚIN CUNOSCUT, DE DR.IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375232_a_376561]
-
te gândești cum să-l păcălești pe „mister Stat” și să-l furi,domnule, că altfel te fură el și te bagă-n faliment cu nenorocitele lui de căpușe. --De acord, domnu’... --Zamfirescu. --Da’...cum? Cum să te strecori printre zăbrelele atâtor taxe? --Cu artă și dibăcie, zâmbi misterios Zamfirescu. Aici este spirifanțul capitalismului. Nu-i suficient să fii priceput în ițele negustoriei. Trebuie să dovedești abilitate și în arta de a înșela și fura statul. Altfel, stai pe tușă, domnu
ROMANUL TRANDAFIRUL SIRENEI-EPISODUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372592_a_373921]
-
De ce ai venit? Văd că porumbelul nu se mai teme de tine? Ce e, motanule? Te uiți la mine? Văd o funie ușoară legată de gâtul tău! Ești tu salvatorul meu? Hai să deschid geamul! Însă nu se deschide, având zăbrele mari... Dar hai să sparg geamul, să pot ieși. Am spart doar într-un colț... Citesc un bilețel adus de porumbel, în cioc: „Leagă funia de zăbrelele geamului”! Încerc să fac asta. De-abia pot scoate mânuța prin geam, să
PORUMBELUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372256_a_373585]
-
Ești tu salvatorul meu? Hai să deschid geamul! Însă nu se deschide, având zăbrele mari... Dar hai să sparg geamul, să pot ieși. Am spart doar într-un colț... Citesc un bilețel adus de porumbel, în cioc: „Leagă funia de zăbrelele geamului”! Încerc să fac asta. De-abia pot scoate mânuța prin geam, să pot dezlega funia de pe motan, și s-o leg de grilaj. Acum stau și aștept minunea. Văd cum o forță mare trage de grilaj, care imediat zboară
PORUMBELUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372256_a_373585]
-
Acasa > Impact > Istorisire > DESPRE LIBERTATE Autor: Urfet Șachir Publicat în: Ediția nr. 1727 din 23 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Despre libertate / din ciclul "O cugetare pe zi” Autor Urfet Șachir oricâte îngrădiri mi-ar frânge zborul, nicio zăbrea nu poate opri libertatea din mintea mea toți vor să fie liberi, dar câți știu ce este libertatea? poți invada sufletul altuia? tu, care îți faci sălaș în sufletul meu și-nstăpânești simțirea mea, eu sunt șiragul de mărgăritar, iar
DESPRE LIBERTATE de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374721_a_376050]
-
Acasa > Stihuri > Semne > ÎNCHISOAREA Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Închisoarea în care mă aflu nu are ferestre cu zăbrele, nici gardieni are doar camere libere și singurătate, dacă te gândești, are atâta libertate câtă nu-ți trebuie. De fapt pleci dimineața și vii seara obosit, te inchizi în tine, dormi și tot așa fără sens. Nici n-ai timp
ÎNCHISOAREA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369127_a_370456]
-
frica organică de a nu-mi fi. Goală pe câmpul minat al cuvintelor, aleargă femeia. Culege verbe seci, când fluturi prea orbi întind flori pentru încă o zi a universului. Plină în sinea ei, calcă apăsat femeia rădăcinile alegerilor. Tainice zăbrele de flori pocnesc. Îmbobocesc grăbit în mâinile ei, cât brâul cerului și pământului la un loc, ca o centură de viață -iubire-... La fântână, clipa începe jocul inelelor. Zidul de piatră închide soarele. Printre zăbrele, apa râde cerului, stele. Apa
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
apăsat femeia rădăcinile alegerilor. Tainice zăbrele de flori pocnesc. Îmbobocesc grăbit în mâinile ei, cât brâul cerului și pământului la un loc, ca o centură de viață -iubire-... La fântână, clipa începe jocul inelelor. Zidul de piatră închide soarele. Printre zăbrele, apa râde cerului, stele. Apa cheamă noaptea luna plină să-i țeasă pe pânza izvoarelor, copilăria copiilor nenăscuți. Fila cade încet. Acoperă pietrele Domnului cu încă o rugă nescrisă. Femeia aprinde candela de primăvară, ascultă cântecul fiului, bărbatului, tatălui, Tatălui
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
ce pâinea i-ați mâncat, că va-ndopat în gură,Acum, sau mai târziu, în ea veți putrezi. Veți fi de toți uitați. Una-i să lătrați, și alta să ajungeți la cei ce vă comandă; Când treaba își vor face, zăbrele pun, și cușca o să-nchidă. Groaznică-i trădarea!... Nici soarele n-are să vă mai vadă, Câini trepăduși, în capete aveți doar praf de cărămidă. Ce să vă cer, cu cine să vorbesc! De-ați fi ca Iuda, ar fi bine
DULAII DE IERI SI DE AZI ŞI SCRISOARE CĂTRE POPOR (TU TACI) DE SFINŢIA SA JUSTIN PÂRVU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362090_a_363419]
-
năvod, izvor, iaz, iezer, val, baltă, mlaștină, ostrov, dumbravă, lunc, prund. Pământul și vegetația: deal, grădină, livadă, movilă, peșteră, prăpastie, nisip, pajiște, poiană, tină, vârtop. Casa e latină, dar anexele ei sunt slave: grajd, iesle, coteț, pivniță, pod, pridvor, gard, zăbrele, grinda, polița, cojocul, cușma, obielele, delta, cleștele, pila, nicovala. Organizarea militară: ceata, pâlcul, gloata; arme: sabia, sulița, praștia, toporul, steagul, strajă, voinic (voina-război). Organizarea socială și de stat: voievod, boier (boliar, sl. vechi), cneaz (în slavă, prinț-stăpân), jupan, rob (sclav
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de vijelii și torente. În fund pe-un deal se vede ruina încă fumegândă a unui sat de colibi; mai în avanscenă turnul vechi și negru a bisericei satului - c-o mică biserică de lemn, cu ferestrele mici și cu zăbrele, cu muri parte risipiți, cu acoperământul de șindrile negre și mucede. Un aspect trist și de risipă. Asupra întregului plan se revarsă o galbenă lumină de lună. În avanscenă, de-a lung, e un trunchi răsturnat și putred care coprinde
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de vijelii și torente. În fund se văd ruinele încă fumegânde a[unui] sat de colibe, risipite ca cuiburi mari în dosul stîncelor. Mai în avanscenă turnul vechi și negru a bisericii satului. Biserica de lemn cu ferestre mici cu zăbrele, cu muri parte risipiți cu acoperământ de șindrile negre și mucezite. Asupra întregului plan se revarsă o galbenă lumină de lună. Avanscena o cuprinde de-a curmezișul un trunchi răsturnat, putred, pe care M[ureșanu] șade visători. De tot în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
va fi proprietar, raporturile iau forma cea mai rea din toate și, daca venerabilul redactor al "Romînului" și-ar da osteneala de-a vedea moșiile pe cari biserica e acoperită cu spini, școala cocină, primarul trecut zeci de rânduri pe după zăbrelele mănăstirii Văcăreștilor, să întrebe numai a cui e moșia și va afla desigur numele vreunui ilustru amic politic al său. Iar satul în care va vedea semnele curăției și averii, biserica frumoasă, școala populată și cârciuma pustie va afla aproape
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
El nu se aplică nici la foști colegi ai d-lui Brătianu, cari, trecuți prin călugăria cuvioasă a Văcăreștilor, cer dispensă de termen, nici la iluștrii copii ai ortalei, cari, aplicând prea cu multă relighie principiile partidului roșu, încap după zăbrele, nici la evreii cari au maltratat preuteasa cu ocazia înmormîntării rabinului Șor. Ori de câte ori oameni de-o probată malonestitate din partidul roșu sau evrei, vinovați de acte de escrocherie și de brutalitate, vor cerea să pătrunză la picioarele tronului, precum și colectivul
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de la jumătatea secolului al IV‑lea și a fost redactat în greacă, probabil în Siro‑Palestina. În timpul călătoriei sale extatice în iad, Ezdra îl întâlnește pe Anticrist. Acesta se află în regiunea septentrională și este ținut în captivitate, în spatele unor zăbrele uriașe de fier, până la sfârșitul veacurilor, când va fi eliberat și‑și va împlini diabolica misiune. Este posibil ca această credință să fi influențat versiunea neroniană a mitului Anticristului, așa cum o regăsim la Victorin și Commodian. Potrivit spuselor acestuia din
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
plângere, poftând ca să se milostivească să-i erte și o au pecetluit, și o au dat lui Petru Vodă...”. Pe un traseu ascuns și prin agenți fideli misiva va ajunge la Stanbul: „[...] iar Petru Vodă o au slobozit pre o zăbrea din cetate de sus, și au căzut jos, dinafară lângă zidul cetății. Și de aci au chemat pre o slugă a sa crezută, ce era sârb, și i-au arătat cartea, și i-au zis în taină să o i-
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Între ei - crezurăm că sunt agelii. Cum odaia noastră se afla la parter, cu o singură ușă și două ferestre care dădeau În curte, am crezut că eram pierduți și luați prizonieri - dar, ajungând la colțul ferestrei, am zărit printre zăbrelele de lemn ciubucul lung al agăi (pipa), care mă Îndemna să ies afară. Aga ședea În mijlocul mulțimii, fumând liniștit; apropiindu-mă și salutându-l, l-am Întrebat care era pricina agitației. Îmi răspunse că, petrecând o noapte albă, mama nefericiților
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]