5,438 matches
-
bună, bătrîne. Tata mă scoate cu forța. Puterea mea e lipsită de lovism. Mă zbat, izbesc din mîini și din picioare, prea furios ca să plîng, și o dîră de oribil scuipat de copil mi se prelinge din gură. Mai tîrziu, zac în patul meu îngust și simt muzica vibrînd în arcurile încolăcite ale somierei. Viața explodează acolo, în casa noastră. Oamenii se transformă, mîine nici unul dintre ei nu va mai fi exact ca azi. Și eu să pierd toate astea? Virez
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
Tăifăsuind cu eroii și zeii, căci doar așa mă mai pot înțelege cu omul, se prea poate ca fără veste să alunec în haos, însă nu pot face altfel. Sînt și eu o fărîmă din abisul primordial și cu el zac împreună cu tine, cititorule, într-o statuie gigantică de zeu sfărîmat". Cultul primordialității îi dezvăluie un fond de om vechi, capabil a împărtăși, într-o manieră am zice hölderliniană, fervorile unei umanități mîntuite în chip păgîn prin chiar intensitatea vitalității sale
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
le noir/ ressemble ŕ une porte d'or qui crčve.") și cu versiuni românești din Baudelaire ("Iubito, amintește-ți aceea ce văzum/ În ceas de vară blând,/ În zori: o mortăciune, la cotul unui drum,/ pe-un pat de prund zăcând.// Cu pulpele în lături ca târfa în călduri,/ În otrăvite spasme,/ Ea își rânjea placidă nerușinații nuri,/ Cădelnițând miasme./.../ Muscoii bâzâiau pe burta nămoloasă/ A hâdei scârnăvii,/ Legiunile de viermi curgeau ca o melasă/ pe rănile ei vii.// Și totul
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11943_a_13268]
-
Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1551 din 31 martie 2015 Toate Articolele Autorului https://www.blendspace.com/lessons/elWYNQGclBUcMw/cubism-fractured-images mă privește pământul cu o mie de ochi tociți de pașii călătorilor căutătorilor de comori absurd lăsate să zacă peste vremuri încă o daltă veche încă o farfurie aparent zburătoare rămasă înfiptă între pălăria de piatră și crucea om uitat schelet neînvelit nici măcar cu metaforele anume rostite de el în alte epoci privesc atent gropile din care dălțile periile
INIMA CÂT UN PUMN DE OM de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382674_a_384003]
-
charybda am trecut cu greu strâmtoarea, era să dau ortul popii, era să mă-nece marea, apoi cu calipso-n brațe petrecut-am șapte ani, naufragiat, sărmanul, fără hrană, fără bani, până când o muritoare, nausica cea isteață, m-a găsit zăcând pe maluri, muribund, schimbat la față, în ithaka mea ajuns-am ca un vașnic cerșetor, și-am găsit la mine-acasă pețitor pe pețitor, voiau mâna penelopei, harnicei mele neveste, luând-o pe nepusă masa, făr-acordu-i, fără veste. cănd s-au
EU TE IUBESC, PENELOPĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382710_a_384039]
-
asupra lui Teodosie, de teama mulțimii de credincioși care deja îl urmau pe străin. De aceea comisese această faptă urâtă pe întuneric, în afara cetății, pentru a zădărnici lucrarea omului venit de la capătul lumii să citească Evanghelia, stricând vechile credințe strămoșești. Zăcu acolo bietul Teodosie fără cunoștință toată noaptea, doar spre zori își reveni și își aduse aminte de bătaia cumplită din seara trecută, după care începu să se roage. Când se făcu ziua plină, porni încet, de-abia pășind de durere
MANUSCRISUL APOSTOLULUI (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382744_a_384073]
-
era agățat de un colț de stâncă iar celălalt de un sloi de gheață. Tot corpul era cufundat în zăpadă. Și o șuviță subțire de sânge, i se prelingea pe lângă tâmplă. Mai jos, pe diagonală, tot la limita prăpastiei înclinate, zăcea Roland. Grupul de excursioniști de sus au început să strige, impacientați: - Coboarâm rapid, după voi. Nu vă speriați! Bine că sunteți în viață! A durat însă jumătate de oră, până ce au sosit. Coborâseră prin zăpadă, peste 70 de metri, în
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
Toate Articolele Autorului Îmi amintesc de parcă a fost ieri Și niciodată n-am să pot uita Cum te-ai ascuns în file de tăceri Când ai aflat că nu voi fi a ta. Speranța-mi dispărea din față Iar sufletul zăcea pe trotuar Și pentru prima dată-n viată Înțelegeam cuvântul în zadar! Nu sunt acum decât o umbră, Însă o umbră care te-a iubit. Dar a ales calea cea sumbră Și-n labirint de dor a rătăcit.. De-atunci
O UMBRĂ CARE TE-A IUBIT... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382821_a_384150]
-
oribili; pînă și un haidamac din mafia moldovană, picat întîmplător la oră, cînd vede brambureala din clasă simte nevoia să scoată pistolul, ca să-i potolească! Măi, nu vă bateți joc de școală!... În același București iubit, într-o tavernă mohorîtă, zac, sumbri, beți și săraci, ei, scriitorii, cei care au înțeles primii, din timpuri imemoriale, contradicțiile antagonice dintre vodca rusească și șprițul românesc... Iar strada e plină de limuzine și de cerșetori, și de clasa de mijloc, cîinii... În această lume
Prinț sau cerșetor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16055_a_17380]
-
când va veni Apocalipsa. Femeia pătimașă n-are ciclu, are ciclon. Avantajul ultimului născut într-o familie este acela că el nu-și poate vedea niciodată mama însărcinată. La capătul unei zile de muncă epuizante, eu nu mă odihnesc - eu zac. E mai excitantă, la urma urmei, o femeie cu coadă decât una cu mustață. Bărbatul care vrea să fie femeie seamănă izbitor de mult cu un câine care se comportă ca o pisică. Geniile mor de timpuriu, fiindcă și-au
Limba maternă, palma paternă şi femeia cu mustaţă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19741_a_21066]
-
de-abia peste doi ani. Fuck! Vineri, 21 martie 127.008 Două noi demisii în Comisia Guvernamentală pentru Conservarea și Administrarea Rezervației de Bărbați. Responsabilele cu BUNELE MANIERE și SPĂLATUL și-au luat lumea-n cap, după ce mai întâi au zăcut în concediu medical, una cu criză de bilă, cealaltă cu depresie crâncenă. Au fost aduse în rezervație profesoare care au încercat cu delicatețe să elimine din comportamentul exponatelor următoarele: scărpinatul în public, aranjatul, din cinci în cinci minute, al aparatului
Cromozomul Y e ca şi mort, trăiască oja şi cromozomul X! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19959_a_21284]
-
Simona Tache Mariana Ivan are scleroză multiplă, dar se consideră un om norocos. De ce se consideră un om norocos? Pentru că, spre deosebire de 80% dintre bolnavii de scleroză multiplă din România, a avut acces la tratament. Nu a zăcut cu anii pe liste de așteptare, cum zac atâția bolnavi, timp în care boala îi devastează și îi invalidează progresiv. Ascultați o scrisoare a Marianei, în lectura actriței Ada Condeescu: Ați înțeles, da? Mariana așteaptă încă cea mai frumoasă perioadă
Răbdarea este o virtute, dar nu și pentru pacienți by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20069_a_21394]
-
are scleroză multiplă, dar se consideră un om norocos. De ce se consideră un om norocos? Pentru că, spre deosebire de 80% dintre bolnavii de scleroză multiplă din România, a avut acces la tratament. Nu a zăcut cu anii pe liste de așteptare, cum zac atâția bolnavi, timp în care boala îi devastează și îi invalidează progresiv. Ascultați o scrisoare a Marianei, în lectura actriței Ada Condeescu: Ați înțeles, da? Mariana așteaptă încă cea mai frumoasă perioadă din viața ei. Cea în care statul le
Răbdarea este o virtute, dar nu și pentru pacienți by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20069_a_21394]
-
pe vecie, ca dosarul Kennedy, dacă nu era Click. Sau mai precis piaristul Claudiei Pavel, de la Candy: „Prima intervenție am făcut-o în urmă cu patru ani, din motive medicale, dar și estetice, la clinica doctorului Ioan Lascăr. După ce că am zăcut două săptămâni și aveam fața umflată, m-am trezit cu nasul în șapte colțuri. M-a măcelărit și m-a nenorocit pe masa de operație. Am și prietene care și-au pus implanturi la el, iar acum regretă amarnic. La
Ziare, la zi: EvZ are permis pentru vânatul cu pene. Fazanul e Boc () [Corola-journal/Journalistic/27973_a_29298]
-
în legendă. Ca senior al domeniului de la Florica, Pillat sfidează moda poetică a timpului (lirismul indiscret, modernismul ofensiv, avangardismul) și detaliază complezent resursele de poezie descoperite în satul unde era stăpîn necontestat. Pe de altă parte, în acest pudic poet zăceau și comori de naivitate. Serialul intitulat Calendarul viei, ca și alte poezii scrise sub impulsul aceleiași inspirații, relatau amorurile campestre ale seniorului cu june țărănci anonime, Cireșar, de exemplu (din Calendarul viei) oferă varianta balcanică a lui The Miller’s
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
uza de dreptul de grațiere cu ocazia Paștelui, cu concursul mulțimii, sperând că, în acest fel, își va liniști soția și va evita condamnarea unui vinovat. Convins fiind că, în fața evidențelor, cel dus la moarte va fi Baraba „tâlharul” care zăcea deja în temniță, el greșește din nou, acesta fiind alesul norodului. Valoarea istorică a „privilegiului pascal” rămâne însă discutabilă. Realitatea sa a fost pusă la îndoială pentru 3 motive: nu e atestat în mod convingător în afara evangheliilor; contribuie vădit la
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (IV). Cine a fost judecătorul lui Iisus? () [Corola-journal/Journalistic/26656_a_27981]
-
Greaca, din hexametrii căreia s-a ridicat mitologia Europei, e privită cu acel ochi complezent ce se cuvine moaștelor prăfuite. Iar Antichitatea, cu temele din interpretarea cărora ne făceam un titlu de vanitate, e doar numele unei cripte în care zac mumiile trecutului. Dacă le invocăm o facem din curtoazie, atunci cînd nu sîntem de-a dreptul ipocriți, cum se întîmplă cînd rumegăm citate ilustre, în spiritul cărora nu ne mai regăsim. Făcînd parte din categoria autorilor cărora limbile clasice le-
Decadența Teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2713_a_4038]
-
care am văzut-o în viața mea. Baltazar începu să se bărbierească. - Crezi că-mi vor da cincizeci de pesos? - Asta nu-i nimic pentru don Chepe Montiel, și colivia îi merită, spuse Ursula. Ar trebui să ceri șaizeci. Casa zăcea într-o penumbră sufocantă. Era prima săptămână din aprilie și căldura părea și mai greu de îndurat din pricina țârâitului greierilor. Când termină cu îmbrăcatul, Baltazar deschise ușa dinspre curte ca să se răcorească în casă, și un pâlc de copii intră
Gabriel García Márquez - Uimitoarea după-amiază a lui Baltazar by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2720_a_4045]
-
de acolo, într-o casă înțesată de harnașamente unde niciodată n-a existat ceva ce să nu se poată vinde, nu-i păsa nicidecum de frumusețea coliviei. Soția lui, chinuită de obsesia morții, închise ușile și ferestrele după prânz și zăcu două ceasuri cu ochii deschiși în penumbra camerei, pe când José Montiel își făcea siesta. Așa o surprinse larma unei mulțimi de voci. Atunci deschise ușa antreului și văzu agitație mare în fața casei, și pe Baltazar cu colivia în mijlocul îmbulzelii, îmbrăcat
Gabriel García Márquez - Uimitoarea după-amiază a lui Baltazar by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2720_a_4045]
-
printre mașini și zloată, năluci./ era frig./ îmi închipuiam satele mirosind a covrig,/ orășelul copiilor mirosind a vată de zahăr și amandine,/ fondante, sarailii și praline/ și frigoriferele din cofetării, încărcate/ cu diplomaturi cu frișcă și coji de portocală însiropate./ zăceam lîngă mașina de scris și visam...” (p. 42) Cărtărescu învățase de la Dimov ce efect pot avea enumerările culinare, îi preluase inventarul de minerale, „utiliza” mijlocul de locomoție predilect al poeziei dimoviene - tramvaiul, făcuse o pasiune pentru toposul bucureștean și pentru
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
poetul contemplă „aristocrația stejarilor de pe Pietrele Nordului”, sub cuibul de ciori, din care picură „găinațul literelor”, asemenea unor strălucitoare medalii, în „urechea surdă a Nopții”. „Lăudat fie Domnul! Lăudat fie stejarul”, rostește el, contemplând scaunul gol de lângă focul vecinic, unde zac șapte securi aruncate în iarbă, alături de șapte sicrie din care ies umbrele celor șapte prieteni plecați în lumea de dincolo. „E mereu liber un loc lângă foc - murmură poetul - / un foc al cărui frig îl trezește din când în când
Despre urechile de tablă ale unui poet din Nord: George Vulturescu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2609_a_3934]
-
legăn fără instincte/ să sfîșii și ce mai rămăsese din tine/ să mă baricadez pentru a nu putrezi// nu știu ce-ar fi pînă-n zori/ coșmarul nostru e oricum prea crispat/ sub povara celor inexistenți” (Ia-mi și paltonul să zac). Ocupîndu-se de făptura sa somatică, poetul dă de înțeles că a ajuns la limita desființă rii, probate clinic (căci cele ale sufletului n-ar mai conta): „Păsările se tîrau spre ceva/ mă înconjura un plescăit din frînturi// în virtutea unui mecanism
Un damnat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2580_a_3905]
-
ciclul frapant închinat apostolului Matei, despicînd între ele, la 1599, două mari secole de pictură. Rememoram, fără să vreau, ceea ce răstoarnă acolo orice comună așteptare și orice suficiență confortabilă a privirii. Un clar-obscur fără obîrșie explicită, o masă pe care zac pungi și registre de conturi, la ea publicanii absorbiți să numere bani, unii cu spatele întors către miracol: din marginea tabloului, Christ întinzînd un braț ca o cumpănă prelungă, lansînd chemarea implacabilă, abruptul Urmează-mă! către Matei; în centrul compoziției
Cine chiamă pe cine? by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2592_a_3917]
-
Auzeai de peste tot/ Cum se roagă de soldații cenușii/ Încruntați pe baionetă/ Mergînd cu pas hotărît/ Si cu credință în Dumnezeu:/ «Împușcă-mă, camarade!»/ Se ruga stins muribundul/ Si fratele meu adăugă:/ Odată chiar m-am oprit lîngă unul/ Care zăcea sub un copac/ Cu burta zdrobită de un obuz/ «Împușcă-mă, camarade!/ Să se termine mai repede.»// Văzînd care-i situația/ Chiar mi-am pregătit arma,/ Dar m-am uitat o dată la fața lui/ Ca de copil, ochii noștri sau
Cartea morții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2750_a_4075]
-
zona de vest a orașului Ploiești o femeie a fost înjunghiată. Echipa de polițiști care a mers la locul incidentului a găsit o femeie întinsă pe trotuar, plină de sânge, iar la aproximativ 25 de metri de locul în care zăcea aceasta polițiștii au observat un bărbat care avea un cuțit. La vederea oamenilor legii, bărbatul a luat-o la fugă, a fost somat să se oprească, însă acesta a continuat să fugă, fiind prins de unul dintre polițiști. Între timp
Un bărbat și-a înjunghiat soția într-un parc din Ploiești by Stefan Tatiana () [Corola-journal/Journalistic/22583_a_23908]