805 matches
-
singular are șansa să pătrundă în "general", în universalitate. Numai insolitul deschide accesul spre universal valabil. Marea literatură este în stare de asta. E ceea ce își spune lui însuși Ionesco când îl asaltează - ceea ce des se întâmplă - sentimentul zădărniciei, al zădărniciei scrisului... Iată că nu, nu e inutilă literatura, nu e inutil sau derizoriu (cum de atâtea ori i se pare) ca el însuși, Ionesco, să scrie și anume așa cum o face. Pericolul în astfel de "convorbiri", l-aș defini așa
O evidență luminoasă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10092_a_11417]
-
derizorie, deși minunile n-au pierit, căci există un factor neînsemnat în aparență, dar capabil să răstoarne jocul: ,nu se pot face schimbări politice/ fără schimbarea modurilor în muzică" (ademenirea și ceața), afirmă un poet pentru care esteticul nu e zădărnicie, căci ,eliptice sunt căile Domnului/ între nu și da/ între da și nu" (pămînt de la Ierusalim). O ironie amară macină însă acest optimism, fiindcă și legile morții, ale acestui spectru ,veșnic la pîndă", sunt implacabile, iar apele mării, în loc să repete
Autoportret la persoana a doua by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/10758_a_12083]
-
nasturilor îmi readuce în minte o frază din Două loturi, cînd Lefter Popescu se apucă să răscolească în maldărul de zdrențe din sălașul chivuțelor: "Cîte reflexiuni ironice, picante, sentimentele se pot face asupra unei așa grămezi pestrițe de vechituri, cu privire la zădărnicia lumii trecătoare prin care au trecut și ele o clipă, nouă, neveștejite!" La mine, fără a exclude nota sentimentală, reflecția înclină mai ales spre istorie și sociologie. Mă încearcă și impulsul clasificării, hrănit de vechi deprinderi didactice. Nasturii, ca și
Faraonul by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10277_a_11602]
-
Literatura, o carte scrisă de toți oamenii? * Vizibilul, reflexul invizibilului * Jucăm roluri aparent antitetice în Marele Teatru al Lumii * Regele, Poetul și Curtea * Întrebările de „orb” ale lui Pedro * Supremația autocenzurii * Blestemul creației * Ideea de (ne)sfârșit * Literatura, vis dirijat * Zădărnicia nemuririi * Labirintul perfect * Memoria universului * Roata, șarpele și crucea * Răzbunarea cărților necitite * Predestinarea * Suntem simultan victima și călăul * Dreptatea este (in)umană? * Sămânța unui infern posibil * Viața este un vis * Schimbarea identității* Insinuarea tragicului * Necesitatea nebunilor * Destinul Minotaurului * Orgoliul zeilor
CONVORBIRI IMAGINARE CU JORGE LUIS BORGES- PROF. PETRE ISACHI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373715_a_375044]
-
feroce și flămânde”, jefuindu-și semenii. Trăsăturile năpârcii, exponent ori simbol al conducătorilor-politicieni din ultimii ani, sunt: minciuna, lașitatea, denunțul complicilor și trădarea acestora. Printre rânduri, în capitolul ” Despre ei... și despre noi”, se citește, cu dezamăgire și profund regret, zădărnicia jertfelor curate din acel decembrie însângerat, pe care l-am crezut aducător de libertate și bunăstare. Este adusă în prim-plan și dezrădăcinarea forțată, determinată de factori social-economici sau de altă natură. Imaginea fiului plecat în străinătate pentru asigurarea unui
DESPRE VOLUMUL ÎMPLINIRE PRIN IUBIRE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384720_a_386049]
-
face gestul victoriei și cheile scuturate - pentru demisia guvernului . Există fidelii Pieței Universității; studenți, bătrâni și mai tineri intelectuali, copiii străzii, cloșarzi bucureșteni; ciorditorii și smititele Bucureștiului; dar și oameni care tac, se afundă în ei înșiși, într-o tristețe, zădărnicie fără speranță, mai grăitoare decât tapajul celorlalți. Mai nou, ni se alătură intelectuali șomeri, basarabeni sau bucovineni care migrează de dincolo, căutându-și un loc în țară. Și monarhiștii - isterizați de propria neputință. 24 decembrie 1993 „Poate mâine nu va
Florența Albu - inedit () [Corola-journal/Imaginative/13365_a_14690]
-
Așchiile întârzierii îmi alunga orice speranță A luminii de la capătul firii. Sub spuza așteptării nerăbdarea dădea peste privire Berbecul dorinței scăpa coarnele mentalității Când istovit de atâta iubire Îmi pierdeam fărâme de timp la ceasul universității. Aroma sângelui sfidă culorile zădărniciei Popasul meu retrage însemnele, inspirația Își ascunde confidenta cu purpura viei Când buzele tale își etalează grația. Într-o apoteoza a poeților care scapă mileniul ce vine Nisipul se strecoară sub călcâiele mării Se gâdilă și cade în refluxul din
APOTEOZA POETULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360250_a_361579]
-
blazat, de regret tardiv pentru ce n-ai făcut, mai curând decât pentru cele făcute. Și, mai ales, simțământul că timpul și-a îngustat dimensiunile știute, a devenit mai strâmt ca o haină împrumutată. E o senzație de inutil, de zădărnicie, de abandon în brațele lacome ale blazării. Acestea reies cu pregnanță din poezia: „Un vis al nimănui...” Puritatea bucuriei amare face așteptarea cu atât mai tristă: „De țărm s-au spart iubirile pierdute, / Plaja e ninsă iar marea ne-a
IN MEMORIAM ION GROSU RECENZIE LA CARTEA FUM NEGRU, FUM ALB , EDITURA AXIS LIBRI, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/344199_a_345528]
-
ratat șansa”. Nu pot, întrucât omul prozelor Mirelei-Ioana Borchin nu a avut și nu are nicio șansă. În afara acestei iubiri, care este, de fapt, spaima de-a nu o pierde. Ceea ce nu-l împiedică să fie frumos, chiar măreț, în zădărnicia lui. Este generos, iubitor de semeni, e atașat de ființa sensibilă, în general (se iubește chiar și pe sine: „Mă iubesc mult. Îmi pasă de mine”, Autodialog X), este demn de a fi iubit, deși le pretinde tuturor celor dragi
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]
-
Remember teatral bucureștean l Argumentul forte - distribuția O tulburătoare poveste de dragoste ca un ambalaj dulce-amărui pentru sentimentul zădărniciei, o reîntâlnire după 20 de ani, reprezintă pretextul spectacolului de teatru cu piesa „Sorry“ de Aleksandr Galin, producție a Teatrului Bulandra din București, în regia lui Yuriy Kordonskiy, montare pe care timișorenii o vor putea revedea pe scena Teatrului Național
Agenda2005-41-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284286_a_285615]
-
români și străini, inclusiv președinți și conducători de țări și guverne. Să recunoaștem nu doar curiozitatea neistovită și inventivitatea gazetarului, dar și harul și inspirația scriitorului care a fost și rămâne Carol Roman. Iar acest admirabil text final, „Menirea și zădărnicia scribului”, tocmai îmi adeverește impresia și convingerea: „Și se făcea că după ce am părăsit Terra mă aflam în imperiul lui Hades. Și am zărit plimbându-se prin întinderile cerești vechi cunoștințe din presă, care, când au dat cu ochii de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93101_a_94393]
-
unei cunoștințe comune - actorul Valeriu Dogaru. Nu în ultimul rând, pentru că sufletul mi-a vibrat la auzul unor cuvinte pe care nu le mai folosisem demult în comunicarea mea zilnică: pridvor, prispă, mișei, bălai, jăratic, ropot, mreje, văpaie, odor, mărgean, zădărnicie, „Izvorau lumine” auzindu-le în timpul recitalului. Îi doresc oaspetelui nostru sănătate neumbrită și ușurință în împlinirea proiectelor artistice despre care ne-a vorbit. Sperăm ca icoana care i-am oferit-o în dar să îl ajute să nu ne uite
EMIL BOROGHINĂ cu recitalurile SHAKESPEARE şi EMINESCU în Statele Unite şi Canada [Corola-blog/BlogPost/93334_a_94626]
-
pasionalul virtuții (Și acum rămân: credință, nădejdea și iubirea, acestea trei; dar cea mai mare din ele este iubirea - 1 Corinteni 13, 13), unde se situează Lia, Florin, Relu și mulți alții. Un pas spre stânga - e pasionalul păcatului, cu zădărnicia și pierzania lui (Și am văzut eu că toată osteneală / și toată bărbăția / nu sunt decât invidia omului față de aproapele sau; aceasta este, și ea, deșertăciune și vânare de vânt - Ecclesiastul 4, 4). Pasul de invidie îl fac, chiar în mijlocul
Peste deal de lumea materială – Scris de Angela Monica Jucan [Corola-blog/BlogPost/93313_a_94605]
-
total, deci, șaisprezece. Ele ne interesează, pentru că ele sunt cifrate. Și ne mai interesează, bineînțeles, parola, care poate fi un cuvânt sau grup de cuvinte ori un număr, alese de depunător. Dacă nu cunoști parola, n-ai acces la cont. Zădărnicia a tot ceea ce am reușit eu până În prezent constă În următoarele două aspecte: unu - nu știu sigur dacă echivalarea cifre-litere la care am ajuns În final (aceea pornită de la cuvintele lui Noel Corbu „Cheia e Alexandru cel Mare”) este Întru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dormitorului; nimic în buzunarele lor în afară de o pereche de mănuși din piele bej. în partea de jos a șifonierului n-am descoperit altceva decât perechi de pantofi împrăștiate, la fel cum pe rafturi erau numai haine. Cu un sentiment de zădărnicie, am încercat biroul din living. Facturi, bilețele, plicuri, nimic personalizat. Nu teancuri de fotografii, nu scrisori intime; de fapt nici un fel de scrisori, că tot veni vorba. Un dosar cu șină pe care era notat „Conturi“, cu diviziuni marcate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
lume, la puii de mîță azvîrliți de copii În apa rîului, la groaza peștilor În pîntecele balenei, la groaza balenei prăvălite pe uscat, la jalea elefantului mistuit de beteșuguri, la bucuria vremelnică a fluturelui, la frumusețea amăgitoare a florilor, la zădărnicia Îmbrățișărilor de dragoste, la grozăvia spulberării sămînței, la neputința tigrului jigărit, la putregăciunea dinților din gură, la miliardele de frunze uscate așternute În păduri, la sfiiciunea puiului abia ieșit din găoace, la năprasnicele chinuri ale viermelui perpelindu-se la soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
un nefericit cetățean făcuse un hasid și mai nefericit, și-n acest caz nu mai exista remediu sau Întoarcere). Maestrul luă manuscrisul de pe masă și dispăru. Își va petrece o noapte Întreagă aplecat peste textul Drumului În Canaan, a cărui zădărnicie Îi va dezvălui propria greșeală, anume că, dacă În acea noapte din urmă cu nouă luni ar fi Îmbrățișat principiul etic, iar nu cel poetic (și cine mai știe dacă există o delimitare netă!), nu ar mai fi avut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mitică, sămînță din care ar fi putut ieși aparența plenitudinii. A doua zi, nedormit și sastisit, plecă la crîșma „Corona“, punîndu-și În buzunarul caftanului manuscrisul Drumului În Canaan. Îl găsi tare abătut pe Jeshua Krohal. TÎnărul părea descumpănit, căci Înțelesese zădărnicia alegerii sale. Dacă Maestrul considera că Drumul În Canaan nu se putea limpezi, lui nu-i mai rămînea altceva de făcut decît să se retragă. Acel ultim cuvînt părea Însă să aibă un anume tîlc, poate chiar o semnificație nefastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
socialismul s-a rătăcit în atâtea impasuri prevăzute și denunțate de Marx, supraviețuirea durabilă a unei omeniri libere, fericite, diverse, echitabile, dornice de demintate și de respect pare imposibilă. Chiar și simplul fapt de a reflecta la așa ceva pare o zădărnicie. Și totuși: când, în 1516, Thomas Morus visa alegerea conducătorilor Utopiei, cetatea sa imaginară, el nu-și imagina că, patru secole mai târziu, miniștrii propriei țări vor ajunge să fie aleși de întregul popor. De asemenea, când, în iulie 1914
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
ce nu te ascultă... cu tot ce ți-a dăruit Dumnezeu. — Așa trebuie că a gândit și Sfântul Ștefan cu mulți ani În urmă. Totuși și-a rostit predica și a fost ucis. Murind, poate că s-a gândit la zădărnicia faptei lui. Dar, vezi, Întotdeauna am crezut că pilda morții lui Ștefan i-a stăruit În minte lui Pavel pe drumul Damascului și l-a Îndemnat să răspândească pretutindeni În lume cuvântul Domnului. — Continuă. — Asta-i tot; asta-i datoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Și chiar a venit. Au ieșit toți trei Într-un club de noapte răvășit după terminarea carnavalului. Sora mai mică era frumoasă, tânără, așa că scriitorul a dansat numai cu ea toată noaptea. Și atunci a avut un puternic sentiment de zădărnicie, la gândul că și anul viitor va fi același carnaval, că În jurul lui erau nenumărate fete frumoase și tinere, numai el era singur. — De ce sentimentul zădărniciei? Am mai tras pe nas un rând de cocaină. Aveam impresia că o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
dansat numai cu ea toată noaptea. Și atunci a avut un puternic sentiment de zădărnicie, la gândul că și anul viitor va fi același carnaval, că În jurul lui erau nenumărate fete frumoase și tinere, numai el era singur. — De ce sentimentul zădărniciei? Am mai tras pe nas un rând de cocaină. Aveam impresia că o bucată de unt dulceag mi se scurgea pe gâtul umezit din greu cu bere. Simțeam efectul prafului răspândindu-se În tot corpul, răzbătându-mi până la extremitățile mâinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mai mică. — Se spune că oamenii au preferințe, le plac anumite lucruri și detestă altele. Asta nu contează deloc. Când Îți dai seama că ești mânat doar de senzația de foame, e prea târziu, deja ai căzut pradă sentimentului de zădărnicie. Atunci când nu-ți mai e foame, când ai mâncat pe săturate ceva ce ți se părea gustos și-ți apare În fața ochilor ceva și mai bun, nu mai ești În stare de nimic. Oricum, asta e puțin probabil să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
o anumită concepție a artei teoremei, pe care Gauss o vedea ca un text august, ca o inscripție, al cărei laconism e însăși garanția durabilității ei. Redactarea îi lua un timp considerabil, nu prin poleirea frazelor, ceea ce ar fi fost zădărnicie, dar prin munca de eliminare a prisosurilor, de organizare internă a ideilor: de captare a lor, la izvorul cel mai direct. Idealul său e clasic și a fost admirabil definit de Minkowsky (vorbind de Dirichlet): " un minim de formule oarbe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
care nimeni nu mai ține astăzi cont. Altfel spus, decadenta stare de fapt în care a fost adusă azi lumea i-a determinat pe cei care acum nu mai sunt printre noi să plece într-o altă dimensiune convinși de zădărnicia timpului propriu fără voia lor petrecut printre păduchii lipsei de igienă corporală și plesnetul patului de pușcă dur aplicat peste maxilare (atunci când vreunul dintre soldați avea curajul să ceară o lingură de mâncare în plus - e și cazul bunicului meu
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]