368 matches
-
pelin). Vântul poartă necontenit puternică mireasmă amară. Cât am umblat în ziua când căutam cu Mihail Andreici Lobacev loc de pescuit, n-am văzut păsărelele obișnuite câmpurilor de la noi. Astăzi după ce am străbătut Țimleanscaia mare vreme de 14-15 ceasuri trecând zăgazul și întrând în tihii-Don, cum s-a revărsat ziua, am fost surprins de peisajul familiar al apelor și al luncilor bogate. Parcă ași fi fost la Siret. Am auzit cucul cântând (întăia oară în aceste ținuturi). Apă maiestoasă și adâncă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cât Ghilcoșul și are o poveste întrucâtva asemănătoare. Lacul Roș e format, cum se știe, din surparea unor straturi de pământ la ieșirea Bicazului cătră Chei. Apele zăgăzuite astfel s-au adunat înecând pădurea de brazi a văii, iar peste zăgaz și-a făcut puțin loc pârăul. Aici se spune că un cutremur a scufundat valea, acumulând apa destul de bogată a unui pârău ce vine din sus și sporește cu afluenți destul de bogați. La ieșirea din lac, unde recunosc urmele unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a făcut puțin loc pârăul. Aici se spune că un cutremur a scufundat valea, acumulând apa destul de bogată a unui pârău ce vine din sus și sporește cu afluenți destul de bogați. La ieșirea din lac, unde recunosc urmele unui puternic zăgaz, s-a clădit chiar lângă apă un hotel cu atenanțele lui și cu o grădină de diverse esențe încă tinere. Hotel și grădină datează de la 1947. Sunt și alte povești privitoare la lacul Rița. Eu cred mai mult în zăgaz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
zăgaz, s-a clădit chiar lângă apă un hotel cu atenanțele lui și cu o grădină de diverse esențe încă tinere. Hotel și grădină datează de la 1947. Sunt și alte povești privitoare la lacul Rița. Eu cred mai mult în zăgaz decât în scufundarea catastrofală. Duminica e aici o afluență mare de lume, care vine să petreacă ziua de repaos de la distanțe destul de mari. Necontenit sosesc camioane și automobile cu lume muncitoare. Combinatul gospodăriei chibzuite a pus pe lac bărci luxoase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mai vădit gol a fost acel ocupat de dacoromâni. Slavii părăseau încă de mult țările de de-a stânga Dunării și tot în mai mare număr se stabileau în peninsulă, unde i ademenea farmecul bogățiilor din orașele ei, dar când zăgazul la moartea lui Mauricius a fost complet sfărâmat, ei s-au prăvălit peste Dunăre în mase enorme. Dacoromânii erau de altfel deprinși cu dânșii, deprinși nu numai în teritoriile de de-a dreapta fluviului, unde demult trăiau alături de ei, dar și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de la Paris! Și se va duce să pună cu grijă noul fals în cutia cu fundă. Asta-i tot! O rafală de vânt, încărcată de praf și frunze moarte, mătura refectoriul, stârnind damfurile bucătăriei. Ploaia se apropia, amenințând să rupă zăgazurile cerului. Nu sunt chiar așa de neroade. "Ba da! N-au inventat nimic! Prima elevă care a înlocuit acul, acum mult, mult timp, îl pierduse într-adevăr sau îl rupsese, în orice caz, o făcuse ca să scape de reproșurile doamnei
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mă denunță la popa polițai. După o explicație cu el, am luat o călugăriță bătrână de 70 de ani, pitică, dar sprintenă, foarte deșteaptă, maica Ghelasia, care fugea ca un iepure și făcea reflecțiuni filozofice pe când ocoleam Colentina, treceam pe la zăgaz și străbăteam pădurea în lungul ei. Era un aer plăcut de primăvară și o mulțime de viorele, deși prin unele șanțuri era încă zăpadă; această natură în veci tânără și încrezătoare m-a făcut să uit pentru un moment toate
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
groază de pari având în vârf capete tăiate și părți de corp sfârtecate. Apa nemișcată din canale și din șanțuri răsfrângea acele trofee. După această priveliște s-au ivit zidurile masive și numeroasele turnuri ale cetății, cu greu ascunse de zăgazul ridicat în contra capriciilor lagunei. Am fost pur și simplu uimiți: nici măcar Pavia nu se putea lăuda cu asemenea fortificații. Cu cât ne apropiam de porți, cu atât lumea din jurul nostru devenea mai numeroasă. Intra și ieșea din strada principală printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ale perioadei celor Trei Regate. Într-una din cronici, am citit ceva În legătură cu țara noastră, pe timpul domniei Împăratului Tenchi. Când ne-au invadat chinezii, soldații noștri au clădit stăvilare pentru a zăgăzui apa. Iar când chinezii atacau, oștenii japonezi spărgeau zăgazurile și apa acumulată Îi mătura din cale. — Da, dar de fapt n-a trebuit să pună planul În acțiune, fiindcă armata chineză s-a retras. Dacă acest plan va fi dus la Îndeplinire, am să folosesc o strategie fără precedent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
numeroase armate a clanului Mori și primea depeșele ca și cum ar fi privit norii unei furtuni de seară apropiindu-se de munți. — Nu fi descurajat, Kanbei. Mai avem șapte zile. — Construcția nu e terminată nici pe-o treime. Cum vom Încheia zăgazul În cele câteva zile care ne-au mai rămas? — Îl putem face. Era pentru prima oară când Hideyoshi Îl contrazicea pe Kanbei cu atâta tărie. — Îl putem termina. Dar nu vom reuși, dacă-i folosim pe cei trei mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Deși gândul Îi gonea spre capitală, nu dădea semne că ar fi plănuit să ridice tabăra. — Hikoemon. cât de mult a coborât nivelul apei? — Cam trei picioare. — N-o lăsați să scadă prea repede. Hideyoshi ieși În grădina templului. Deși zăgazul fusese tăiat și apa Începea să se scurgă puțin câte puțin, Castelul Takamatsu Încă mai era izolat În mijlocul lacului. Unul dintre vasalii lui Hideyoshi se și dusese la castel, În noaptea trecută, pentru a-i accepta capitularea. Iar acum, apărătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
după zi ea se hrănea pe munți sub ochii lui Luváh, Am dus-o prin Pustie, pămînt uscat și însetat, Și-am poruncit izvoarelor ca să rasară pentru ea în neagră pustiire, Pîn' se făcu înaripat Balaur, strălucitor și veninos. 90 Zăgazurile cerurilor toate le-am deschis că setea să i-o potolesc, Si Marelui adînc i-am poruncit să o ascundă-n mîna să Pîn' se făcu un Copilaș ce plînge, mic de-o șchioapa. La sînu-mi o-am purtat cum
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-n jurul Sinagogii Lui Satan. Șarpele Orc răcni cu strășnicie prin ale sale douăzeci și șapte 70 De încolăciri 310. Copacul Tainei se nalta în flăcări înfășurătoare. Sînge țîșni afară în șuvoaie repezi, curgînd în groaznice vîltori, Din ale Cerului zăgazuri. Sînt sfărîmate Porțile; jos pe Pămînt Curg negrele puhoaie; sîngele curge jos neîncetat. Zac regi în ale lor palate înecați. Pastori, turmele lor, corturile lor, 75 Se duc la vale în puhoaie negre prăvălindu-se din munți. Cetăți și Sate
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și evoluțiile ideologice din lagărul comunist. De la Revoluția ungară din 1956 la Consfătuirea de la Moscova din noiembrie 1957 Pentru conducerea PMR, anul 1956 se desfășurase sub spectrul dezintegrării lagărului socialist și al pierderii controlului intern din cauza unei destalinizări excesive. Ridicând zăgazurile liberalizării în februarie 1956, acuzând falsitatea și teroarea regimului instituit de Stalin, N.S. Hrușciov privise, de fapt, spre trecut, fără a oferi un nou model de construcție socialistă și nici o perspectivă clară asupra relațiilor cu țările de democrație populară sau
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Infern; locul blestemat este, ca în prozele lui Lovecraft, poarta de acces către tărâmul de dincolo: "Iazul și moara lui Călifar erau o născocire a întunerecului". Nu lipsesc nici detaliile, vioi colportate de localnici, din registrul macabrului, unele fiind statice: "Zăgazul ce se înălța în coasta morii era spuneau creștinii înfiorați întărit cu oasele acelora pe care îi ispitiseră comorile satanei", altele dinamizate de sugestii vizual-auditive: Se spunea însă că, atunci când Călifar ridica stăvilarul și slobozea pe scoc cimpoiul apei, apa
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
trei secole, dar că nu poate sfârși decât de braț străin, îl imploră pe flăcău să-i ia viața. După lovitura înspăimântătoare a lui Stoicea, "[c]reierii vrăjitorului se sleiră pe pod". Deziluzionat, eroul se sinucide: "Stoicea se duse pe zăgaz și, cu capul înainte, spintecă adâncul străveziu". Nuvela anticipează, în chip excepțional, una dintre povestirile în ramă ale lui Hermann Hesse: Biografia indiană, anexată la romanul utopic Glasperlenspiel (1943), în care ni se prezintă evoluția unei persona imaginate de Joseph
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
din lătratul prietenos al dulăului. Între șlepurile gemând de grâne Dunărea lucește ca un păstrăv de aluminiu. Sunt plecările spre marile capitale cu trâmbițele succesului suind în sânge. Sunt plecările spre satele depărtate ale solitudinii, unde te așteaptă trecerea unui zăgaz mort pe o plută pustie cu chiotele sfârșind fără răspuns că fluturii într-o cupă vidă de aer. Sunt plecările imaginate. Sunt plecările din trecut. Sunt plecările care vor veni. ș...ț Cât de mult am iubit acel provizorat, acea
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Lumii Noi, confirmată, iar și iar, de fascinația din ochii noului venit. Abia călătorind cu trenul spre Oklahoma timp de două zile și două nopți, Karl Rossmann intuiește adevăratele dimensiuni ale continentului american - și, prin ricoșeu, ale aventurii sale existențiale. Zăgazurile s-au rupt, reperele familiare nu mai au curs, Boemia e iremediabil pierdută - iar ultimul fragment (neterminat) al romanului descrie senzația de ușurare provocată de această descoperire: „Prin fața ochilor se derulau văi întunecate, strâmte și rupte, care se pierdeau în
Portret de grup cu Statuia Libertății by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3992_a_5317]
-
ale tunetelor, și pămîntul înfricoșat se cutremura nemernic, pană în cele mai din adînc ale temeliilor sale, sub ropotul de trăsnete care cădeau asurzitoare prin întuneric... Și sub zvîrcolirea fără de margini a frămîntării, și sub urgia întregului zbucium al făpturii, zăgazurile cerului se rupseră, jghiaburile adîncului se desfundară și, din înaltul întunecimilor, se prăpăstuiră asupra pămîntului, cu șuier de aer sfîșiat, potopul greu al apelor cerești.” (Singur). Ajuns în punctul cel mai înalt al urcușului, acolo unde a întîlnit în sfirșit
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
spune, recitin-du-i poeziile dintr-un volumaș din '69, de la Editura Tineretului, cu o prefață a lui Raicu. Mare incognitum. Versuri pentru marea necunoscută, sărată, poate "oceanul cel de gheață", poate libertatea periculoasă a visătorului la mal, prea puțin iubitor de zăgazuri. O mare de copertă, întîi, și abia pe urmă de apă și nisip, într-un potpuriu cu cărți la tot pasul: Visul dați-l toamnelor, altelor/ Dar lăsați-i himera aceea și-o carte." Carte închisă într-o sticlă, veste
Ţărmul pierdut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9870_a_11195]
-
unei pungi strînse la gură, e la fel de prost primită. Excesul mortal, în care viața se omoară cu bună știință, înfruntînd verde un destin pe care nu-l poate schimba, moștenirea solară, îndrăzneață, a grecilor, se întinde peste această lume fără zăgazuri, făcînd, la nevoie, de dragul plăcerii fără impuneri, pasul înapoi: "Vecia-i pentru cine știe să renunțe." Deopotrivă la rău și la bine, trăind în fericirea simplă a mișmașului: "O, valuri din al țării mele vad,/ Nu sunteți nici în rai
Rîsul pămîntului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6960_a_8285]
-
Nu e nici un avînt în aceste versuri ale unei anevoioase desprinderi, ale unei penitențe a lepădării de lume: "Auzi-l greu din aur lăuntric cum se urcă/ Sunetul sufletului sleit" (III, în Cupa). O lume apăsată de veșnice neputințe, de zăgazuri de șovăială: "Boltisem vremea'n jurul molaticei copile.../ Mi-au luat-o 'n afunzișuri când au trecut în drum/ Pe sub arcada celei mai joase dintre zile/ Corăbiile toamnei cu punțile de fum." (IV, în Cupa). O suferință ascunsă, delicată, într-
Aspre căi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7191_a_8516]
-
Gheorghe Grigurcu Degajată, mai-mult-decît-degajată, scriitura lui Liviu Georgescu se învecinează, pe una din laturile sale, cu avangarda. Se află într-însa o năzuință a eliberării de conveniențe precum ridicarea unui zăgaz ce dă drumul euforicului flux asociativ, un flux puternic, în stare nu doar a înlătura toate piedicile ci și a antrena materiale eterogene, a-și contura identitatea cu ajutorul acestora. Un vertij vizionar biruitor în pofida oricăror reguli, preconcepții, delimitări. Stihialitatea imaginarului
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
în fața poporului puterea lui Dumnezeu, care prin rugăciuni i-a aprins altarul pregătit pentru jertfă. În vremea unei mari secete s-a retras în pustiu, unde a fost hrănit de un corb și prin rugăciuni a făcut să se deschidă „zăgazurile“ Cerului cu ploi binefăcătoare, apoi a mers la Sarepta Sidonului și a stat la o văduvă, căreia i-a înmulțit făina și untdelemnul, i-a înviat unicul copil, iar ea l-a recunoscut a fi „omul lui Dumnezeu“. Urmărit cu
Agenda2003-29-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/281256_a_282585]
-
opune energiei nucleare și fracturării hidraulice; trebuie să căutăm în alte zone ale lumii resurse pentru a elimina dependența politică și economică - trebuie să scăpăm de dependență energetică de Rusia și de cea digitală de SUA - nu sunt în favoarea dărâmării zăgazului - nu putem accepta mizeria lumii pe teritoriul nostru Martin Schulz - O Europa de oameni, nu una de instituții - Viața tinerilor nu trebuie sacrificata pentru a plăti datoriile altor oameni - trebuie să privim la interesele comune. Asta aș discuta cu rușii
Victorie de etapă. Cum i-a bătut liberalul Verhofstadt pe Schulz și Juncker: "Barroso nu lua vreo decizie fără aprobare de la Berlin și Paris" by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/54333_a_55658]