866 matches
-
somnul lor și-i punea În fața următoarei alternative: du-te și ucide; dacă reușești, acest Rai pe care-l lași va fi din nou al tău pentru totdeauna, dacă eșuezi, cazi din nou În gheena de fiecare zi. Iar ăia, zăpăciți de drog, supuși voinței lui, se sacrificau ca să sacrifice, ucigași condamnați la moarte, victime condamnate să facă victime. Ce mult se temeau de ei și câte nu născoceau despre ei cruciații În nopțile fără lună pe când sufla simunul deșertului! Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
prea ca la știrile de senzație. Într-un final, i se adresă pe un ton care i se păru cel mai potrivit și care aducea puțin cu Cary Grant În filmele În care se trezea Îndrăgostit și lucrul ăsta Îl zăpăcea puțin: —Marlena dragă? —Hmm? — Cred că Începi să-mi placi. Marlena Își recăpătă echilibrul emoțional. Începe „s-o placă“? Cum adică, „s-o placă“? Pot să-ți placă florile, pizza sau anumite mode. Ce voia să spună? Ar fi minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a bătut Maria pe umăr. Știa că nu suport să pună mâna pe-altcineva, nici măcar o atingere. „Varianta patru. Ultima. Asta chiar o să vă placă. Paul există, dar numai virtual.“ „Cum adică?“, am făcut pe prostul. De regulă, îmi reușea: zăpăceam pe toată lumea. „Simplu. Paul e-un avatar, o construcție neuronală care face legătura între două puncte ale vieții tale: studenție și catedră, Adina și Maria.“ „Nu pune sare pe rană!“, l-am avertizat. „Și, oricum, sunt patru puncte, nu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ce-ar trebui să fie; puțini oameni sunt la locul lor. Multe rele bîntuiesc această țară și, văzând ușurința cu care lucrăm, indiferența, înțelenirea noastră, mi-am zis una din două: sau răul este atât de mare că ne-am zăpăcit, ca unul care, cuprins fiind de flăcări în casă, își pierde mințile, voind să deschidă ușa să scape o închide, în loc să ia apă pune mâna pe untdelemn și-l aruncă-n foc; sau că {EminescuOpXII 409} imensitatea răului ne-a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
o favoare, zise Mihai Vânătoru. Avem și noi, prin tine, o punte spre cel care conduce județul. Oare acest fapt e puțin lucru? Eu cred că nu!... Eu? Nu m-am așteptat să fiu cel... preferat. Pe moment, m-am zăpăcit! Alegerea ei mă onora... Dar mă și tulbura. Mă obliga la un atent și permanent autocontrol. Să-mi impun anumite restricții. Să-mi controlez, pe cât posibil, și să-mi cenzurez vorbele, comportamentul, ținuta zilnică, dar, mai ales, orice comentariu cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
seama pentru ce.” „O fi ceva sărbătoare?” „Nu știu.” Zice către mine: „Da’ În ce lună suntem?”. „Nu știu.” „Da’ În ce dată suntem?” „Nu știu.” N-am știut nici ce zi e, nici ce dată e. Așa m-o zăpăcit cu bătaia... „Auzi, da’ În luna iunie ce sărbătoare e?” Zic: „Ce sărbătoare să fie?”. Când colo, am știut eu toate sărbătorile dă păstă an. Am umblat eu la școală, și s-o predat religia, nu glumă... Nu știu, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și Îmi punea două perechi. Zicea: „Păi cum, te joci cu baba-oarba?!”. Ne duceau la anchetă și vroiau să spui ce doreau ei... Da’ eu nu am răspuns cu nimic... Mi-au dat dantura jos... Bătaie... În anchetă ne-au zăpăcit cu bătaia... Nu puteam să-mi țin maxilaru’... rămâneam cu gura așa... Mi-o Îndreptam! Așa bătaie luam... Păi, vreo două săptămâni am fost bătuți În continuu... Și de două ori pe zi te scotea la anchetă să recunoști ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
se Împingeau În față, Întinzându-și gâtul ca să vadă mai bine. - Sabia i-a retezat trupul În dreptul rinichilor. Totuși, a continuat să trăiască, din vrerea lui Dumnezeu! Ea a rostit cuvinte cumplite Împotriva păgânilor și le-a Înfrânt semeția oarbă, zăpăcindu-i și Îngrozindu-i. Și, În timp ce aceștia bâjbâiau prin bezna lor, puținii care au izbutit să fugă s-au salvat, ducând-o cu ei pe pământurile luminate de harul lui Dumnezeu. Fecioara străbătea În continuare mulțimea cu privirea ei Înghețată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
priorul Comunei. Străjerul schiță un zâmbet complice. - Amicul e deja dedesubt, cu zbirii. La frânghie. - Du-mă la el, repede! porunci poetul cu glasul Înecat de mânie. Cineva avea să plătească pentru acea rușine, a cărei cauză involuntară se simțea. Zăpăcit de acea reacție neașteptată, omul se Îndreptă spre o scară din lemn care ducea către un coridor umed, abia luminat de câteva ferestruici deschise sus, spre curte. Aerul greu, Îmbâcsit de miasmele de excremente, Îi tăie răsuflarea. Învingându-și amețeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-l tricotam. Am oftat adânc. Ținând ochii închiși, am ridicat capul și, înainte de a-mi da seama ce fac, m-am trezit strigând: — Mamă! — Da?! răspunse ea, șovăind parcă. Stătea la o măsuță în colțul camerei și citea. M-am zăpăcit. — În sfârșit, au înflorit trandafirii. Știai? Am observat abia acum. Uite, au înflorit, am zis eu, cam tare, fără să-mi controlez vocea. Trandafirii din fața verandei au fost aduși, cu multă vreme în urmă, de unchiul Wada din Franța sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
ținea într-un pahar pe pervazul ferestrei din baie; acesta le dădea cozilor ei un luciu indian straniu. Îi cădeau de-a lungul obrajilor până la eșafodajul complicat al gușii. Ochii ei negri erau mici dar atât de blânzi că te zăpăceau; era asemeni unui papă și era foarte generoasă cu iertările de păcate și indulgențele. Jimmy avea patru frați și trei surori, unii dintre ei îndeletnicindu-se cu niște treburi misterioase, însă cu toții plăcuți și simpatici, chiar și fetele mai mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Lăsați-l în pace. Nu numai dacă vreți să fiți atleți, și sunt puține lucruri care merită mai mult ca asta, ci chiar și dacă aveți alte ambiții, căci ăsta e primul loc unde-o zbârcești. Așa că, mâinile jos; vă zăpăcește la cap. Și nu vă faceți de cap cu prietenele voastre. Nu vă ajută nici vouă nici lor la nimic. Vă zic eu, și vă spun direct pentru că nu cred în ascunzișuri și umblatul pe după pod. Golănașii ăștia șmecheri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
să primească ce-și dorea, inclusiv pe mine. Comportamentul ei era uneori curios și necioplit. Când primea anumite telefoane din alt oraș, aproape că îmi poruncea să ies din cameră, și apoi o auzeam cu zbiară și eram uimit, complet zăpăcit de faptul ca avea o astfel de voce. Nu reușeam să înțeleg ce spune și nu puteam decât să speculez care îi erau motivele. Și apoi realizam brusc cât aș mai fi criticat-o dacă n-aș fi fost iubitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și mi-a răspuns: Ești binevenit să întrebi orice lucru pe care ți-l pot eu explica. Dar cât de mult vrei de fapt să afli? Oh, o grămadă, de fapt, i-am spus, pentru că eram și eu uimit și zăpăcit de cât de splendid mi se părea totul. Voiam să rămân acolo, dar aveam de dus la bun sfârșit afacerea cu vulturul, iar Theei nu-i plăcea foarte mult orașul. Nu puteam să pun la îndoială deciziile pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ce făcusem. Nu era cum spunea Simon. Nu era nici măcar considerația de bun simț că el și Charlotte dețineau multe bunuri împreună. Am încercat să îi explic lucrul ăsta și să îl previn, dar n-am făcut decât să îl zăpăcesc. Totuși, înainte să încerc am așteptat să cunosc toți termenii problemei cum se cuvine. Și situația dintre el și Renée era următoarea: aproape în fiecare dimineață el o lua de la apartament; ea aștepta afară sau într-un restaurant din apropiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
am văzut că tot mai plouă. Am tăiat sfoara pachetului cu cuțitul de pâine. Adevărul e că nu mai aveam nici un pic de vlagă în mine. Nu voiam să mai lupt, să mai primesc alte lovituri. Palmer reușise să mă zăpăcească de tot. Dacă și-ar fi propus să ridice în mod deliberat o barieră în calea dorințelor mele, nici că ar fi reușit mai bine; iar asta mă determina să înclin să cred că știa. Însă odată cu aceasta, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
în piept. Totul e atât de negru. Ce povară... Părintele Bernard își figurase o scenă în care, în cele din urmă, George va „căuta refugiu“ la el, dar scena imaginată nu semăna deloc cu cea de față. Era întristat, speriat, zăpăcit de starea de spirit a lui George pe care nu o putea înțelege, dar în legătură cu care simțea că ar trebui, pe loc, să întreprindă ceva. Ar fi dorit ca George să se așeze și să-i depene o poveste coerentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sau douăș’doi de ani. Nu era cine știe ce boșorog mizerabil. N-a fost oribil, zice ea, dar n-a fost iubire. Cu rochia și mai sfâșiată, arcurile scheletului apar în locuri diferite. — Mai mult ca orice, zice Brandy, m-a zăpăcit pentru o grămadă de vreme. Asta-i copilăria mea, genul ăla de deraieri. Singurul nostru desert de când aveam șase ani și până am ajuns la nouă a fost budincă instant cu glazură de unt. Evident, acum sunt scârbită de glazura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
vadă mai departe cum rezolvase Mister Verità povestea acelui preot. — Judecătorul i-a ordonat, și chiar psihologul i-a spus să-i țină, că le e tată. — Nu poate să dispară când vrea și să vină când are chef, Îi zăpăcește În felul acesta, nu e drept, spuse Emma. În bucătărie căzu o cratiță. Emma apăsă receptorul pe ureche. Preț de un minut interminabil ascultă vocea operatoarei de la Omnitel care-i spunea că abonatul nu poate fi contactat. — Antonio și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aflate în soare. Din această cauză, nu fără părere de rău, începui a doua zi: „Dragii mei, invitația voastră m-a bucurat, dar sunt nevoit să vă anunț că nu pot veni...”. Ana se ivi lângă mine, iar eu mă zăpăcii, neștiind ce să-i spun. - „De ce-ai venit? o întrebai”. - „Să te văd. În definitiv, cred că n-ai uitat: suntem căsătoriți. Și e foarte firesc să vin să te văd. Împrejurarea că nimeni nu știe că suntem căsătoriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cu ale noastre, dar s-ar putea foarte bine ca ei să aibă dimensiunile unor microorganisme. Vreți să spuneți că se folosesc de arma biologică? — Mai mult decît atît, ei Înșiși sunt arma biologică! Logica fără fisuri a Împăratului Îl zăpăci cu totul pe Pruritanal. În sinea lui, colonelul recunoștea că extratereștrii nu trebuie neapărat să vină În farfurii zburătoare. Asta e o prejudecată tipic americană - că trebuie să fie niște omuleți verzi, să vină În zbor, să aibă niște antene
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
lui. Acum puteți pleca acasă, mai anunță ea și porni imediat către Dacia-papuc, cu o grabă suspectă, de parcă s-ar fi temut să nu i se ceară dovezi. Mulțimea aștepta În continuare Încremenită, neluîndu-i În seamă ultimele cuvinte, sau poate, zăpăciți de atîtea formule neobișnuite auzite pînă atunci, crezuseră că și acestea din urmă făceau parte din ritual, Încă nu ajunseseră la Înțelesul lor, Încă așteptau să-și producă efectul magic... Poate că totul a fost doar o iluzie, un delir
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de primăvară, care În Pacificul de Sud se nimereau toamna, din motive lesne de Înțeles. Manevrele aveau același nume de cod de anul trecut, altminteri cît se poate de sugestiv: Spring Time Journey, ceea ce reușea, ca de fiecare dată, să zăpăcească serviciile de spionaj străine, care se așteptaseră la cu totul altceva. Căpitanul Jegg fusese trimis, Încă În urmă cu două săptămîni, ca ofițer de legătură pe portavionul Caroline, din care cauză secretara Florychka ofta des, cu privirea Încețoșată melancolic, și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și - uite la ce mă uitam Încă de-atunci! - sâni mari, rotunzi și țanțoși), dar și de o colegă care Îmi dădea turtă dulce În schimbul pâinii mele unse cu unt și cu miere... Întrerup aici fraza asta ca să nu te zăpăcesc și ca să nu-ți solicit eforturi intelectuale prea istovitoare pentru mintea ta Îngustă și leneșă. Pe lângă Îndrăgosteală, zic, aveam Încă multe alte preocupări. De pildă, abia așteptam să vină câte un mort la biserică. După slujbă și toate cele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu mai ceru să zboare. Îl durea sufletul și se simțea sfârșit. Tot nu izbutise să-l nimicească pe lăudăros. Lăsă pe mai târziu acea cumplită treabă și o luă spre casă. Pe drum Îl potopi o nedumerire care Îl zăpăci și-l aruncă În Îndoieli: de ce nu-i pusese nimeni și lui o poreclă? * * * Nu departe de locul unde fioroasa Vale a Puțului - sălașul Sfintei cu puteri vrăjitorești - spărgea coasta dinspre Dunăre și se deschidea către Baltă, se afla Valea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]