19,913 matches
-
tale tipărite o dovedesc. Eu am făcut o escală prin rândurile scrise de tine și mi-am dat seama imediat că navighez fără opreliști pe mările sufletului tău. Vreau să prezint câteva fragmente care te definesc, din voluml “Dincolo de albul zăpezii”(Ed Nico): “Atunci când suntem fericiți avem tendința să credem că nimic și nimeni nu ne poate lua motivul pentru care suntem fericiți”; “(...)un fluture de mai care-i trecu prin față i-a dat puterea să depășească momentul și să
LUCIAN DUMBRAVĂ ARTA DE A PROMOVA ARTA LA COTELE SUBLIMULUI (I) de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_ana_balan_1446534412.html [Corola-blog/BlogPost/366113_a_367442]
-
că nimic și nimeni nu ne poate lua motivul pentru care suntem fericiți”; “(...)un fluture de mai care-i trecu prin față i-a dat puterea să depășească momentul și să meargă mai departe”; “M-am ridicat, privind găurile din zăpadă, urmele pașilor mei”; “Dovadă eu, cel de azi, fără teama că greșesc, pot să afirm că am descoperit multe adevăruri universale și am reușit să cobor în cele mai profunde cotloane ale ezoterismului”. Dincolo de poezie, proză, dramaturgie, muzică, pictură - sau
LUCIAN DUMBRAVĂ ARTA DE A PROMOVA ARTA LA COTELE SUBLIMULUI (I) de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_ana_balan_1446534412.html [Corola-blog/BlogPost/366113_a_367442]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > CEA DIN URMĂ NINSOARE Autor: Alexandra Mihalache Publicat în: Ediția nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Cea din urmă ninsoare, Cel dintâi jurământ, Cea din urmă chemare, Cel din urmă cuvânt. Cea din urmă zăpadă Se așterne-n priviri, Lasă neaua să cadă Dintr-un cer de-amintiri. Cea din urmă chemare Într-o stea a-nghețat, Lacrimând lângă mare Unde ninge curat. Cea din urmă privire, Cea din urmă chemare, Cea din urmă iubire, Cea
CEA DIN URMĂ NINSOARE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1452006935.html [Corola-blog/BlogPost/368167_a_369496]
-
case, copacii își aplecau crengile sub greutatea omătului și ningea într-una, fără încetare, ca-n povești... Iarna, eu și frățiorul meu mai mic, nu ne mai săturam să ne jucăm; era vremea săniușului și-a bătăilor cu bulgări de zăpadă iar tata ne făcea câte-un om de zăpadă mai înalt chiar decât el, de ne minunam ce mare era, cu nasul de morcov și căciula dintr-o oală, pusă ștrengărește, pe-o ureche... Apoi venea vacanța la bunicii de la
AFLAT ÎN LUCRU) de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 by http://confluente.ro/O_iarna_ca_n_povesti_cristian_gabriel_groman_1351706663.html [Corola-blog/BlogPost/346349_a_347678]
-
ningea într-una, fără încetare, ca-n povești... Iarna, eu și frățiorul meu mai mic, nu ne mai săturam să ne jucăm; era vremea săniușului și-a bătăilor cu bulgări de zăpadă iar tata ne făcea câte-un om de zăpadă mai înalt chiar decât el, de ne minunam ce mare era, cu nasul de morcov și căciula dintr-o oală, pusă ștrengărește, pe-o ureche... Apoi venea vacanța la bunicii de la țară...De abia așteptam să ajungem, îmi plăcea mirosul
AFLAT ÎN LUCRU) de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 by http://confluente.ro/O_iarna_ca_n_povesti_cristian_gabriel_groman_1351706663.html [Corola-blog/BlogPost/346349_a_347678]
-
țară...De abia așteptam să ajungem, îmi plăcea mirosul de foc de lemne ce ne întâmpina încă de la intrarea în sat...Totul era tăcut și alb, doar fuioare albe de fum se ridicau alene din coșurile caselor, parcă adormite, sub zăpada... Însă înăuntru, toată lumea se pregătea cum se cuvine pentru Sfânta Sărbătoare a Crăciunului... De Ignat, tataia ascuțea cuțitul cel mare, de vânătoare, și împreună cu tata și vreo 2 vecini, purcedeau voinicește la tăiatul porcului...Gospodinele, (mama și mamaia) trebăluiau prin
AFLAT ÎN LUCRU) de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 by http://confluente.ro/O_iarna_ca_n_povesti_cristian_gabriel_groman_1351706663.html [Corola-blog/BlogPost/346349_a_347678]
-
bine? Superbă mi se pare definiția cerbului, „violoncel, cu corzi din argintul izvorului...” (un altfel de „mistreț cu colți de argint” ionaugustindoinașian). Spiritul creștin al poemul se regăsește și prin „bobul de strugure greu”, „sângele Meu”. ... ... ... ... ... ... ... ... ... „Maci sângerii sfâșie albul zăpezii./ - Pe aici a trecut fiara,/ îmi spui/ și zâmbești.../ Țopăie arlechini albaștri/ fără Dumnezeu/ zgâindu-se la ferești./ Din apa cea neagră,/ precum Orpheu,/ doar cântecul l-am păstrat.” (Poezia „Între oglinzi”) Orpheu este un arhetip al artistului. Nu știu
ŞAPTE POEME NEPROHIBITE, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 by http://confluente.ro/Sapte_poeme_neprohibite_cron_al_florin_tene_1367915009.html [Corola-blog/BlogPost/353216_a_354545]
-
știu dacă acest Orpheu este „Cântărețul”, cel mut și năucit de dangătul stelelor, transformat în lebădă, din poezia „Și a fost ziua a șaptea”, analizată, dar știu că „fiara” lasă urme evidente, precum „macii sângerii (ce-n.m.) sfâșie albul zăpezii..” , într-un timp când anotimpurile se întâlnesc. Este superbă imaginea suprarealistă propusă de autoare. Superbă și aluzivă, dovada virtuală că victima și călăul au fost acolo. De altfel, toată poezia Marianei Cristescu trebuie citită (și) cu ochii minții. Dacă nu
ŞAPTE POEME NEPROHIBITE, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 by http://confluente.ro/Sapte_poeme_neprohibite_cron_al_florin_tene_1367915009.html [Corola-blog/BlogPost/353216_a_354545]
-
atâtor ierni l-a măcinat pe-ascuns. Cum de mai plânge seva în crengile-i, te-ntrebi? Stă singur în viroagă între poieni cu cetini! Un porumbel sălbatic și-o gâză-i sunt prieteni. Și soarele, ce-i cântă peste zăpezi și ierbi! Stejarul de pe deal îmi cântă ades în zori, Când rândunica doarme în cuibu-i de la geam. Străbate depărtarea cu visele-i din ram Și-mi pune vară-n suflet, pe gând, cununi de flori. Ce taină poartă-n sevă
STEJARUL DE PE DEAL de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1659 din 17 iulie 2015 by http://confluente.ro/daniela_popescu_1437084531.html [Corola-blog/BlogPost/381634_a_382963]
-
căror armonie împădurea sahare și-mprăștia-n speranțe primăveri. Cât de mirat, de-o vreme, privesc în eul meu unde vulcanii fierb și-așteaptă clipa în care să țâșnească împrăștiind risipa al cărei stăvilar am fost mereu. E iarnă, dar zăpada de mult n-a mai căzut, iar gerurile de-altădată-s blânde. Îmi obosesc ființa doar zilnicele pânde când mă îmbrac în zale și-mi pun scut. Narcis De când mă știu, fecioare și nimfe mă iubesc. Echo de dorul meu acum e
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1427737046.html [Corola-blog/BlogPost/340982_a_342311]
-
aici ar putea să-și ia Vama înapoi, fiind mai pretențioși și mai exigenți cu lacomia patronilor despre care am amintit. Acum, din păcate, vorba lui Chirilă, „nimeni nu mai luptă Făt Frumos”. E drept că parcă și Albele ca Zăpada seamănă a fete bătrâne. Poate, însă, că după weekend-ul ăsta, în care mulți s-au uitat în gol după un fel de mâncare, după o notă de plată, sau o limonadă, vamaioții vechi și noi ori turiștii de ocazie
Asta-nseamnă să fii vamaiot: refuzați serviciile proaste și lăcomia patronilor din Vamă! by https://republica.ro/asta-nseamna-sa-fii-vamaiot-refuzati-serviciile-proaste-si-lacomia-patronilor-din-vama [Corola-blog/BlogPost/337764_a_339093]
-
ambiționa. Într-o zi, a venit acasă și mi-a adus în dar un costum de băiat și a vrut să mă vadă îmbrăcată cu el. Altădată, iarna, tata mă scotea în curte și mă obliga să mă frec cu zăpadă pe corp, ca să mă călesc. Poate că de aceea am devenit cu timpul mai curajoasă, sau poate într-un fel, chiar mai dură și am îndrăzneala de mă contrazice cu bărbații dacă consider că am dreptate. Deși...poate că astfel
INTERVIU CU PICTORIŢA MARIA PELMUŞ de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Vibratii_interviu_cu_pictorita_maria_tania_nicolescu_1358525719.html [Corola-blog/BlogPost/348860_a_350189]
-
Rabin - Pacea și-a ucis soldatul” (în colaborare cu Ileana Cudalb), Editura Du Style, București 1997 - „Dor de dor”, Editura Cartea Românească, București 1998 - „Între El și mine”, (44 de psalmi și 10 Rugăciuni), Editura Eminescu, București 2000 - „Vânzătorul de zăpadă”, Editura Cartea Românească, București 2001 - „Hoțul de frumos”, Editura Cartea Românească, București 2001 - „Fericitul care pleacă”, Editura Cartea Românească, București 2002 - „Deocamdată - viața”, Editura Cronica, Iași 2002 - „După ultima mea moarte”, Editura Cartea Românească, București 2003 - „Îngerul târziu”, Editura Hasefer
SHAUL CARMEL, FERICITUL CARE PLEACĂ! de GEORGE ROCA în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Shaul_carmel_fericitul_care_pleaca_.html [Corola-blog/BlogPost/348165_a_349494]
-
îns-o ascunde. -Ce ne facem noi acum? Fără iarnă nu-i Crăciun, Prăjituri și cârnăciori, Să înfuleci până-n zori. Totul este compromis! Zise un câine convins. -Vai de mine, vai de noi, S-aducem iarna-napoi! Anu-ntreg fără zăpadă, De nu fulgi, ce va să cadă? Fără sănii și ghețuș, Adăugă strigând Lăbuș Și în cor zece căței, Îngroziți, oftau și ei. -Sau... prea bine am putea, Să uităm de-ndat` de ea; Căci vedeți, eu m-am născut, Într-
S-A FURAT IARNA de TEODORA NOJE în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 by http://confluente.ro/teodora_noje_1422800791.html [Corola-blog/BlogPost/375973_a_377302]
-
jună, fără cei trei iezi, Colabora c-un tăietor de lemne, Nu pentru-a le crăpa de tot - pe semne Că nu lucra decât pân' la amiezi. Cum munca asta nu părea să-nsemne Prea mult (în zonă nu cădeau zăpezi, Și nu puteai nici geruri să prevezi), A căutat activități mai demne. Neintuind probleme de amor, Și declarând, unui ziarist-vulpoi, că Dorește și-o schimbare de decor S-a angajat - cu plata în ... mălai - Ca să susțină un birjar de troică
SONETE (2) de EUGEN DEUTSCH în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 by http://confluente.ro/Eugen_deutsch_arca_sonete_eugen_deutsch_1376730899.html [Corola-blog/BlogPost/340560_a_341889]
-
acea tură și după capriciile vremii. Vom mărșălui pe bocanci în unele zone prin care altă dată am alunecat -la deal și la vale- pe schiuri. Veți vedea că am făcut și ture lungi, cu bagaje grele, mai ales pe zăpadă (dar niciun bagaj nu e greu dacă iubești Muntele!).Dar am făcut și unele ture lejere, de o zi, din dor de munte și de dragul unor „elevi la Scoala Muntelui". În unele am fost doar noi doi, autorii acestei suite
ANOTIMPURILE MUNTELUI LA... CLUJ-NAPOCA de MARLENE MITITEANU în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 by http://confluente.ro/Anotimpurile_muntelui_la_cluj_napoca.html [Corola-blog/BlogPost/367038_a_368367]
-
înaltă, prinde o viteză mare, se desprinde perfect, trece aproape paralel cu solul, în acel V Boklöv cu schiurile, controlează bine poziția, depășește punctul de construcție al trambulinei și aterizează la 141 de metri, chiar cu telemark la contactul cu zăpada. Ne dorim, firește, același lucru. Dar ni se pare totul mult prea greu, din moment ce nu am făcut asta niciodată. Dacă ne-am arunca de pe cea mai înaltă trambulină, mai mult ca sigur am greși ceva, chiar fatal. Cu o umilință
Cum am devenit medic. „Mi-am păstrat umilința și am știut că trebuie să am răbdare, să cresc, să acumulez, să mă formez...” by https://republica.ro/cum-am-devenit-medic-zmi-am-pastrat-umilinta-si-am-stiut-ca-trebuie-sa-am-rabdare-sa-cresc-sa-acumulez [Corola-blog/BlogPost/338289_a_339618]
-
Acasa > Poeme > Emotie > SUNT DOAR UN GHIOCEL... Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 1862 din 05 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Sunt doar un ghiocel, plăpând Și mic, ieșit cu greu de sub zăpadă. Mi-e cam rușine, și am de gând Plecat să stau, să nu se vadă Că n-am culoare, nici miros... Dar nu mă faceți de ocară, Căci m-am grăbit să ies de jos, S-aduc cu mine primăvară
SUNT DOAR UN GHIOCEL... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 by http://confluente.ro/marin_bunget_1454679288.html [Corola-blog/BlogPost/363375_a_364704]
-
Mamă, s-a făcut târziu Floare cu parfum de mosc Te-a furat un fir de apă Și-am rămas singur pe mal Bătrânețile tot sapă Zidurile în aval Dacă mor, renasc în tine Ca un dor de menestrel Când zăpezi diamantine Strălucesc într-un tunel Că vin oameni să ne spargă Iar urechile cu glume Și de când e lumea, lume Crește prețul la litargă Mamă s-a făcut târziu Și m-a prins un dor de ducă Dacă mor nu
FLORI DE MOSC de ION UNTARU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Flori_de_mosc_ion_untaru_1357530024.html [Corola-blog/BlogPost/348824_a_350153]
-
Ca-n uleiurile mele nepictate” (Peisaj, pag. 10). Autoarea este mulțumită de bucuria de a avea cui să-i împărtășească trăirile sale. Poate fi un interlocutor cu care vorbește personal sau altul căruia îi trimite scrisori. Grădinii în care „Doar zăpada sclipitoare / e un covor fără sfârșit” (Scrisoare grădinii, pag.10 ); iernii privilegiate, căreia „Ploaia, spală toamna părăsită / Așternându-i iernii, / De nămeți, pufos covor.” ( Scrisoare iernii, pag. 34); primăverii „Doresc ca primăvara / Să-mi fie oglindă nocturnă.../ Să-mi fie
POEZII PASTELATE -CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ de LUCIA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 by http://confluente.ro/Poezii_pastelate_constanta_a_lucia_patrascu_1393332045.html [Corola-blog/BlogPost/353702_a_355031]
-
legănat de vânturi calde în ceasul universului. Trupul este strivit în iubire, strivit de buzele cerului, sărutul de culoarea cărnii din petalele amețitor înmiresmate ale trandafirilor. Uitarea lăsată în cărările uscate, în bocetul cetinilor ce mai respiră încă, sub poala zăpezilor risipite în uitare mai învie însă uneori. Arde dorul în gândul meu, arde cerul din mine, aprins de atingerea rămasă și acum pe buzele mele, prelinsă în adâncurile unde cerul nu mai săruta pământul. Am muguri de lumină în păr
IMPLINIRE de DOR DANAELA în ediţia nr. 425 din 29 februarie 2012 by http://confluente.ro/Implinire_dor_danaela_1330546007.html [Corola-blog/BlogPost/357582_a_358911]
-
legănat de vânturi calde în ceasul universului. Trupul este strivit în iubire, strivit de buzele cerului, sărutul de culoarea cărnii din petalele amețitor înmiresmate ale trandafirilor. Uitarea lăsată în cărările uscate, în bocetul cetinilor ce mai respiră încă, sub poala zăpezilor risipite în uitare mai învie însă uneori. Arde dorul în gândul meu, arde cerul din mine, aprins de atingerea rămasă și acum pe buzele mele, prelinsă în adâncurile unde cerul nu mai săruta pământul. Am muguri de lumină în păr
IMPLINIRE de DOR DANAELA în ediţia nr. 425 din 29 februarie 2012 by http://confluente.ro/Implinire_dor_danaela_1330546007.html [Corola-blog/BlogPost/357582_a_358911]
-
legănat de vânturi calde în ceasul universului. Trupul este strivit în iubire, strivit de buzele cerului, sărutul de culoarea cărnii din petalele amețitor înmiresmate ale trandafirilor. Uitarea lăsată în cărările uscate, în bocetul cetinilor ce mai respiră încă, sub poala zăpezilor risipite în uitare mai învie însă uneori. Arde dorul în gândul meu, arde cerul din mine, aprins de atingerea rămasă și acum pe buzele mele, prelinsă în adâncurile unde cerul nu mai săruta pământul. Implinire / Dor Danaela : Confluențe Literare, ISSN
IMPLINIRE de DOR DANAELA în ediţia nr. 425 din 29 februarie 2012 by http://confluente.ro/Implinire_dor_danaela_1330546007.html [Corola-blog/BlogPost/357582_a_358911]
-
Acasa > Poezie > Credinta > PRIVIND ÎN LARGUL ZĂRII Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului E frig afară, gerul crapă piatra Și scârțâie zăpada sub picioare, În limbi de foc e îmbrăcată vatra Ce-mbie la un timp de reflectare. Trosnește lemnul prins de vâlvătaie, Iar inima-mi vibrează în neștire, Când a aprins Isus în ea văpaie, A pus atunci și-un gând
PRIVIND ÎN LARGUL ZĂRII de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/lucica_boltasu_1484688711.html [Corola-blog/BlogPost/374214_a_375543]
-
dat o haină albă, nouă-n dar. Ne-a pus inel în deget, ce onoare, Din partea unui Fiu de Împărat! Răscumpărați, primit-am noi iertare Și de păcat El ne-a eliberat. E frig afară, gerul crapă piatra Și scârțâie zăpada sub picioare, În limbi de foc e îmbrăcată vatra, Ce-mbie la un timp de reflectare. Și meditez privind în largul zării, Prin ochiul de fereastră albăstruie, Căci nu aș vrea să dau cumva uitării Cât am făcut și ce
PRIVIND ÎN LARGUL ZĂRII de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/lucica_boltasu_1484688711.html [Corola-blog/BlogPost/374214_a_375543]