10,579 matches
-
nu moare nimeni de dorul nostru până-ntr-o seară când sus, în Crucea Sudului, Lebăda se apleacă la urechea mea și șoptește cuvinte ademenitoare ce-mi acoperă inima cu o lespede de piatră. Prin lentila dezordonată a dimineții se zărește Gara și întunericul înaintând pe picioarele lui de miriapod paralitic. Semne particulare Încet, sub pojghița visului în subsolul realului răsar comorile nopții. Trupul de fum doarme alături câinele latră abulic pisica veghează calea dreaptă a unor șoareci de pluș. Prelungi
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
ale lui Dinescu? Vă rog insistent, citiți Parada. De cînd am revenit în Iași, cam o treime din scrisoarea zilnică o scriu după-masă, cu lumina albă a sfîrșitului de august pe foaie, cu sufletul împrăștiat pe acoperișurile și pereții caselor zărite prin geamul zgîriat fin! Aș umbla-n neștire pe străzi, aud un fel de murmur fără cuvinte-n mine, ceva ca un plîns ce nu știe cum să-nceapă. Ascut creioanele c-o lene încîlcită-n melancolie, frazele se încheagă greu
“În dulap erau hainele lui mama și el s-a îndrăgostit de ele!” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13299_a_14624]
-
așa o duce tot mai prost cu sănătatea. Are inima foarte slăbită...” “Ar fi bine dacă ai veni cu ea, s-o consulte un doctor.” “Ar fi bine...” Stelian mai vru să spună ceva, dar renunță. Prin fereastra sufrageriei îl zări trecând grăbit pe ginerele său. Sever se întorcea de la serviciu mai devreme ca deobicei, ceea ce i se păru curios. Soțul Eleonorei avea o față posomorâtă și, după ce-și aruncă servieta într-un colț, veni să-i strângă mâna, declarându
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
fericire”. Totul, desigur, presupunînd și lumina orbitoare, rece, albă, necruțător de albă, dureroasă și în același timp infinit de blîndă. Este totuși cea care-mi întunecă parcă această primă amintire. Bănuiesc mai mult, pentru că aici totul devine nedeslușit, că am zărit atunci și o șopîrlă. Sau altceva, în orice caz o viețuitoare mică, mișcîndu-se, ieșind chiar din acel zid sau gard. Dar nu sînt sigur. Poate că asta a fost mult mai tîrziu, în altă vîrstă. Ceea ce vreau să precizez este
Senzația de fericire pe care mi-o dădeau zidul (sau gardul) și lumina by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13568_a_14893]
-
sine în văzduh pe mine, săculețul sau cu nisip, rucsacul sau cu nimicuri, pe mine, nesfârșita întristare a inimii sale. orașul meu acesta e orașul meu, numai al meu. casele, transparente, nu au uși și în fiecare dintre ele mă zăresc pe mine însumi. merg pe străzi și străzile sunt vii, își schimbă configurația, mă conduc mereu în altă parte. ajung pe un pod: malul celălalt nu există, dincolo de pod nimic nu e. caut biserică, n-o găsesc - biserică e lichidă
POEZIE by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/13738_a_15063]
-
e!... n-am ajuns prea departe pe drumul acesta deși merg de-o viață (pe jos, cu tramvaiul, cu mașina, cu trenul și iar pe jos...), n-am ajuns prea departe pe drumul acesta: uneori întorc privirea și încă mai zăresc locul de unde am pornit cu mulți ani în urmă - parcă am fost pus să-mi croiesc cale prin pâsla sau chiar prinr-un diamant; parcă sunt o furnică silită să străbată trupul nesfârșit al lui dumnezeu. mersul meu, drumul meu la
POEZIE by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/13738_a_15063]
-
într-o încîlceala de rădăcini, tulpini și țepușe, peste care se așternuseră frunze uscate. Deodată, degetele mele au apucat ceea ce părea a fi țesătura grosolană a unei haine, acoperită cu o substanță lipicioasa. Era sînge. O clipă mai tîrziu, am zărit conturul unui trup omenesc pe jumătate îngropat în frunze. Cînd l-am atins, rănitul s-a cutremurat, apoi s-a liniștit din nou. - Nu te teme, sînt o prietenă, i-am șoptit la ureche, în timp ce încercăm, pe nevăzute, să-i
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
credință didactică într-o școală pierdută iarna în mijlocul Bărăganului: "Aveam eu un gînd cu ei: să-i reeduc prin muncă. Să-i pun la treabă pînă le ies ochii din cap, să-i văd rupți, căzînd de oboseală, să le zăresc în ochi licărirea aceea duioasă care apare de obicei în clipa sfîrșelii și a resemnării." (ibid.) Abrutizat de reeducarea la care, mai mult ca sigur, fusese el însuși supus, campionul metaforei pugilistice încearcă, fără succes, să instaureze armonia socialistă a
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
meserie și devensie unul din cei mai de seamă tîmplari de mobilă aleasă. De-abia întoarsă din vacanță la sfîrșitul acelei veri, intrarea în posesia noii mele garnituri de mobilă era un prilej de preocupare. Dincolo de ferestrele noului meu apartament, zăream tăcutele vilișoare înșirate de-a lungul liniștei străzii a cartierului. Nimic nu se schimbase în desfășurarea vieții vecinilor din dreapta vilei de peste drum și nici în peisajul aparent imobilizat. O liniște letală părea că înghițea strada noii mele locuințe. Totul era
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
dulce-cumplitului Dionysos, dulful Korin să-i fie bărbatul de abur, dar și de mătase, ochii și inima zeița mea să i le roada pînă la oase. Faunul În după-amieze cu smochini lovind în fereastră, hălăduind printre cactușii cătarăți lîngă mare, zăritu-l-am pe dulful Korin stînd singur pe țărm, gol, mirosind a rom, ca un marinar din Pireu. Dar cînd să-l ating și să-i cînt la ureche, văzut-am copitele nepotcovite și coada-nfoiată și coapsele-i țepene de
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Încerc să vă scriu o scrisoare nu cînd, așa cum mi se întîmplă uneori dimineața, aburit de cafea, sufletul mi se dilată brusc și parcă zăresc ceva, nu știu precis ce, dar am senzația că aș putea comunica, aș putea bucura, aș putea să fiu iar viteaz și pur printre cuvinte, ah, nu, nu, ci acum, după ce am cărat un frigider la gară, l-am urcat
Dar mai ales sînt contra șurubului by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14302_a_15627]
-
adevăr de cîteva corecturi ici-colo pentru a reprezenta aici atmosfera pașnică și întrucîtva adormită a unui orășel universitar englezesc în anii ’50. După-amiază m-am mai strecurat eu în jurul cartierului general al echipei de filmare, dar n-am mai putut zări nimic altceva decît niște umbre în mașinile în care erau cabinele unde se schimbau actorii. Norocul și Gwyneth în persoană mi-au zîmbit însă a doua zi, în timp ce-mi făceam cumpărăturile în centrul orașului. La Catedrala Sf. Paul
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
unul despre căpșune, zmeură etc. E bine, e liniștitor să ai cărți enorme despre fructe. Visez o enciclopedie vastă despre mărar. Cu planșa cu cărți care să prezinte circulația soiurilor de mărar în Europa, cu oglinzi în care să se zărească viața lui virtuală! Nu am nimic cu Geo Bogza, nu am nimic cu Fănuș Neagu, sînt perfect în afara scandalului dintre ei. Dar de ce, de o bună bucată de vreme, mă irită secret veșnica, ampla cutremurare în fața oricui și a orice
Prune și căpșuni by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14350_a_15675]
-
citi decît o singură carte. Iar dintr-o carte nu pot citi decît o pagină! Îmi place, dimineața, cum mă scol și-mi fac o ceașcă mare de teracotă cu cafea, fără a vedea oameni, să intru în lectură. Dacă zăresc cumva pe taică-meu, s-a dus dracului tot farmecul. Nevasta mi-o acopăr c-o pătură. Vă scriu pentru ca să-mi fie rușine. Pentru ca mereu cu o nouă scrisoare să șterg impresia penibilă pe care-a lăsat-o cea dinainte
Nici roua n-o poate lua de la început by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14328_a_15653]
-
pe iarba tunsă nemțește. Eu scriu ceva în limba română, poate chiar aceste cuvinte, și vorbesc cu gazdele mele în engleză despre cît de ciudată e țara mea. Tot ce am fost în stare să fiu Trecînd pe Antwerpenerstrasse am zărit printr-o poartă deschisă în zid curtea unei școli. Tocmai era pauză și copiii germani se jucau plini de energie și gălăgie, așa cum se joacă și copiii de la o școală oarecare din România sau de la o școală oarecare din Pakistan
POEZIE by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/14279_a_15604]
-
în jurul unei vedete. Se zvonea că va fi vândut la o mare licitație pentru ajutorarea celor fără locuință. Am ieșit repede în grădina din apropierea serei, de teamă să nu leșin de atâta miros de pământ negru de flori. L-am zărit pe Zoltan stând pe vine cu privirea ațintită la tufele unor ghiocei crescuți în libertate. Pământul era negru și lucios și petalele florilor formând clopoței aveau aerul fragil al porțelanului chinezesc cu pete verzi, umbre în care se desfășura poate
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
orice bordei s-ar fi oprit ostașii găseau cald și o mînă de paie așternută pe jos. Cădeau rupți de oboseală, pătrunși de umezeală pînă la os. Era în noiembrie. Ploua întruna mărunt și rece. În ziua de optsprezece pîndarii zăriră dușmanul. Se apropia tatonînd, în șiruri răzlețe peste ponoarele negre. Românii traseră primii. Surprinși, nemții se culcară la pămînt cu mantalele lor lungi peste care se încrucișau tot felul de curele. Ciudat era că aceste curele nu-i stînjeneau ci
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
întruchipată domnița poesie nu scotea nici un cuvînt nu silabisea nici o literă nu făcea nici un semn era mută și foarte frumoasă și-n loc de ochi și de sîni avea unele cu altele-mbrățișate multe văzduhuri albastre și prin pulpele ei se zărea ca prin vitralii halucinante cum furnicile vii ale morții și cum furnicile moarte ale vieții dansau un dans frenetic exagerat de bizar era în tăcerea sa sculpturală foarte tandră și foarte sinceră și foarte adevărată domnița poesie făcea rondul de
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
Emil Brumaru Ou figura dînsului, jur, nu i-am zărit-o niciodată. Și nici nu doresc. Bănuiesc că-i înspăimîntătoare, frumoasă, rilkeană, necruțătoare prin bunătatea-i nefirească, nelumească-n obiceiuri. Prefer să-i simt doar neglijența, răsuflarea de plantă animală, rotirea-i invizibilă deasupra țestei, lipirea tandră, periculoasă, pe întuneric
îngeri-Trăsni-Zdrobilă (Zbaterea mașinăriei de scris) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14693_a_16018]
-
se află că suedezul Hjell Espmark este membru al Comitetului pentru decernarea Premiului Nobel, se adună și în jurul lui numeroși admiratori (dezinteresați). Se schimbă idei, se fac proiecte, se lansează glume care circulă asemenea folclorului (de la babord la tribord). Pelicanii zăriți printre trestii stârnesc un entuziasm la fel de mare ca apariția unor OZN-uri Ziua de 23 septembrie debutează cu o întâlnire a participanților la festival cu studenții și profesorii Universității din Constanța. Urmează vizitarea unui târg de carte, organizat în campusul
Festivalul internațional "ZILE ȘI NOPȚI DE LITERATURĂ" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/14757_a_16082]
-
nu mai exista.) Trebuie să obținem acest coridor prin Europa, trebuie să-l obținem cu orice preț, la nevoie chiar prin forța armelor! ... Ce vis curios! Afară începe să se lumineze de ziuă și ninge. Insula Liding abia se mai zărește. May O chema May. Nume de primăvară târzie. Avea priviri albastre, năsuc în vânt și buze de carne și fruct. Era înaltă, sinceră și subțire, dar amintirile ei sunau ciudat. Avea un copil lăsat în Finlanda și un iubit rătăcit
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
pantofi cu tocuri de 20 cm (pe care nu știu să merg), pornesc spre birou. Pe cu totul alt drum decât de obicei, ca să nu dau de bănuit. Sunt într-un tramvai, prin Drumul Taberei, când mi se pare că zăresc un bliț de paparazzi. Mă trântesc pe burtă, sub o banchetă, și stau acolo două stații, până trece pericolul. Ora 10.00: Mă întorc acasă, să mă schimb, pentru că, în mod evident, ținuta aleasă nu e capabilă să mă țină
Un text scris în mare secret! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21148_a_22473]
-
viu și umbli călare pe un porc. E greu, e adevărat, dar asta e situația: publicul e plictisit și deja nu-i mai poate fi captată atenția cu niște simple implanturi sau cu o modestă pereche de chiloți care se zărește, ca din întîmplare, de sub o fustă. Asta nu-nseamnă că implanturile și chiloții nu mai sînt necesari. Sînt necesari, dar nu și suficienți. Apropo de chiloți: acum vreo două săptămîni, Silviu Prigoană a făcut un gest ironic. Și-a dat
Chiloții lui Prigoană vs. lipsa de chiloți by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21197_a_22522]
-
a-l privi mai bine. Două drapele străjuiesc la stânga și la dreapta fațada ritmată de o colonadă dorică, adusă parcă din vechiul Pelopones, dar redusă la dimensiuni mai puțin amețitoare. M-am apropiat intrigat și, prin deschizătura ușilor masive, am zărit un interior complet gol. Lângă ușă, o placă metalică dă seamă despre sensul acestui monument. Nu m-am grăbit, însă, să o citesc, ci am pășit înăuntru, unde am descoperit o scenografie și mai stranie decât putusem ghici înainte. Încăperea
Jalea de bronz by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82382_a_83707]
-
Lăudărosul Mândruța, si Borbely care bagă 50.000.000 de lei în piste de biciclete execrabile și semafoare pentru bicicliști inutile. Unde vezi elegantă domnule Bucurenci? în emisiune la mândruța (nimic important) ai amintit un blog de fashion unde putem zări ținute fermeatoare pe langă biciclete, îl mai poți repeta ? sau dacă știe cineva espre ce blog era vorba.numele era ceva gen factorial sau cam așa sună...în rest, ce să zic - o să susțin mișcare începând din weekendu’ asta. @ciclofun
Eleganță pe două roți by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82481_a_83806]