358 matches
-
prima dată se văzu așa cum poate că-l vedea și ea: ea, care avea să fie Într-o zi o stea a cântecului italian, mai erotică decât Patty Pravo, mai rebelă decât Loredana Berté, mai ambiguă decât Alice, se vedea zăvorâtă de un fost militar, forțat să solicite Forțelor Armate să-i prelungească pentru câtva timp contractul, căci cu umila lui diplomă de maistru mecanic nu reușea să-și găsească de lucru. Iar Emma avusese deja un teolog. Un licențiat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cele mai multe ori intra prin dos, pe la bucătărie, și de-acolo o lua pe scările de lemn care duceau direct spre odăile cele mari. Acum urcase prin față, pe treptele neregulate din lespede întărită cu piatră roșie, până în cerdac. Ușile erau zăvorâte, iar în pridvor, pe patul înălțat și împrejmuit cu balustradă de stejar, dormeau la rând toate slugile casei. Într-un colț, Mărineci cânta încetinel un cântec de iubire. Îl chemaseră fetele care țineau casa și care se dădeau în vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
eu cu tine! - Ea nu te mai vrea, nu vei putea face nimic Împotriva noastră! - O să vă fac de petrecanie! O să vă omor! Stéphane, la Început depășit de evenimente, se Încordă din toate puterile ca să-l zvîrle pe Nicolas afară, zăvorînd apoi ușa În urma lui. Îl lăsă să vocifereze pe Yves Pérec, care nu contenea să-i amenințe cu moartea, și chiar mai rău de atît, pe nevastă-sa și pe gigoloul ei. TÎnărul jandarm se postă la fereastră. Îl văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ești separat de viață, ești separat de lacrimi, de zâmbete de prieteni și chiar de moarte. Puținătatea puterii noastre de înțelegere, nu poate pătrunde până în adâncul lăuntric al spiritului nostru. Năpădit de gânduri, bătrânul Iorgu se simțea străin și singur zăvorându-se doar cu durerile, suferința și amintirile lui. Nici odată nu s-a simțit atât de singur... Singurătatea la care era osândit, îl înspăimânta. Noaptea e fără sfârșit... încercă să doarmă, dar somnul nu se prindea de dânsul. Se pierdea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
camera în lung si-n lat, de câteva ori, se aseză în pat... De multe ori îl prindeau zorile, cu fața în sus, cu privirea în tavan. Singurătatea la care era osândit îl înspăimânta. Totusi, fugea de oameni si se zăvorâse singur cu durerea lui. Noaptea, după ce stingea lumina, de abia atunci începea pentru el adevărata viață. În cameră, observa cum i se fixau imaginile trecutului, cu cât era mai întunecată si mai pustie, cu atât imaginile se conturau mai deslusit
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
astăzi... Acum?!?... În această viață croită din speranțe, nu se mai petrece nimic... Fata de altădată, care ardea în taină de o dragoste nevinovată, dar blestemată... zăcea acum sub piatră. Iorgu nu putu îndura pierderea... Fugea de oameni și se zăvorî singur cu durerea lui. De un an de când ea s-a prăpădit, nu mai făcuse nimic, nu mai așternuse niciun rând pe hârtie, nici măcar un cuvânt. Nici nu îndrăznea să spere că ar mai fi în stare. Zilele pierdute fără
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Parcă asculți clopotele deniilor... parcă ogoarele, pădurile și izvoarele jelesc... Era în ziua de Sf. Mucenic Dumitru izvorâtorul de Mir... -Mi-ar face bine să pot plânge... să pot plânge, măcar un pic. Iorgu, de mic copil luase obiceiul să traăiască zăvorât în el însuși, izolat, și, cu timpul tot mai interiorizat... Se cerceta pe sine ori își punea întrebări ca...” Oare , ce este viața... Adevărul, ce este adevărul?!... Ce este sufletul?!... ce este conștiința... Unde se duc după moarte?!.. Diverse religii
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ea purta o rochie neagră de tul subțire care lăsa să se-ntrevadă niște sâni de albeța marmurei, plini și rotunzi, și brațele rotunzi și pline se vedeau pân subsuori. Însfîrșit într-o zi, înainte de-a pleca, el o zăvorî * într-o odăiță, o ridică în brațe, o așeză pe o mesuța. naltă de noapte [... ] și se-ntîmplă păcatul de două ori. Ea plecă a doua zi la țară cu fetiță cu tot și el îi scrise. Peste patrusprezece zile veni
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
s-a botezat. Evocând episodul din cartea Faptele Apostolilor 16, 31-33, reținem că, impresionat de minunea deschiderii porților temniței, precum și de gestul Sfinților Pavel și Sila care n-au profitat de această împrejurare spre a încerca să fugă, temnicerul - după ce zăvorâse din nou toate ușile spre a nu evada ceilalți deținuți - căzu la picioarele Apostolilor, întrebându-i ce trebuie să facă spre a se mântui. Ca răspuns, Apostolii l-au îndemnat să se boteze el și casa (οῖκος) sa, adică familia
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
alea. Acu' nu trebe să-ți faci o impresie proastă despre mine, dar Grete a noastră a fost dintotdeauna o tipă pusă pe glume. La urma urmelor, ai fost de două ori căsătorită și nici ușa de la casă nu ai zăvorât-o în fiecare noapte, așa cum s-ar fi cuvenit. GRETE: Nu permit să mi se spună de la obraz lucruri din astea pe care acu' mi le arunci în față, Erna. Eu mi-am exprimat, așa, niște gânduri despre Herrmann, pentru că
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
român, apele s-au mai ales și deși așa cam în pâclă, a început să distingă un colț de adevăr, ceea ce îl face uneori să mai mârâie câinește, într-un dinte. Dar face asta doar în fața oglinzii din baie, după ce zăvorăște bine ușile, ca nu cumva să-l vadă cineva că mârâie în mod cu totul și cu totul proletar, într-o țară de amărășteni, ce se declară cică anticomuniști convinși, fără să caute măcar pe Google, cu ce se mănâncă
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
drum, trecuse și pe la o florărie. Știa unde locuiește, căci a condus-o de mai multe ori până în fața casei, numai că, fiind în doliu după soție, niciodată nu a îndrăznit să-i treacă pragul. Acum, ca niciodată, poarta era zăvorâtă prin interior. Văzându-l dezorientat, în costum de gală cu patru stele pe fiecare epolet și cu buchetul de trandafiri în mână, întrebând printre vecini de domnișoara Leba, un bărbat cu un picior din lemn, fixat cu curele sub genunchi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
doar un aspect exterior pe care trebuie să-l ia pentru a fi perceptibilă în dimensiunea aceasta spațio-temporală, în care am venit curioși să cunoaștem binele și răul, pe cînd numai binele nu ne ajungea. Căci Dumnezeu, în îndurarea sa, zăvorîse oamenilor cunoașterea aceasta. Vedeți cît de periculoasă poate fi cunoașterea ! PseudoDionysius spunea că "cea mai dumnezeiască cunoaștere a lui Dumnezeu este non-cunoașterea, într-o unire mai presus de minte". Am căzut brusc în dualitate și de atunci tot căutăm binele
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
nivelul său spiritual, dar sunt și niște "stele fixe" general umane. Adevărul, de pildă, nu este relativ, de aceea dreptatea se face în Adevăr. Poate că Binele este subiectiv dar, ca atribut divin, el este Absolut. Dumnezeu, în îndurarea Sa, zăvorăște oamenilor cunoașterea aceasta, pentru a nu se mîndri dacă sunt virtuoși și a nu deznădăjdui dacă nu sunt. Omul-în-lume continuă să fie o ființă morală esențialmente, chiar dacă, de cele mai multe ori, doar în potențialitate. Dar nu poți cuteza la o cunoaștere
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
te-ncovoi". În al doilea ciclu al volumului apar cântecul albastru, fata în albastru, un proces de metamorfozare și abstractizare a realului cu elemente inefabile: "Trupul meu e numai o părere/ în prelungirea trupului meu cânt.". Copilul zărilor barbare își va zăvorî carnea undeva sus în lumea de albastru, iar odaia în care locuiește va avea pereții de frig; un sentiment de singurătate străbate cel de-al treilea ciclu: "Sunt un pui de cuc/ născut de-o mamă străină,/ singur în cuib
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
valuri, nesfârșite șiruri treceau mereu peste ziduri. Iar orizontul de jur împrejur era tot mai roșu, ca un cerc viu de foc ce cotropea cetatea". Wilhelm Temerarul singur, profitând de îmbulzeala ultimului asalt, reușește să se refugieze și să se zăvorască într-un coridor subteran, acolo unde sălășluia vrăjitoarea cetății. Șobolanii pătrund în sala tronului, unde, într-o parodie anticipând, prin pronunțatele contururi distopice, Animal Farm, "un șobolan mai frumos și mai sprinten, cu chip mai arătos și cu uitătură mai
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
se lansează în urmărirea ființei stranii, simultan înfricoșat și atras de aceasta, străbătând pădurea deasă și ostilă și oprindu-se abia în fața unui masiv muntos, din măruntaiele căruia se deschide o ușă de piatră. După ce vizitatorul pătrunde înăuntru, intrarea se zăvorăște în urma sa, ca într-un basm oriental. Să nu ne iluzionăm însă; atmosfera este înspăimântătoare: "Undeva, departe, se ivi o lumină slabă. În zarea ei văzui pe părete umbra matahalei din pădure: un cap cât un ciubăr de zece mierțe
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
gâtul afară din umeri, ca și cum o putere nevăzută l-ar fi tras de păr vrând să-l desprindă de la pământ, unde parcă era înșurupat". Are loc, paradoxal, o mișcare de compresie fizică; brațele sunt străbătute de spasme; trupul hangiului se zăvorăște în sine ca într-o închisoare a minții, un Tartar pe care nici măcar lucida conștiință auctorială nu-l poate cuprinde în integralitate: "Dar după acest moment dintâi, trupul se înfundă repede chiar mai jos decât fusese, apăsându-și gâtul în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
care îl ucisese". Crima seduce prin aceea că-i livrează asasinului materia pe care acesta din urmă o separă, prin gestul său extrem, de spiritual. Galvanizat în acțiune, Costache închide fereastra. Cu infinite precauții și sub presiunea a numeroase fobii, zăvorăște și ușa din fundul coridorului, ca nu cumva Maria Brancea să mai pătrundă, accidental, în birou, apoi deschide dulapul: Își adusese aminte că încăperea din dreapta, fără rafturi, era goală. Chiar un trup mai voinic decât al lui Păun ar fi
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
însă este șocat să primească, dinspre ușa aproape zdrobită, răceala unei pale de vânt și sarcasmul unui "glas de cucuvaie", hârșâit de bătrânețe. Lectorul descoperă, odată cu protagonistul, că întreaga aventură boierească fusese un vis provocat de magia vrăjitorului. Bucla onirică zăvorăște, ineluctabil, disperarea flăcăului, care se vede deposedat de soție, de copii și de avere într-o singură clipă. Vorbele crude ale lui Călifar cad infinit mai greu decât topoarele de fum ale tătarilor: "toate aistea-s procopseala pe care mi-ai
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Soțului meu Eugen și copiilor Matei și Maria Magdalena De același autor: Coloana - proză scurtă, 2000 Singurătatea lui Vlad Țepeș - roman, 2001 Părintele Alexie - biografie, 2002 Marea Fugă - roman, 2006 Seimenii — Vin, vin... — Doamne, sunt roșii de sânge! — Zăvorâți iute poarta, dau seimenii! Poarta grea de stejar scârțâi în balamale și se închise gemând. În clipa în care cuiul meșterit cu înflorituri trecu prin zăvorul puternic, loviturile de secure de afară începură să muște din lemn. Izbiturile răsunau ca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
brodate. — O să trimit vorbă măriei sale să dea de lucru la toți tălmacii și scribii în alte părți ca de pe la chindie să fii stăpân pe spătăria mică. Te duci ca să nu te vadă nimeni și te-ncui pe dinăuntru, te și zăvorăști. Cauți toate hârtiile domniei și le scoți pe cele care ar putea face bănuială asupra măriei sale că l-ar fi hiclenit pe padișah la nemți sau la ruși. Mâine în zori pleci cernit la Târgoviște, după ce ai grijă să afle
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
experiență și aleasa trebuie să aibă 32 de atribuții fizice care să o facă perfectă, printre care și un corp ca un arbore banyan și gene foarte lungi. Candidatele care corespund sunt încuiate noaptea într-un templu din Piața Durbar (zăvorât în restul timpului și în care nimeni nu se încumetă să intre), printre capete proaspăt tăiate de tauri și unde bărbați cu măști de demon urlă într-o cameră întunecată. Fata care nu se teme de acești demoni sui-generis, care
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
nimeni nu a protestat. Badea Vasile lăsă capul în pământ alungânduși lacrima, iar țața Tinca l-a condus îmbujorată până la poartă. Fulgii de nea l-au dus până acasă. Pentru toți trei lumea minunată a obiceiurilor de iarnă rămăsese zăvorâtă în rugăciunea de sâmbătă. În ziua aceea, pe drum mergeau doar săniile trase de boii bine hrăniți ai gospodarilor din sat. Zăpada moale scârția sub lemnul lucios al saniei. Ningea mărunt ca florile de lăcrămioare și rar fulgii de nea
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
să îi pună la ușă încuietori, un lacăt, să aibă grijă să stea câinele în tindă. O să mai ia un dulău. Da, asta trebuie să facă acum, să aibă grijă să își încuie ușile, deși niciodatată ele nu au fost zăvorâte. Termină de mâncat și strânse cu grijă masa săracă. Luă o găletușă și porni la fântână. Se va opri la moș Vasile și-l va ruga să vină el să tocmească ușile și geamurile. Soarele scăpăta ultimele raze. Se va
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]