944 matches
-
în EL. Nu mă împiedica nimeni și mă vindeca înțelepciunea, nici nu mă îndoiesc de nepăsarea voastră, vreau doar să știți că va sunt alături totdeauna. Nu mă tem de respingere, doar voi rămâneți închiși și n-are cine trage zăvorul. Oasele vântului O sa rup oasele vântului cu mâinile transformate în aripi, să văd aerul cum trece prin ele ca o ispita cu două fețe în față cu fantomele din aer și dispar după colțuri în spatele zidurilor de ți se strecoară
RECENZIE DE BORIS MEHR de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354873_a_356202]
-
curg prin amurgire parade de soprane Iar noaptea tuciurie se-adapă din izvor Pădurea stă o clipă cu tâmpla-n microfoane Coboar-un gând albastru cu straiele-n decor. Alene, pe alocuri, copiii nopții zboară Îmbrățișați la poarta cu sânge pe zăvor Învie-n fiecare o lacrima de ceară Și-albaștri în privire se sting la poarta lor. Să curgă iar pământul prin vene că osânda Și glasurile firii să cânte-adormitor Ascult un imn albastru, prin moarte și izbândă Am să adorm
IMN ALBASTRU, IOAN GROŞARU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356960_a_358289]
-
seara asta n-am să scriu defel, Simt în mine leneșul cum zace, Dar cineva tot zgâlțâie de el, Nu vrea să-l lase nicidecum în pace... E mâna ta, ori duhul tău? nu știu, Se-aud cum cad zdrobitele zăvoare, Afară parcă s-a făcut târziu Și trupul meu se umple de răcoare... Și uite-așa, da, știu că nu e bine Cu gândul tău în brațe-acum să tac, În seara asta vreau să fiu cu tine, Eu, ca un
ÎN SEARA ASTA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370894_a_372223]
-
de sticlă. Iar lăutarii par, de-acum, că-s obosiți În ritmul românescului joc, Când românii se lăfăie-n atâtea plăceri, Că viața din trudă le-aduce noroc. Și-n astă vreme petrecerile-s lanț, Dar vine timpul să tragem zăvorul la uși; Că stelele oricât le-ar lumina cărarea, Puțini nimeresc drumul spre caldul culcuș. Vine binemeritatul ceas de odihnă; Că mâine altă zi i-așteptată cu ardoare, Iar practica le-a devenit... obișnuință, Că munca, relaxarea și cheful niciodată
MUNCĂ, RELAXARE ȘI CHEF de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370312_a_371641]
-
nu mai era. Probabil că servitoarea, când plecase-l luase în mână să se apere de câini. Atunci, cu mâna goală vru să intre în camera de unde se auzise zgomotul dar surpriză; ușa nu vru să se deschidă. Cineva trăsese zăvorul prin interior. De data asta nu mai încăpea vorbă; cineva era în cameră. Se auzeau pași precipitați spre fereastra dinspre drum. Apoi zgomotul unei sărituri în grădinița din fața casei. Niță nu mai stătu pe gânduri, sări peste portița de la sală
NIŢǍ AL POPII de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369483_a_370812]
-
cristal Și freamătă în carnea omenească Celulele, de trecere, de val. Ne doare lutul greu care robește, Apasă-n carne-atomii cei străbuni Ce ne-au ținut în limite terestre. Acum plecăm spre noi dimensiuni. Și totul se plătește cu durere, Zăvoarele ni se deschid cu greu, Măi suferim un timp sau o tăcere Pășind pe pragul către Dumnezeu. Referință Bibliografica: Între dimensiuni / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2030, Anul VI, 22 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
ÎNTRE DIMENSIUNI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370614_a_371943]
-
calciu-n oase moi, / nici o rană drepți nu poate sta; / limba-i ca un fagur pustiit de roi, / vântu-i negru peste steaua mea. Nu-i deschide morții, te implor, / dintre spaime ce se țes ciorchine; / nu mai cresc zambile pe zăvor, / vântul negru se răscoală-n mine.» - p. 58), neîndoielnic, sinele acela, auctorial istoric-profund, înrăzărind icoana Daciei cu «lupul Decebal în luptă» (p. 59), ori cu steag-dragonul, steagul-din-cap-de-lup-cu-trup-de-balaur al nemuritorilor Cavaleri ai Zalmoxianismului - «zmeu de aur înalț vouă» (p. 60) -, numai
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
1588 din 07 mai 2015 Toate Articolele Autorului Parcă plouă mereu marfarele duc pe șine cărbuni și iluzii hăt, până departe se-aud cu scrâșnetul lor metalic,sacadat, monoton Merii înfloresc, tată, nu vine nimeni, doar vântul primăverii mai tulbură zăvorul Noaptea e stranie, umblă furiș toată singurătatea din perdelele ponosite, flutură ca o mână la capătul unui drum și vocea ta, de departe, tace a oboseală, trudește-a tăcere De ce nu ești viu măcar cât spaimele mele Tată, părul tău
PARCĂ PLOUĂ MEREU... de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369583_a_370912]
-
sălbatici dintr-un târg nebun de verde Spune, mamă, cu ce nume mi te-au dus să te dezmierde? Mamă, iarbă, foșnet tandru peste fruntea mea de pruncă Mamă, lacrimă ascunsă în tăcerea de pe luncă, în oglinda din fântână, în zăvorul de la ușă, în albastrul ochi de sticlă învechit într-o păpușă. Spune, mamă, rouă câtă s-a uscat pe iarba vieții Văd lopata grea pe dealuri, spin în ochii dimineții... Referință Bibliografică: Mamă, iarbă multă... / Camelia Radulian : Confluențe Literare, ISSN
MAMĂ, IARBĂ MULTĂ... de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369786_a_371115]
-
zorilor Să lăsăm în urmă anii, zilele și clipele. Bătăile inimilor noastre îmbrățișate Să scrie poemul. Cluj Napoca 26 iulie 2015 Nu voi tăcea Nu voi tăcea! Nu voi tăcea! Că porți de aramă sfărâmat-Ai înaintea mea. Și ai rupt zăvoarele de fier puse de oamenii răi, Bucuriei mele. Nu voi tăcea! Nu voi tăcea! Te voi lăuda, Doamne, Isuse, toată viața mea! Că Tu, Doamne mi-ai adus izvoarele Când seceta de dragoste usca Florile speranțelor mele... Tu ai oprit
NETĂCERI ÎN CUNUNĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368147_a_369476]
-
târziu, Iubirea nu se stinge niciodată, Focul ei din cer e pururi viu! Îl port în suflet eu și fiecare Ca pe un sfânt, neprețuit odor Și nimeni pe pământ nu e în stare Să-l pună sub zăbrele, sub zăvor... Nu vă jucați cu el că nu-i de joacă, Nu a fost și nici nu e risipă, Și nu e nicio floare să nu-i placă Lumina lui din fiecare clipă; De când mă știu scânteia mi-a fost dragă
FOCUL IUBIRII... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368228_a_369557]
-
timpul sitei să cearnă, e timpul nostru să ne alarmăm, pentru că libertatea bezmetică are o reacție secundară și generativă de kitsch. Se plantează livezi cu mere pădurețe și se despuiază pomii de ionatanele dulci ale cântecului nostru, geamăn sufletului uman!. Zăvorul trebuie tras dintr-o parte și împins în cealaltă. Pornisem pe un drum cu artiști mici, care cred că au în mâna lor lumea întreagă, ca un pom împodobit, îl pot scutura de beteală și globuri, apoi îl pot arunca
ANDRA. DRAGOSTEA, GUVERNANTA STĂRILOR SUFLETEŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362753_a_364082]
-
-mi demult, aevea, Probabil, vine iarăși noaptea să le fure, Și urmăresc retina, ce se-nchide grea, Cu pleoapele, ce arme-s în dezinvoltură. Să-mi fie noaptea ultima iubire, care luptă ? Și numai ea s-ascundă, vinovat, abisuri ? Deschid zăvorul cerului și urc spre boltă, Să îmi visez, încătușând ne-timpul, visele ucise... LILIA MANOLE Referință Bibliografică: VISELE UCISE / Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1637, Anul V, 25 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lilia Manole
VISELE UCISE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352947_a_354276]
-
interior al personajului, aduce detalii de existență care contează cu adevărat, într-un fel onorează spiritul omului simplu ca fragment de veșnicie. Argumentez cu două fragmente, insuficiente privirii de ansamblu asupra volumului dar semnificative ca stil auctorial lui Sorin Coadă: „Zăvorul porții de fier înțepenise în rugină. Din curtea năpădită de brusturi și cucută, rămânea doar cărarea bătucită o viață de om. Ea îi conduse pașii spre teiul înflorit dar lipsit de mireasmă. Își amintea doar acel sfârșit de an cu
SORIN COADĂ, PROZĂ de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352941_a_354270]
-
Redacția > Autori > ANCESTRALA Autor: Lăură Isabelle Nicolae Publicat în: Ediția nr. 2069 din 30 august 2016 Toate Articolele Autorului ANCESTRALA Cine sunt EU DUMNEZEUL meu ??!! Prin ce ironie și hazard al sorții Am gasit de cuvinta să bat temător În zăvoarele “Porții” ?? Cum de-am putut să gândesc Că este de-ajuns doar să iubesc Pentru a face un “pact” cu viața !? Am zărit din Cer “Coloana Infinitului” Și am coborât încet pa brâul ei. Și m-am trezit apoi în fața
ANCESTRALA de LAURA ISABELLE NICOLAE în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/354256_a_355585]
-
simplă pentru...VIAȚA !!Liz... XXIV. ANCESTRALA, de Lăură Isabelle Nicolae , publicat în Ediția nr. 2069 din 30 august 2016. ANCESTRALA Cine sunt EU DUMNEZEUL meu ??!! Prin ce ironie și hazard al sorții Am gasit de cuvinta să bat temător În zăvoarele “Porții” ?? Cum de-am putut să gândesc Că este de-ajuns doar să iubesc Pentru a face un “pact” cu viața !? Am zărit din Cer “Coloana Infinitului” Și am coborât încet pa brâul ei. Și m-am trezit apoi în fața
LAURA ISABELLE NICOLAE [Corola-blog/BlogPost/354280_a_355609]
-
am trezit apoi în fața “Porții Sărutului” Și am crezut că-i bine ! Mai târziu am văzut, ca toate aceste minuni ... Citește mai mult ANCESTRALACine sunt EUDUMNEZEUL meu ??!! Prin ce ironie și hazard al sortiiAm găsit de cuvinta să bat tematorIn zăvoarele “Porții” ?? Cum de-am putut să gandescCa este de-ajuns doar să iubescPentru a face un “pact” cu viața !? Am zărit din Cer “Coloana Infinitului” Și am coborât încet pa brâul ei.Si m-am trezit apoi în fața“Porții Sărutului
LAURA ISABELLE NICOLAE [Corola-blog/BlogPost/354280_a_355609]
-
a tăbărât pe biata capră: Când oi zice eu "Ța", apoi "Ța"să rămână! În loc săpună parul pe tine, a omorât biata capră. FIRICĂ: pe mine nu putea să pună parul că eu ajunsesem de mult la prăvălie și trăsesem zăvorul, așa să știi matale. COANA MARE (cu tâlc): Fierbea sângele în tine, nu alta. FIRICĂ: Fierbea, fierbea dar când o văzut toporul s-a liniștit... dintr-odată. COANA MARE: Și a ajuns omul de brezaie în sat din cauza ta. Nu
COANA MARE SE MĂRITĂ, PARTEA II de ION UNTARU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354365_a_355694]
-
Acasa > Versuri > Visare > POEM CU MUZE DESCULȚE Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1570 din 19 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului La cât se poate gândi nu există margini zăvoarele-s trase, porțile-s deschise pretutindeni mai departe curiozitatea face valuri. Cum necunoscutul se lasă greu pătruns, ploaia nici ea prietenă cu soarele din amiaza înaltă privește din umbră la muze desculțe cu ierburi înflorite sub pași. Numele lor era
POEM CU MUZE DESCULŢE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353986_a_355315]
-
TESTAMENT Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1569 din 18 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Veșmântul acesta de floare - cuvânt Îl las testament pe foaie arzând Mă scriu bucurie și ram de măslin, O lacrimă vie din sufletul plin! Zăvoare să cadă atât îmi doresc O scară cu greu încerc să clădesc O haită întreagă mă lătră și fuge Această durere nu mă ajunge! Am îngeri alături ce mă ridică De gloată și vifor nu-mi este frică Prin valuri
TESTAMENT de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353994_a_355323]
-
încrezători că suntem ceea ce căutăm putem să păstrăm inclusiv clipele dăruirii sau chiar și cele când ne certam ca doi copii amețiți dar nu-mi spune că-mi iei amintirile măcar cele plăcute când vorbeam despre viitor lasă-mi-le zăvor speranței că mai există ulterior păstreză ferestra deschisă și udă zilnic florile din pridvor anotimpul ce vine va fi mai rece și trecătorului nu-i va fi așa de ușor să umble din poartă în poartă întrebând dacă cineva a
ÎNCEPUTUL POVEŞTII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352668_a_353997]
-
televizorul... Te joci în „flăcări violete”, Tu mi-ai jignit poporul! Ne vezi pe toți marionete - Puterea ți-e amorul... Nu vrei să-L vezi pe Dumnezeu - Mi-ai sărăcit poporul; Isus te caută mereu Dar tu I-ai tras zăvorul... Cu venele de pofte pline Mi-ai umilit poporul; Cuvântul Sfânt strigă la tine - Străin ți-e Adevărul... Te crezi, o vreme, șef în țară Și slugă ți-e poporul, Dar judecata va fi dreaptă Că-i Sfânt Judecătorul... Te-
ADOLESCENȚA, ALTFEL... de SORIN PETRACHE în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352740_a_354069]
-
mele și vârsta meditației submarinele s-au topit dintr-o dată dar poți înota am înrolat aproape toate simbolurile da da da mai ales că la ora exactă se deschid trandafirii perechi un nor mă invidiază că l-am uitat sub zăvoare Referință Bibliografică: mă privești când dorm pe semilună / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1193, Anul IV, 07 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gina Zaharia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
MĂ PRIVEȘTI CÂND DORM PE SEMILUNĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354110_a_355439]
-
căsătorie... Hm! Medicinistă, profesor..., doctor oftalmolog..., București... În atâția ani de carieră... absorbit de multiplele probleme de viață și de profesie... nu ne-am intersectat pașii... Cazurile mele nu au necesitat ...”. Năpădit de atâtea gânduri, Eugen descuie biroul, trase micul zăvor și își dădu drumul pur și simplu în fotoliu. ... „Să fi fost eu prin anul doi sau trei? Nu! În mod sigur, eram în ultimul an și pe ea am remarcat-o la balul bobocilor, că, vezi Doamne, nu puteam
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354003_a_355332]
-
Perioada de detenție, Pe care noi o numim viață În fiecare dimineață, Când privim cu drag răsăritul Și ne ocupăm cu trăitul, Pân' la amiază, până seara, Sau până își face intrarea Pe marginea vieților noastre, Să-nchidă mai multe zăvoare Pentru unii ce-i ia-n neființă, Crezând că așa-i de cuviință. Așa pleacă mulți de printre noi, Tineri sau bătrâni, rămân eroi, Chiar de ea-nchide zăvoarele, Pe cer se înmulțesc astrele. Referință Bibliografică: De undeva, dintr-un
DE UNDEVA, DINTR-UN COLŢ DE GÂND... de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354159_a_355488]