1,680 matches
-
corcitură între o paparudă și-un caloian bun de dus cu alai în Jijia. Într-un colț, Mat bate într-o cutie de tablă ritmul unei compoziții auzite numai de el și fluieră pentru a marca pasajele mai importante. Biju zace pe linoleum. Înalță puțin fruntea doar pentru a arunca, fornăit, vreun poem: „Shhh...dopuri în pălării galbene vinete shhhh... păianjenii scurmă pământul shhh pânzele lor mirosind a shhhhe fiere shhhh moartea are aripi de muscă și colți și vine cântând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
dom’ profesor cu povești de pe vremea lu’ Pazvante? Ați uitat când s-a jurat Iacob că i s-a arătat în vis o femeie înaltă, frumoasă, îmbrăcată în alb și i-a zis că undeva, foarte aproape de noi, încă mai zace comoara lui Ipsilanti? N-am căpiat atuncea cu toții, de-am săpat toată lutăria? Moș Grețcu a scăpat de toate cazmalele, lopețile, hârlețele, țiganii vindeau parcele din toloaca de pe lângă groapa de gunoi... Până și popa de la Sfântu’ Andrei a apărut într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe Iisus bărbierit ca meremetisiții de azi? Aveau mironosițele fusta scurtă până li se vede rușinea? Dacă vine moartea, nu râde și moartea de ei? - Nu fiți orbi până nu-i prea târziu! Nu vă-nchideți mințile și inimile unde zace răul! Deschideți-vă sufletele și veniți la mine... continuă profetul, cu brațele în sus. Spălați-vă sufletele cum s-au curățat apostolii în apa Iordanului, aruncați necurățiile de la voi... - Vorbește bine, e călugăr? - Peste tot e Răul! Națiunile Unite nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
în povești. Cîinii. Ei da, cîinii sînt cu adevărat un pericol. Doar știți că sar la om și dacă sînt sătui și pe deplin domesticiți. Cu cît sînt mai de-ai casei, cu atît sînt mai răi. Închipuiți-vă ce zace într-un cîine din ăsta, flămînd și hoinar! De ei, da, de ei ne putem teme. Dar pînă acum n-am găsit nimic din ceea ce ar putea să ne îngrijoreze cu adevărat." Și s-a uitat semnificativ la bocancii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îmbrăcat într-un halat alb de flotir cât e ziua de lungă, își numără banii și vorbește la telefon. Singura piesă de mobilier e un scaun de birou, pătat, jegos. Lângă pereții de sticlă prin care se vede tot orașul zace o saltea. Pe ecranul unui computer defilează fără încetare prețurile acțiunilor de la bursă. Lenny se apropie de voi două cu halatul desfăcut, poartă pe dedesubt boxeri boțiți cu dungi și șosete albe care i s-au îngălbenit pe tălpi. Lenny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
De pe masă picură sânge pe toate laturile. Sângele lipicios, deja acoperit cu un strat de păr de pisică. Directoarea Tăgadă, cu ciorapul de nailon răsucit șnur în jurul încheieturii. În masă e împlântat un satâr. Deasupra ciorapului de nailon, mâna Directoarei zace albă într-o băltoacă de un roșu închis. Pe podea, sub masă, Cora Reynolds mestecă un arătător retezat. — Draga mea, spune doamna Clark, uitându-se la ciotul însângerat care începe să prindă crustă, în timp ce Directoarea înfășoară un petec de mătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
V nu se prezentă la examene. Își făcu o pasiune sadică din a dormi în neștire, urând orele dimineții care nu-i aduceau nimic și pe nimeni în preajmă. Ștefan venea și pleca pe muțește, fără s-o certe că zace în pat sau că nu e mâncare gătită în casă. În adâncul sufletului, nu-i înțelegea zbuciumul. Multe femei ar fi fost fericite să aibă banii și libertatea ei de a-și umple vremea după plac. Cu timpul, Crina Țâru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
când, inevitabil, s-au mai produs câteva erori evidente în tălmăcirea evenimentelor viitoare, încrederea mea oarbă s-a zdruncinat, am început să apelez din ce în ce mai rar la practicile oculte, până când am ajuns, într-un târziu, să mă debarasez de carte. Acum zace de mai mulți ani într-un colț al bibliotecii, nici nu mai știu pe unde-i, n-am mai văzut-o de multă vreme. Pur și simplu am avut o tresărire când am văzut-o aici, la tine. Și, uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
împrumute. Ea terminase cota de rechizite la care avea dreptul. Se duse mai întâi la Rita, acolo află că divergentul cu soacra sa nu se aplanase deloc, aia face grevă, spuse, nu mai vrea să stea cu copiii și gata, zace în camera ei cât e ziua de mare, eu mă mir că nu amorțește de atâta stat în pat. Copiii se joacă de capul lor în bucătărie, că-i mai cald. Ce te uiți, bă, la mine, se răstește la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
reacții, în toate există o fază pregătitoare, o stare de incubație și el, blegul, șade atâta vreme cu ea bot în bot și nu observă nimic, nu-i vede figura ca de om hăituit. Câtă superficialitate sufletească, câtă goliciune mai zace în băiatul acesta al meu, de ce o fi oare așa, nu-și dă seama că nimic din ceea ce se întâmplă acum nu se mai repetă? Vor trece zilele și anii și el n-o să rețină nimic important din ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Sunt nebună, își zise în timp ce introduce cheia în broască, sunt nebună de legat. Se odihnește sprijinită de perete, în hol poșeta îi alunecă din mână, își leapădă pantofii, mai face câțiva pași și se prăbușește în fotoliu, cu genunchii tremurând. Zace acolo nemișcată, palidă, câteva minute pe urmă un alt impuls o face să sară din fotoliu, aleargă la baie, dă drumul la robinete, le lasă să curgă cu toată presiunea, toarnă câteva picături de lavandă în cadă, aleargă la dormitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a sfârșit pentru el, devenind un ținut al unor amintiri plăcute petrecute cu eroul întâmplării. Aș fi vrut să pot face ceva, însă, eu nu eram decât o iluzie în această întâmplare asemeni unei fantome: nevăzută. În izvorul apei cascadei, zace un pui de ursuleț, plămădindu-și sufletul în pământul vieții. Mii de gâzulițe înnegresc spuma cascadei, iar micul erou se aliniază în lumea de apoi. Picături sărate acoperă întreg ținutul, iar spre răsărit, cerul se dogorește ca de bătaia unei
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
clopoțel trezește însă focul din cămin și camera la viață. Afară valurile se rup, zbătându-se în mâinile furiosului viscol. Irisul înghețat pe ochiul rece al iernii este albastru, tăios, precum glasul pescărușului rănit venit dinspre mare. Jos, în zăpadă, zace un trandafir sângerând, contrastând nedorit cu nevinovata culoare a omătului. Alina Tonigaru, clasa a VIII-a C Timp Tatuat Plouă peste salcâmi în floare. Parfumul albliliachiu, purtat de o pală de vânt te-ndeamnă să te plimbi printre ei. Cobor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
corului bisericesc de la Sfîntul Spiridon. O fi contat atunci Ciolan pe ajutorul tatei? Nu l-a avut? Din nuștiuceul ăsta a ieșit referința negativă. După dimineața prelung-însorită, cerul s-a acoperit de nori groși. Par de pămînt, de noroi. Tano zace în frunze, ca neanimat. Așa că, în '49, tata a fost scos de la catedră. Cu ajutorul unui fost student. De bine de rău ieșise, după un an, de sub anchetă și funcționa la Școala medie de muzică, ridicată pe ruinele Institutului de Artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
american, în Marele Gatsby. Era și fană a versurilor mistriote. "Ești iconic, Volodea! Ce parabolă a timpului ai creat!", zăngănea Elvirica din lanțuri, din amulete, din cerceii lungi cu aspect de lingurițe pentru pescuit știucă, punîndu-se pe recitat: "În mine zace o sumă de ioni, Pămîntul vast îl am drept mumă. Eu știu ce sînt că-n mine zace-o sumă Să nu uitați: am fost în rînd". Nici Violeta Gheorghian n-avea vreun imbold spre martiraj: "Am azuns (așa ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
creat!", zăngănea Elvirica din lanțuri, din amulete, din cerceii lungi cu aspect de lingurițe pentru pescuit știucă, punîndu-se pe recitat: "În mine zace o sumă de ioni, Pămîntul vast îl am drept mumă. Eu știu ce sînt că-n mine zace-o sumă Să nu uitați: am fost în rînd". Nici Violeta Gheorghian n-avea vreun imbold spre martiraj: "Am azuns (așa ieșea j din botucul umed, asezonat cu ochișorii apropiați, de maimuțică) în cercetare cu azutorul lui. O mie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Și-apoi, rulându-și ochii peste cap: Mi-o ia întotdeauna înainte, ticăloasa! În timp ce vorbește, își scoate limba ascuțită, foarte lungă, ce pare să nu-i mai încapă în gură printre cuvinte. Apoi, își îndreaptă ochii șerpești spre masă, unde zace un ou lucios verde, asemănător oului de bibilică, cu coaja lipită, pusă cap la cap ca un puzzle. Întinde degetul arătător cu unghia întoarsă înăuntru și arată către ou: Este oul de cocoș bătrân, clocit de o broască țestoasă, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Judecând după finețea trăsăturilor și suplețea oaselor, nu putea fi decât de os domnesc. Deasupra lui roia o zână ce-i aducea pe rând ierburi să-i vindece rănile. "Lovește aici cu cornul!" mi-a poruncit zâna. "De două zile zace aici, fără să bea un strop de apă." Recunoscându-l îndată pe Făt-Frumos, am făcut ce mi-a poruncit zâna și a țâșnit izvor din piatră seacă, spre propria mea mirare. Apoi, am cărat apă în gură și l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mecanismul mic, complicat și negru ascuns la baza fiecărei frunze mobile; observ șirul paralel ce se mișcă în sens opus, mult mai rapid, al furnicilor desfrunzite ce se întorc pentru următorul transport. Este atât de liniștitoare această după-amiază târzie... Totul zace într-o armonie statică și deplină; vântul a stat, soarele agățat în cer a uitat să mai apună, norii nu mai aleargă, stau desenați pe cer. Singure, furnicile vibrează calm aerul în surdină, concretizând tăcerea. Ceva mă gâdilă în palmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
anume a trăit atunci nu-și poate aminti mare lucru. Durerea nu pare s-o slăbească deloc. Coboară din pat, face un duș ce o mai calmează. Ia o doză dublă de medicament, după care privește îndelung credența, pe care zace un bric-a-brac și o dezordine de nedescris. Nu e nicio vază cu flori pe credență și nici nu-și amintește să fi fost vreodată vreuna; nu e în general nicio vază de flori în camera ei, căci nici nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cele douăzeci și unu de scaune, pe care se agită frenetic oglinzile ca niște evantaie... Rămasă singură în fața cupelor goale, ochii mi s-au uscat, și-au pierdut strălucirea. Pieptul mi s-a răsucit înăuntru, într-o scobitură. Deschid ușa. Pe prag, zace, sfâșiat, cel mai tânăr dintre sentimentele mele. Cel mai jalnic și mai mic. Îl recompun bucată cu bucată și-l reașez la locul lui, în scobitura pieptului, rotundă ca o lingură. E mai bine așa. În fond, așa e mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
gardului, prin hornurile casei, talgerele nu se aud, timpanul, cât este el de puternic, e acum slab, ceva, fie instrumentul e neacordat, fie o notă s-a dus la culcare obosită, o căuta pe podelele roase de pașii mei, ea zace strivită, reanimarea ei înseamnă amputarea drapelului ei, ceea ce înseamnă falset și El mă poartă și-mi arată un falset, rătăcind pe lângă noi, având vina de a fi falset, nu el și-a propus-o, nu el și-a indus eroarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
te oglindești acum în mine și tinerețea mea se veștejește ca tu să te hrănești cu ea, să o dăruiești nenumăraților bărbați, deși ei întrebau unde e Mioara, eu sunt Mioara, fără să știe că vampirul e Mama, iar victima zace ca un pui de urs în cușca lui, încât și atunci când mă lași LIBERĂ, ce cuvânt ciudat, ce conotații au ventuzele lui pentru mine, eu merg pe stradă în forma camerei, sunt o ființă care e liberă de a parcurge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dă înainte cu nu vreau să mă mai nasc, dar chiar așa? cine o mai naște vreodată, ea însăși rezultatul unei greșeli în ecuația vieții, mi-e așa de dor de momentul substituirii, ea va fi deja moartă, eu voi zace vie în brațele tale, o zi, o săptămână, tu ai să dormi, eu am să-ți păzesc somnul, visele retro cu Mioara, dar înviate prin mine, eu sunt Mioara, am să o repet până am să cred chiar eu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Primar în cea mai catastrofală vară a abundenței, întrebându-l: ce mai faceți dom' profesor, bine, fostul meu elev repetent la mate, adevărul ne duru și mai mult, când Dădârlad, descoperi într-o noapte o cruce pe care scria: Aici zace Cantemir, mort din cauza matematicii, ne luminarăm pe măsură ce, fără voie, aflarăm că profesorul nostru fusese dirigintele lui Eminescu din a cărui operă, în momentele migrenelor lunare, recita și cu atât mai mult cu cât catastifele Primăriei îl aveau înregistrat pe Căpcăunu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]