990 matches
-
că Antichristul său pregătise masacrul care avea să se petreacă foarte curînd. (Soția sa, Ozerova, fostă doamnă de onoare la palat, Își va sfîrși zilele șapte ani mai tîrziu Într-un lagăr de pe coasta Arcticii.) 5. În timp ce părintele, departe de zarva lumii, aduna semnele satanei, un exemplar al cărții sale va ajunge În mîinile ex-Împărătesei exilate În vila familiei Ipatiev, din Ekaterinburg. Un escadron bine echipat va reuși să ajungă În oraș cu scopul de a salva familia țaristă. Totul Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ofranda mîinilor dumitale feciorelnice, ăst fruct al păcatului originar, mă-mboldește năvalnic a... — Fermín, te rugăm, i-o reteză tata. Da, domnule Sempere, se supuse Fermín, bătînd În retragere. Merceditas tocmai se pregătea să-i răspundă, cînd se iscă o zarvă. Am rămas cu toții În tăcere, așteptînd. În stradă răsunau glasuri indignate și se dezlănțuia un vacarm de murmure. Merceditas ieși În ușă, prudentă. Am văzut trecînd mai mulți negustori agitați, Îngăimînd proteste. Nu trecu mult și Își făcu apariția don
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
unei selecte pleiade de haimanale. Cum probabil veți fi știind, pomenita celulă e celebră În rîndul elementelor criminale pentru caracterul neospitalier și precar al condițiilor sale sanitare, iar includerea unui cetățean vertical pe lista de oaspeți e Întotdeauna prilej de zarvă prin ludicul și noul pe care le aduce În monotonia vieții de Închisoare. Ajuns aici, don Anacleto se apucă să schițeze o scurtă dar agreabilă descriere a caracterului victimei, altminteri bine cunoscută de toată lumea. — Nu este necesar să vă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a venit Revoluția Franceză, au venit războaiele napoleoniene, și poeții au început să cânte altfel de cântece. Dl Crabbe a continuat să scrie povești morale în distihuri rimate. Cred că trebuie să fi citit versurile celor tineri care făceau atâta zarvă în lume și presupun că le găsise slăbuțe. Bineînțeles că multe dintre ele așa și erau. Dar odele lui John Keats și ale lui Wordsworth, vreo două poezii de-ale lui Coleridge și încă vreo câteva de-ale lui Shelley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
scenă n-ar face decât să râdă de mine. M-am gândit că dacă-mi țin gura și mă prefac că nu văd nimic, totul o să se rezolve de la sine. M-am hotărât să-l scot din casă așa, fără zarvă, fără nici o ceartă. O, dacă ai ști prin ce chinuri am trecut! Și apoi îmi povesti încă o dată cum i-a cerut lui Strickland să plece. Și-a ales cu multă grijă momentul și a încercat să facă rugămintea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
un vas de cărbuni care mergea la Newcastle. Bill Ghioagă nu suporta încăpățânarea care n-avea drept rezultat decât pierderi pentru el și ultima dată i-a dat afară din casă pe Strickland și pe căpitanul Nichols, fără prea multă zarvă. S-au trezit din nou în aer. Mâncarea de la Bill Ghioagă nu era niciodată foarte bună și te sculai de la masa lui aproape la fel de flămând cum te așezaseși, totuși câteva zile au avut motive profunde să-l regrete. Au învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fereastră un zgomot neobișnuit, de oameni În mișcare, spre Ponte Vecchio. Ca și când o mulțime urca dinspre Oltrarno, Îndreptându-se către cartierele de miazănoapte. La Început, cufundat În recitirea propriilor scrieri, nu băgase de seamă la sunete și glasuri. Însă acum zarva se Întețise. Instinctiv, aruncă o privire spre ușă. Poate că izbucnise o răzmeriță sau, mai rău, o răscoală a dărăcitorilor, mereu gata să se revolte. Ieși În fugă, pomenindu-se În mijlocul unei gloate ațâțate ce se scurgea pe străduța Îngustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Adânciți În dialog, Încercau să se Îndrepte spre ieșire. Dar, În față, mulțimea părea să se fi oprit și glasuri agitate se ridicau, ca și când ar fi avut loc o ceartă. Dante se Înălță pe vârfuri, Încercând să descopere de unde provenea zarva, și Îl recunoscu pe bargello, care Își făcea loc Înghiontind În gloată, sprijinit din spate de un mic grup de soldați, tot uitându-se În stânga și În dreapta. - Messer Durante, Îl apostrofă când Îl zări. Mi s-a spus că te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să-i rămână toată a Împăratului. Nu asta caută el? - Am aflat de ceilalți. Vor fi cu toții la abație. Dante Își Încordă auzul până simți că-i plesnesc timpanele, ca să prindă orice amănunt din acea conversație nelămurită, cu teama că zarva se va porni din nou, zădărnicindu-i strădania. Mai că nu simți mâna ce Îi atingea ușor grumazul. Omul care se așezase lângă el luase, probabil, neatenția lui drept un semn de Încurajare. Repetă gestul cu mai multă hotărâre. - Care va să zică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
clubului În nouăzeci și opt, se apleacă afară din lojă, gândindu-se că pe vremea sa totul fusese mult mai simplu. Cum de se realiza totuși un spectacol la Triangle era un mister total, dar, oricum, un mister plin de zarvă, fie că-ți dădeai sau nu destulă osteneală ca să ai voie să porți un mic Triunghi de aur pe lanțul de la ceas. Ha, Ha, Hortense! fusese rescrisă de șase ori și avea trecute În program numele a nouă colaboratori. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Pachhofen și să‑i sărute galant mâna, că doar sunt colegi, în calitate de părinți. Mai știi, poate că are succes la ea și ca bărbat. Intimidată, mama spune, hai să plecăm repede de‑aici, că s‑a și stârnit o oarecare zarvă din cauza noastră. Tatăl șuieră printre dinți, derbedeu nenorocit, de‑aia îți plătim noi totul la o vârstă când ar fi trebuit să muncești de mult și să te întreții singur, ca tu să te rușinezi de familia ta! Eu măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Elena Marin Alexe Se frâng crengile de dor în bătaia vântului furtuna plânge-n ponor durerea pământului scârțâie poarta la drum și ulucile se rup norii parcă-ar fi de scrum frigul tremură în trup scapără în depărtări tunetele zarvă fac curge ploaia pe cărări ceru-a devenit opac melancolic sufletul își trage obloanele să n-audă bocetul să nu-și ude hainele
Furtuna by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83366_a_84691]
-
pentru ele și la nevoie le apără exact cu aceiași furie cu care a luptat pentru ele! Iar când trezit din somn de Efimița (va remarca cu malițiozitate dar și cu o doză de naivitate Ibrăileanu), conu Leonida declară că zarva din stradă nu poate să fie revoluție pentru că nu e voie de la poliție să se tragă noaptea focuri de armă, nu-i așa că acesta, cel puțin pare o pură glumă ba încă prea exagerată? Cu toate acestea cine nu știe
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
albă, fără nimic pe ea, nici macar o muscă. Degetele avide și nesătule se perindau de-a lungul și de-a latul mesei într-o încercare dealtfel inutilă de a prinde ceva ce nu era. Discuțiile aprinse, hohotele de râs și zarva creată, oferi preț de câteva clipe bune o atmosferă destinsă în așteptarea bucatelor și a băuturii. Contradicții în dialog urmate de scurte monologuri, fură completate de aplauze și râsete. O întrebare se născu, după un timp, pe buzele unia dintre
OSPĂŢUL de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363309_a_364638]
-
foame și se puseră din nou pe conversații aprinse. Cuvintele începură să zboare din nou, temele de dialog să împresoare și gesturile să înoade găndurile care mai de care menite să convertească și pe cel mai abitir adversar. Din nou zarvă se așternu în jurul mesei întinse. Degetele flamânde începură să prindă prin a lor transpirație fața de masă ce numai era albă decât pe alocuri. După un răstimp de câteva minute lungi, subțirelul reveni alb la față, împleticindu-se în pașii
OSPĂŢUL de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363309_a_364638]
-
vidului sufletesc, masca lipsei de comunicare. Omul mileniului al III-lea, care simte că nu este ascultat și, mai ales, nu este înțeles, substituie cumva trauma pe care o trăiește sau poate chiar și-o ascunde făcând gălăgie, mare gălăgie, zarvă, ba chiar larmă... Numai dacă deschidem televizorul, radioul, computerul sau răsfoim un banal ziar și ne vom convinge. (sic !) Omul noului mileniu simte o nevoie acută de a-și umple golul sufletesc prin vorbe. Parole... Parole... Primordială este deci exprimarea
GĂLĂGIA... de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363399_a_364728]
-
iubirii fiori, Din cărți furt tăcut de uitate comori. Răsfăț e desprins din arome de floare, Sau zări ațipite-n apusul de soare, În vis semn lăsat de-a naturii splendoare, Ca roua smarald pe-ale ierbii covoare. E liniștea zarvă topită în gând, E lacrima cursă din ochiul plângând, Etern de nisip prin clepsidre curgând Și drum rugăciunii spre ceruri urcând. *** Paște fericit, cititorule! Referință Bibliografică: Ce-i liniștea ? / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1562, Anul
CE-I LINIŞTEA ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362320_a_363649]
-
oamenii mai ales că era conștient de faptul că unii din acea biserică cunoșteau istoria lui. De asemenea făcea mult bine oferind bani la biserică și pentru ajutorarea săracilor dar o făcea discret implicându-se indirect nu mai dorea multă zarvă în jurul său, cel mai mult dorea în adâncul ființei sale să se împace cu Dumnezeu însă îi stăruia în minte idea că Dumnezeu e supărat pe el din cauza păcatelor sale. Dar în același timp păstra în mod tainic în adâncul
REGĂSIREA FERICIRII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362374_a_363703]
-
afine, Ziceti-mi, e rău, sau bine? Câmpul geme iar de floare, Ce miresme-mbătătoare! În ciubote și catrinți, Trec furnici în rând cuminți. Pistruiate și confuze, Văd și două buburuze Cu-aripioare de mătase, Trec în zbor prin fața noastră. Zarva mare e în crâng, Păsărele-aici se strâng, Ascunse de rămurele Trag cu ochii prin perdele Ce să fie, ce să vie? Semn este de sindrofie ! Ochii mari fac și eu roată. Norocul bat-o s-o bată! Miresuță-i în
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
-ntrec, la nai. Ce noroc pe pielea lor, Să mă aibă profesor ! Cum nimeni nu le întrece, Primesc toate nota zece! Trotinetele la start! Fetițe și băietei, Dornici astăzi de mișcare ; În parc, pe aleea mare, E-ntrecere, dragii mei! Zarva mare la plecare, Cu emoții stau bunicii. Cocoșei se dau piticii, Nimic nu e nou sub soare! Pe alături fuge-Azor Care trece iute-n frunte Și fără de vorbe multe, Se dă drept câștigător. Acu face pe vedetă, Lătra și ghidușii
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
din stradă, pentru că nu ai cum să nu râzi de acești mari maeștrii ai gagurilor, mai cu seamă că, este știut, domnișanii au simțul umorului. Și în Parcul comunal, așezat între Râul Doamnei și iazul lui Nae Ionescu, e multă zarvă. Pe băncile din lemn ce străjuiesc aleile se odihnesc, în frumoaele lor costume naționale, supraveghind câte un nepoțel, cei de vârsta a doua. Mai sorb, din când în când, bătrânește, câte o halbă de bere, acompaniată de gustări și de
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
26 august 2011 Toate Articolele Autorului Moș Crăciun privea, cum arde focul în șemineu. Flăcările puternice îi luminau ochii albaștri ca cerul. De afară se auzeau voci gălăgioase. Privi mirat spre ușa, care se izbi cu putere de perete. -Ce-i zarva asta? se ridică impunător în picioare. Barba și părul, albe, înălțimea, greutatea îi dădeau un aer impozant. Cei din jurul lui știau că are suflet de aur. Spiridușii dădură buzna în încăpere, izbindu-se unul de celălalt. -Spune-i tu! -Ba tu
MAGIA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360791_a_362120]
-
acestuia adresa și întrebându-l dacă a înțeles, omul dădu din cap afirmativ și luându-și rămas bun se ridică de la masă și plecă. Baraba mai zăbovi un timp pe la masă aruncând câte o privire către grecii care făceau mare zarvă la masă îndemnând hangiul să le mai aducă vin și mâncare. Se gândi la ciudatele vorbe ale celui care fusese la masă mai devreme cu el și își aminti discuția pe care o avusese cu ani în urmă cu cel
ANCHETA 12 (FRAGMENT DIN ROMAN) COMOARA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364105_a_365434]
-
ușă masivă și grea, brodată în vitralii, lasă ochiul să descopere încăperea minunată a Bisericii „Sfântul Silvestru“ din București. Cu greu reușești să deslușești siluetele din interior, cât timp retina mai poartă încă imaginea albului prea alb de pe exteriorul lăcașului. Zarva și căldura de afară nu au ce căuta înăuntru. Rămân prizoniere în lumea cea mare și urlă pe la geamuri și uși sub formă de claxoane de mașini, sirene, glasuri. Nimeni nu le aude. Oamenii s-au așezat cuminți pe scaune
CU ŞI DESPRE PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI – CRÂMPEIE DE VIAŢĂ ŞI ISTORIE, POVESTITE PE VIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2327 din 15 mai 20 [Corola-blog/BlogPost/363097_a_364426]
-
acestuia adresa și întrebându-l dacă a înțeles, omul dădu din cap afirmativ și luându-și rămas bun se ridică de la masă și plecă. Baraba mai zăbovi un timp pe la masă aruncând câte o privire către grecii care făceau mare zarvă la masa lor îndemnând hangiul să le mai aducă vin și mâncare. Se gândi la ciudatele vorbe ale celui care fusese la masă mai devreme cu el și își aminti discuția pe care o avusese cu ani în urmă cu
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368299_a_369628]