249 matches
-
mare surpriză, atunci când Theodora citește cu glas tare: „Cele mai calde felicitări pentru o distincție binemeritată. Sunt mândru că am produs Guy Domville, chiar dacă nu a fost un succes. Sir George Alexander.“ Chipul lui James se Întunecă, sprâncenele i se zbârlesc, perii de pe țeastă parcă i se ridică. Aruncă săgeți din priviri. — Alexander, rostește el limpede, e un căcat. Cele două doamne se privesc descumpănite. Niciodată, absolut niciodată nu l-a auzit vreuna din ele pe Henry James pronunțând acest cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care intram și ieșeam din starea de trezie la fel de ușor cum intram și ieșeam unul din trupul celuilalt, ne luptam acum cu Încrâncenare pentru a ne păzi locul de odihnă. Corpul meu m-a șocat prin felul În care se zbârlea la tot ce amenința să-i răpească din puțina forță rămasă. Un genunchi sau un cot rătăcite erau de-ajuns pentru a declanșa un război pentru frontiere. Îmi amintesc că am Început să remarc cât de tare strănută Rich, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
aparte de a se Împotrivi filistinismului britanic, pe care Îl descrie, ca nimeni altul, Matthew Arnold Într-unul dintre eseurile sale. Sigur că se poate vorbi despre un „Byron teatral”, provocator. Mulți au Învățat de la el „moda de a-și zbârli părul, de a-și Înnoda legătura de la gât sau de a-și lăsa descheiat gulerul cămășii; cât de puțini i-au simțit Însă profunda influență vitală, influența splendidei și nepieritoarei desăvârșiri de sinceritate și putere”1. Îl mai apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
silă de tine? De ce mi-o fi așa de silă de tine? Ție nu ți-e silă, deloc, deloc? PARASCHIV (Cântă; apoi.): Dacă nu taci îți sfărâm gura. MACABEUS: Știu eu că vrei să mă chinuiești... Știu... Ți s-a zbârlit veninul în tine... Știu... PARASCHIV (Cântă; apoi.): Nu vreau să te chinuiesc N-am treabă cu tine. MACABEUS: Știu eu, știu... Toți sunteți așa... Mă chinuiți după ce mor, mă jupuiți de piele... Altădată nici nu căscai gura... Știu eu... Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
el și i-am zâmbit punând ceainicul la fiert. Își împinsese ochelarii de citit pe creștetul capului, arătând, chiar mai mult decât de obicei, ca un profesor excentric. Sau așa cum ar trebui să arate unul. Avea sprâncenele ca niște smocuri zbârlite de o uimire permanentă: ondulându-se la colțurile exterioare, într-un soi de evadare sălbatică, deasupra ochilor săi ridicol de albaștri și senini. (Obiceiul lui de a-și răsuci și de a-și încreți sprâncenele în sus cu vârfurile degetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
leșin. Ai făcut foarte bine că ți-ai revenit târziu. Degeaba, degeaba, draga mea! Nici aici nu te poate prinde. Schiță câteva piruete apoi începu să se învîrtească din ce în ce mai repede și se lăsă să cadă pe pat. Părul i se zbârlise iar ochii îi străluceau plini de tinerețe. Își duse mâna la inimă și la obrajii înfierbîntați. ― Ce nebună mică ești tu, Melania! În realitate, n-ai mai dansat de mult și, recunoaște deschis, tare ai avea poftă s-o faci
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
din nou. * ...Suru se simți dintr-o dată, dezbrăcat de pospaiul domestic, dezlegat de om, și transformat pe loc în sălbăticiune... în fiară de pradă, adulmecând cu ochii larg deschiși, scrutând întunericul și văzduhul cu nările fremătânde, în vreme ce coama i se zbârlea valuri-valuri. Dinspre pădure se auzea chemarea, mai clar și mai precis ca niciodată, un urlet prelung, pe care o recunoscu înlăuntrul lui, pe care o mai auzise cândva... Se avântă în pădure fără zgomot. În inima codrului înainta tiptil ca
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lipea de el. Era un om fără umor, altminteri ar fi zâmbit la ideea că-și simte brusc inima ușoară, recunoscând, la șaptesprezece kilometri după Buda, monotonia câmpiei dunărene, Întreruptă brusc de o colină de forma unui degetar, cu brazi zbârliți pe ea. Un drum făcea o cotitură largă, ocolind-o, și apoi o lua În linie dreaptă, spre oraș. Drumul și colina erau acum albe, acoperite cu zăpadă, care atârna În copaci În grămezi mari, asemenea cuiburilor de corbi. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cînd vedeniile de noapte frămîntă gîndul, cînd oamenii sunt cufundați într-un somn adînc, 14. m-a apucat groaza și spaima, și toate oasele mi-au tremurat. 15. Un duh a trecut pe lîngă mine... Tot părul mi s-a zbîrlit ca ariciul... 16. Un chip cu o înfățișare necunoscută era înaintea ochilor mei. Și am auzit un glas care șoptea încetișor: 17. "Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
au obișnuit cu lumina puternică, am Început să mergem Într-o direcție oarecare. Vera și-a descălțat pantofii, azvârlindu-i cât colo. Fără ei, abia dacă-mi ajungea până la umăr. — Iubito, i-am zis Încet. Iubito... — Ce-i? s-a zbârlit ea la mine ca o nutrie curentată. — N-are rost să mergem aiurea. Dacă suntem pe o pagină goală, trebuie doar să așteptăm s-o umple din nou. N-o să dureze mult. — De unde știi? Ești cumva scriitor? — Crede-mă, știu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
drumul pe care animalul l-a bătătorit spre om. Vreau să zic că m-am strecurat în pielea unui prădător. Mi-aduc aminte că totul mă îngrozea. Mi se lungise botul, îmi clănțăneau dinții iar pe spinare mi s-au zbîrlit peri aspri. Ca să scap de spaimă, am scos din gîtlej un urlet. Simțeam cum îmi cresc colții și-n măruntaie mă scociorăște foamea. Năzuind la lărgime, am început să sar pe pereți. Afară am ronțăit pe loc o vietate care
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
am chemat prietenii. Ei au chemat Salvarea. Pârvu n-a mai venit la Înmormântare. I-am dus caseta la spital i-am așezat-o pe pernă, alături de un buchet de flori. I-am zâmbit, i-am mângâiat smocul de păr zbârlit printre bandajele care-i Înveleau capul. El n-a zis nimic, era În comă. EPILOG FACULTATIV După apariția primei ediții a acestui roman s-au găsit cititori, mai ales printre prietenii pomeniți În carte (nu vă gândiți că aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
El a spus răspicat că el speră că, ce a început ministrul Cseke - reformă, zice el, să fie doar începutul. Cică vor urma și alte reforme de acest gen. Nu-i așa pui de dac și roman, că ți se zbârlește părul pe spinare, numai când auzi? S-ar părea că nici dacă luăm cu toții calea codrului, nu mai ajută la nimic, fiindcă și fratele nostru dintotdeauna, codrul a fost așa de modernizat încât unde fremăta stejărișul, acum este câmpie ca
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
treaba ta. Am încercat să interpretez în fel și chip inscripția aceea, numai că degetele cu unghii sângerii au rupt cu violență botnița Pepitei, iar ea se arătă gata de război. Dunga subțire de păr din mijlocul frunții i se zbârlise amenințător, buzele înroșite, tumefiate păreau că murmură un cântec de bătălie. Sabina se aruncă peste Leo și-și înfipse unghiile în pieptul lui. Ars de durere, acesta se încleștă de sânii ei, care se legănau furioși de la stânga la dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
strâmbe din nas când auzea muzică românească, îi luă promisiunea să-i cânte la București toate doinele pe care le știe... Gogu și Eugenia plecară pe ploaie. Nadina, văzând din ușă cum răsucea firele de apă un vânt aspru, se zbîrli: ― Mi se pare că eu voi fi înaintea lor la București. Bătrânul Iuga își freca mâinile mulțumit: ― Lasă, drăguțo, că asta e minunată pentru semănăturile de toamnă! Asta face multe milioane, multe de tot! ― O fi, papa, dar eu nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
așeză lângă el. Dacă lumea ar fi întreagă, i-ar lua mâna într-a lui și ar îmbărbăta-o. În lumea de acum doar o privi, fără a găsi vorbele cele mai potrivite. Fata îl mângâie pe față și îi zbârli ciuful de pe frunte. — Mai ții minte, când eram copii ? o întrebă el. Cum ne jucam ? — De-a când era lumea întreagă... ? — Așa, da. Tu arătai un loc și eu îți povesteam cum ar fi fost locul ăla întreg. Și tu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
noduros se subție. Trase un nechezat lung, fornăi și continuă, pe mai multe voci, ca o herghelie întreagă. Ceilalți se tăvăliră de râs, având, de fiecare dată, grijă să pună sticla jos, să nu se răstoarne. Apoi părul i se zbârli, se întinse scurt și aspru până între umeri, gura i se alungi, urechile i se ascuțiră și tresăriră scurt. Abdomenul se umflă, iar mâinile și picioarele se înfipseră în pământ, tropăind scurt. În schimb, începu să vorbească, rostind limpede : „Eu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
7.894/2005) al Tribunalului Prahova - Secția civilă. La apelul nominal răspunde Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, prin reprezentanții legali: Ana Maria Florea și, respectiv, Zbârlea Gheorghe, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.570D/2007 și nr. 1.571D/2007, având ca obiect o excepție de neconstituționalitate identică, ridicată în
EUR-Lex () [Corola-website/Law/195132_a_196461]
-
a sa în cele din urmă: urmărind taina sfîntă a cununiei, în timpul procesiunii, cînd "doi tineri neprihăniți" intră în biserică, o forță ce pare irezistibilă pune stăpînire pe el, chipul i se schimonosește, mîna i se crispează, barba i se zbîrlește, "urlă ca un animal sălbatic". Sînt noi mărturii, la urma urmelor, ale acestei prezențe diabolice permanente în străfundul mentalităților colective din secolul trecut, chiar din anii în care ne-am obișnuit să vedem triumfînd oficial Gîndirea raționalistă și Ideea scientistă
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
concluzie, aceasta dovedește că iudeo-creștinismul este cea mai mare făcătură și ticăloșie din istoria lumii. Procuratorul Porcius Festus care l-a înlocuit pe Felix în anul 60 și trebuia să judece cauza, este uimit de supărarea rabinilor care, amarnic se zbîrleau la Saul pen-tru că: ,,25,19 Aveau împotriva lui numai niște neînțelegeri, cu privire la religia lor și la un oarecare Iisus, care a murit și despre care Pavel spune că este viu’’. Adică exact ce va spune și Celsius pe la anul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
întoarse în jos). În concluzie, gesturile joacă un rol esențial în transmiterea și recepționarea mesajelor de seducere, în activarea și dezactivarea flirtului. Cu privire la exprimarea atitudinii de amenințare și dominare, Irinäus Eibl-Eibesfeldt46 ne oferă exemplul cimpanzeului care adoptă comportamentul de impunere, zbârlindu-și blana de pe brațe și umeri pentru a capăta proporții mărite. La fel și omul, din dorința de a apărea mai mare în fața interlocutorului, își depărtează picioarele și își pune mâinile pe șolduri. Gestul este întâlnit astăzi la unii părinți
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
liniștit, fără să te temi că vei fi trezit de frig, În timp ce aici ziua este vară și noaptea iarnă; la soare, cînd există, ești În Africa, iar la umbră te apropii de Siberia. Este groaznic și simt cum mi se zbîrlește părul În cap numai gîndindu-mă la asta.” În plin sud, Alecsandri se gîndește, așadar, la sobele temeinice de acasă. Soba, ca și căminul, focul, ceaiul, blana groasă intră În seria obiectelor favorabile scrisului. Obiecte-refugiu, obiecte ocrotitoare În fața naturii rele. Alecsandri
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se agitau speriați, voind să fugă; alții, dimpotrivă, se opreau și nechezau în două picioare în grajduri, nu se atingeau de nutreț; câinii erau speriați, urlau, fugeau, se ascundeau; mulți câini își părăseau cuștile sau culcușurile, refuzând hrana; pisicile își zbârleau puternic părul, ascunzându-se în diferite colțuri; multe și au mutat puii în alte locuri. Găinile fugeau spre cotețe, desfăcându-și aripile și cotcodăcind. Pe câmpuri s-au găsit mulți șerpi înghețați.” ANIMALELE - ADEVĂRATE DETECTOARE DE CUTREMURE! Din literatura de
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
stare de mijloc Între somn și veghe și să vreau să Îmi ațintesc privirea asupra lui și să mă neliniștesc pentru un rămas bun timpuriu din partea lui, să Îmi ciulesc urechile și să ascult, Între vis și realitate, cu părul zbârlit pe cap, să vărs lacrimi de bucurie și să simt ușoară povara minții (II, 32-33; Nicosia, 1984, p. 90). Izbăvirea garantată de zeu nu se limitează la sănătatea fizică, ci atinge Întreaga dimensiune existențială a credinciosului și, fără să se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]