304 matches
-
un tren, nu pot să dau ochii cu ei în seara asta. Pe pilot automat, cobor la metrou și mă sui în vagon. Îmi văd chipul în geamul din față, palidă și lipsită de orice expresie. Și, tot timpul, îmi zbârnâie în minte același lucru. 28 mai. 28 mai. Abia când ajung la clădirea în care stau îmi pică fisa. 28 mai. Chelsea Flower Show. Sigur că da. Toată ziua de 28 mai am fost cu toții în Chelsea, Arnold, Ketterman, Guy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
lui fosforescenți îl urmăresc de departe, din cabina mașinii. Veghea îndârjit și cu ură, de departe, mângâindu-și, nervos, sprânceana, semnul bizar de la coada sprâncenei. Orașul anihilat. Noaptea, mâluri putrede. Rareori, cadența păzitorilor... Spasmul câte unei bufnițe, lovind antenele clădirilor. Zbârnâie îndelung, cu fulgere iuți, cucuvele electrice. Hodoroaga se spulberă, scufundată, undeva, în adâncul tenebrei. Văzduhul deschide imense aripi negre și, simultan, uriașe plase de pradă, să adune liliecii și avioanele și fantomele brusc întinerite. Avionul se tot leagănă, de pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cele din urmă, pe aceea crem, din ațică, cu o pamblică lată, roz. Și-o potrivi, strângându-și mlădițele din vârf într-un coc înălțat. Nu-i stătea rău, chiar așa, în pielea goală, numai cu pălărioara în creștet. Telefonul zbârnâia insistent. Răspunse în cele din urmă. Rozalia, vara sa. Băuse iarăși. Îi tremura vocea. Abia deslușeai cuvintele printre sughițuri. - Vali, scapă-mă. Nu mai pot! Vrea de-adevăratele să mă omoare. Azi dimineață mă pornisem spre tine... Adică nu chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
meditativ încât și tăcerea însăși se mira de necuprinsa limpezime, pentru că era o liniște totală. Moleculele își încetaseră divizarea, virușii luară și ei o pauză, iar atomii trași de urechi își așteptau aterizarea într-un alt loc în care să zbârnâie. Se aștepta ca ultima boare de vânt să se culce. Fiind aleasă Miss, după ce părinții adormiră beți în șanțuri, iar concurentele brize își luaseră îmbufnate tălpășița jurând răzbunare, boarea dansa singură cu picioarele aduse la gură, mișcându-și doar brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
protectoare a norilor și se parașută lângă părinți, cât era ea de Miss, între barba inelată ca șpanul a tatălui și sânii opulenți ai mamei, protejată ca în primele neanturi ale copilăriei. Se vede treaba că se pregătește ceva maiestuos, zbârnâi un cărăbuș către cadânele cu elitrele atât de chitinoase și cu perișori atât de fini sub lăbuțe, încât adulterinul tărâmurilor spongioase nu-și mai încăpea între firide, într-o erecție continuă, care-l făcea să aibă poluții și când dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
zi fuseseră selectați interpreți de elită aleși din diferite colțuri ale Naturii care excelau în originalitate și disciplină. Își pregătiră instrumentele nopții cu coarde, viole cu grif-ul pe care se înfășurau strâns zilele mele și anii tăi, ca viața să zbârnâie la atingerea arcușului bine uns cu colofoniu, clapele pianinelor electrice cu paratrăsnet pentru captarea fulgerelor, vioare albastre cu nemiluita așezate în straturi, caiere geologice de la baza solului până la prima fereastră-vitraliu, spărtură din cupola cerului pe unde se scurg sufletele noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
magic. Moș Eveniment văzu înfipți într-o lance de Soare zece trântori și cu cei treisprezece mii de ochi privi în jur. Deasupra lor auzi un vâjâit. Și chiar pe lângă el o altă lance cu încă zece trântori se înfipse zbârnâind în pământ. Gnomii dănțuiau de bucurie sfârtecându-le hulpavi trupurile tărcate. Moș Eveniment gândi: Ăștia au fost slabii, infirmii, bătrânii și nepoftiții. Au trebuit să moară! Regina Penelopa se ridică în zbor deasupra spațiului străbătut de păsări de parcă i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cazonă... Coloana a pornit ca o gloată. Și tare-i mai venea locotenentului să strige: „La loc comanda!” S-a mulțumit, însă, să strâmbe din nas și să gândească: „Lasă, că în câteva zile punem șaua pe voi. Și o să zbârnâiți, nu alta! O să vă aduceți aminte ce înseamnă armata!” Mărșăluiau pe la periferia târgului de vreun ceas, schimbând mereu bagajul dintr-o mână în alta. Pe fruntea multora au apărut broboane de sudoare. Dumitru cunoștea locurile, fiindcă acolo a făcut armata
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
capela pe cap. ― Pluton! Adunarea pe platoul de instrucție! Aveți trei minute! Odată cu ordinul dat, a pornit cu pas grăbit spre locul de adunare. S-a așezat în capul liniei care marca locul plutonului doi. Când a simțit că plutonul zbârnâie, a ieșit în fața lui: ― Pluton, v aliniați! Drepți! Pentru onor, prezentați arm’! S-a întors energic la stânga și, cu pas de defilare, a pornit în întâmpinarea locotenentului Coasă. S-a oprit la patru pași în fața ofițerului și, cu o mișcare
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
fata... Și zilele treceau cu tot felul de necazuri... Aplicații peste aplicații, fiecare cu ale ei. Când frunzele copacilor au pălit de-a binelea și cântecul păsărilor încetinise, s-a ordonat revistă de front... În acea dimineață, plutoanele celor concentrați zbârnâiau... Cu fețele trase și cu ochii adânciți în orbite, ostașii ședeau în așteptarea comandantului. Iată-l! Și el avea pe chip semne ale trudei. Cu doi ofițeri străini alături, a înaintat spre mijlocul platoului. După ce a primit raportul de la șeful
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
din senin. Nici o presimțire, nici un semn, nimic nu păru că deosebește ziua aceea de celelalte, gemene, în uniformă. Toată dimineața am lucrat intens într-o comisie financiară. La prânz m-am întors extenuat acasă cu mașina. Pe când cercetam corespondența, telefonul zbârnâi strident. Deși receptorul era alături de mine, am pregetat să întind mâna ca să-l ridic. (Poate acesta să fi fost singurul semn.) Soneria continua să țipe, strident, asurzitor, ca un semnal de alarmă. ― Alo, cine-i? am întrebat aproape răstit. ― Tudor
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
a lungul durerii, cu pasul greu, iarnă măsurată precis cu compasul cu privirile și atingerile mele de gheață cu sângele tău catifelat, susurând în cămăruțele inimii mele. tu ești odihna vieții mele de coride, de poștalioane de ceață, de săgeți zbârnâind odihna mult așteptată cu lumină, cu îmbrățișări de mușchi cald de copac, cu furnici cărând fărâmituri de pâine către buzele noastre. nouă în primul loc: găsești că ploaia ușurează așteptarea ta, apele curgând în partea de sus a cerului tău
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
căzătoare. casa de la țară casa mea de la țară a fost conac, apoi școală, apoi numai locuința bunicii în curtea ei, cu mișcări ușoare de verde, nu se mai joacă nimeni cu excepția pisoilor și roiurilor de amintiri, pe care le auzi zbârnâind când intri pe poartă. la capătul scării lungi, podelele strâmbe îmi amintesc de primii pași, nesiguri dar, destul de mult, și de viața mea de acum, în tangaj ferestrele vechi se deschid tot către interiorul meu amețitor. aș vrea să te
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
câțiva becuteci de tine și îți dă puțină lumină, cât să nu te orbească, ochii tăi au înghițit fântâni de întuneric deja, zărești puțin pereții colțuroși ai prăpastiei pierderii-dragostei și din traseul potecuței tale mai departe, aripile insectei de lumină zbârnâie pe ton baritonal, realizezi că această mică ființă are toate calitățile să găsească desaga-fără fund, atât de prețioasă pentru tine, dar nu să o care, este prea grea desaga ta pentru o biată insectă strălucitoare, ea se pare că este
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
umerii cu mierea albinelor superpolenizatoare, simți cele patru perechi de aripi ale fiecărei albinuțe zbătând în oasele umerilor tăi, vibrația cuprinde și buzele tale, care continuă incantația de seară, brruuu, hurrr, errr, brruu, hurrr, errr. nu te clintești acum, când zbârnâie sufletul tău odihnit. șase în al cincilea loc: regretele și remușcările trec, doi pui de vultur harpagornis, pe care îi ții cu tine, te apucă cu gheruțele lor mici de obraji, ei nu au forța să zgârie, doar aduc sânge
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
am așezat pe scaun, iar eu m-am dus să potrivesc o peliculă în aparatul de proiecție. Deși tehnologia e moartă de trei secole, eu încă țin la ea, drept care păstrez cu dragoste acest aparat rusesc din ’950. Hurducăind și zbârnâind, mașinăria a început să funcționeze, spre fericirea mea. M-am dus și-am stins lumina. M-am așezat lângă Bogdan, care era deja învăluit complet în eternul fum al mereu ultimei țigări pe care-o fumează, acest prieten fidel al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
sârme și tuburi, iar în mână aveau tot felul de aparate ciudate, pline de fire și antene, nu știam ce fac, mă gândeam că poate vor să transmită meciul și la radio, deși nu mai auzisem despre așa ceva, iar mașinăriile zbârnâiau și huruiau, dar nu prea puteam să fim atenți la ele, pentru că trebuia să alergăm și să sărim și să plonjăm. Cele mai grele erau exercițiile cu mingea, alea în care trebuia să plonjăm după minge cu ochii legați, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
sărăciei. Nu se înghesuiau clienții pentru a-și repara ornicele: în târg nu erau prea multe în vremea aceea. Cele mici, de buzunar, erau purtate la piept, lângă inimă, aveau mare preț. Mai băteau, atunci, în așezare, câteva pendule; ici-colo, zbârnâia câte un deșteptător. Într-un atelier de ceasornicărie, de obicei, în afara celor veniți cu treabă, mai intră o seamă de cunoscuți pentru a-i ține de urât meșterului ori numai pentru a-i risipi timpul; se spun tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
nu m-a turnat, până acum, un ditamai popă! După ce am pătruns, toți,în salon, unde nu pune, părintele, mâna pe scripca ce sta atârnată,în cuiul de lângă marea oglindă de pe peretele dinspre miază-zi, și-ncepe a o face să zbârnâe, în feluri și chipuri,încât, cu toții, am pornit o horodincă, strunită mâinile părintelui, apar, si de ale gazdei. Și, d -i sfredeluș,în inimile și-n trupurile noastre! Și, dă-i bâțâieli! Și, dă-i, când învârtite, când țupăite, când
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
omului epocii. Acesta se rostogoli. Cățelușa, calmă, întâi mirosi, carnea, mai apoi,începu a se ospăta, cu mare poftă. În timp, ce, dinspre geana pădurii rare, de margine de munte, soarele prinse a și face apariția, iar curentul văii, a zbârnâi, precum coarda unui zmeu imens. FRONT CONTRA FRONT Teritoriul României. Al doilea război mondial. Undeva, pe front. Un contra front. O mare nenorocire contra unei alte mari nenorociri. Că așa e să fie, când, turmele mulțimii sunt mânate, către acolo
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ceasornicarul ca ușa locuinței să se deschidă. Dar, după o așteptare lungă și zadarnică, ușa rămase mai departe închisă și nici un zgomot de pași nu se auzi din dosul ei. Răbdător, Mișu Leibovici apăsă din nou pe butonul soneriei. Soneria zbârnâi prelung, dar răspunsul fu iarăși aceeași tăcere ciudată. Atunci Mișu Leibovici, chibzuind puțin, mormăi în barbă că, pesemne, fiul său încă dormea și începu să bată tare în ușă. Bătăile insistente răsunară în tot coridorul, amplificate de ecou, și, drept urmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
văzut o ușă deschizându-se spre o sală în plină forfotă. De-a lungul peretelui erau aliniate paturi de campanie. L-am văzut pe Lee prăbușit pe unul din ele, cu picioarele acoperite de ziare. Telefoanele de pe birourile din jur zbârnâiau, iar durerea de cap mi-a revenit, de două ori mai puternică. Ellis Loew prindea niște foi de hârtie la avizier. L-am bătut cu putere pe umăr. El se întoarse și atunci i-am spus: — Vreau să ies din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
uimire atunci când veți adulmeca năvodul, burdușit numai cu peștișori de aur, sub apăsarea căruia o să se-ntoarcă Bâtul de la București!... Ia taci, ia taci... Io-te la Neica!... A cîrmit-o spre Otopeni!... În lumina vineție a aparatului de proiecție, zbârnâiau replicile și curgeau îndărăt ocările peste chicile, gulerele întărite cu celuloid și reverele demonilor împăroșați de la parter, ca într-o ploaie cu minuscule fărașe de funingine și pucioasă. 22 DANIEL BĂNULESCU Taximetristul luă pe degete maul aparatului de radio, manevrând
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
după o cocioabă, de parcă i s-ar fi pus un semnal de lanternă în ochi. Taximetrul luase, din nou, pe aripi, praful de pe barierele Bucureștilor, devorând cu repeziciune hartanele aeroportului Băneasa, ale blocurilor cu olane, lacului, stației Peco, podului Constanța, zbârnâind o clipă în trecătoarea formată între clopoțeii Vilei Minovici și silueta de biscuit putrezit a fântânii arteziene Miorița, lansîndu-se cu profesionalism pe porțiunea placată în piatră cubică, mărginind, la Nord, parcul latifundiar Herăstrău. Hărțile, cărora has-Satan le schimbase locul de pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sprijinit de pervazul etajului doi al blocului Romarta, exemplar în care toate duhurile spurcate ale Căii Victoriei se buluceau și își vârau ghearele (deschizîndu-l, spintecîndu-l, întrebuințîndu-l ca pe un soi de tripou, în care toate căutau să-și afle viitorul), zbârnâi și se zvârcoli ziua întreagă. Una după alta, fiecare filă pocnea, sub opintirile vânturilor, precum o pânză de catarg, purtând orașul București ca pe-o corabie printre vertebrele norilor. Mutîndu-l mai întîi către gurile Dunării. Plimbîndu-l apoi de-a lungul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]