293 matches
-
greu. Când dădu iar în șosea, auzi ropotele râului, aproape, ca niște șoapte stranii... Înainte de a intra în Lunca, la gura drumului spre front, se opri brusc, parcă I-ar fi izbit un pumn în piept. Și în creieri îi zbârnâi întrebarea: " Adică unde mă duc?... Unde?" Dar în aceeași clipă simți o strângere de inimă și murmură chinuit: ― Am uitat acasă... Doamne, ce-am uitat acasă?... Și, drept răspuns, porni mai departe, spre Lunca. Casa groparului de-abia se deslușea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se învîrteau ca două sulițe în inima lui Apostol care, nemaiputîndu-le răbda, murmură, fără să ridice capul: ― Mai repede, mai repede, pentru Dumnezeu... Deși îi era gâtul uscat și în aer se încrucișau încă urmele glasurilor de adineaori, șoapta lui zbârnâi prelung în toate urechile și atrase asupra lui toate privirile, întrebătoare și nedumerite. Urmară repede alte întrebări, din ce în ce mai aspre și mai poruncitoare, care i se înfigeau în inimă ca niște gheare ascuțite și-l strângeau de gât să-l sugrume
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Asta grație zapisului întocmit de Ștefania, soția lui Ifrim, fost vătaf de aprozi, care la 14 aprilie 1663 (7171) i-a vândut trei fălci de vie aflate la Vacota. Sunt curios dacă îmi vei putea răspunde la întrebarea care îmi zbârnâie prin minte. Până nu ai să pui întrebarea, nu voi putea spune nimic. Știi cumva dacă pe la 1670 existau ceasornicari? Poate da... poate nu... Da’ de ce întrebi, dacă nu-i cu supărare? Iaca ce spune un pisar: “... zapis de la Leondari
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Erau moi și dulci cu aroma piersicilor prea coapte. Ne-am luat în brațe fără să ne mai intereseze nimic. Mimi, a înțeles... s-a întors cu fundul la mine, fericită că o las să mediteze și începu imediat să zbârnâie în somn. Eram ca patru piese dintr-un puzzle uriaș... cele din mijloc se îmbinau perfect, iar cele de pe margini prisoseau. În timpul acesta Giulia șoptea enervată să audă vecinii, deși Edy nu avea curaj să miște un deget. O fi
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
este, „în partea ei structurală, o limbă onomatopeică și aglutinantă” (p. 101). 1. „Forma onomatopeică, arată el, se constată, între altele, la toate cuvintele care arată în limba românească sunete ca: a șui, a șușui, a scârțâi, a țiui, a zbârnâi, a șopăi, a șopoti, a șuiera, a pocni, a sfârâi, a zurui, a guița, a mârâi etc. fără excepție, fenomen ce cu greu se poate afla în alte limbi. În limba franceză, de pildă, toate cuvintele ce înfățișează sunete, sunt
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
văzut o ușă deschizându-se spre o sală în plină forfotă. De-a lungul peretelui erau aliniate paturi de campanie. L-am văzut pe Lee prăbușit pe unul din ele, cu picioarele acoperite de ziare. Telefoanele de pe birourile din jur zbârnâiau, iar durerea de cap mi-a revenit, de două ori mai puternică. Ellis Loew prindea niște foi de hârtie la avizier. L-am bătut cu putere pe umăr. El se întoarse și atunci i-am spus: — Vreau să ies din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
satiri de marmoră aleargă nimfele-n crânguri mallarmeene Omule, ce tot țopăi În mine și-ți ceri Împliniri legiuite? Am să te schingiui pentru toate ticăloșiile neînfăptuite de oameni Jucând pe tine hora de flăcări Îmbrățișate de vânturi Când surlele zbârnâie la o Înmormântare nesfințită Oricât se vor ruga moaștele tale, fii sigur că nu ești tu; Mai pâlpâie-n mine scântei din toate visele călcate-n picioare de viață Cioburi din ele mâncând, simt că Încep să mă Îngraș ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
al trupului soldatului Kimura, care umplea coiful și apărătorile de umeri. Își aminti izbucnirea de violență, cînd soldatul Kimura l-a atacat cu sabia cu două mînere, vîrtejul de lovituri care Îi izbise coiful Înainte să poată răspunde. Capul Îi zbîrnîise zile Întregi. DÎndu-i ordine, Basie fusese nevoit să strige pînă Îi trezise pe bărbații din dormitorul Blocului E, iar doctorul Ransome Îl chemase la spitalul lagărului și Îi examinase urechile. Amintindu-și de acele arme puternice și de iuțeala ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
amândoi, iar Virica se-ntunecă tot mai mult și se face urâtă și se gheboșează, iar Bitancu Îi spune tot proasto și urâto, și, când n-o mai poate suferi, se pune pe tren și pleacă În lume. La Sibiu, zbârnâie soneria de la ușă Îndelung. „Mutăr ist niht țuhaus”. „Îi moșu’, mă copile, Îi moșu mă, Îi moșu, mă, Hanț, Îi moșu’, mă copile” și Hanț nu-i acasă. Bitancu, gâfâind, bolborosește Încet: „Îi moșu, mă, Hanț, Îi moșu’, mă copile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
spre Budapesta ... De ce nu cade odată și aeronava asta prezidențială... Povestea cu supraviețuitorul unei catastrofe rămas singur pe lume: O planetă moartă cu un singur cetățean. Hotărârea să se sinucidă. Se aruncă de la etaj. În timp ce cade, undeva Într-o cameră zbârnâie un telefon, apoi se zdrobește cumplit de caldarâm. Vară, anotimp, ce o fi fost. TU, În cimitirul Pantelimon II din București. Aduci apă de la fântână pentru mormântul tatălui tău. Te oprești printre cruci. Pe una din ele scrie: „A primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
o bărbie scurtă și deviată. Dar ceea ce era cu adevărat remarcabil în slăbănoaga înfățișare a individului tragic și ridicol, am observat-o cu o clipă mai târziu, când o pietricică țâșnită ca din praștie de sub cauciucul unui automobil, îl pocni, zbârnâind, în partea stângă a capului. Îmi dădui seama de accident, abia după ce-i zbură cilindrul, descoperindu-i o frunte frumoasă și foarte înaltă. Părul castaniu pornit din cărare îi acoperea un început de pleșuvie, iar pleoapele, închise de-odată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
că gardianul mă crede vânător de muște. Mi-a plăcut, de când mă știu, să prind muștele. Le desprind doar gămălia neagră a capului și după ce le smulg aripile, le fac scăpate. Prin acest procedeu simplu, le constrâng să nu mai zbârnâie. Gloria zbârnâie din aripile ei de libelulă, din prima zi a traiului nostru comun, de când neamurile ei cu limbile încărcate de ultima glumă trivială, ne-au lăsat, o noapte întreagă singuri”. Cartea despre carne „Trebuie să povestesc cu de-amănuntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mă crede vânător de muște. Mi-a plăcut, de când mă știu, să prind muștele. Le desprind doar gămălia neagră a capului și după ce le smulg aripile, le fac scăpate. Prin acest procedeu simplu, le constrâng să nu mai zbârnâie. Gloria zbârnâie din aripile ei de libelulă, din prima zi a traiului nostru comun, de când neamurile ei cu limbile încărcate de ultima glumă trivială, ne-au lăsat, o noapte întreagă singuri”. Cartea despre carne „Trebuie să povestesc cu de-amănuntul întâmplarea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pe piept. Rânjetul meu permanent va deruta un imbecil în haine negre, care va bâlbâi confuz, câte ceva despre meritele literare ale prietenului meu dispărut, fără să vorbească nimic despre amfora trupului său vătămat de sânge rău, de clapa care îi zbârnâie în creier muzica frazelor scrise cu sânge, și mai cu seamă despre balamucul din sufletul său, în care voi trânti ușile prin întuneric, înjurând birjărește, ca la mine acasă, în zilele când voi avea chef de „hâc” și de „scârț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Rosario. Halterofilu pufos, chiar fătat În nușce republică tropicală, i-o burtă fulger ș-a vrut să mă cadorisească la spirit buchisindu-mi sminteli ififlii dân carnețelele lui; În primele trei fârtaie dă ceas, mandezu mă făceam mic, da-mi zbârnâiam mintea la Întreaga viteză, că io credeam că toți Ábalo și Abarrategui și Anatimarco și Abbatantuono iera semnături pă raza mea dă acțiune, da Sampaio a luat-o razna pă repede nainte și cu indiscreție, care ei iera crescători dân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
lucruri ce te-au marcat, filme, tragedii, situații ce te-au făcut să lăcrimezi, ți le amintești În detaliu și lăcrimezi, atent să nu te vadă copilul. Dacă nici după asta subiectul nu prinde contur și prin apartament mai persistă zbîrnîind vreo Întrebare, Îți ștergi nasul. Înghiți vitamine. Te holbezi la perete. Se recomandă cel prefabricat, e mai sensibil. Duci mîna la frunte, plouă, și meditezi ca sub o streașină. Cum să construiești un personaj. Mai Întîi Îl desenezi c-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Într-un fel cu mîndrie apartamentul ăsta, Într-un cartier Înecat În funingine, În imediata apropiere odorifică a fostei gropi de gunoi a orașului, un cartier suprapopulat cu erudiți și infernal de zgomotos. Trec tramvaie, de la cinci dimineața, camioane grele, zbîrnîie ferestrele, perdelele, basculante, autobuze, motociclete de curse, mașini cu remorcă, căruțe, cîini cărora le place să latre, noaptea se repară continuu șinele plesnite-n timpul zilei, practic nu poți dormi fără dopuri de bumbac În urechi, fără cerumen, căști stereo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Chiar dacă-ți vine să te spînzuri. De altfel, două acțiuni pe care le poți executa simultan. Cel mai bine-ar fi să le efectuezi Într-o altă țară, de pildă Germania. Dorința mea viscerală de ordine explică alegerea, o simți zbîrnîind Încă de la aeroport, ordinea, toate ceasurile arată aceeași oră, cotidianul carnivor mărunt, care te macină În țara lui Menumorut, este distrus, sfărîmat cu precizie, simți că te invadează liniștea și pădurile perfect tăiate-n decor. O explică, poate, și pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
colorate, sclipind, strălucind, vibrând, vuind, ca un curent electric, aproape ca niște ființe sau oricum ceva ce va fi avut viață pentru că elipsa, spirala, cercul, linia nu erau decât învârtejirea nemaipomenit de rapidă a unui punct luminos, viu, care palpita, zbârnâia când pe o traietorie, când pe alta, însă știind de fiecare dată ce face și încotro se îndreaptă, lăsând în urmă o dâră luminoasă diferit colorată ce nici nu apuca să se stingă înainte ca punctul viu și palpitând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
la următoarea mișcare. Îl auzi pe regizor și pe cei doi repetântu-și replicile și discutând marcajele de pe podea și unghiurile de poziționare a camerelor; și curând după aceea o chemare la liniște, un strigăt de „motor“ și camerele începură să zbârnâie. Era insuportabil. Thomas o zărise pe Shirley Eaton în halat când ieșea din restaurant și nu suporta gândul că acum era dezvăluită privirii sale lacome. Dur și cu capul pe umeri cum era, atât de obișnuit să prezideze ridicarea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
el, pe tatăl ei, Mortimer Winshaw, stând dezinvolt și zâmbind calm spre ea. — Intră, scumpa mea fiică, spuse el. Hai, intră și ți se va explica totul. În clipa când Hilary înaintă și deschise ușa până la capăt, auzi brusc un zbârnâit deasupra capului. Uitându-se în sus și scoțând un țipăt scurt, zări pentru o fracțiune de secunde un pachet voluminos agățat la capătul unei funii căzând spre ea: un pachet compus - deși nu va ști niciodată - din toare ziarele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o sticlă cu apă fierbinte, și un gin cu două aspirine. Dacă stau să mă gîndesc mai bine, și eu am nevoie de așa ceva. O porniră, mai Încet de data asta. Lui Viv i se părea că toate membrele Îi zbîrnîie, Îi bîzÎie, aproape, de oboseală. GÎndul de a se Întoarce la John Allen House În momentul ăsta al serii, cînd localul era cufundat În haos, cu scaune trase prin sala de mese, cu luminile strălucind și radiourile bubuind de muzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
forțezi să acționeze laolaltă. — Infracțiunea? — Infracțiunea. Și comportamentul deviant - prin care mă refer la toate activitățile care nu sînt neapărat ilegale, dar care ne provoacă și ne zgîndăre nevoia de emoții puternice, ne animă sistemul nervos și fac să ne zbîrnîie sinapsele moleșite de prea mult timp liber și inactivitate. Sanger gesticula spre cerul serii ca un conferențiar de la planetarium indicînd locul nașterii unei stele. — Uitați-vă În jur, continuă el. Populația din Estrella de Mar deja a primit asta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
despre ce mai simt pentru el acum. Dar așa e, trebuie să le povestesc despre minunata petrecere de ziua mea! îndrug voios tot ceea ce-mi închipui că și-ar dori să audă de la mine. Povestesc zâmbind, în timp ce mintea mea zbârnâie în continuare și gândurile mi se ciocnesc dureros în creștet. Când, în sfârșit, consider că le-am potolit curiozitatea, cer voie să mă retrag. Atunci mama își pune mâna ei catifelată peste mâna mea, într-un gest atât de bine
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
judecător! Apoi către doamna Pavel, ca să audă și celelalte femei: Mă conduci, tanti? - Ei, asta-i! răspunse doamna Pavel, găsind cererea nepoatei total deplasată față de raporturile ca și familiale cu tînărul judecător, după atîția ani de cînd locuia aici. Soneria zbîrnîi. Judecătorul răsări În fața ușii pe care o deschise larg. - Sărut mîna! Întîmpină cu vădită bucurie, mirîndu-se el Însuși de exuberanța afișată, neștiind precis dacă era o formă exagerată a politeții, ceea ce l-ar fi liniștit, sau o sinceritate ale cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]