1,953 matches
-
mai ales în situația în care acasă erai "băiatul lui mama", fratele cel mare și a toate știutor iar la școală geniul în matematică, de a cărui serioasă gândire nu se îndoia nimeni. Luana era departe de a bănui ce zbucium stârnise în sufletul vărului ei. De aceea, prima ciocnire între ei o lăsă cu gura căscată. Ema reveni acasă după o vizită la neamurile mai îndepărtate și hotărâră să meargă cu toții la țară, locul de baștină al bunicilor. Au plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dintre ei. Versurile din final nu făcură decât s-o arunce într-o ceață și mai deasă. Luana așteptă, fără stare, ca băiatul să-i dea caietul lui, pentru a putea pune punctul pe "i". Plănuise să noteze acolo întregul zbucium prin care trecuse, să se explice și să se scuze, oferind, astfel, o șansă relației dintre ei. Dar în clipa când deschise caietul și văzu că, la rândul ei, e prima, pagina albă și impersonală îi șterse din minte toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
orele dimineții care nu-i aduceau nimic și pe nimeni în preajmă. Ștefan venea și pleca pe muțește, fără s-o certe că zace în pat sau că nu e mâncare gătită în casă. În adâncul sufletului, nu-i înțelegea zbuciumul. Multe femei ar fi fost fericite să aibă banii și libertatea ei de a-și umple vremea după plac. Cu timpul, Crina Țâru se dovedi a fi o femeie obositoare și pretențioasă și, mai mult de-atât, începu să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
marfă lipsă. Bărbatul o dojenea și-o înghesuia cu sfaturi care, de altfel, nu puteau schimba o stare de lucru universal valabilă în astfel de depozite. Luana deveni conștientă că nu face față, că nu vrea să mai continue acest zbucium obositor și că cel mai bine, pentru relația dintre ei, era să-l lase pe Ștefan să angajeze pe cineva mai priceput decât ea. Se văzu scăpată și liberă să se întoarcă la liniștea înșelătoare de altă dată. Zbuciumul acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
acest zbucium obositor și că cel mai bine, pentru relația dintre ei, era să-l lase pe Ștefan să angajeze pe cineva mai priceput decât ea. Se văzu scăpată și liberă să se întoarcă la liniștea înșelătoare de altă dată. Zbuciumul acestei perioade avu câteva părți bune. Achitară garsoniera în totalitate, își cumpărară mașină și Luana căpătă o doză de încredere în ea care-o făcu să nu-și mai plângă de milă ci să aștepte cu răbdare oferta potrivită. Reveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-și deschidă cabinetul și s-o ia asistentă. Luana refuză politicos dar categoric. Îi era, și așa, datoare vândută. O ajutase cu bani, îi cumpărase televizor și ea nu știa cum avea să-i dea datoria înapoi. Escu râdea de zbuciumul ei și nu știa cum să mulțumească Domnului că se îndurase de rugile lui fierbinți. O avea lângă el. Se bucura, iarăși, de prezența ei. Fără Ștefan, Luanei i-ar fi fost imposibil să se descurce. Îl găsise plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fără pată. Nu putea concepe gândul că acum apărea mânjit, dintr-o dată, de prezența unei femei divorțate lângă el. Fără să-și dea seama cât de mult o răneau vorbele lui, Radu continua să-și plângă de milă, cuprins de zbuciumul teribilei frământări interioare. Scoasă din sărite, ea îi arătă ușa: Dragul meu, nu e timpul pierdut. Fugi cât mai repede, până nu mă răzgândesc. Noia se ridică și ieși, după cinci minute veni înapoi. Nu pot, Luana... Nu pot concepe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lipsiți de un curs de specialitate, femeile și bărbații își prindeau urechile în programele acestui obiect încă neidentificat. Se adunau grămadă la calculatorul doamnei referent și luau notițe cu datele de funcționare. Unul dintre ei fierbea cafeaua și la încheierea zbuciumului se relaxau bând lichidul fierbinte. Nuța îi apostrofa de fiecare dată. Era șefa biroului și nu accepta lucrul în "gașcă". Mutară locul de studiu la contabilitate. Luana făcuse un curs de contabilitate asistată pe calculator și doamnele profitau de cunoștințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu va pleca din fabrică, războiul nu se va termina niciodată. Îngrozită de gândul întoarcerii la o activitate limitată doar la coada cratiței, Luana hotărî să reziste, să nu-i dea șefei satisfacția victoriei. Daniel Liga nu era departe de zbuciumul Luanei. Se impunea debarasarea de una dintre ele și căută o modalitate de a face asta. La întoarcerea din concediu, doamna Noia depusese la personal două diplome. Una în operare P.C., alta de ajutor analist programator. Nu mai lucrase nicăieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Schtac încă îl mai urmărea. Încetul cu încetul, însă, el reveni cu picioarele pe pământ și explozia de gelozie a Luanei îi arătă cât de mult îl iubea. Deveni conștient că exagerase în purtarea sa, arătase o indiferență crudă față de zbuciumul și nedreptățile cu care se confrunta soția lui și hotărî s-o ajute în căutarea unei soluții de rezolvare a acestor probleme. Intrați, din nou, într-o zonă luminoasă a drumului lor împreună, Luana speră că până la urmă totul va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
măcar o privire, o gheară îi strânse inima și căzu sfâșiată pe banchetă. În ciuda vieții tihnite pe care o găsi lângă cele două ființe dragi, ce o așteptară la gară cu o nesfârșită dragoste, ea nu reuși să-și alunge zbuciumul. Aniela se aruncă în brațele mamei și-o copleși cu sărutări, se lipi de pieptul ei cu inima bătând nebunește, se grăbi apoi să-i arate ce-a mai învățat-o bunica. Sanda se stăpâni, cu greu, să nu izbucnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
preciza unde. Specifica, doar, drumurile pe care le făcea zilnic și lăsa de înțeles că i-ar fi plăcut mult să-l întâlnească în acele locuri. Rebeca se trezi, astfel, urmărită și abordată necontenit de un bărbat necunoscut. Luana bănuia zbuciumul femeii și discuțiile interminabile cu Radu care, așa cum îl știa, gelos fără măsură și judecată, o asalta cu reproșuri și-o învinuia că e responsabilă de această situație penibilă. Îl vedea urlând, amenințând, interzicându-i să mai îmbrace haine provocatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vedea de viața lor împreună și ea nu putea concepe asta. Îl urmări pe Radu cu ochi înveninați, zilnic, la orice întâlnire cu el. Voia să vadă, să știe dacă e fericit sau, dimpotrivă, aventura lui s-a terminat. Când zbuciumul ei atinse cote maxime, una dintre colege năvăli în birou și-i aruncă dintr-o suflare: Luana, e adevărat? Rebeca Schtac a murit? Nu știu despre ce vorbești. Femeia o privi cu neîncredere dar doamna Noia afișa cea mai sinceră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și nevasta lui nu se dădea de ceasul morții din această pricină. Nu reuși să-și înfrâneze gândul că, dotată cu o astfel de înțelegere și răbdare, fosta lui soție s-ar fi aflat și acum lângă el, iar tot zbuciumul de roman de până acum probabil că l-ar fi citit împreună, umăr lângă umăr, într-o carte. Iuliana îl servi cu o ceașcă de ness dar el refuză cu o expresie neînfrânată de oroare. Te rog, fără cafea! Venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cât fusese lumina aprinsă, îi tăiase suflarea. O zăpăcea apropierea lui. Îl dorea, cu slăbiciunea femeiască înnăscută, ori cu trăirile pornite din recunoștință sau din dragoste... nu mai știa. Sări din pat plină de sentimente contradictorii iar bărbatul simți tot zbuciumul sufletului ei chinuit. O înțelegea atât de bine! Îi cunoștea simțămintele și pornirile, ar fi dat orice să poată fi altfel decât era, să profite de toate astea și s-o întoarcă în casa lui. Se ridică ostenit și sătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
tăi cea mai păcătoasă dintre femei. Intuind rostul acestor vorbe, Iuliana nu insistă dar simți o dorință nestăvilită de-a se răzvrăti împotriva acestei femei care făcea să se învârtă totul în jurul ei. Avea, la rândul ei, o viață, un zbucium și nimeni nu părea să bage de seamă asta. Dacă ți-aș spune că m-am săturat să-l aștept pe Victor, că m-am înstrăinat de el și că nici măcar nu-mi pasă unde e și ce face, c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
te supui acestei legi. Înclină capul într-o parte, fixând-o cu o privire ironică. Poate din pricina faptului că ești secretara lui sau pentru că, în nopțile goale pe care plecarea mea i le-a lăsat, îți întinde pe buric seva zbuciumului său directorial? Luana nu intrase, niciodată, în contact cu Rebeca Schtac. O văzuse în treacăt, la câteva petreceri, nu schimbase cu ea nici un cuvânt și totuși reușise să stârnească în inima acestei femei un sentiment de o rară răutate. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe partea cealaltă a străzii. Spectacolul lor Îi făcea rău, așa că a Întors capul, Încercând să-și Închipuie că rumoarea aceea era mecanică, inumană. Orașul nu i se păruse niciodată atât de nemărginit, atât de apăsător, atât de zbuciumat, un zbucium apăsător și nemărginit care sporea pe zi ce trece. Sătulă de mers pe jos, a oprit un taxi care puțea a fum de țigarete cu cuișoare. A despăturit ziarul și a privit prima pagină. Bill scrisese cu litere surprinzător de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
albastru cu bleu, cu guleraș alb, rotund din dantelă, puțin încrețită în talie, cu mânecă lungă, largă terminată cu o manșetă îngustă, strânsă pe încheietura mâinii cu nasture. Avea un aer atât de ingenuu, nimic din înfățișarea Elenei nu trădase zbuciumul, care, probabil, existase, o văzu cum pătrunde în lumea aceea depărtată, periculoasă, zgomotoasă, falsă, într-o casă străină plină de fețe necunoscute, ce-o înconjoară din toate părțile, chipuri vesele, pahare de vin, muzică, o pereche de oameni mai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
neîncrederi, insuflate cândva de Fana, fata se afla pe punctul de a se lăsa înșelată de fețele Sidoniei Trofin, să creadă că recunoaște în ea un suflet plin de sensibilități, chinuit de întrebări și atât de devotat copiilor săi încât zbuciumul ei singuratic o înduioșă. Îi promise că, da, o să mai vină pe la ea să o vadă, că, da, o să meargă într-o zi la Fana pe care abia aștepta s-o revadă, că, da, îi va relata mai apoi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aștepți, nu mai sunteți la vârsta când acceptați să vi se dea plasă și apoi nu văd, chiar nu văd nimic imoral în această scurtă întâlnire de suflet. Nu știam că vă faceți atâtea probleme. De fapt, în asta consta zbuciumul meu permanent care m-a terminat, efectiv m-a terminat, vă spun adevărat, uitați-vă cum arat, zbuciumul constă din faptul că nu las nimic să treacă pe lângă mine ca și cum aș fi un amănunt minor ce poate fi ignorat. Oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu văd nimic imoral în această scurtă întâlnire de suflet. Nu știam că vă faceți atâtea probleme. De fapt, în asta consta zbuciumul meu permanent care m-a terminat, efectiv m-a terminat, vă spun adevărat, uitați-vă cum arat, zbuciumul constă din faptul că nu las nimic să treacă pe lângă mine ca și cum aș fi un amănunt minor ce poate fi ignorat. Oameni ca mine își complică singuri viața și se sting repede. Când flacăra este prea puternică, arderea devine totală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că noi știm Oricând să zidim Altă monastire Pentru pomenire Mult mai luminoasă Și mult mai frumoasă!” Manole este cel care a descoperit acest sens străvechi al chemării creatoare și de aici patosul și energia cu care își urmărește idealul. Zbuciumul lui începe odată cu surparea zidurilor și sfârșește numai în moarte. Prin moarte, artistul își câștigă nemurirea. Dar opera sa devine monumentală. El însuși devine simbolul artistului ideal, însuflețit de idealul nobil al creației. Zborul de Icar al Meșterului Manole, din
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
popor român, ca o trăsătură psihologică a sa; s-a spus că ciobanul nu luptă cu ucigașii deoarece ar dori moartea, disprețuind existența și nutrind pasiunea autodistrugerii. În zilele noastre, se știe că atitudinea ciobanului este o atitudine calmă, fără zbucium, izvorâtă din adâncul firii omenești, a individului care, pus în fața unei situații limită, caută soluția salvării sale ca om. El vede moartea ca o continuare a vieții sub alte forme, la fel cum întâmpinau și dacii moartea, cu liniștea pe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nu i-am dat flori, doar lopata să trebăluiască și să dezghețe urme. Adio! Ne mai vedem noi în iunie! Și-ți mulțumesc că am plâns împreună, craiule! Magda Geană, clasa a VIIa B Eminesciana Flori de tei deasupra noastră... Zbucium de valuri uitate în secol de marea adâncă, albastră. Cântec de stele anemic, răsunând în noapte de luceafăr. Pietre dormitând în loc, cântându-ți lacrimile. Flori de tei nescuturate de la plecarea ta oftează deznădăjduite. Plopii mătură cerul, ștergându-i norii uitați
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]