442 matches
-
Frosa Era o zi caldă de septembrie. Mai erau câteva zile până la începerea noului anului școlar. Urcat pe o stinghie de legătură a gardului din lemn, priveam în stradă, sperând să îmi găsesc vreun tovarăș de joacă. Puteam să o zbughesc cu ușurință din curte unde eram permanent sub supravegherea mamei, deoarece acum ea, era ocupată cu prepararea bucatelor și spălatul câtorva rufe într-un loc mai ferit al curții, de unde nu mă putea vedea dacă ieșeam în stradă. Deodată, în fața
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
vadă fiii momiți în acest fel, ca de altfel tot restul tinerilor nobili. Dă să refuze scurt, dar ochii plini de speranță ai copilului îl imploră. — Bine! rostește cu jumătate de gură. Aeserinus țâșnește în sus de bucurie și o zbughește ca un ie pure, cu pedagogul după el. În pragul ușii se oprește totuși: — Și mama? întreabă ezitant. — Las’ că mă descurc eu cu maică-ta, mormăie tatăl. Aeserinus se face nevăzut. Privește în urma lui cu tristețe. Edu cația băieților
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vorbesc, spuse. Am o pâine de câștigat. Știi, În Africa, până și o femeie știe că nu ai voie să ratezi când Împuști un leu și, oricum, nici un alb n-o ia la goană ca un iepure. Adevăru-i că am zbughit-o ca un iepure. Ce dracu’ poți să-i faci unui tip care vorbește așa, se Întrebă Wilson. Se uită la Macomber cu ochii lui albaștri fără expresie, de mitralior, și acesta-i zâmbi. Avea un zâmbet plăcut, dacă ignorai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vorbă; ochi de vultur; cu părul de aur; a da drumul; a da cu gura, Ce comoară ascunde pâinea? Emilia Căldăraru Mama i-a dat lui Gheorghiță pâine cu unt și dulceață. O mănânc afară, a strigat Gheorghiță, si a zbughit-o pe portiță, să nu-l mai vadă mama ce face fiindcă stiți? lui Gheorghiță pâinea nu-i place; mănâncă ce-i pe deasupra, iar pâinea o aruncă. Vai, nu-i păcat de-atâta muncă? auzi el cu mirare, când pâinea
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
1. Scrieți care sunt etapele de transformare a boabelor de grâu în pâine. 2. Scrieți pe aproximativ cinci rânduri ce morală se desprinde din text. 3. Formulați enunțuri folosind cuvintele: prețuită, a se rumeni, dospită, vegheau. 4. Explicați expresiile: a zbughit-o, urechea ciulită, foame cumplită, grânele râd pe camp. Un oaspete neobișnuit Călin Gruia La malul apei era o salcie uriașă. Sub salcie creștea cea mai frumoasă iarbă din lume. Apa șușotea printre pietre, vântul legăna încet ramurile copacului, iar
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
parte cu un nechezat și îl trimise de-a berbeleacul. Audbert se izbi tare de pământ, dar își veni pe loc în fire și se rostogoli în iarbă; apoi, însă, se ridică repede în picioare și, mânat de groază, o zbughi către copaci. După câțiva pași pe pământul ușor înclinat, se împiedică și căzu iarăși. Când se ridică și se întoarse să privească spre luminiș, rămase încremenit. Alți doi bagauzi zăceau în iarbă, străpunși de săgețile lui Khaba, iar Odolgan, strigând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ce să le facă.) Pe de altă parte, Seymour își alegea pentru el haine minunat de cuviincioase. Buba consta însă în faptul că nimic din ce cumpăra - costume și, mai ales, pardesie - nu era pe măsura lui. Probabil că o zbughea, posibil pe jumătate dezbrăcat și, cu siguranță, fără semne de cretă pe haine, ori de câte ori se apropia de el cineva de la atelierul de ajustări. Hainele sau atârnau pe el sau i se ridicau în sus. Mânecile sau se extindeau până la încheieturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
din cele mai cunoscute parfumuri franțuzești. Cum nu-l putea opri, de fiecare dată Închidea ochii amăgindu-se. De data asta Însă, Încercă să-l impresioneze. „Vino repede, nu pregătesc nimic fără tine...!!” Scăpat ca din pușcă, Tony Pavone o zbughi pe ușă cu Nando după el. „La ce oră ai Întâlnire...?” „În jurul orei șapte...” „Acum cât e ceasul...?” „Șapte și cinci minute...!” „Destul de târziu - aprecie Nando. Să Încerc să recuperez dar, oricum avem nevoie de o jumătate de oră...!” Odată
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
grăsime - desigur bine hrănit din munca altora - emana un plăcut miros de parfum franțuzesc, desigur procurat de la magazinele cu vânzare În valută occidentală, roti privirea interesându-se de mersul lucrărilor. Tony Pavone Îi făcu semn Șefului de Șantier s’o zbughească, prea târziu Însă, se auziră strigați. Șeful Șantierului făcu slugarnic o plecăciune. „Să trăiți tovarășe secretar de partid, să trăiți...! Aici se lucrează cu spor conform prețioaselor dv. indicații. În maxim două zile vor fi terminate reparațiile exterioare ale clădirii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
domnule. Scormonește afară În rândul bișnițarilor și te asigur eu...! Vei găsi mai multe țigări americane decât avem noi nevoie...! Ai Înțeles...!” “Sunt foarte scumpe...!” “Nu mă interesează prețul...” Ospătarul ezită căteva secunde privind la cei doi consumatori apoi o zbughi neândrăznind să comenteze. Toți fumătorii cunoșteau inclusiv stupidul invitat unele decisive amănunte. Atunci când soliciți țigări străine cumpărate dela bursa neagră, cel care urma să-ți facă acest favor avea nevoie să capete banii: bișnițarii nu vindeau pe datorie, Însă invitatul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
tuturor sufletelor răspândind nebunie și otravă? Ca să ne evacueze? Nu Într-atât aspirație faustiană, se gândi domnul Sammler, cât o strategie de pârjolit holdele. Prăpădește tot, și cu ce mai rămâne moartea? Pângărește, și apoi fugi spre fericirea uitării. Sau zbughește-o spre alte lumi. Recunoscu după aceste gânduri că se pregătea să-l Întâlnească pe Govinda Lal. Era posibil să discute asemenea chestiuni. Doctorul Lal, al cărui domeniu părea să fie biofizica, și care putea, ca majoritatea experților, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
apropiem așadar de prima dintre ele. Ușa stă întredeschisă. Ne întindem căpșoarele spre interior. E întuneric. Nu deslușim decât o înghesuială de clienți. În mijloc, o bogată coamă de păr roșcat. Nimic altceva, căci oamenii ne-au zărit, așa că o zbughim de acolo, drept spre cârciuma de pe strada alăturată. Nici aici nu e mai lumină, dar ochii ni se deprind iute. Numărăm patru capete cu coamă bogată și vreo cincisprezece mușterii. În a treia crâșmă, avem vreme să deslușim câteva chipuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
alte părți ale corpului îi amorțeau și apoi erau cuprinse de junghiuri dureroase când i se întâmpla să miște din nou. Se foia tot timpul și, la un moment dat, spre rușinea sa, coborî din copac să doarmă pe iarbă, zbughind-o din nou sus chiar înainte ca familia sa să iasă din baraca paznicului, unde dormea îngropată sub cuverturi. Într-o zi, cu ocazia unui drum în bazar, domnul Chawla observă o umbrelă de grădină mare și vărgată care fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
as la treizeci-zero, dar la ultima minge a ghemului am mai prins un retur pe al doilea serviciu al lui. M-a ținut bine pe picioare și am lobat bestia cu o lovitură reușită, și Fielding a trebuit s-o zbughească înapoi, pe linia de fund, ca să recupereze mingea. Lobul acela a fost ultima mea lovitură, pe bune. După asta nu m-am mai putut considera un adversar. A urmat un schimb de mingi submediocru. Fielding înțepenise la mijlocul liniei de fund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
seamă costumul de seară - haina la două rânduri, paionul cu aripi înfoiate, brâul roz care îmi luase ochii, ghetrele lăcuite - ața încât am dedus că mă potriveam decorului. Am dat peste o procesiune magnifică de lumini verzi, suspendate, apoi am zbughit-o din taxiul galben. Ca într-o curte de școală de corecție, în sălile interioare sunau clopoțeii și bâzâiau soneriile și nu se vedea țipenie de om, în afară de o gagică agitată care ne-a gonit drept în stal. Deoarece întârziaserăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
goală în fața oglinzii, cu o carte pe cap, sugându-și stomacul și scoțându-și pieptul în fațăă Anul acesta n-ar mai fi existat nici mângâieri pe creștet, nici discuții prefăcute de adulți, nici amuzamentul îngăduitor din clipele când o zbughea nervoasă către camera ei înainte de miezul nopții, la cererea mamei sale. Anul acesta ar fi dansat până în zori, ba chiar mai târziu, și ar fi luat micul dejun sub sălciile de lângă râu cu vreun iubițel plin de adorație... Se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
privit spre geam. A văzut perdeaua trasă și m-a zărit și pe mine. A rămas puțin nedumerită, apoi a pornit spre fereastră, făcându-mi semn să nu plec. A venit la fereastră. Mă rușinasem și am dat s-o zbughesc spre poartă. A bătut în fereastră și mi-a arătat să vin înăuntru. Am fugit speriat. Ea a ridicat din umeri și a tras perdeaua. A doua zi D. mi-a spus: „Știi, curva m-a întrebat dacă băiatul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și am intrat astfel în corespondență cu ea. Ne-am scris mulți ani mai apoi. Tot liceul și chiar și acum, din când în când, ne mai trimitem câte o felicitare.“ Matvei s-a ridicat brusc. A dat să o zbughească spre ieșire. L-am prins de haină. „N-am bani, Matvei. Ai spus că faci tu cinste.“ S-a întors spășit. „Iartă-mă, frate Simioane. Am uitat. Am văzut că s-a făcut două și înseamnă că s-a deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
când ajungea la faza asta a beției. Dar cel puțin acolo eram noi între noi, câțiva români și câțiva studenți ruși. Cel mai treaz dintre ai lui îl potolea repede, silindu-l să bea câteva pahare de lapte. Matvei o zbughea imediat la toaletă, unde și adormea pe tron. Dar acum? „Simioane, prietene, fratele meu trist, știi de ce plâng? Știi tu ce-s lacrimile astea?“ Cum nu știam, a mai comandat o baterie și mi-a cerut să jur că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Ester. N-o văzusem de ani buni. M-am oprit năuc în fața ei. Și ea a rămas să caște gura. N-am mai apucat să-i văd reacția. Am ridicat doar neputincios din umeri, cu brațele spre cer, și am zbughit-o spre ieșirea de la Conservator. Locuiam, pe atunci, pe Spiru Haret, la avocatul M. Credeam că Ester plecase din oraș. Nu mai știam nimic despre ea. Nici nu căutasem, de fapt, să aflu. Am încercat cândva să o uit într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de aragaz. Aceeași cheie era folosită la trei-patru alte astfel de aparate, răspândite prin celelalte saloane. Într-o noapte, cheia rămăsese în rezerva noastră. La un moment dat a intrat o asistentă speriată, țipând: „Cheița, cheița“. A înșfăcat-o îngrozită, zbughind-o pe ușă. Agitație, larmă apoi pe culoar. Se întâmplase ceva. Dimineața am aflat că murise o bătrână „de la șase“. Se sufocase și, până să vină cheița, nu a mai rezistat. Bătrânul din rezerva mea era speriat. Se temea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
burniță și, poate, de a ne Încrucișa privirile. Mi s-a părut că, pe anumite porțiuni, Bea se grăbea, aproape că trăgea de mine. Pentru o clipă, am crezut că, dacă Îi dădeam drumul la mînă, Bea avea s-o zbughească. Imaginația mea, Îmbătată Încă de atingerea și de gustul trupului ei, ardea de dorința de a o Înghesui pe o bancă, de a o săruta, de a-i recita tot șiragul de nerozii care pe oricine altcineva l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
din două degete, transformă urechile de câine Într-un triplu careu de ași, iar perechile de urechi de pe pleoape le acoperi cu doi șeptari, unul de caro, altul de treflă. Chelnerița scoase un strigăt ascuțit, scăpă tava și cârpa jos, zbughind-o În fugă la bucătărie. Între timp, Satanovski intrase parcă În transă. Bărbia i se mișca din ce În ce mai agitat, ochii i se roteau În cap, iar degetele rășchirate deasupra mesei executau un dans ciudat. Lingurile și furculițele Începură să se miște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
apoi se ascunde după un tufiș). Slujitorul I: (intră în fugă, cu slujitorul II) Pune mâna pe el! Slujitorul II: Unde-l mai vezi, ca să pun mâna pe el?...Pune-o tu! Slujitorul I: L-am scăpat... Slujitorul II: A zbughit-o! Slujitorul I: Nu putea să iasă de aici, fără să-l fi văzut eu!Și era alb...Tocmai cum căutam noi, alb! Trebuie să se fi ascuns pe aici, pe undeva!(Privesc amândoi în jurul lor) Slujitorul II: S-o
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
furios, vă țineți de bancuri, ai? Băieții râd pe Înfundate. Ia, mișcați-vă și treziți-i pe toți și scoateți-i la Înviorare, fuga! Cei doi care au dormit Îmbrăcați Își Încalță la iuțeală pantofii pe picorul gol și o zbughesc pe ușă strigând: „Deșteptarea, bă!“ Bat În uși și le trântesc de perete, forfota unei dimineți obișnuite dintr-un internat se aude crescând În urma lor. — Și tu, Radule, deschide fereastra, nu vezi că pute aici ca-n grajd? Radu, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]