1,570 matches
-
suci gâtul și o taie în două cu un cuțit, așezând pe lemnul punții conținutul stomacului. Tapú Tetuanúi și cu Chimé din Farepíti schimbară priviri întrebătoare, căci, așa cum era de așteptat, stomacul păsării nu conținea decât o căpățâna de pește zburător și o mulțime de intestine de pește, digerate pe jumătate. Totuși, după ce analiza cu grijă resturile, ca și cum de astă le depindea viața, după ce le pipai, le mirosi și cugeta îndelung, Miti Matái comenta, în așa fel încât să-l audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
navigatorilor polinezieni, dusă până la ultimele extreme de sofisticare, iar Tapú Tetuanúi, perplex, simți iarăși că îl apucă amețeala. —Cum ți-ai dat seama? Căpitanul Mararei se mulțumi să arate ceea ce tocmai studiase: — Ce vezi aici? întreba. — Un cap de pește zburător și o mulțime de mate. Dar unde e restul peștelui zburător? —Habar n-am. Și matele, de ce sunt? — Nu știu. Matele sunt ale unui Mahi-Mahi de vreo douăsprezece kilograme, iar capul, al unui pește zburător de asemenea prea mare pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
perplex, simți iarăși că îl apucă amețeala. —Cum ți-ai dat seama? Căpitanul Mararei se mulțumi să arate ceea ce tocmai studiase: — Ce vezi aici? întreba. — Un cap de pește zburător și o mulțime de mate. Dar unde e restul peștelui zburător? —Habar n-am. Și matele, de ce sunt? — Nu știu. Matele sunt ale unui Mahi-Mahi de vreo douăsprezece kilograme, iar capul, al unui pește zburător de asemenea prea mare pentru că pescărușul să-l fi prins de unul singur. Ce concluzie tragi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
întreba. — Un cap de pește zburător și o mulțime de mate. Dar unde e restul peștelui zburător? —Habar n-am. Și matele, de ce sunt? — Nu știu. Matele sunt ale unui Mahi-Mahi de vreo douăsprezece kilograme, iar capul, al unui pește zburător de asemenea prea mare pentru că pescărușul să-l fi prins de unul singur. Ce concluzie tragi din asta? Că este vorba de resturi pe care cineva le-a aruncat în mare. — În sfârșit, începi să gândești! În plus, ne aflăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dimineață, primul lucru pe care îl făcea Miti Matái era să scoată scândura din apă și să evalueze progresul pe care il făcuseră tenacii teredo în avansarea lor neobosita, calculând în acest fel daunele pe care le sufereau carenele Peștelui Zburător. — Chila nu mă-ngrijorează, îi explică elevului sau, în timpul unei asemenea inspecții. E groasă și perfect îmbinata. În schimb, pereții laterali au doar două degete grosime, iar legăturile trebuie să fie deja înmuiate de apă. Schița un zâmbet, nu lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se poată culcă cu un monstru? Și, parcă pentru a-i neliniști și mai mult, continuă să plouă, iar căldură asfixianta ridică o perdea de ceață care limită vizibilitatea la o sută de metri, astfel că majoritatea pasagerilor de pe Peștele Zburător aveau tot mai mult impresia că erau condamnați să navigheze veșnic peste un ocean care parcă se transformase în anticamera infernului. Acesta era adevăratul Al Cincilea Cerc - locul din care nimeni nu se mai întoarce. Chiar și curajosul Tapú Tetuanúi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nave uriașe și cei aproape o sută de ocupanți ai lor se apropiau tot mai mult, iar cei aflați pe insulița erau perfect conștienți că, în orele care aveau să urmeze, se vor afla la mâna lor, căci, cu Peștele Zburător dezarmat și semiîngropat în nisip, n-ar mai fi putut nici măcar să încerce o fugă disperată. Dacă „baracudele“ îi descopereau, în scurt timp aveau să fie morți. Morți și probabil devorați. Luna trimise un ultim salut galeș, pentru a dispărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
tarziu, cei care făcuseră de gardă pe creasta ar fi putut jură că nu se petrecuse nimic anormal pe insula în timpul cât fusese cufundata în întuneric. Și nu se petrecu nimic demn de menționat nici în orele în care Peștele Zburător se menținu la vreo trei mile în larg, căci dulgherul avea nevoie de mult timp și de mult calm ca să fixeze definitiv puntea și să ridice catargele. Miti Matái se asigura că nava redevenise cea dintotdeauna, calcula înălțimea stelelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
plajă. Iar în sufletul regelui Octar trebuie să se fi dus o luptă crâncena, căci avea în fața două posibilități: fie să-și lanseze la apă navele, ca să închidă cu ele intrarea în laguna și să blocheze astfel în interior Peștele Zburător, fie să iși distribuie războinicii prin desișurile de lângă apă, de unde să poată navali asupra dușmanilor în clipa când aceștia vor fi pus piciorul pe nisip. Analiza poziția lunii, calcula timpul de care dispunea și - așa cum calculase și Miti Matái mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
era hotărât să-i supună la asemenea torturi și la o moarte atât de oribilă, încât Oamenii-Memorie s-o pomenească, veci de veci, drept cea mai rafinată răzbunare care avusese loc pe suprafața pământului. Curând, doi exploratori coborâră din Peștele Zburător și înotară ușor până pe plajă, iar Octar simți cum inima îi tresaltă de bucurie, căci era sigur că, dacă debarca exploratorii, înseamnă că intenționează să debarce cu toții. La prova Mararei, căpitanul ei nu pierdea nimic din ceea ce se petrecea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nu mai știau ce să creadă. Cand steaua care marca punctul cel mai de jos al Cârligului lui Maui apăru pe bolta, fidelă întâlnirii la care nu lipsise de milioane de ani, exploratorii se întoarseră înotând fără grabă la Peștele Zburător, în timp ce grupul lui Roonuí-Roonuí se întorcea la mică pluta. Luna era deja pe punctul să dispară complet. Când cei doi bărbați urcară la bord, Miti Matái pocni din degete, iar vâslașii îndreptară imediat navă către gură lagunei. Regele Octar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
rămase ascuns în apropiere până când se convinse de intențiile lor, după care se furișa până în locul unde îl așteptau oamenii lui, cu pluta. Ajunseră în liniște până pe insulița, unde îi aștepta Chimé din Farepíti, iar apoi plecară, cu toții, catre Peștele Zburător. —Vin? întreba imediat Miti Matái, în clipa când puseră piciorul pe punte. —Vin, confirmă Căpetenia Războinicilor, cu un zâmbet larg. În zori au să fie aici. V-ați făcut bine treaba? Ne-am făcut-o. —Excelent! comenta vesel Navigatorul Căpitan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Miti Matái ordona cu un calm absolut: —La o parte femeile! Bărbații la vâsle! Schimbarea locurilor lua câteva secunde și, în timp ce femeile istovite se trânteau pe punte, până și ultimul bărbat puse mâna pe o pagaya, făcând astfel că Peștele Zburător să avanseze rapid și să ia din nou distanță față de urmăritorii săi. Octar scoase un urlet de furie. Războinicii lui simțiră pentru o clipă că-și pierd încrederea și fură pe punctul de a se da bătuți, insă strigătele regelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
urce. Cei de pe prima navă le strigau celor care se apropiau să nu încerce să urce la bord. Câțiva dintre naufragiați înțeleseră inutilitatea eforturilor lor și, întorcându-se, porniră într-o încercare absurdă de a ajunge înot până pe coasta. Peștele Zburător se oprise la vreo trei sute de metri distanță, iar echipajul sau ridică vâslele în aer, aclamându-și căpitanul. Tapú Tetuanúi și cei doi prieteni ai luiîncepură un dans războinic în mijlocul punții. Miti Matái rămase impasibil. La prova, prințesa Anuanúa părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
întreba apoi, întinzând mâna. — Nu, i-o reteza ea. Care-i prima dumneavoastră amintire pe pamant? — Prima mea amintire... hmmm... mormăi el îngândurat. Ei bine, de fapt a fost o falsă amintire. Despre cum mă uitam pe cer la fortărețele zburătoare — Vă referiți la bombardiere? îl întreba Fanny. — Da. B17-urile americane. Ședeam în cărucior. Mama mă scosese la plimbare în parcul din oraș - pe vreme aceea locuiam în Faversham, comitatul Kent - și avioanele treceau adesea pe deasupra noastră, dar de data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
într-un vacarm scos de-un singur motor imens. Toată lumea din parc s-a oprit locului și a privit în sus, ducând mâna streașina la ochi. Am început să plâng. Mama mi-a zis „Nu plânge, puiu’ mamii! Sunt Fortărețele Zburătoare“. Am mijit ochii și m-am uitat la cer. Avioanele erau prea sus ca să le poți vedea cu ochiul liber. Nu se vedeau decât darele albe de vapori, parcă trasate cu creta pe cerul albastru. Și totuși mi-am băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
pătrățoase, cu poduri mobile, metereze și steaguri ce flutură-n bătaia vântului, plutind că fermecate prin văzduh. Am rămas cu această idee până peste câțiva ani, când m-am dus la grădiniță și am facut un desen cu fortărețele mele zburătoare, iar educatoarea a râs de mine și mi-a explicat ce sunt ele în realitate. — Iată o poveste înduioșătoare, spuse Fanny. — Mulțumesc, zise Adrian. — Numai că dumneavoastră v-ați născut la doi ani după război, continuă ea. — Întocmai, îi dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
cum ziua își pierdea luminile, se crezu în siguranță să se scalde în liniștitoarele ape ale lacului. Pasărea împrăștia în jur o mulțime de stropi aurii de apă. Printre licăririle amurgului se vedeau și alte surate ale ei. Cârduri de zburătoare părăseau încă de pe atunci bătrânul lac, lăsându-l singur, fără de marii lui cântăreți. Ele goneau spre marea înflăcărată, fără să privească înapoi la vechea și primitoarea lor gazdă. Parcă erau ceasurile unor aeriene trenuri accelerate ce înaintau cu o sârguință
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
noastră, tot așa de bună și tot așa de iubitoare, pentru cei din jur. Întradevăr mă aflam într-o lume mult mai bună. În jur mișunau ființe extraordinar de ciudate, dar cu privirile grozav de blânde și de primitoare, mașini zburătoare nu prea mult deosebite de cele desenate în revistele S.F. și anunțate ca posibile mașini ale viitorului. Peste tot domnea cu putere un simțământ de perfectă înțelegere care mă determinase să mai întreb încă o dată unde mă aflu. Și răspunsul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Unii se gândeau să renunțe la drum, citind ei În această ultimă zdruncinătură un avertisment. Cei mai curajoși au sărit să dea o mână de ajutor șefului de gară care se străduia să repună În oarecare ordine lucrurile din valiza zburătoare. Avea de gând să o Înmâneze personal doamnei de la clasa I Împreună cu un proces-verbal de contravenție. După ce se asigură că pe peron nu mai rămăsese nici o sticluță În afară de cea cu parfum care se făcuse zob și răspândise În jur un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sărutată pe frunte. Își simțea obrajii arzând. În schimb, la Înmormântare n-am fi lipsit. Și nu te-am fi făcut de rușine. Sora mea vorbește! Și nu e nici abulică cum părea adineauri. Adevărul e că spectacolul unei pături zburătoare, sau doar plutitoare, te poate lăsa fără grai... Cum se simte pacientul după acest exercițiu de levitație? Pacientul se simte bine, slavă Domnului, zise Marta, dar de ce vorbești așa complicat? E greu să vobești simplu când te pricepi la cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pisica gestantă și chioară a doamnei Lang În drum spre răcoarea stătută a magaziei de lemne, gardul smolit al curții de păsări, sânii strălucitori și grei ca niște dovleci ai Anitei lângă tufele de afini și, undeva, ca o baliză zburătoare, clopotnița vânătă a bisericii reformate. Văzându-le Își spunea: e vară și la Apud. Într-o zi Însă vecinii au tăiat mărul ca să scape de omizi, apoi au făcut un Împrumut la CAR să repare casa, iar cu banii rămași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cum a dormit, când s-a trezit, și multe alte lucruri, dezinvoltă, relaxată, făcându-se că nu observă răceala din răspunsurile lui Încruntate, monosilabice, filtrate printr-o perdea albăstrie de fum. Cu toate luminile aprinse, atelierul ei părea o farfurie zburătoare care se pregătea de aterizare În Piața Carolina unde un vânzător de casete pirat asculta a zecea oară, În acea dimineață, pe Leonard Cohen cântând Waiting for the miracle și Closing time. Încântat de această imagine, Petru termină conversația uitând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vreodată. Citat din memorie. Forma nu este decât o metaforă a morții: limita extremă. Reflecțiile sale nu depășeau În greutate umbra Întunecată a arțarilor care plutea pe apa albastră-verzuie a lacului, sfâșiată, din când În când, de câte un pește zburător În căutare de oxigen. Și nici măcar cugetarea americanului. De tinerețe, e drept.” De fapt, Încerca să facă și altceva decât să o privească și să măsoare timpul În funcție de schimbarea regulată a poziției trupului ei pe prosopul de plajă, Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
deasupra mărilor, dar numai acolo unde sunt și alte păsări la vânătoare. Ele sunt niște hoți ai mărilor, doar aparent păsări de apă, ce cu greu ating suprafața mării și asta numai pentru a fura prada din gura unei alte zburătoare. Fregatele nu au nevoie să fie buni vânători sau scufundători atâta timp cât celelalte păsări trebuie să vâneze pentru ca să mănânce. Ele fură subtil peștele din ciocul harnicelor zburătoare sau ciupesc din zbor aripile și cozile altor păsări pentru a le face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]